Neamul Românesc, mai 1922 (Anul 17, nr. 96-117)
1922-05-04 / nr. 97
Anul «I XVII-lea 1H 97 REDACȚIA I Str. Domnița Anastasia, 6 ADMINISTRAȚIA I la UNIVERSUL, Brezoianu sI 50 BANI EXERSĂRII» Foaia Partidului Nationalist-Democrat Directori N. IORGA Apare zilnic TELEFON REDACȚIA 5/41 •* ADMINISTrAȚIA 13/7 ABONAMENTUL Pe un an In țara . 160 le Pentru preoți și Învăț. 120 a Pentru studenți . . 100 * Pe șase luni ... 80 ß Pe trei luni ... 40 „ Pentru străinătate dublu. flenova și Frankfurt Nu e vorba de Frankfurtul ocupat de trupele de coloare ale Franciei, care nu sunt desigur nici mai bune nici mai rele decum pentru Franța în însăși ar fi fost soldații germani ai unei noi oștiri de ocupație ca în 1870—1871. Ci de Frankfurtul anilor 1808—1809, în care din toate statele germane s’au strîns atîția representanți ai tuturor ramurilor de competință, atîtea ilustrații contemporane, au discutat aproape doi ani de zile șii au ieșit apoi discutînd pe unde i-au mai îngăduit stăpînii locurilor acelora, pentru ca, la urmă, după atîtea propuneri, moțiuni, discuții și votări, toate să fie absolut ca mai înnainte. Genova a primit sarea pămîntului în materie de diplomație, vagoane de documente au fost debarcate, clasificate, presintate, și neutilizate. Prietenii imposibile s’au încercat și s’a căutat a se slăbi altele, indispensabile. Filantropie sinceră, utopie naivă și speranțe despre sufletul altora s’au întîlnit cu forțele diplomatice, escelente de cîte ori se știe precis despre ce este vorba. Dar, iată, nenorocirea la Genova este că nu se prea știe de ce este vorba. Fiecare a venit să ceară de la celalt tocmai ce nu poate da acela și nici cel d’întîiu nu poate ceda. în asemenea împrejurări e greu să se ajungă la resultat. Mai ales că arbitrul italian are și el o politică, și acela nu se potrivește cu a nimănui din cei în litigiu: înnainte de Genova se putea crede un lucru: că oameni foarte răi represintă interese conciliabile. Cînd se va face împrăștierea măsurilor ce discută acolo — și mai mult se văd decît discută — se va ști un lucru : că oamenii nu sînt chiar așa de răi, dar interesele, acelea nu sînt conciliabile și, cum un nou războiu nu trebuie, soluția nu este într’o înlăturare a lor, imposibilă, ci în resultanta firească a puterilor economice antagoniste. Și tot va fi fost un cîștig. Dar numai acesta. N. IORGA Transnistriana In legătură cu sprijinul pe care d. prof. Iorga l-a cerut atît de la Stat, cît și de la public, pentru înfometații din Rusia Și mai ales pentru nenumărații Romîni de dincolo de Nistru, d-sa primește următoarea scrisoare interesantă și duioasă : „Am cetit jurnalul „Dimineața“, din 2 April a. c., unde este cuvîntarea d-voastră, privitor la ajutorarea înfometaților din Rusia și unde d-voastră ați desvoltat chestia ajutorării Romînilor de peste Nistru. Ca unul dintre cei cari fac parte dintre Romînii Transnistrieni, nu pot fi indiferent față de ceia ce aț spus la această adunăre: îmi deau permisiunea de a face o mică dare de samă despre acești Romîni și-mi cer scusă de îndrăzneala aceasta. Numărul Romînilor aflători peste Nistru este peste o jumătate de milion. Ei ocupă locurile cele mai bune din ținuturile Guberniilor: Podolia (jud. Balta, Ananiev) și Cherson (jud. Tiraspol, Elisavetgrad, Alexandria, Ovidiopol), ceiace dovedește că ei au fost primii cari au pus stăpînirea pe acele locuri. Romînii transnistrieni de astăzi sînt stabiliți mai ales pe la sate, la orașe puțini. Așa de pildă în jud. Tiraspol, care cuprinde peste 60 de sate, sînt 4—5 sate ucrainiene, două rusești și restul romanești Romanul trăiește cu totul separat de Rus. El nu cunoaște limba rusească. O cunoaște numai cît face serviciul militar și mai învață cîteva cuvinte la școala primară din sat. După ce vine de la slujbă, începe s’o uite, căci toți d’împrejurul lui sunt numai Romîni- Rușii șii Evreii cari trăiesc pe la orașe sunt nevoiți de a învăța limba moldovenească, căci altfel nu pot face negoțul cu bietul Romín pe care 1 speculează. Mai ales notarul, popa șij profesorul, dacă s Ruși, în 2—3 ani învață limba romînă de acolo, iar aceia care nu-și dau interesul în cunoașterea limbii românești nu sunt bine văzuți de Romîni. In biserici serviciul relgios se face sau în limba romînă sau în cea slavonă, după interesul preoților ; cărțile bisericești sînt transportate din Basarabia. In limba lompănească se cetește mai mult evanghelia, unele acatiste și cîntece, aceasta-i pe de altă parte din causa lipsei de cărți și a propagandei românești. Școala e la fel. Profesorul trebuie să cunoască cîtuși de puțin limba romănescă pentru a se explica copiilor ceiace se cetește. Un progres s’a făcut în școala de peste Nistru, cu transportarea cărților românești (Abecedar partea I și II de Arhiepiscopul Qurie, Carte de cetire, de Șt. Ciobanu, curs primar de Aritmetică) în puține exemplare de profesorii romîni transilvăneni, cari, în 1918, au audiat cursurile de limbă romînă din orașul Chișinău. Incașuri foarte dese refugiații romîni ce pătrund în Basarabia îmi spun că mai toți copii au învățat a ceti românește, spre mirarea părinților, că odraslele lor cetesc poesii în limba pe care o înțeleg. In ceia ce privește viața lor obștească, e la fel ca și în Basarabia și Bucovina, aceleași obiceiuri, aceleași tradiții ca ș la Românul din Moldova. Viața de la țară e una și aceiași. Cînd e vorba de vre-o alegere undeva sau adunare — — notând comunal cetește ordinele în rusește, apoi se explică în românește, pentru ca poporul să le înțeleagă. In ceia ce privește naționalitatea lor, vă pot spune, domnule profesor, că ei în majoritate nu-și dau sama bine despre originea lor, înaintea oricui nu neagă că sunt Moldoveni. Despre Romîni și raporturile Romînior cu Moldovenii, a început să se vorbească mai mult din timpul războiului mondial, cînd Romînii se refugiau peste Nistru și aveau contact cu Romîni de acolo, apoi au făcut cunoștință prin soldații romîni transilvăneni, cari s’au luptat pe frontul românesc. După ocuparea Basarabiei România a început să cîștige mai multă simpatie față de Romînii transnistrieni, căci atunci aceștia au început să-i cunoască mai bine pe frații lor cei mai mari veniți în Basarabia, stînd uneori chiar de vorbă cu grănicerii de pe malul Nistrului Cred că într-un timp scurt, cînd se vor liniști mințile la Ruși (bolșevici), poate chiar se va înființa o Ucraină indepen dentă, vom putea face o propagandă de români care printre frații noștri cari sute de ani au fost lipsiți de lumina lor proprie, căci numărul tinerilor transnistrieni dornici de cultura românească crește din ce în ce. Actualmente suntem peste 20 de tineri ce studiem pe la Universități și diferie școli secundare din Româna Mare. Revoluția și teroarea actuală din Rusia a zguduit toate păturile sociale din acel imens imperiu. Populația fuge desperată în toate țările limitrofe cu Rusia, deși Conferința de la Genova pare că are un caractter împăciuitor și favorabil pentru Ruși Acest refugiu se resimte în țara noastră mai mult ca oriunde, despre care noi, Romînii, trebuie să ne interesăm. Fug frații noștri de peste Nistru cu familii întregi, părăsind vetrele lor, cu singura speranță că vor fi salvați de noi. Dar ce-i așteaptă aici pe acești bieți Romîni ? Prin închisorile militare din Basarabia stau luni întregi, hrănesc păduchii, mor de chinuri pănă cînd se văd eliberați sau înnapoiați peste Nistru în ghiarele bolșevicilor, unde-i omoară. Ei s sînt goi, flămînzi, fără adăpost fără un ban în buzunar și, după ce se eliberează, n-au de unde măcar pe o zi să-și cumpere ceva mîncare. Pe frații noștri rătăciți, rupți și dărîmați, noi nu-i ajutorăm. Uităm de idealul nostru național. (Va urma). Nichfita Smochină Student anul III ]a Universitatea din Iași, Facultatea de Litere și Filosofi». Nenorocirea de la Lupeni La minele de la Petroșani a avut loc săptămina trecută o groaznică nenorocire. Tocmai în timpul cînd peste 150 lucrători munclau de zor în mina de cărbuni „Aurora“ de la Lupeni s’a produs o puternică explosie care a acoperit cu pământ pe toți lucrătorii. Din el au scăpat mutilați vreo șaizeci, îar restul omorîți. Jalea famîilor văduvite de părinți și frații lor este de neînchipuit. Tocmai în preziua sărbatorirei sfinte zi a muncii, care este 1 Maiu, muncitorimea de pe valea Jiului aduce cel mai sfîșietor prinos, prin pierderea celor o sută de tovarăși ai ei. Moartea acestor concetățeni ai noștri este în primul loc o nenorocire și durere, dar pe deasupra tuturor acestor sentimente ea e un semn și un simbol, căci are ceva din maiestatea morții eroilor. In lupta contra naturii și pentru propășirea culturii și bunei stări a societății, în toiul luptei acesteia zilnice care este munca, moartea conaționalilor noștri este cum nu se poate mai demită și mai venerabilă. E bine să arătam cu această ocazie umililor și vajnicilor muncitori de prin mine nu numai cele mai legitime sentimente omenești de compătimire, dar și cea mai sinceră admirație și recunoaștere a a muncii lor fatale. Pentru a contribui și noi la ușurarea nevoilor celor rămași de pe urma grozavei nenorociri de la Lupeni rugăm pe toți prietenii și cititorii noștri să contribuie cît de citia la această operă umanitară și creștinească, in acest scop deschidem și noi o listă de subscripție, înscriindu-ne cu suma de 500 lei. Cine dorește să subscrie va trimite binevoitoarea sa ofrandă d-lui G. D. Scraba, Str. Domniței Anastasia 11. Certații cu gramatic Intr’un articol din revista „Ramuri“ prietenul nostru d. Ion Sin. Giorgiu atacă chestia așa de interesantă și de actuală a raportului dintre presă, luată în sens generic, și gramatică. După cîteva observații îndrăznețe și una destul de hazardată „stilul gazetăresc e stilul fără gramatică, iar gazetăria s’a întins ca o boală“ — d-sa se ocupă de unul din cele mai de samă documente ale vremii în acest sens, care pe lîngă atîtea aberații gramaticale, cuprinde nenumărate altele juridice, logice, culturale și psihologice. De aceia reproducem aici observațiile critice ale d-lui. lem. Giorgiu privitor la „Ordonanța nefinitiva in procesul comuniștilor“ : „Cei dintîi cari au îmbrățișat-o cu căldură, au fost militarii. De la ei au trecut treptat în justiție și in administrație. Am Înaintea mea *Ordonanța definitivă in procesul comuniștilor», un volum de trei sute de pagini, care cuprinde toate punctele de acuzare pe care justiția militară le aduce atentatorilor la siguranța țerii. Fondul procesului nu poate desigur interesa pe criticul literar care se ocupă azi numai de forma în care e scris, dacă se are în vedere că ei se adresează și la oameni cari au nenorocitul obiceiu de a gindi puțintel inainte de a vorbi sau a scrie. Siguranța statului nu se poate apăra împotriva unor crime politice prin crime literare și lingvistice. Voluminosul roman de sensație pe care procurorul ii oferă judecătorilor este o minunată îmbinare de nonsensuri și siluiri gramaticale, cartea cuprinde o introducere politico-sociologică, în care autorul nu spune printre altele pe un ton foarte grav că „pânîntul întregului univers a fost subminat de atîtea miasme, că viața, supt toate raporturile, aproape a devenit imposibilă“. Aflăm deci lucruri surprinzătoare. Iatăm că bietul nostru pămînt este pâmîntul Întregului univers — afirmație care ar putea provoca un conflict cu planeta Marte — că miasmele au subminat pămîntul și că viața a devenit imposibilă. După ce autorul nu mai vorbește în două frase despre „teoria sociologică“ și despre „valoarea în abstracto“ — ceia ce ne face să credem că e cel puțin un ofițer superior, absolvent al Școalei de războiu — trece la atac decisiv împotriva acuzaților și scrie: „Cum tactica adoptată de această minoritate care a născocit și legile evolutive de infiltrațiune, dar și mijloacele de execuțiune, din pașnice în violente, noțiunea sublimă (?) fapt care s’ar fi înfățișat la judecata viitoare a scăzut, făcînd ca faptele lor, călăuzite de un interes egoist, să devină banale și să trișeze (o !!) codul penal, care nu face altceva decit să sancționeze ceia ce s’a nesocotit“. Cu asemenea teorii, pe care nici La Parisse nu le-ar fi recunoscut ca pe ale sale, nu se apără siguranța statului. iți cercetez mai departe romanul acesta scris de un represintant al justiției militare pentru că acolo unde încep acusariie judecătorului, criticul literar trebuie sa se plece în fața autorității de atât, uar tot aci in introducere sa cercetăm puținteistilul și gramatica. Autorul scrie, de pildă, „însuși acțiunea“ in loc de însăși acțiunea, „însuși chemarea“ în joc de insași chemarea“, neîntinată în joc de neîntinată, nemeșteșugită în ioc de nemeșteșugită, s’a îmbrățișat toți in loc de dau îmbrațișat toți, și așa mai departe. Cu ideile de mai sus și cu stilul acesta justiția noastră militară, în loc să sprijine o causa, o compromite. Exemple se mai pot găsi nenumărate printre actele noastre oficiale. Dacă l-am luat pe acesta, e că el e in legătură cu o chestiune de stat și că tocmai statul ar avea dreptul, în lupta pe care o duce pentru a asigura ordinea, sa fie ajutat și de către bunul simț și de câtre gramatică." încurajarea industriei naționale Ziarele ne aduc acestea știre. Ministerial de război tratează cu o mare casă din Germania furnisarea a S0.000 echipamente complecte pentru trupă-Plata se va face în mărci, iar o parte în contul despăgubirilor. In chipul acesta înțelegem noi să sprijinim industria națonală ? Sau a noastră e bună numai în cas de războiu ? In jurul aplicării reformei agrare In Basarabia Cum menționează guvernul actual să execute reforma agrară din Basarabia nu știm încă. Deocamdată însă înregistrăm următoarea veste edificatoare asupra posibilității de aplicare a legii, veste pe care ne-o dă însuși gazeta guvernamentală din Chișinău inginzi hotărnici de la Casa Noastră, au hotarît să nu ed parte ia lucrările de împroprietărire pănă ce nu li se va achita restul de salar pe anul 1921 în suma 1,200,000 lei. In bugetul anului in curs ministrul agriculturei a trecut in buget pentru secția tehnica a Casei Noastre suma de 1.500.000 lei așa că dacă s’ar plăti inginerilor suma ce pretind atunci pe unul curent rămîne numai suma de 300.000 lei cu care una nu se pot începe lucrări pentru împroprietărire. In 14 Mai 1929 BULETINUL EXTERN Cu prilejul discuției notei către Rusia Aliații au fost de acord in resolvirea chestiei Basarabiei și a restituirii tezaurului. Plata datoriilor rusești a fost amînată, reducerea sau regularea lor se va hotărî în comun de către puterile aliate. Preambulul prevede și participarea diverselor State la refacerea Rusiei. Pănă la răspunsul Rusiei lucrările Conferinței vor lua sfîrșit. De altfel țelul principal al Conferinței pare a fi atins prin convocarea tuturor băncilor de emisiune la o conferință financiară. Ședința plenară va avea loc azi pentru discutarea și aprobarea conclusiilor tuturor comisiilor economice. După aceasta vor mai rămînea la Genova numai comisia politică care să deslege problema rusă și să întocmească pactul general de garanție pacifică. Din Hi i Hiesii naist Raportul asupra chestiei financiare .Problema valutei Trecem la problema valutei. Ea este astăzi dintre cele mai triste pentru noi. O țară bogată,, în care munca și-a reînceput rosturile ei dinnainte de războiu, în care străinătatea întemeiază zilnic sucursale financiare și industriale, în care aurul se găsește suficient pentru a determina paritatea schimbului cel puțin, se vede nevoită să-și închirieze, să-și amaneteze ori chiar să-și vîndă pe nimic avuția ei , astăzi mai cu samă cînd hambarele Rusiei sînt închise și vor mai rămînea încă multă vreme. Causele acestei stări rele de lucruri sînt multiple și profunde. Ele sînt, în mare parte, cunoscute, fără însă să determine măsuri serioase de îndreptare. Vom căuta să arăt măsurile practice de luat, mai ales acum cînd valoarea banului nostru descrește continuu, cu toate promisiunile de capacitate ale guvernanților de astăzi. Resolvarea acestei mari probleme trebuiește găsită în raporturile internaționale ale schimbului , dîndu-se curs monetei românești pe piața lumii prin cererea de bani romănești pentru datoriile ce vor fi contractate în țara cu prilejul recoltei viitoare în deosebi, vinderea , făcîndu-se în bani românești și cu prețuri fixate după interesele Statului nostru. Acesta poate fi pivotul unei bune politice financiare pentru vremea de astăzi. Problema valutei nu este atît de natură externă, ci mai mult de natură internă, provenită din setea acaparatorilor avuției noastre de a profita și mai mult de desechilibrarea financiară de astăzi, grevînd populația săracă și muncitoare și favorizînd pe speculanții nababi ai războiului. In aceste considerationi, în ultimii doi ani, Statul s’a transformat el însuși într’un mare speculator, pentru a mări și mai mult desechilibrul nostru financiar. Finanțele de Stat, ca obiect de cercetare, au fost privite întotdeauna de către autori distinși în această ramură, supt prisma moralității și a dreptății publice— bine înțeles și a capacității. Ei consideră clar ca in orale următoarele fapte: 1. Exploatarea populației prin imposite indirecte, unde controlul lipsește. Producătorul în special trebuiește să știe rostul impositelor ce i se pun. La noi, pentru a pune la adăpost pe acei cari jefuesc direct Statul, în special prin instituțiuni economice anume ticluite, a început să se așvîrlă toată povara pe impozitele indirecte. Produsele monopolurilor se urcă necontenit; răspîndirea cărții, cum s’a arătat, devine un lux prin taxele poștale arbitrar întocmite. E drept că au început să se facă astăzi și unele economii financiare. Față de destrăbălarea de mai nainte, cînd nu se ținea cel puțin un registru pentru emisiunea bonurilor de tesaur, cu toate miile de funcțiari ai ministeriului de Finanțe, e un progres. — Economiile însă nu sînt bune decît atunci cînd se păstrează elasticitatea schimbului intern de care o țară are nevoie în primul rind pentru progresul ei. Politica liberală financiară s-a învîrtit și se învîrtește în jurul restrîngerii ori favorizării creditului, din nenorocire mai întotdeauna aplicate în dauna țerii și spre folosul intereselor de familie și de partid, fără să țină samă în calculele sale, factorul social. S’a vorbit la noi și de inflația monetară, o gogoriță a marilor instituțiuni financiare, pentru ca la adăpostul ei să se poată exploata cu mai mult tonomia națională. Evident însă că mai ales incapacitatea politică a înzecit răul. Nu vom da decît un exemplu. Pentru acest an s’a sămănat relativ puțin grîu. Păcatul se aruncă în spinarea țeranului care nu ar voi să hrănească pe orășan. Noroc că săteanul este mai înțelept și decît stîlpii tripourilor și de cît pe scurtorii în apă turbure. Causa e cu totul alta. In marea înțelepciune a Guvernului care a precedat pe acela al capacității de astăzi se stabiliseră prețuri maximale pe grîu, pentru a fi exportat ieftin, dar cu permise rentabile, pe cînd celelalte producte ale solului se lăsau libere. Natural că interesele economice au determinat pe producător să se îndrepte într’acolo unde erau beneficii mai mari. Acaparările, monopolurile și exploatările săvîrșite de o sumă de instituțiuni particulare prin tot felul de intervențiuni și concesiuni politice nu mai vorbim de jafuri vădite în averea publică — au avut drept resultat și ascunderea situației reale, exploatată și ea în trebuinți politice. Toată lumea cunoaște faimoasele afaceri Schuller, nu toată lumea știe însă care partid din oposiție prin băncile sale se lega cu Guvernul de atunci prin acest agent de legătură pentru exploatarea Statului. Dovada se poate face. Iată de ce nu avem cel puțin o statistică serioasă a economiei noastre naționale de as Citiți continuarea In pag. II