Neamul Românesc, decembrie 1917 (Anul 12, nr. 330-340)

1917-12-01 / nr. 330

Ami *1 XiMea, No. 330 <»» AR0HAMENTAL» 1*» m »sín țață . 48 tei. APAR8 FILM1C ■uSv§v^^— 1 ■TBK ®* •%^E3PiMl5îrS^1^XîRS»«î^țî8R^iS$JiSîlî<5rSn3Gîi»»$7M 10 BANI EXEMPLARUL cnuBff ENGLISH IN IEHOSELIM Mai curtad <$® cum se cred«®,, și c» toată consentrarea puternică a trupelor turcești pentru o nouă și hotărîtoiie luptă, pe care probabil că o așteaptă totuși aiurea, pe drumul Anatoliei, Ierusalimul a fost ocupat de Englesi. Prins de toate părțile prin neobișnuit de repedea lustatare a cavalerii englese, care a kpîat ca infanterie, luarea Hebronului a adus dușa sine Intrarea năvălitorilor Ia Betleem și căderea In manile lor a Cetății Laine înseși. Amintiri de cruciate stăpînesc mințile noastre. In ele paresc, la această veste, care, ca orice a*tinge legenda, rămâne neașteptsi&, cu toate prevederile și pregătirile. La șapte sute de ani după desființarea regatului Cruciaților în Is*rusaîlia, după retragerea în Cipru și pretențiilor latine ale Casei de Lusignan, iată că din nou la Locurile Sfinte apar oștiri creștine, pentru a face să înceteze stăpinirea pagina asupra lor. Și închipuirea noastră învie scena de la 1099: Intrarea In biserica Sfîntulm Mormint, plină de mormintele Turcoamanilor ce o apăraseră, a bunului cavaler Godefroy de Bouillon, venind In numele bisericii. In numele obștii creștine și al Sfintului Părinte Papa, sa Închine sabia lui si gazată pe altarul Dumnezeului Racii, in locul unde m fost date țarinei lineare «lui să știți oamenii rămășițele omenești ale lui Isus cel blind. Și așa va fi her să aseastă cucerire In largul lumii creștine, unde va avea u u răsunet imens, peste toate îngrijorările înfrățirilor socialiste și sforțărilor desperate ale Germaniei. O potrivire fericită face ca liberarea Palatului Sfint să se facă asupra Cracáuaulei, care trăiesc supt înfățișarea lor cea mai dulce ami almie legii creștine, și milioane de credincioși —și In Germania însăși. In Austria pioasă , se vor bucura știind că asupra locului iestelor în care s'a născut dumnezeiescul prunc și Grad de la Răsărit s'au înfățișat aducindu-și, in mijlocul ciutăiior și nor lor de tamlie, darurile scumpe, nu mai păzește însultătoarea strajă a Turcilor, ci că unul din popoarele pentru care e mai viu adevărul religiei noastre nu va cruța nimic din pompa oficialității și armatelor sale pentru a împodobi zua cea mare, totălași dată, după atâtea veacuri, sera datorită de creștini acasă la dînșii. Efectul moral, care se urmărește așa de mult, și pe dreptate, latrina razboi pe care popoarele îl poartă, cu tot ce au la ele, de la puterea materială, cea mai impunător de brutală pănă la cele mai gingașe din simțirile ce se ascund în taina sufletelor lor, va fi nespus de mare. Bagdadul și Ierusalimul engresse, Meca și Medina ale regelui arab sprij uit de Aliați,—se poate o mai deplină cuceriri a vetrelor din care a ars flacăra nestinsă a credințelor de care pănă astăzi se încălzesc, — mai mult decât de toate demonstrațiile filosofico-politice fie Germanilor, deci, de toate noile evanghelii crunte ale crezului la Wotan și Thor, zeii pădurilor teuenice, exclusivi și amenințători,—• inimile, însetate de iubire, ale oamenilor ? Dar sau în calitate de șef al unei cruciate, de urmaș al busului duse la faringian, de înlocuitorul lui Frederic al II lea, Hohenstau*fenul care a voit să fie și rege al Ierusalimului, împotriva rivalului său Pap», a venit generalul Allenby, împrăștiind prin strategia lui măiastră și prin »viatul unor soldați cari, aceștia, aveau In adevăr spiritul vechilor cavaleri crești, cele din urmă detașamente ale Otomanilor lui Fa’ksakayn. După declarația oficială etglesă, pe care am reprodus-o și aici, el apare pentru a instala, mai curind sași mai tirziu, în Ierusalimul lui David și al lui Solomon. In Capitala de odinioară a Iudeii unitare Innainte de schisma, pe represintanții națiunii evreiești, cărora liar trece puterea, tot așa numit Varșovia, orisîîs ar fi fost poftele de simplă anexare, de formă măcar au trebuit să se așeze represintanții națiunii polone. De sigur că această lătare a marelui eveniment războinic va provoca sentimente, oricit de călduroase, iar intr’un cerc cu mult mai restrâns. Mare va fi bucuria zianiștilor, a părții aceleia dintre Evrei care-și lumină simnțile refacerii vieții naționale ce a fost odinioară, cu toate consecințele morale pe care poate să le aibă pentru un neam care simte așa de mult în lipsurile caracterului săi vicisitudinile veacurilor. Numărul lor, care era însă restrâns — intelectuali cu aspirația mai nobile și cuva din lumea străbătută de trecut a „habotnicilor“ —, va crește după acest argument mai puternic decât celelalte. Un Guvern Provesoriu evreiesc la Ierusalim, cu care și Fara se declara gata a se Înțelege, ar fi un mai puternic instrument de propagandă decit tot ce s’a vorbit și s’a scris până acum In acest sens. Dar, pentru ca efentul să fie deplin, ar trebui ca Evreimea întreagă să aibă aceleași dorințe nerâb latoare ca exlații de pe vremuri la „apa Vavilonului“ și In Persia, ca ea să-și caute o patrie in țara de unde ai săi au plecat cu atâtea veacuri In urmă și care, azi, răspunde așa de puțin la ceia ce alte medii de natură și un menital au făcut din bă troul liras. Aceasta e și marea greutate a zronismului, și atitudinea uraui popor care, neavând, în generalitatea lui, nicio patrie, cere deodată două, nu e cea mai simpatică.Dar, oricum, Englesii dau astăzi poporului evreiesc țara lor și vechiul Scaun de Domnie al regilor Bibliei. Și aceasta ne interesează, și ne bucură, ca pe unii cari așa de paternic credem in dreptul național și Ia nevoia de a i se da, orice ar fi, mai curind sau mai tirzu, o satisfacție. Căci, dacă, douăzeci și mai bine de veacuri după ce ultimul stapinitor iudeu și-a păărăsit coroana de usurpație, unul din principalele raperi ale lumii, cu învoirea puternicilor săi aliați, lasă la o parte sentimentele sfcre, legate așa de intim de altă religie, care s’a ridicat în Ierusalim contra esenței înseși a Ierusalimul religios, și chiama din toate părțile lumii un popor insprăștiat, deși acesta nu se privește ca pribejg unde se ar§ și nu și-a gătit lucrurile pentru întoarcerea îi patria dorita, ce au stnt autoritate sa aștepte, să ceară cu toată puterea din sufletele lor neamuri care nu s’n dințit niciodată de lingă sfrâ 1aoșeștile mor ■ ra'F’te, de lingă locurile gloriei lor și e&re, la joasă întregmea lor, stau ca «uringurim pentru liberarea din cătușele unei opesiuni neasftmăsat mai recente !! Și» SORQA. ... la miestiri încep a se alege oamenii. In mijlocul biruințelor toate glasurile se amestecă pentru imnul de triumf. Ai crede că toți cîți cîntă sînt luptători și că în sufletele tuturora este aceiași convingere, aceiași credință, aceiași entusiasm. Supt povara constrângerii, cînd fiecare vede că numai un anume fel de a vedea se poate face cunoscut altora, în demnitatea unității morale se pierd toate șovăirile conștiințelor slabe, toate tăgăduirile capetelor îndărătnice. La ispita banului — abia pe zi sau pe lună patriotului — toate condeiele au același avînt în proslăvirea causei, care, o fi avînd ea dreptate sau ba, dar un budget — are. Ceva mai greu e cînd biruința lipsește, cînd putința de a o smulge cade în discuție, cînd povara constrîngerii — cine știe cum — se ușurează, cînd ispitele se fac mai slabe din partea unui budget care ar putea să și dispară. Și atunci „raționamentul“ învie și „convingerile“ iese la iveală. Cutare face — în numele poporului român, vezi dumneata ! — socoteala serviciilor și cere, politicos, dar hotărît, să nu fie uitat la socoteala finală, chiar dacă nu ?Va fi de față. Cutare, om politic în... exil, n’ar renega politica României de pănă acum, pentru care a vorbit el însuși destul de zgomotos, dar, cînd e vorba de viitor, bineînțeles nu aliații noștri nu vor arăta calea, căci noi sîntem — „Stat independent“ și „suveran“. Și să nu uităm pe ziaristul așa de călduros pănă acum cu lupta pe care am dus-o, așa de îngrijit să fie la unison cu sentimentul public, așa de amabil pentru aceia cari i sa păreau a-1 represinta și sare, deodată, te miri cum, bea un condeiu cu vîrful ascuțit și străbătător pentru a se răfui cu don-Quixoții cari nu vreau să știe, în „literatura“ pe care o fac, decii de „sentiment“, cu neghiobii cari se lasă tîrîți de „sensiblel“ lor și mînă lumea pe alte drumuri decit ale politicei „positive“ sau cari, și pentru motive de „amor propriu*, ar voi să sacrifice o generație întreagă, cu sedentarii ei cu tot, în loc să caute „realitatea“ acolo unde este și — face cu ochiul. Să aducem argumente față de asemenea manifestări ? Ar fi o risipă de logică, dar mai ales o lipsă de psihologie. Și această psihologie, acest simț al puterilor, dar și al slăbiciunilor sufletului omenenesc, ajunge pentru a înțelege asemenea manifestări. Și pentru a le osîndi. N. IORGA Ia?% Visuri, 1 Decembre 1917» EEXTACȚIA * ADMNISTRAȚIA IAȘI PreMRful Bot» nr. SA*e«sia teatrală „Thalia" antși« SMIractor: N. KHtCU DRAG DE VIATA O luptăi dă-mi ca să mă lupt Curaj urmați să-mi ceară mie: JDoe să mor, să He supt Un drept al mieu, în luptă Tunel Ce-mi este un slab căzut în pragi ? Ce-mi e primejdia ce vine? îmi este drag de orișicine, ne -viața ’ntreagă-mi este dragi Mișeii fug de "bătălie, fricoșii vremii" socot. Uiința stă în energie. S Și prin iubire orice pot. Să sune goarna înc’odată. I Din luptă eu nu mă retrag, Glorioasă zarea mi s’arată . O © viața ’ntreagă-mi este dragi. (LES SHIPPEY , trains du N. I.) r CUGETĂRI Cît timp nu părăsim idealul vieții noastre, totul e bine. Aspirațiile noastre reprezintă adevărata natură a sufletului nostru mult mai mult decit viața noastră de toate zilele. (Max Müller.) Poți judeca un om după ce-l face să rîdă. (Austin O’Malley.) Dintr’un principiu rațiunea poate să scoată multe concușii, caracterul însă numai una. isssKieissaszr íssgg&g&i OV 1) •tins Din RUSIA Simțul rus Banatul rus, singurul Judecător al legalitățîi, n’a recunoscnt guvernul loviturii de Stat și n’a contrasemnat nltima din hotărîrile lui. Acesta, din parte i, n’a cutezat dacă să disolve Banatul. Foștii miniștrii ruși Liberați din fortăreața Petropavlovsc, foștii miniștri ruși de culoare socialistă hotărîseră să înceapă o puternică propagandă contra maximalismului. Letonii și împrejururile rusești Letonii din Provinciile Baltice afirmă cu orice prilej că ei n’au nici punct de vedere, nici amestec în războiul civil rusesc. De Ucraina voia Austria Ucrainieni din Galiția voiau ca rege al Ucrainei pe arhiducele ausriac Wilhelm. in Finlanda . La Hahingfor ® sovietttrch au luat puterea Senatului Secherm insă că acesta represinta tendințele medese, și deși și prietenia pentru Germania. Garda Roșie a arestat, in toate orașele terni, penk 6 000 de oameni. La Vborg au fost lupte pe stradă. Se cere o Constituantă, și s-a stabilit un Guvern Provizoriu. Presa socialistă francosé șl Petrogradssl Din toată presa franceză socialistă, numai „Journal des psupîs" e da părere că sar putea lega relații cu stăpinitorii din Petrograd, și numai pentru ai îndemna pe altă cale. Chines! ?n Pitrogiad 14 momentul cînd Chi»e*H fin coupsi Chirchinul aminim că la Petrograd se află 30.000 de Chinsti. Er«s vorba ce ei i& fi$ exhrulsați, făsUindu-se doar 1.200, întrebuințați si lucrări mapătate. Ambasadorul destituit Madacov ambasadorul Rusiei la Paris, destituit de Lenin, e fratale fostului ministru ți un mare advocat care a avut conflicte cu țarismul. In Franța e cunoscut și iițial. Ministrul Belgiei la Patrogrd iale» Distrés, ministrul Belgiei la Fe»tiograf e un socialist miss timétest Vandervelde și, tot add fi, unul din scriitorii de Punte ai prii sai ®, pe cari n iubește mai prims de orice, la „latiraționala" 1 a învățat răsbolusă eu cread ®. 1st colțul de Bdgis r&raas—vre-o 60 de sate—și a văzut, intordadu-si din Italia' Patria liberă și; cum însuși spune : „a Mmlasat la calai nig’pul de rai a dunelor. In cartea lui „In Italia mistetta războiului", d sosi »Matal, rîda de „teoria simplistă, de goală precupeți de cuvinte" a marxismului; acest ,materialism proletar" au i se pare mai nobil dacit „rmistalismus burg bits* (Auguste Monet, în .De Telt grad*.) Liberarea lunciilir? Iscă de acum două slp&mtai toți Uncănic? ae mai aflau la Viață la Petro* pavlovss au fost liberați, Formni fniu noștSintirifi Ia cunoștii stînd pe ambasadarul îrsnces de propunerea armietițislui, „comiatsrul poporului pentru Afscrrde S răi nc" admiră pe ambasador de profusda considerație a Guvernului Sovietenilor pentru poporul Fransiel, care nu poate săi nu tindă către pace, precum și toate celelalte popoare, scurse și sncmiate de un războiu sfiră xeaanlu."