Neamul Românesc, ianuarie 1922 (Anul 17, nr. 1-22)

1922-01-01 / nr. 1

ANUL al XVII-lea «-1 î LO BANI EXEMPLARUL Foaia Partidului Naționalist-Democrat * REDACT­A: Str. Domnița Anastasia, 6 ADMINISTRAȚIA : Strada Lipscani Noi n­l 12 Director: N. IORGA Apare zilnic: I REDACȚIA 12/60 TELEFON I ADMINISTAȚIA 5/41 ABONAMENTUL Pe un an in țară . 160 lei Pen­tru preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni ... 80 Pe trei luni ... 40 „ Pentru străinătate dublu. lÉuri de carn­­e si­ne lei In al ihoc vorbesc des­pre desvăluirile privi­toare la adevăratele in­tenții ale Internaționalei verzi bulgărești. Cineva dintre propagatorii în străinătate ai ideilor d-lui Stambolischi, și-a făcut serviciul de a spune ce se ascunde supt o firmă colorată atît de pașnic și de simpatic. Dacă înțeleg bine, pla­nul era acesta. Bulgaria, învinsă în urmărirea u­­nor planuri imposibile, nu are o armată pentru a lovi în vecinii și rivalii ei biruitori. In lipsă de tunuri din depositul ger­man și de muniție res­pectivă, ca și de soldați capabili să le întrebuin­țeze, se sparge după pu­tință, solidaritatea națio­nală a acestor vecini și, cum de jur împrejur sînt țerani mai mult sau mai puțin nemulțămiți, ce-ar fi dacă i-am ațîța pe de-o parte, desfăcîndu-i din organismul lor na­țional, și i-am organisa unirea­­ Internațională a cărui inițiativă și condu­cere o avem noi Bulgarii? Două internaționale: una roșie a Germaniei, una verde a Bulgariei, iată însă că unii din vecini nu primesc de loc, iar alții primesc, — dar pentru ei. Coresponden­tul de la «Revue de Ge­néve» spune lămurit că la Cehoslovaci ideia este primită cu simpatie pen­tru ca, pe baza unui nou panslavism, de la Praga, să se domine Balcanii, și Balcanii, firește, se supără. Ce egoiști Cehoslovacii ăștia, cari se lăcomesc la zarzavatul politic al fraților lor! Și, pe de altă parte, ce afurisiți ciocoi — cuvîntul este al lor — Romînii cari nu s’au lăsat cîștigați ! Și, acuma, să împros­pătăm unele amintiri. D. Stambolischi ne-a visitat acum aproape un an. Evident, ni-a fost mai ușor nouă să-l pri­mim decit domniei sale să treacă prin mijlocul ospitalității romînești, peste ținuturi in care ai sai, total neprovocați, au adus jaful și rușinea. Dar, în naivitatea d-sale de novice politic, d-sa a cer­cat nu numai o apro­piere de la Stat la Stat, dar și una de la clasă la clasă. Și unii novici po­litici de la noi și-au zis: verde d-lui, verde eu, țerănist d-lui, țeranist eu. De ce n’am merge la So­fia să ne adunăm în con­gres pentru a ne pupa... verde ? Numai eu știu cu aâtă trudă am oprit pe unii, și cutare totuși s’a dus, bine înțeles nu ca dele­gat, ci în calitate de cu­rios. Acuma, cînd se vede despre ce era vorba, mo­rala se impune, decit cel mai bun străin care-ți iubește clasa, tot mai bun cel mai mare dușman al clasei tale, dar care își iubește nația și țara. I. IORGA Șasesprezece ani de activitate Pășind In al 1­7-lea an de lu­ptă pentru drepturile le­gitime ale acestei nații, din care am făcut scopul suprem al străduințelor noastre cultu­rale și morale in prin time, economice, politice și materiale in a doua, o privire retrospec­tiva a activității, rolului și­ resultatelor la care am ajuns, în lumina principiilor pe care le-am statuat dintru început, și pe care le am acut in ace­lași timp de masă și indrep­­tariu al tuturor actelor noastre, este necesară atit pentru pre­cizarea acțiunii noastre vii­toare ca factor cultural și po­litici cit și pentru lămurirea publicului nostru cetitor, față de care avem datorii scumpe Înființat la 1906 în împre­jurări sociale aici de tulburi și nesigure, „Neamul Românesc [UNK]" a apărut pe de o parte ca o protestare energică contra politicianismului ajuns la ul­tima treaptă a decăderii, și pe de altă parte ca luceafărul dimineții, prevestitor de clipe frumoase pentru poporul și nea­­mul acesta, oropsit atâta vreme de cei dinafară și de cei din lâuntru. Și bunavenirea lui o strigă tuturor celor buni ca și ci-Lor răi, în cuvinte de foc și bună vestire, n Am ajuns la virsta cînd trebuie să plecăm în toate dela cunoștința de noi înșine, de la cea mai deplină și serioasă cunoștință a tuturor puterilor și slăbiciunilor noastre. A ve­nit vremea, să lucrăm numai cu puterile noastre oriunde le avem , a venit vremea să tin­dem numai către scopurile noastre, bine cercetate și alese și pe deplin luminate. Am ieșit dela stăpîn, nu mai pu­tem fi calfa nimănuia, voim să trăim din­­ lucrul nostru pen­tru a întemeia bine­ cămi­nul nostru cel mic, vatra noastră cea îngustă. Alții, gospodari vechi, cu casă de ani și de ani, n'au nevoie sa se­­ gin­­deasca la orice încep. Dar noi trebue să ne întrebăm­, să ne sfătuim, să ne înțelegem, clipă de diuă, pentru a nu afla rostul cel adevărat și a nu ne înde­pârta dela dinsul. De aceia iese această tipări­tură, menită tuturora, celor buni și de ispravă, și chiar ce­lor ce ne șâf­âiesc încă, și chiar celor cari sînt în stare a se întoarce. Ea vine, fiindcă trebuie să vină" (N. Iorga „Neamul Românesc” an 1, No. 1, 10 Mai 1906.) Și astfel sâptămîna de săptă­­mină, an de an și zi de zi mai acu în urmă, foaia celui mai ină­țător idealism cultural și politic, de la care s’a putut adăpa ca de la un izvor ne­­pr­iânit și înviorător genera­ția celor mai frumoase și mă­rețe sile al nației noastre, „geamul Românesc“ a strecu­rat in sufletul nostru și a sta­tornicit in mintea noastră sen­timente și idei cu care singure am făcut opera mare a unirii și vom izbuti s’o desâvîrșim, cu tot și rolul oportunismului demagogic și superf­icial. Prima ideie mare și rodnică a fost introducerea culturii in ponitică, purificarea și in­­nălțarea acesteia de a cabo­tinismul suficient și arogant al vechilor ei practicanți la,de­mocratismul sincer și demn, pe care gruparea din jurul condu­cătorului ține să-l represinte în chip de mai nemijlocit. A­dam ideii este acefect care reiese din însăși atitudinea ne­contenită a gazetei, care n’a căutat să se supune gustului public, ci să-l formeze. Căci noi n’am gâdilat niciodată slă­biciunile unora sau am satis­făcut ambițiile și interesele al­tora, ci am ținut totdeauna să ne păstrăm curați în o­pera principiilor noastre morale și politice și să ridicăm la acest nivel mare mulțimea descon­siderată și oropsită a acestei nații. A treia ideie conducătoare a activității noastre este na­ționalismul. Am pornit în considerațiile noastre teoretice de la o rasă reală, singura formă socială desâvîrșită, și singurul factor determinant în descălțarea spiritului public de la jumătatea veacului al 19 lea încoace. Națiunea. V. George CRISA DE CÎNTAREȚI BISERICEȘTI S’a scris în ultimul timp de marea lipsă a preoților, dîndu-se explicări ce nu prea diferă între ele. Mai puțin s’a vorbit de lipsa cintareților bi­sericești, deși aceasta lipsa este tot așa de simțită, in capi­tală, la orașe, ca și la țară dintr’un îndoit punct de vedere, ca număr și calitate. Lipsește numarul necesar de cintăreți din cauza relei s­ău materale, din care pricină și calitatea cîntăreților existenți e slabă, dar mai ales aceasta vine de­sigur și din o rea orga­nisare și funcționare a școa­­lelor de cintăreți. Aceste școli au un regu­lament și program de studii în care pe lingă moși­­a bi­sericeasca s’au prevăzut și ceva studii religioase, ce urmează a se face in timp de 3—4 ani. Supravegherea episcopilor a­sigura bunul mers al școalei. Din roadele date de școalele de camareți prin unele pârți , procentul mic și slab al absol­venților, vădit este că nu mult interes s’a dat de către aut­o­­­titâțile superioare bisericești pentru bunul mers al acestor școli. Niciun interes de in­strucție, ce li se dă și cum li se dă, înctt obiecte în a­fără de cfntării și mu­sica bisericească sînt aproape nu­mai cu numele. Ur în ce pri­vește existența dusă de elevi prin orașe, educația ce o pri­mesc in această situație, nu este departe de a servito­ilor din orașe, caci multe ori ei sunt nevoiți să intre in diferite servic­ii, pentru ca să-și poata duce existența și sa-și facă școala, exp­uși a se molipsi d­urtrele moravuri și viții ale t­igurilor. In revista asociației gener­ale a cîntareților bise­ricești „Cântarea" s’a exprimat în ultimul timp dorința de a se­ca o noua organizare, mai solida și mai super­ioa­r, școa­­lelor de cîntăreți, in scopul unor roade mai bune, unor cîntăreți la înalți­mea trebuin­țelor de azi ale Bisericii, cu putința de a fi cintârețul și un factor cultural, un ajutor în această privință al preotului cum a fost și in trecut. Trebuie a se da atenție do­rinței lor drepte de către cei cu raspundere,glndin­du-se dacă n’ar fi bine ca organizarea viitoare a școalelor de cin­tăreți să fie pe lângă semi­­narii, ai căror personal, parte, ar putea, în bună măsură și­­n bune condi­țuni, da instrucția și educația cuvenită viitorilor cintăreți bisericești, adică vii­torilor colaboratori ai preo­ților, pregătiți în seminarii. In once cas e nevoie a se gîndi și lucra serios pentru Biserica noastră căreia în­doita lipsă numerică și calita­tivă de azi e păgubitoare. • Dr. 1. N, Scrisori din Paris Opera francesa Repertoriul francez al Ope­­send. Am ascultat și două opere conte­mporane, care au o mare valoare. D. Vincent d’Indy mi-a dat o Lé je­r de pe Sf. Christophe. D. da­ndy este în muzica francesă urmașul și continuato­rul lui Rameau, după cum ge­nul lui Couperin a dat prin evoluție în cursul timpului pe Debussy. Deci caracteristica lui d’Indy este o structură sobră, ca a unei catedrale gotice, a lu­crărilor sale. De­sigur, sunt multe ciselări fine în lucrările sale, dar au dantela face preo­cuparea principală a maestrului, ci boli­le grațioase și solide, care se ridică tot mai sus.. Le­genda S-tului Cristofor e sin­­g­ura operă lirică a lui Daniy; a du­rat opt ani la ea. Ea însă reprezintă un pas înainte în genul operă. Orchestra începe să Înlocuiască pe actori In des­fășurarea acțiunii și puterea ei de evocare e atit de mare, în­cit suntem­ capabili să nu pier­dem nici o clipă din minte trâ­­mb­tările eroului p­i­e­s­e­i. In acestă privință, e o pagină ne­muri­oare in operă: scena I-a actului 2 represintă peregri­nările sfântului Intru descope­rirea adevăratului Dumnezeu. Cortina e lăsată , orchestra sin­­­gură execută o simfonie, evocând tot zbuciumul sufletesc al celui care nu află ceia ce caută... Cealaltă operă contemporană jucau la Opera cea mare a fost Amar de Dupont. Autorul ei a murit In vârsta de 35 ani și lasă la toți iubitorii de mu­sic­ cea mai mare părere de rău pentru prăpădirea prea tim­purie a unui mare geniu mu­zical. Antar e povestea orien­tală a eroului legendar, care știe ca și din moartea sa să facă armă de izbindă pentru popor­ul său. Opera are patru acte, din care e probabil că autorul ar fi făcut numai trei, dacă ar fi trăit. Actul al doilea e, fără discuție, o capo­doperă. înce­putul nei evocă prin musica- i monotonă și plingâtoare tot Orientul cel scăldat in soare, cu cerul veșnic senin, de un sem­n care te strivește. Iar scena de halucinație de la sfirșitul actu­lui e cel mai bun lucru în această privință pe care l-am auzit pană acum. A­de vărul e ci și artista, d-na Fanny Heldy, a luat cu totul la înălțimea ro­lului foarte greu pe care a avut sa-l joace, partenerul amsei, d. Franz a făcut din Antar una din creațiile sale cele mai bune. Repertoriul și activitatea O­­perei pe anul următor nu se cunosc până acum. Se vor­bește de modificări care trebuiesc introduse pentru acoperirea de­ficitelor foarte mari ale Operei. Un moment a fost vorba d­ur de instalarea unui cineamatograf artistic la Operă, ceea ce direc­torul a des­mințit cu energie. In once caz, situația e destul de serioasă și va fi un mare merit al omului energic și priceput, care e directorului Operei d. Ronché, să poată ieși la capăt cu bine, rei are mai p­uțin succes în fața publicului țari­nan, de­cit Wagner. Și totiși dl. Rouché, directorul Operei, s’a străduit să prezinte, In G­eneral, tot ce e mai de va­ oari. In literatura •musicală france» începutiriUn iperet sunt minu­nat de bine represintate prin Castor fl Pollux al lui Ra­neau. Pare, în adevăr, o feerie din lumea basmelor, cu balete a personifica abstracțiuni ca: is­pitele, durerile, teama, prietenia Construcția arhitectonică măias­tră a lui Rameau u­rește într’un tot unitar și delicios, toată dantela și filuețu musi­ei se­colelor trecute. Total deosebită de operă­ italiană, care pare tă­cută pentru cântăreți și nu pen­tru orchestră și musica în gene­ral, muzica lui Ranteau se folosește de vocile omeneșt pentru întregirea armoniei. (De altfel aceasta e o notă generală a m­usicei fran­cese) In același timp, baletul în costume și rit­mul grațios al secolului al XVII lea fac din Castor și Polux un lucru demn de mult mai multă admirație decît i s’a a­­rătat Geniul cel mai puternic crea­tor In mu­sica francesă .^n ge­neral, părintele lerne e Berlu lui Berlioz­a­multuoasă, pen­tru a se putea ginele necesită practice ale op opere capitale * presentate­­*a­­otea & 'U­­’d pen fen­ide in mar­­­ealisărei lor b ° 6r. Și astfel, Lji putut fi re­­abi­l la o sută de ani după ce au ost scrise,­­a această categorie e Le s Troyens, care abia anul acesta a avut pentru satba oară, o re­­presintare completă. Deși lungă din cale afară, Les Troyens ține atenția ascultătorilor Încor­dată și este una din cele mai bune opere ce s’au jucat la Pa­ris. Alăturea de ea, Damna­­țunea la Faust contribuie la menținerea prestigiului adevă­ratei musice bune. Pentru a da o idee de gradul de libertate pe care și-o lua Berlioz etnd sursa, vom­ aminti­ți cele­brul lui Requiem ne­esiteaza o m­ie de executanți și n’a fost executat decît o singură dată, supt conducerea autorului.­­ Secolul al XIX- ea a produs mulți compositori francezi de seamă, cari au dat la iveală o­pere foarte fnimoase , păcat că la noi la țară se observă o predilecție exclusivă pentru cu­rentul italian, când repertoriul modern francez ar putea da a­ ttea piese superioare. De pildă Ham­et al lui Thomas, Roma,o și Juli­ta și Faust ale lui Gou­nod, Simson și uwua și As­­canio ale lui Saint Saëas, sunt opere în care rolul melodiei e destul de accentuat și însem­nătatea vocilor destul de pro­­nunțată, pentru ca ele să fie ușor de urmărit de publicul cel mai puțin obicinuit cu musica. Dar această lătare melodioasă a operelor citate nu le împie­decă de a face apel la Întreaga putere de creație a musicei In general, la efectele de armonie date de orchestră. E de mirare însă că, alături de aceste lucrări, Opera a pre­luat In anul acesta Hugh :n­ții lui M yetbeer. A fost un timp cînd acest autor era la modă și cînd toate luc­urile lui erau aș­teptate cu nerăbdare, dar acest timp a trecut. Ceia ce i-a adus glor­ie ușoară, a fost faptul că el aducea o notă nouă in Franța: Opera In genul italian. In rea­litate, valoarea lui musicală e inferioară faimei pe care a avut-o și Hughenoții, cu toate că a avut peste o mie eine sute de representații, cu e unul din lu­crurile lui cele mai bune. Din mudea cea mai nouă francesa, Opera a represents­ Le Croi p TfinU ale lui Atei* (12 Dec. 1921 Parîo) Petre Sergescu Metehne Comuniste In congresul comunist ținut la Marsilia s-a dovedit din nou marea slăbiciune comunistă neputința de a reconstrui. După cum în Rusia, chestia agrară, su­primarea proprietății in­dividuale și-a venit de hac, ridicîndu-și în cap întreaga țărănime, la fel în Franța. Aici, partidul comunist nu și-a putut im­pune vederile sale sindicatelor muncito­rești. București, Duminică, 1-în ianuar 1922 Un nou act de nobleță al Statelor­ Unite Slovacii, locuitori în jude­țele Cenad și Bich­ș, au ha­tarit în anul 1919, basiți pe principiul dreptului popoa­relor de a dispune de soarta lor, sa se unească cu Ro­mania.O delegație de trei inși, în frunte cu George H­abowsky, a fost trimisa la Par­s, cu S3 presi­nte conferinței de Pace un memoriu și sa­stib­uie pentru reconstruirea acestei uniri. Din motive care nu se pot discuta aici, hotuîrea blo­­v cl­or nu a fost refectata, și teritoriile sus-menționate au fost lăsate Ungariei. In cursul tratativelor,Hra­­bowsky, care se întorsese a­­casa, a fost ales deputat n Parlamentul ro­mân și la dis­cuția unirii provin­ciilor din fosta monarhie austro­­ungara la Romă ia a­­­cut declarații de aderența la noul S­at roman — cerând ca și parlamen­tul român sa In­ter­vie pentru respectar­ea vo­­i­nței minoritații slovăcești, de­oaru­ce în România Mare vede o garanție pentru 1­b era des­­voltare a tuturor popoarelor neromânești. In Apr­lie 1970, conform hotaririi Conferinței de la Pa­ris, Romania evacuează Bi­­chișul și Cenadul, care tre­buie sa ramîna Ungă: ei-Rigat de popui­ția slo­­v­it a orașului * îapa ca??. tiSiste la padurea orașului, Hra­towsky ravfîne, dar cu­­nostind sentimentele dușmă­noase ale uingurilor fața de ei, se admiteaza șefului Co­­m­isiunii de evacuare, unui colonel francez, cer nd pro­tecția lui­ Co­rnelul francez are o întrevedere cu Cor­­in­dumul trupelor ungurești­­ are s*i da cuvîntul d­e o­­noare ca lui Hrabowsky nu i se va Intimpla nume. Cu toate acestea, cînd mem­brii com­.s u­mor de evacua­re pataresc provincia, unde se făcuse predarea orașului, H­rabowsky, care rămăsese Ciți-va pași în urma, este a­­tacat mișelește dela spate, 1 s e Înfunda gura ca se nu poata Striga și a tint intr’o «.anei­a. *• Colonelul frances, obser­ved mai tirziu absența lui K­rapowsky, se adreseam com­unuantului trupelor un­ 4Uieșt­i Caic si rasp-nde Ca iliapowsky a p ceai in 8pte frontiera ioni­neasca, in­­soțit de u­n detașament de Sfidați lovnini. Liniștita de acest răspuns, co­msia de evacuare paraseste și ea Cia- Di, du, sosind pe teritoriu rumanesc, ana ca Hrabowsk­y u’d trecut troutiera, pe ta­na,nat decit Cuceiăn, d.r­­­rabowsky nu poate fi des­coperit nicăieri. La Citeva zile un alt Slo­vac, prieten a lui Hrabowsky, Care reușește sa scape ui., tuba, aau e­știrea arestarii lui și spune, cui­, Hrabowsky a fost crunt bătut, legat cu lanțuri și pariat intre baio­nete pri oraș și apoi dus la închisoarea de la Gruia. i ias aci In jude at ! pentru o alta trădare, Hrabowsky, b­ărut și maltratat și laun­chh­soare, a fost condamnat la moar­te. Guvernul romînii aflînd de soarta lui Hrabowsky, inter­vine numai deci­, telegrafic, pe lînga generalul Ttoweri­­dge, și­ful misiunii interaliate din Budapesta, care la r­in­dul sau intervine pe­îngă guvernul unguresc, și pe­deapsa de moarte a lui Hra­bowsky este s­chimbatâ în închisoare pe viața, pe care trebuia să și-o facă la Se­ghedin, unde a și fost ime­diat transportat Guvernul 1­omfa însă nu se mulțumește cu această co­mutare a pedepsei, și face noi intervenții, cerînd pu­nerea în l­bertate a lui Hra­bowsky, dar toate interven­țiile rom­ân zidarnice. Hrabowsky ar fi și azi în mi­i­soare d..ca nu erau Sta­tele Unite. Câțiva Romîni din Cleve­land, cetatr-ul americ­n»r­a fiind de cazul lui Habow­­sky, se adresează fostului Consul american în America de sud, d-lui X ("dorește sa-i tainuim mime !­t un prieten al Ronînilor. D. X convingîndu-se de dreptatea causei pentru care pleiează Ro­nîniî di n Cleve­land, se face interpretul lor pe lînga subsecr­tarul de s­at, d. Fred Deer­ig. De­și Hrabowsky nu este cetatea 1 amtru,au, d. De­­ering, inspirat de Inade *en­­timente de umanitate și drep­tate, de care matele Unite au fost călăuzite în tot t mjul r­oboiului și de atunci în­­coace,­­ face pașii necesari pri­n șeful misiunii america­ne din Budapesta pentru li­berarea lui Hrabow­ky. Guvernul unguresc răspun­de ca în închisorile ungu­rești nu se găsește arestat nic­urn om cu numele Hra­­powalky. D. t subsecretar de Sta Deem­ing comunică însă re­rtrAdi rinnim­ Í iii aA «ȚI . l­, BudarF^a toate datele pre­cise­ î—­ In posesia acestor d.te/represe tintui Amunceî miei urm­e din nou, și guver­nul t­uresc vazînd ca, în fața dovezilor, nu mai po­te nega,­­su it pieS­unea moale a Srati­lor Unite cede­za și 11 pun­e în libertate fe Hra­ Dowskii. FireieWjul nostru slovac este astazi ia P^sgat’ Nu se cuvine ca Romin sa laude pe Romim, nici n’o fa­­c.­m. T­e puie Insa sa adu­cem lauda și multum­rile noastre cele mei ch­uuie­se in rindul întîi d-­ui Fred. Deering și prin el guvernului american, și apoi d-lui X, un demn t­u al națiunii a­­lencane. Restul domniilor lor are sa nu servească în.Itaeauua, noua tuturor, și cetățeni a­­m.ncam și cetățeni 10.nr.11, afiaion în America Ca un tademn sa țin> tn cu dragoste ia nubila re^ub.ua a otate­­lor Uut­.e. /(Din zisral .America*) Din provincie Covurlui cerești.—In seara de Du­minica ia Decembrie c., Că­minul Cultural și-a țin­ut c­­o­­rtuita șezătoarea culturali Supranific ft. data școl­i primare era pli­ni de săteni, lucru deosebit de îmbucur­ă­tor. A vorb­i sătenilor despre «Cum treb­uie s­ă pregătim vii­torul neamului». D. D. V. Țini chemat de conducătorii Dâm­nului în a­­cest scop, în cuvinte ce înțelesul tuturor a arătat ca trebuie să ..DiSbt­da a Ro­mana de astazi înfăptuită prin o jertfă așa de mare, prin răspîndirea învățăturii de carte, prin întâir­ea ideii de patrie, lupta împotriva i­­moralitații de to­te felurile, dragostea de m­unca și soli­daritatea naționala. După conferința d-lui Țont a cetit o schița liter ra haz­lie D. N. Antonovici, preșe­­di­ntele Căminului, anunțînd pentru Duminica următ­oare o conferința a d-lui profesor Cesar Ursu din Sîrlad. 1

Next