Neamul Românesc, septembrie 1921 (Anul 16, nr. 197-223)

1921-09-01 / nr. 197

Anul al XV lea n I 197. ABONAMENTUL Pe an an In țară. 160 lei Pe șase luni . . 80 » Pe trei luni . . . 40 » Pentru străinătate dublu. 1 Foaia Partidului Naționalist-Democrat * TFJ în anN ! REDACȚIA 12/60. IKUON ț ADMINISTRAȚIA 5/41. Apare silnic Director: N. IORGA ■ivm&kte REDACȚIA Str, Domnița Anastasia & ADMINISTRAȚIA i Strada Lipscanii-Noi o ! 13 România Mare care intîrzie cînd un popor rîvnește veacuri întregi îndeplinirea unui ideal și cînd împrejurările-i îngăduie să-l realiseze, aceasta trebuie să se arate printr’o puternică vitalitate îndreptată spre locurile și în domeniile unde el trebuie să se afirme mai mult. Am vrut Ardealul—l-am avut, am dorit Bucovina— e a noastră. Basarabia am reclamat-o—minunea marelui războiu ne-a făcut scăpîni peste dînsa. Urmarea firească ar fi fost ca pretutindeni energiile noastre să între în acțiune, ca ele sa transforme și ele să creeze, înțeleg energiile naționale unite, cei de aici cu cei de acolo, cei dintr’o grupare cu cei din altă grupare. Căci nu partidele au creat România Mare, ci nația cînd le-a desființat pentru avutul suprem. Dacă e un moment cînd rolul politicei de partid trebuie să se reducă la minimum, e desigur acesta. Căci avem atîta de făcut și atîta de combătut, încît numai cea mai deplină înțelegere într’o atmosferă de cel mai curat entusiasm ar putea să ajungă acolo. A ne înfățișa desbinați față de unitatea de organisare a acelora cari nu vor situația de astăzi sau o vor schimbată în alt sens național, e, nu numai o greșeală, ci o crimă. Reținuți însă de această luptă, dusă pănă la paroxism, încătușați de un Guvern de partid In cel mai egoist și mai brutal înțeles al cuvîntului, nicăiri nația via dat ceia ce putea să deie. Vechiul Regat e tocmai ca și înnainte, iar provinciile unite continuă în rosturile lor dinnaintea războiului, la care am adaus cu mult mai puțin decît sîntem în stare. Pe politicianii cari au dus la această adevărată paralisie generații întregi îi vor blăstăma. N. IORGA MILOSTENIE Ziarele nu dau două știri în același timp: România va participa și ea în comisiunea pentru ajutorarea Rusiei flămînzite, iar pe de altă parte că Guvernul va exporta cereale în valoare de două miliarde lei. Ca să avem delegați într’o comisiune internațională, sîntem obicinuiți cu ideea, deasemeni ca să participăm și noi pe lingă alții. Foametea din Rusia e însă de o gravitate excepțională și credem că ar trebui să venim în ajutorul unei populații care, oricum va rămînea judecata istoriei, și-a vărsat în ultimul războiu singele și pe pămîntul acestei țeri, Rusia urmîndu-și planurile ei, iar noi dînd și cea din urmă sforțare pentru drepturile noastre Oricum, copiii acelei împărății au stat cot la cot cu ai țerii noastre. Se nașc însă unele obiecțiuni. Neapărat că de politica lui Lenin nu ne vom ocupa. La sfirșitul războiului Rusia avea reserve uriașe de cereale care au dispărut pentru material de războiu întrebuințat și împotriva noastră până în ultima zi. Dar generositatea trece peste o atfel de restricțiune. O altă obiecțiune este că exportînd griul nostru in Apus, vom putea să ridicăm cursul leului. Rusie deșeartă. Sau luat măsuri de mai înnainte ca el să nu se mai ridice. Și, chiar dacă s'ar ajunge la o ușoară ameliorare, pănă la anul misiunile și șampania vor fi în stare să-l aducă îndărăt, la starea de astăzi, în care nici nu mai știu la ci s'a coborit. Deci, în orice caz, datoria morală rămîne evident superioară și acestei considerațiuni economice. Acei cari cunoaștem cîteceva și din trecutul acestei țări, ca și din istoria omenirii, ne dăm bine sama că noi nu putem avea niciodată o legătură sufletească nici cu țariștii, nici cu bolșeviștii ruși. Unii ca și alții sunt potrivnici, prin exces ideii de libertate pe care nu numai teoretic o susținem, ci și practic, poporul nostru fiind cu totul deasupra exagerărilor sociale care nu aduc decit calamități popoarelor. De altfel, de idei, să nu avem niciodată teamă; oamenii sunt acei cari le dau forme de la cele mai ideale, pănă la acele mai singeroase.. Obiecțiunea care în adevăr se înfățișează cu toată seriositatea pentru noi e felul cum să se vină în ajutorul Rîssiei. Dacă ajutorarea va cădea pe mina birocratismului, nu va fi de nici un folos. Dar nici pe societățile de binefacere nu ne putem sprijini. Nu cunoaștem care dintre ele ar merita toată încrederea. Ca în vremurile mai de demult trebuie dar să facem apel la Mitropolitul Primat al Jerny pentru a înjgheba un comitet de inițiativă și de muncă — dar mai cu samă care să știe să se impună atît în fața Guvernului cît și Țerii. Morții noștri din războiu ne cer, credem, această milostenie, dacă e cu putință... G. D. Scraba Biblioteca» ASTRA“j - SIBIU - I , Scrisori din Bucovina Castelul Principelui Carol Cel mai optimist observator care în judecarea sinceră a lucrarilor nu se lasă influențat de interese personale, trebuie să recunoasca starea nenorocită în care a fost aruncată această provincie prin pătrunderea politicianismului în ea. Ai impresia că stăpînirea austriacă timp de 150 de ani a pregătit terenul acestui politicianism, care n’a făcut decit să i se substituie într’o formă tot atît de primejdioasă. Voiu aduce un singur cas pentru a evidenția cum se compromit aici cele mai sfinte simboluri ale existenței noastre naționale. Politicianii, spre a-și servi interesele lor supt scutul dragostei populației pentru Dinastia romînăi, au hotărît ridicarea unui castel de vînătoare pentru principele Carol. Acest gest de dragoste pentru acela pe care toți doresc să-l aibă mai adese In mijlocul lor nu a fost desaprobat nici de aceia cari vedeau bine este vorba de un joc al politicianismului lingușitor, care ieri încadra telegrama împăratului din Viena și o ținea între icoanele sfinte din perete, insultînd dinastia In Parlamentul din Viena, iar azi exploatează dragostea populației către această Dinastie pentru a-și servi interesele lor. " Pentru a vedea cum știu oamenii de la conducere să facă din acest castel un simbol al dragostei și un mijloc de educație națională, vomu spune ce-am văzut. Era în ziua nașterii Regelui. La primăria și biserica din sat, landis altă dată sufîiau culorile i negru galban, astăzi sînt arborate drapele tricolore. Teranii au ieșit la munca cimpoiul, lăsînd satul aproape pustiu- La o cotitură de drum ma întâlnesc față In față cu trei oameni- Era un tablou bine cunoscut din vremea vechei stăpîniri, cînd vreun datornic la bancă era scos la licitație sau vreun creștin întârziase cu plata birului. Femeile se țineau pîîngînd pe urma omului împărătesc care-i luase și țoiul de pe copilul din leagăn. Dar acum ca se întâmplase ? M’au lămurit. Oamenii întârziaseră cu plata contribuției la ridicarea castelului împărătesc, contribuție impusă Primăriei de către Prefectură și adusă la îndeplinire de primar cum s’a priceput el. Să mai spun cum se face colectarea banilor de către oamenii cari nu înțeleg să servească pe alții fără să se aleagă și ei au folos?! Am plecat amărît mai departe. Depravarea adusă de politicianismul ambițios și incapabil în aceste sate nu va fi înlăturată generații cu toată educația oficială și neoficială. Acest norod tace, dar el își face socotelile. Toate vor trece și se pot schimba în bine, dar din sufletele acestea chinuite și înșelate nu se vor șterge ușor loviturile primite acum cînd ele așteaptă să vadă ce viață li se pregătește prin schimbarea produsă. Vor veni alți oameni, cu aite gînduri și alte moravuri, dar neîncrederea din suflete nu dispare ușor. Mă întâlnește un bătrîn din sat și mă întreabă«Da, a cărui împărat e ziua de azi ?» — «Dar, noi cîți împărați avem?», îi întreb mirat.—«Păi cel bătrîn Franz Jesei a murit, iar pe cel tânăr au fugărit». — «Bine, dar nu știi că noi avem acum un rege al nostru, care domnește peste tot neamul nostru, de ce te gîndești la acel străin care n’a fost al nostru — «Da, dar atunci era mai bine, dăjdiile nu ne apăsau așa de greu, știai ce ai de dat și pui ai de dat, cînd mergeai la tîrg cu traista In spate nu trebuia să plătești bir și pe traistă, vitele nu ni le luau cu prețuri de batjocură ca să ne vîndă ce ne trebuie cu prețuri însoțite; da bătut, nu ne băteau». — Dar, pentru toate acestea nu poartă vina regele d-ta bunăoară știi ce se petrece acum în ogorul d-tale unde ai trimes muncitori să lucreze. El poate dorm în loc să muncească, te fură în ioc să te folosească». Bătrînul a stat puțin pe ginduri, apoi mi-a răspuns cu neîncredere: «Da, poate fi și așa. Ii înșeală slujbașii și el săracul nu știe nimic». Aceasta este opera politicianismului în satele noastre. Aici vorbesc acum și copiii despre veri po ani și despre alte soiuri de oameni cari pot face rău oricînd și oricui voiesc și față de cari legea nu are putere. Multe se vor preface. Vom scăpa și de hoții de drumul mare, cari pe la noi își împart stăpînirea cu politicianii, dar de cari oamenii nu pe tem așa de tare, căci îi prind și se pot apăra de ei. Un tâlhar împușcat de jandarmi stă acum a cincea zi în mijlocul șoselei așteptând comisia din Cernăuți, care nu e decît la vre-o trei kilometri depărtare. Alții se vor îngrozi acum de această răsplată dată răufăcătorului și se vor astâmpăra. Dar de răufăcătorii acei pe cari toți îi văd și nimeni nu-i poate prinde nu știu cum vom scăpa- Așa îmi vorbia un modest intelectual de sat. Iar eu mă gîndeam. Cînd omul care a dat ordin să se ridice castelul, iar el s’a dus în viligiatură răcăroasă la Mare, va conduce la castel pe Acela ce-i e așa de drag încît oamenii spun, că pentru a fi pururea lîngă el și-a clădit și lui o vilă pa, aproape, ce va gîndi în sufletul lui Principele? Grigore Lazăr Anchetele „Vieții Studențești“ Răspunsul d-lui profesor N. Iorga Studențimea ca factor influent în viața culturală și socială a existat; ea nu mai există rasă. Una din cause poate fi în marile dificultăți de traiu : causa principală e lipsa inițiativei, lipsa sufletului în studențime. Căci cîteva excepții n’ajung pentru ca întregul corp studențesc să poată fi socotit ca animat de acea energie pe care o cere momentul actual, cînd, să avem de zece ori atâtea școli, și încă n’am putea să dăm poporului românesc unificat politicește lumina fără care nimic nu prețuiește. Incepînd cu cercul lui de acasă, studentul trebuie să fie un veșnic răspînditor, cu de cunoștinți, ci de dorința și bucuria de a cunoaște. Ei trebuie să arate în timpuri preocupate de pofta plăcerilor brutale ce mare fericire poate găsi omul în sufletul lui însuși. El are chemarea da a pregăti idealismul salvator, fără care umanitatea se îndobitocește. Pentru acest scop să nu vă închidem prea mult în programe și să nu vă privim în funcțiune de note. Să nu credem că Universitatea e mai puțin a voastră decît a noastră, a profesarilor. Ea n’are niciun sens decît cînd e a amindurora. (Din «Viața Studențească»). Moartea lui Wekerle Fostul președinte al consiliului de miniștri ungar, Wekerle, a murit Vineri la Budapesta. București, Joi, Mn Septembrie, 1921 Buletinul Zilei Știri după radiograme Viligiatura d-lui Take Ionescu O telegramă din Paris anunță că d. Take Ionescu avut o întrevedere cu d. Briand și va mai avea una, apoi se va duce la Londra. După acea telegramă tot «mica antantă» ar fi în joc. Apropiere sîrbo-bulgară Presa sîrbească a început să vorbească pe larg despre necesitatea unei apropieri între Serbia și Bulgaria. Se pare că și Pasici ar fi partizanul acestei politici. Ungaria în Societatea Națiunilor Ungaria crede că de data aceasta va fi admisă în Societatea Națiunilor. In acest scop contele Appony va pleca la Geneva pentru a represinta. Războiul greco-turc Oștire din Roma spune că în bătălia din fața Angorei Grecii au fost înfrînți și ar fi început retragerea. Un nou pod peste Dunăre Comisiunea romîno-sîrbii a proiectat o linia directă București-Belgrad, cu un pod peste Dunăre la Semendria (pa territorial sârbesc). Liga Națiunilor Luni dimineața s’a ținut la Geneva prima ședință a Ligii Națiunilor. „ Știri diferite Patriarhul din Constantinopol a cerut misiunii militare grecești să intervină la Atena pentru amnestierea ofițerilor vsnizeliști aflați la Constantinopol. A primit însă răspunsul că vechiul regim nu iartă pe nimeni și că ofițerii n’au decît să se prestate în fața consiliului de războiu. Guvernul sovietist a început tratative cu capitaliștii germani, englesi și americani pentru refacerea Rusiei. Concesiunile Se vor da pentru patruzeci de ani. La 26 August va avea loc prima întrunire a capitaliștilor la Berlin. Va lua parte și Crasin. Actualul Guvern cehoslovac pare a avea menirea să atenueze luptele politice dintre partide. De aceia, după ciiva timp, el va demisiona pentru a face loc unui Guvern de concentrare. E vorba să între în noul Guvern și socialiști și chiar autonomiștii slovaci. Presa germană crede că după semnarea tratatului de pace dintre Germania și Statele Unite, se vor începe tratative pentru încheierea unei convenții comerciale. In ultimul ar. din revista engleză Eastern Europe (unită cu Balkan Review) d. Boioia explică reforma agrară și d. maior Ștefănescu Drăgănești combate ilusiile maghiare cu privire la schimbarea hotarului nostru veiiv, arătînd că Aradul e un oraș artificial unguresc, în mijlocul unui ținut exclusiv românesc, Briand, făcînd declarația că Franța nu ar putea lua parte la conferința la care limba francesă n’ar fi oficială. Guvernul american a desmințit știrea că el ar fi cerut ca numai limba engleză să fie întrebuințată la conferința de la Washington. Ziarele italiene cred a ști că Sovietele au somat România să încheie pace cu ele și că tratativele ar trebui să înceapă între 12 și 15 Septembre. Ajutorarea Rusiei , imitatul de ajutorare a Rusiei s'a întrunit ieri, stabilind condițiunile supt care s’ar veni în ajutorul populației flămânzite. Guvernul estonian, mai practic, a trimes un prim tren cu 20 de vagoane făină și medicamente. Rusia ar delega pentru aceasta pe Crasin. Â aparului se află de vânzare la principalele librării din țară, volumul d lui Virgil Cristescu, de poeme In proză ritmată cu o prefață de N. Iorga, fiind singurul volum complect in acest gen, se recomandă cu stăruință cetitorilor și mai ales profesorilor si elevilor de curs superior. Ziarele anunță că er a telegrafiat d-lu N. Titulescu sa vină în țară va să aplice legile financiare. Printr’o decisie, vor funcționa în Capitală șase oficii de închirieri, pentru numeroasele apartamente libere ce se găsesc. Deocamdată se caută șase apartamente pentru instalarea birourilor. «îndreptarea» numește pe liberal «părăsiții gloriei». Am fi curioși sa știm ca-i vor răspunde ziarele liberale, reținîndu-i gloria. «Indreptarea» făcînduse că nu pricepe un articol al d-lui N. Iorga, găsește că are 56 de rînduri. • Nu e de mirare că «îndreptarea» știe să numere până la 56 — doar partidul stă bine cu fondurile. Tot «îndreptarea* se bucură că la Vălenii-de-Munte nu prea vin ascultători. Să nu creadă o s’ar face apel la cei de la «îndreptare» »* Stagiunea Teatrului Națione se va deschide Sîmbătă 3 Septembre, oarele 8 și jumătate precis, cu «Moartea Cleopatrei», narațiune dramatică în patru acte de d. M. Pașcanu. După «Moartea Leopatrei, Societatea dramatică va juca «Nevestele d-lui Pieșu», comedie , trei acte de d. Gaton Theodorian cu d. I. Strbu și d-ra Marioara Zimniceanu în rolul prinipal.