Neamul Românesc, martie 1922 (Anul 17, nr. 46-71)

1922-03-03 / nr. 47

0 r1 50­8 AICI EXEMPLARUL Fondal J Partid­u­lui Nation­alist­ Democrat REDACȚIA: Str. Domnița Anastasia» 6 ADMINISTRAȚIA ; la UNIVERSUL, Breton nu 11 director: N. IORGA REDACȚIA 5/41 și ADMINISTAȚIA 13/7 TELEFON ABONAMENTUL Pe un an in țara 160 lei Pentru preoți și invâț. 120 . Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni . . . 80 » Pe trei luni ... 40 » Pentru străinătate dubiu. Prin demagogie la tiranie Aceasta a fost lozinca, ne­­mărturisită, a partidului libe­ral. La început revoluționari și roșii ca moțul curcanului cînd se aprinde, ei au frămîntat tara decenii întregi, vorbindu-i de egalitatea pe care n’o pro­fesau și de libertatea pe care n’o voiau. In mijlocul satelor, cum scriu contemporanii, prin cluburile dela 1870 și dela 1880 ei erau — ce sunt astăzi tera­­niștii, vrednicii lor emuli, cu cari se mănîncă așa de rău tocmai pentru că samănă așa de bine. Republicani ca mulți dintre aceștia, adversari ai ordinii stabilite, făgăduitori ai ferici­rilor imposibile, răscolitori ai pasiunilor și atîtători ai urilor, nerespectînd niciodată pe ad­versari în onoarea cărora și a familiilor lor loviau, nu din minte adevărată, ci din calcul viclean, astfel au fost liberalii fermentul, elementul de des­compunere a unui vechiu re­gim în care măcar munca era muncă, cinstea era cinste, cre­dința era credință și fără ele nu puteai trăi. Nu e una însă din aceste trăsături de carac­ter pe care să nu o aibă noua colectivitate teroristă. Azi partidul liberal di­geră în beatitudinea-i pen­tru succesele repurtate și pentru viitorul asigurat. Pe divanurile aurite ale băncilor se răsfață fiii acelora cari tremurau iarna în panta­loni de dril și cari împrumu­tau dela singurul cămătar din­tre ei banii pe cari acesta pre­tindea că-i are deja niște ban­cheri evrei. Mîne, cînd în loc de Neamțu de la Craiova va fi Coandă de la Argeș, exact a­­celași lucru-1 vor face rivalii țerăniști. Cei cari strigau contra per­secuțiilor, cei cari amintiau cu lacrimi de „pînea amară a exi­lului“, cui cari invocau închi­sorile în care-i aruncase „re­­acțiunea“, azi taie și spînzură, adecă arestează și ciomăgesc după ce cu vre-o zece ani în urmă împușcau în massă pe vechii lor amici de la sate, re­voltați contra lor după ce fu­seseră de atîtea ori învățați a se revolta pentru dînșii. Toc­mai așa vor face țerăniștii cari urlă azi supt loviturile de­magogiilor deveniți tirani, ei cari așteaptă ceasul cînd din demagogi vor ajunge a fi a­­ceiași tirani. Grosolăniile cu care azi acopăr pe adversari, oricît li-ar datori, nu sînt alt­ceva decit lovituri pe care nu se pot da, prigoniri pe care nu le pot săvîrși, infamii pe care nu se pot îndeplini. Ca scop, stăpînirea exclusi­vă a terii, la unii ca și la cei­lalți. Stăpînirea prin forța ma­terială, cu desprețul factorilor morali și cu indiferenta fată de cultură. Ca mijloc, demago­gia desfrînată până ajung în scară. Ca arme, terorisarea. Cine va trăi de acum în douăzeci de ani, dacă însuși „terărismul“ își va fi ajuns scopul pănă atunci, va vedea că am avut dreptate. Va vedea — $i va suferi. N. IORGA CflNDi Oflcti NOȘTRI CONSTANȚA La Cameră N. Chirescu. Avocat, I. Radovici. Octavian Banciu. Grigore Filipescu. La Senat Constantin Parian ©. N. N. Cergău. Semnul partidului f­aționa­­list-democrat tili ai­­ agilii­ înainte de a vă hotărî cui să dați votul vostru la alegerile pentru Cameră, veniți mîne Vineri, la marea întrunire cetățenească care se va ținea la oara 5 după masă, în Sala „D/­CIA”, unde vor vorbi aceia cari au fost totdeauna cei mai neîn­fricați apărători ai drepturilor voastre nesocotite de toate șirurile de guverne oligarhice cu care ni-a fost hărăzită țara. Veniți toți cei cari nu vă îndoiți de dreptatea causei voastre și vreți ca ea să triumfe. SCENE ELECTORALE DIN SUCEAVA Liberalii agită împotriva Unirii Am străbătut întreg județul Suceava și ce ni-a fost dat să vedem, să suferim și să auzim întrece orice așteptare. Trecem cu vederea mărun­țișurile diabolice prin cari ad­ministrația a căutat să între­­ție teroarea : chemări la pos­turile de jandarmi, arestări de propagandiști, încercări de a strica întrunirile prin jandarmi deghizați și bătăuși, reținerea certificatelor de alegători de la partizanii noștri, închideri de crîșme, mori, etc., violarea scrisorilor (chiar a celor reco­mandate), întocmire de „liste negre“, întîrzierea trenurilor pentru ca să piardă candidații opoziției legăturile și să li se zădărnicească întrunirile, vîn­­zarea lemnelor din pădurile Statului numai la presentarea biletelor roșii de club (vezi pă­durea Bondea-Neamț), inspec­tarea școlilor — neinspectate cu anii — în zilele și satele în care noi soseam (căci acesta e singurul rost al așa zișilor subrevizori, veritabili și ordi­nari agenți electorali), băutu­ră gratuită dată generos de boieri cu vechiu blazon nou fi­nanciar, ca V. V. Teodorescu, etc. Ne oprim numai la acelea, care oglindesc o mentalitate periculoasă și nu facem o dato­rie a se denunța autorităților și opiniei publice. Agresiuni organisate de au­torități Am ținut o întrunire în ziua de 15 Febr., la Drăgușeni. La intrare în hanul Gafencu, unde avea loc adimarea, sun­tem­ atacați de o ceată de vreo 30 bătăuși îmbătați, ni se spu­ne, de d. Sturdza, candidat li­beral, la crîșma lui V. Ieremia. In fruntea cetei pășia țanțoș însuși primarul la braț cu crîș­­marul. Lupta a ieșit în favoarea noastră — căci a fost o ade­vărată Luptă, grație calmului ce am păstrat, căci însuși șe­ful secției Cristești, un oare­­care Casapu, asmutia pe bă­tăuși împotrivă-ne. Dați afară din han, bețivanii au spart geamurile. întrunirea a fost impunătoa­re și zădărnicirea planului ti­călos a impresionat satele ve­cine în bine. La 21 Febr. am fost la Baia. Noaptea, pe la 11, pe cînd ne pregăteam de culcare, casa în­vățătorului Pintilie, unde găz­duiam, e înconjurată de țigani îmbătați de însăși primarul și notarul satului și conduși la a­­salt de însuși șeful secției Mălini, venit „în inspecție“, și șeful postului Baia. (In aceiași zi „inspectase“ și d. prefect Mazăre, din nenorocire profe­sor, comuna. O simplă coinci­dență !­ . Țiganii băteau cu ciomegiie în garduri și șură și se apro­piau, după toate regulile tac­tice, tot mai îndrăsneți de casă. Familia gazdei plîngea. Asaltul a fost respins numai în urma focurilor de armă ce am tras. Pe cînd fugiau cio­rile, am zărit silueta celor doi jandarmi înnarmați. D. locot. Costinescu a an­chetat cazul a doua zi. De ciudă că întrunirea dela Boroaia a ieșit măreață, și că satul Giulești — socotit fortă­reață liberală — ni-a oferit o adunare din cele mai populate, jandarmii organisează un atac banditesc la drumul mare pe șoseaua Gilești-Bărăști. Trecind repede pe dinaintea noastră, jandarmii, în număr de 3 (că aceștia erau ni-au mărturisit-o apoi martorii Ilinca și Dănilescu, cari au a­­junuc la lovarea pianului în moara W­eissmann am 13 o­­rașul, se negliseaza și ne ata­că cu ciomegele, rănind ia cap pe caeianul v. Caimua, care ne insulta și la oraț pe subsem­natul și pe prietenul V. Hume­­gea. Am­ scapat numai rapind un Paston pe spinarea unuia am­ei și dind apoi bicm cailor. Agitate periculoase D. Sturdza a promis locuito­rilor din com. Miroslăvești că-i va scuti de dări — de orice dări — dacă votează pe libe­rali. D. St. Ioan, care a uzurpat șefia liberalilor, pe cînd se a­­fla în ziua de 22 Febr., în cancelaria Administrației mo­șiei regale din Crucea, a de­clarat că cei ce nu votează pe liberali „dau o palmă Regelui“ și că pe toți îi va trece pe o listă neagră și vor fi urmăriți aceștia pănă la moarte de.... Sfat. Tot acest domn la Broșteni, Borca și Panaci a îndemnat pe oameni să dea cu parul în noi, de vom îndrăzni să venim pe acolo, iar la Dorna i-a sfătuit „să ne dea de gît și să ne a­­runce în Bistrița“. La adunarea ce am avut la Dorna-Ortoaia (ca să vedem­­,dacă ne aruncă în Bistrița), a­­­jutorul de primar, liberal, I. Cojoci, fost primar împilator supt Unguri, cere cuvîntul. Cum noi obișnuim să lăsăm pe adversari să nu puie între­bări, I. Cojoc începe să strige­m în aprobarea unanimă a li­beralilor și în stupefacția noa­stră — că Ungurii sînt mai buni ca Romînii, că nu- ni tre­buie Unite și să profere inju­rii la adresa Ardelenilor, pe cari liberalii i-au desrobit. Atragem atenția șefului de post asupra gravității faptului, dar acesta nu reacționează. Locuitorii din Dorna ni-au spus că același Cojoc a ținut un discurs cu un cuprins iden­tic în fața stăpînului său Șt. C. Ioan­, și că acesta o a­­proba. De altfel „discursul“ Cojoc­ului unguresc nu era decît un ecou al cuvîntărilor antiarde­­lenești, pe cari „șe­fii“ liberali le țin în unele sate.. Și acești domni inconștienți au nemaipomenita îndrăsneală să ne facă bolșevici pe noi, cei cari am făcut din întrunirile noastre o adevărată școală de caracter și de civism. Scenele urîte ca și vînătăile de pe trupurile noastre vor trece, ca un vis urît. Nu ni vor rămîne în suflet decît amintirile înduioșătoare. Vedem și acum ochii umeziți ai sătenilor din Șoimărești la vestea că învățătorul lor iubit București, I Buletinul extern Miniștrii Afacerilor Străine ai mar­lor puteri aliate se vor întruni la la Mart la Paris pentru a di­scuta chestia Orientului, în Camera franceză se discută proiectul de lege asupra recrutării. Raportouil, locot.-colonel Fabry a aratat motivele pentru care serviciul mi­litar se menține încă la 18 luni. Poate în 1925 împrejurările externe vor îngădui reducerea lui la un an. Ultimile vești arată ca punct de program a Conferinței de la Genova limitarea armamentelor pe uscat. Guvernul polon desminte știrea care anunța încheierea unui tratat politic cu Ungaria. în Silesia un detașament italian a descoperit un deposit de arme și munițiuni intr’o pădure de lingă Poinic-Kravar, districtul Ratibor. Germania a mai vărsat 62 milioane mărci aur comisiei reparațiilor. Pănă acum Germania a achi­tat din datoria cuvenita puterilor aliate abia șase miliarde și jumatate^^^^^^^^^^^^^^^^^ V. Drăgușeanu, un erou mo­dest, e concentrat, și jurămîn­­tul lor că sute îi vor ținea locul „în luptă“. Văd și acum grupul de să­teni din Fîntîna-Mare ieșit cu furci de fier să nu facă gardă după agresiunea de la Giulești. Vedem și acum pe cei 4 că­lăreți din Preutești, — jud. Neamț, — cari, auzind de lup­ta ce am dus pentru săteni, ne-au invitat să le ținem o în­trunire, ceia ce am și făcut în mijlocul unui entusiasm deli­rant. Vedem și acum garda de săteni, care ne-a atinut calea pănă după miezul nopții de la Febr, la intrarea satului Cris­­tești, ca să ne apere împotri­va unei noi mișelii plănuite de liberali. Și acestea, precum și alte multe mărturii vii de iubire ce am primit în timpul propagan­dei nu dau puteri noi și nădejdi îndoite la lupta ce ducem spre sigură și grabnică isbîndă. Virgil Tempeanu Din Craiova Caracterul luptei electorale, pe zi ce trece, devine tot mai sălbatec și mai ilegal. In sate, jandarmii au aspre porunci să nu lase intrarea li­beră decît la acei cari pre­­sintă un bilet de identitate is­călit de d. Neam­țu. Și fiindcă acest procedeu e folosit și în alte județe, avem dreptul să credem că el pornește de la per­soane mai autoritate decît do. Neam­țu sau Vorvoreanu de la Mehedinți, oameni cari soco­tesc județul o moșie, iar loca­lul prefecturii drept un conac. Să povestim unele cașuri din­­ cursul săptămînei trecute . Candidatul oposiționist, d. V. Rădulescu, fostul prim-preșe­­dinte al trib. Mehedinți, intra­se în comuna Breșnița. Ime­diat — conform ordinelor date — telefonul anunță d-lui pre­fect această intrare, și se po­runcește jandarmului astfel: „să fie legat cot la cot, ca hoții de cai, și trimis la Severin“.— Cînd această poruncă a fost dată ,pe lingă alte persoane, se afla de față și d. P. Gîr­­boviceanu, pe care-l rugăm să confirme, pe cuvînt de onoare, temeinicia afirmațiilor noastre. Dar insultele și mijloacele de corupție nu au nici o margine. La Dolj, preotul Popescu- Breasta, profesor la liceul Ca­rol I și candidat pe lista libe­rală, în întrunirea publică de la Filiaș a cerut sătenilor să nu voteze lista cu coasa, fiindcă în fruntea ei se află un Evreu, N. Iorga. — Alții afirmă — deși isvorul e cunoscut — că acest N. Iorga, în viața lui i­­morală, a lăsat pe drumuri doi­sprezece copii de la trei soții. Prefectul de fapt al județului, d. I. Florescu, arvunește săte­nii, cumpărîndu-le cu bani — nu boi, cum făgăduiește, — ci conștiința. O spune însuși să­teanul Cotăran din Bîrca- Dolj. Acesta-i programul și activi­tatea partidului liberal în a­­ceste clipe. Acestea sînt îm­prejurările în care iea naștere parlamentul legal al României d-lui Brătianu. Oameni expe­­rienți — nu naivi lipsiți de sim­țul realității, idealiș­ti plini de avînt, — vor intra în stăpîni­rea moșiei care astăzi se în­tinde de la Sătmar la Cavarna și de la Hotin la Severin. Șt. Meșteru AL TREILEA RAVAL Unui prieten... februar 1922: ... Nu ți-am scris de mult, dragul meu! Cînd i-am trimes ultima scrisoare — era atîta liniște și frumusețe! Pretutin­deni natura era în plină săr­bătoare ! Ce frumos și cald era! Ia mierul curat și senin — vietățile harnice — împrăș­tiau atîta zumzet de veselie și viață!... Iti scriu, iubitul meu, iar din același loc de unde știi! Pe la geamurile înghețate suflă cri­vățul grozav al unei ierni nă­prasnice ! Sînt cu răvașul tău în față și ca întotdeauna îl cer­cetez cu drag și voie bună ! Tu pui în slovele tale credinți! durere, pui patimă și frămîn­­tare!.... Din tot ce-mi scrii, priete­ne drag, eu văd că tu ai rămas același! Că nimic n’a venit să­­ti alunge icoana gîndurilor triste ce te încunjură ! Că ni­mic n’a înseninat în calea muncii tale obositoare! Idea­lul ți-l urmezi trecind prin ace­iași misantropie și decepție, și lupta ta este atît de grea ! O­­ cu altă duioșie — eu care te cunosc — îți recunosc dreptatea ! Soarta a fost prea crudă pentru tine! Te-a asvîrlit acolo intr’un fund de sat — încunju­­rat de rîpi prăpăstioase! Sin­gur! In isolarea ta — sălba­tecă — toată lumea te-a ui­tat! Nimeni — cu drept cu­vînt — nu te vede! De munca ta de salahor — nu spune ni­meni o vorbă bună.... O povață, — o mîngîiere — nu ți se dă! Din cei cari vreo­dată îți deschid ușa școlii nu cată vreunul să-ți înțeleagă nici nevoile și sufletul nici a­­tîta ! Dar măcar de te-ar lăsa în pace ! Cum spui, unii din mai marii tăi vin să te vadă — ca o pa­trulă inamică — ce faci!? Cînd nai ajuns să faci pe gus­tul fiecăruia, o vor spune, dar cum lucrezi, ce ai lucrat, — ci­ și cum — nu vor să știe ei !.... De altă lume să nu vorbim ! Ai dar știu scumpul mieu,— de cerul ce nu se poate cere ? Să fii „arhanghelul — pe pămînt“. In școala ta — să fii Duh­ sfînt! Să rupi — cum și faci — suflet din făptura ta și să te mistui ca o lumina­re... Da’n afară de școală? Ești dascălul poporului! ! Să nu uiți datoria către po­porul tău ! Să nu uiți că tre­buie să-l luminezi. Să te po­­gori în adîncul sufletului său! Să nu-l lași! Să muncești din zori și pînă’n noapte — ca tot — să se prefacă, să se înnalțe în jurul tău Ca un raiu ! Asta este datoria ta ! Tu­fă poporului obște, bancă, cămin. Dă poporului tău cărți și sfaturi de folos ! Indrumea­­ză-1 către biserică și școală. Fă-i să respecte legile! Sfătu­­ește-i cum să-și întemeieze gospodăriile, grădinele, livezi­le... Fă-1 să tină la datinile și cîntecele lui, la țară, la neamul lui..... Dar cite n’ai tu de fă­cut pentru școlarii tăi, cit și pentru poporul în mijlocul că­ruia soarta te-a hărăzit dască­lul lor ! Numai pentru dînșii să ai grijă ! Grija ta, grija de tine, s­ă lași pe sama șefilor ce-i ai! Să­­ vezi ce grijă duc de tine... și ministrul știe!... căci vezi dacă n’ai să faci așa — nu ești bun de nimica ! Ș’acum, cu toate acestea, dra­gul mieu „cînd văd și știu toate așa cum sînt", dă-mi voie să mă opresc un pic mai mult — la datoria ta din clasă. O, dragul mieu, acolo e întăiit de toate chemarea ta cea mai sfîntă! Acolo este altarul sluj­bei tate! Acolo și tu ești preot — ești împăratul sufletelor care te privesc! Ești îndurerat, ești închis la suflet — de-atîta nedreptate ce vezi — ce în­­tîmpini..... Nu intra la dînșii mîhnit! Nu căuta în ochii lor naivi, tulbure și amărît! Nu ! Desbracă la pragul clasei tale toate necazurile, uită toate fă­rădelegile... Silește-te — cînd intri acolo la ei — să devii bun, blind. Să te faci părinte senin și vesel Căci tu pui la temelia sufletului lor piatra prețioasă­­. frumosului, a iubirii și a dreptății... Nu uita că așa cum te văd pe tine, te fură și așea­ză pe fundul sufletelor lor ! Și pentru ce să le torni în inimă întăiu, pe fata lor mai apoi, pecetea necazurilor și decepțiilor tale ?... Mai bine, lasâ-i! In clipele acelea de mîhnire dă-le libertate ! Pune-i să se joace! Ma mult ar cîștiga așa și ei și tu ! Vezi, noi avem un rol delicat! Nu putem păcătui ! Eu așa te sfătuiesc! Spun lu­cru cinstit! Iar dacă — dragul mieu — zborul sufletului nu te lasă — dacă ții cu orice preț să-ți în­tinzi povara muncii și dincolo de pragul școlii — de a sama bine ! Datoria aceasta e sfîntă și mare, dar grea și complicată. Aici n ai a face cu elevi! Aici ai de furcă — cu tot soiul de oameni — mici și mari — ca vîrstă și ca suflet. Ai de luptat cu școala­ societății. Să nu te arunci pripit ! Să nu-ți faci vînt prea tare. Lu­mea este cum e în realitate ! Ea este cum e în realitate ! Cunoaște-o ! Netăgăduit însă — ori­ce-ar fi — trebuie să muncești. Lu­crează pentru binele obștesc ! Ești dator ! Dar să nu lucrezi niciodată — gîndind că vei avea vreo răsplătire ! Nu ! Ar fi să spun încă odată un lucru atît de banal! Tu nu vezi că așa este în jurul tău !? Cine,are răsplata?! Sunt la sfîrșitul răspunsului mieu! Cele ce ți-am înșirat pănă aici, dragul mi­eu, sînt cum sînt! Dar iată ce este mai principal : tea sama la ori­ce, dar ien sama mai ales de li­be­rali! Să fii bine măsurat în toate, căci cum nu li-i conveni — îți taie gîtul!... Da! mai bine lasă, renunță și la ideal, și la apos­tolat, și la tot! Nu ești liberal, lasă totul și fugi, ascunde-te în căsuța ta, supt catedră chiar! Acolo să dormi, să mă­­nînci. Să stai smirnă! Că ori­cum îi face altfel — nu-i bine! Trebuie să fii liberal. Dori, dacă nu, mai bine, rău, roa­­gă-te lui Dumnezeu să te fe­rească de dînșii ! „Nici cruce să-ți faci —vorba ceva,— nici pe „liberali“ să-i vezi !“ Dacă te nîscrii la ei ti-ar merge lu­crurile, dacă nu, atunci fătul mieu — te-ai înscris la su­ferință.... Așa am fost concentrat eu și trimes tocmai la capăt de tară de unde îți scriu. Al tău coleg învățător

Next