Neamul Românesc, iunie 1922 (Anul 17, nr. 118-142)

1922-06-01 / nr. 118

foaia Partidului Naționalist*Democrat ADMINISTRAȚIA t ‘ Director: N. [ORGA In UNIVERSUL, Bresoianu» II REDACȚIA « TELEFON »IA 5/41 și I ADMINISRAȚIA 13/7 ABONAMENTUL Pe un an în ț«nr . 1.60„ Pentru preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . 100 Pe șase luni ... 80 „ Pe trei luni ... 40 „ Pentru straicatate dubiu. Generația de la 1840 și 1848 fată de concepția unității politice a poporului românesc Comunicare la Academia romînă șVimintii o familie înrudită1 tu Cantacusinii și cu Cantemireștii, el se împărtășise de acel spirit liber pe care noua armată de la Cîrlova și Gr. Alexandrescu, de la I. Brătianu și Bălcescu, în Muntenia, până la Kogălniceanu în Moldova, îl avea comun cu noua armată de după 1815 a Rusiei. Cult., încurajator al talentelor — a trimis în străinătate pe Bărbătescu, autorul studiilor asupra dreptului civil care-i dedică apoi o lucrare —, așezat în înnalte situații civile, el cîștigă repede simpatia generală și ajunse a hrăni ambiții de Domnie. In 1838, consulul francez Chateaugiron avea legături strînse cu acești oameni cari nu mai erau în cea d’intăiu tinerețe. 1) Prin Colson, omul de încredere al partidului, se ivi astfel ideia ca ,,șeful“ aproape incontestat al partidului să meargă la Constantinopol, Paris și Londra pentru ca să aducă schimbarea ce se părea apropiată. 2) In acel moment o înțelegere se stabilise în Moldova pentru cei ’ d’întăiu pași către acea schimbare. Un raport francez din anul precedent arată ce se petrecuse în spirite și la Romînii din acestălaut Principat: „Dacă este o mare iubire de bani în țară și o sete înfocată de ranguri, este în schimb și un mare fond de naționalitate fie că (s-ar urmări) dorința pe care o formează Moldovenii de a vedea cele două principate contopite într-un singur regat, ceia ce ar necesita un Domn străin pentru guvernul ce ar lua naștere. 3). Mihai Sturza, acrit de insultele consulare, era de aceiași părere. In lipsa lui Ghica, plecat la băi, el trimese la București pentru a sonda terenul în sensul arătat de Ion Ghica, venit ca profesor la Iași cu tot numele său domnesc, al candidaturii lui la tronul muntean 4). In același timp și prințul Czartoryski, în numele nemultămiților poloni, făcea să se cerceteze disposabie acolo printr’un agent. Voronici, care 1) . Ibid. 2) Ibid., p. 725, No. DCCIX. 3) Ibid., No. 696. 4) Ibid., p. 725, stătu trei luni de zile în capitala munteană. Sturza dispunea și de sprijinul socrului său, puternicul Grec Vagorid. 5). O convorbire de cea mai mare importanță avu loc între Colson, venit mai de mult anume pentru acest scop — propunerea candidaturii Cîmpineanu ori, în loc, unirea cu Moldova, — și Mihai-Vodă în presența agentului consular francez la Iași Huber. Iată pe scurt cuprinsul conversației politice, care a durat două ceasuri, după raportul acestui din urmă, datat liu Februar 1838“. 6) Domnul moldovean vede ca o invazîe rusească în Principate, șefii lor nefiînd decît „instrumente servile“ ale adevăraților stăpîni, fără voie de a face „bine ori rău“, dar mai curînd li s’ar îngădui răul pentru a fi urîți de Romînî. Prin intrigi și silă, contra literei Regulamentului Organic, Consulii domină. Sturza e gata să abdice la sfîrșitul anului dacă nu se izbutește în actuala încercare de a înlătura această umilința. Dînd materiale lui Colaon, atît tratatul, adevărat, cu Petru cel Mare, din 1711, cît și cel, închipuit, cu Turcii din 1513, el cere să nu se recunoască regulamentul încheiat la Constantinopol pentru Sîrbi, cu gîndul ca influența rusească să pătrundă și la Bulgari și cere să se dea mai mari puteri consulului francezi șî englesi la noi. Hotărît să înlăture „o aristrocație demaralisată“, robită Rușilor, el, Domnul, e gata de orice,, chiar de „abnegația puterii sale“. Vrea Unirea, dar mai ales înlăturarea lui Ghica, pentru succesiunea căruia ar prefera pe Cîmpineanu în locul rusofililor Gheorghe Filipescu, Gheorghe Bibecu și Barbu Știrbei. Dacă s’ar ajunge la unirea dorită, Statul cel nou ar putea să apere cu o armată de 100.000 de oameni și Austria și Turcia contra înaintării ambițiilor Țarului 7). Consulul crede însă că Mihai Sturdza ar fi „suveranul“ cel mai potrivit , dacă stăruie la Petersburg și la Constantinopol să i se dea Domnia pe viață, cu drept la moștenire în linie bărbătească e ca să-și ascundă jocul, și bine face. 5) Ibid., pp. 728—30. 6) Ibjd., p. 732 și urm. No. DCCXV1I. 7) Ibid., pp. 732—4. Congresul Sfatului Negustoresc din Craiova și Consumatorii Comericantii cei mai autoritatî din regat și-au spus cuvântul în capitala Olteniei în ce privește restricțiunile și vexațiunile la cari au fost și sînt încă supuși de guvernanți. Pe cînd venia rîndul publicului consumator ca și el să-și arate doleanțele și să-și expună părerile întro adunare, acest mare public ce formează majoritatea cetățenilor și asupra cărui se resfrîng nu mai puțin urmările desastruoase ale valutei. Guvernele se succed la cîrma Statului rînd pe rînd, preconizînd prin ciracii lor diverse soluțiuni teoretice, iar cînd ajung de se înscăunează la putere nu sînt în stare de a realisa nimic practic. „In consecință ar fî de dorit un lucru și cît mai în grabă. Comercianții de o parte și consumatorii de alta să se întrunească laolaltă într’un mare sfat șî prin fruntașii cei mai competing să iea în discuție contradictorie expunerile de motive ale unora ca și ale celorlalți. Cu un procedeu onest și deschis cu sinceritate de o parte ca și de alta, în mod coștiincios să se stabilească căușele, emintindu-se hotărîrile de luat pe tărîmul practic pentru anihilarea efectelor. Congresul acesta contradictoriu — care ar demonstra un curaj civic și demn de ambele părți — ar avea darul să apropie negustorimea romînă de marele public, care în necunoașterea căușelor reale asumă toată răspunderea scumpirei vieții numai pe comercianți. Și cu acest mod lucrînd s’ar ajunge fără amestecul organelor de Stat neputincioase—mai de grabă la resolvare eficace, ce ar ușura în adevăr traiul care a devenit în întregime insuportabil pentru toți. D-nii președinți ai sfaturilor negustorești au cuvîntul pentru aducerea pe tapet a acestei importante chestiuni. TUDOR IONESCU Ancheta.. Se zice că se anchetează cașul d-lui Dobrogeanu-Gherea. Dacă ancheta e serioasă, ea nu poate avea decît o singură încheiere: degradarea și pușcăria pentru vinovații de barbarii, — nu simpla mutare, cu sau fără înnaintare, a lor. Cine poate aștepta, însă acest lucru de la actualul Guvern ? Cînd ne vom democratisa, în sfîrșit, vom avea un Guvern care va pune în urmărire și va veghia ca să nu scape de pedeapsa meritată atît schinguitorii de azi cît și asasinii din 1907, — cîțî vor mai trăi pănă atunci. Z. Tratatul de la Rapallo Pentru întâia dată după războiu, s-au adunat în conferința de la Genova, pe picior de egalitate învingătorii cu învinșii, cu neutrii și cu sovietele rusești. D. Lloyd George îi convocase cu scopul mărturisit de a pune la cale o pace reală între toate Statele europene și cu dorința de a găsi debușeu pentru fabricatele engleze, întărit în refacerea Rusiei și apoi ,în exploatarea ei. După cum prevăzuse America — care n’a vrut să iea parte— și Franța — care a venit numai pentru a scăpa de învinuirea de a nu fi voit să lucreze pentru consolidarea păcii — resultatul conferinței a fost nul. Causa . Englesii vroiau să-șî plaseze capitalul în concesiuni în Rusia șî în lucrări de refacere și industriale, iar Cicerin vroia bani cu care să continue a-și întreține armata roșie și funcționarii sovietici, căci tesaurele, inclusiv al nostru, s'au isprăvit, iar hîrtiile de bancă scoase de tipografia sovietică, nu mai au valoare. E drept că Cicerin promitea concesiuni în schimbul banilor, dar fără nicio garanție că aceste concesiuni nu vor putea fi „națîonalisate“ cînd guvernului sovietic i-ar veni bine. Intre aceste două tendințe neapărat nu se poate găsi o apropiere șî tîrgul nu s’a putut face. Pentru a salva cel puțin onoarea, d. Lloyd George a făcut acel pact de neagresiune de o valoare îndoielnică. Dacă novieii fe nu au interes să atace țerile limitrofe, pactul este inutil , iar dacă au interes, nu pactul va împiedeca pe Troțchi să dea drumul hoardelor. Pe cînd Sovietele nu se puteau înțelege cu Aliații și neutrii, s’ai fi înțeles foarte bine cu Germanii și au pus înțelegerea lor în actul cunoscut sub numele de Tratatul de Rapallo. Cînd citești acest tratat nu poți să nu gîndeși că s’a tulburat prea mult lumea pentru așa de puțin lucru, dar nu se poate iarăși să nu-ți vie în cap, că mai este ceva secret și acel ceva trebuie să fie o alianță militară germano-rusă. Pentru războiu aceste două popoare se completează : Rușii dau oamenii, iar Germanii cadrele șî tot materialul de războiu. Fără a ține samă de mentalitatea din Germania lui Stinnes față de aceia din Rusia sovietică șî de ce s’ar întîmpla în interiorul țerilor cînd armatele ar lupta împreună, să examinăm puțin lucrul. Să presupunem că Germania are tot ce trebuie pentru a pune pe picior de războiu toată armata rusească . Rusia ar trebui să aibă cel puțin căi ferate, material rulant și încă ceva: mîncarea pe care Germania nu o poate da ; și pentru acestea trebuiesc miliarde și mai ales timp. Așadar alianță militară germanorusă, nu poate avea efect imediat, e un bine pentru noi toți. In toate terile aliate sunt anumite cercuri care propagă prin presă bine întreținută mila pentru ,,mielușeii de Germani“ deveniți inofensivi și ciudat, tot aceleași cercuri propagă, în numele umanității, ajutoararea Rusiei înfometate cu o notă simpatică pentru soviete. Alianța militară germano-rusă arată tuturor oamenilor de bună credință din țerilor aliate, care este adevărul . Posibilitatea unui atac germano-rus contra tuturor țerilor învingătoare în ultimul războiu — mai puțin Anglia și America. Să fim recunoscători autorilor tratatului și să mărturisim că , de la inteligența și prevederea unui mare indutriaș și economist cum este d. Walther Rathenau, am fi putut spera ceva mai bun, și l-ar fi putut da, dacă n’ar fi fost prusac. T. ENACOVICI «■aangrwHHmBM^ ■ -ISBDra Om vîrful condeiului Apărătorii ierănimii Ziarul „Aurora“ este desigur mai mult decît foaia personala a d-lui Dr. Lupu, unde fostul socialist își publică presa (pe vremuri corectată și ajustată de către d. N. D. Cocea) de și singurul ziar autoritat al partidului erănist, care numără cîteva sute de ministeri abili. Din această foaie terănimea e chemată să se informeze, în această foaie se apără partidul satelor și al plugarilor. „Viitorul“ de aseară face un real serviciu presei și partidului terănesc, publicînd comitetul de redacție, care conduce oficiosul țerărist. Cum el este compus din foarte marcante personalități politice, dar mai cu samă din țerani de cea mai bună calitate, noi ne facem o plăcere să-l reproducem. Comitetul de redacție al ziarului „Aurora“ : Dr. Ghelerter, Weiss, Men del, Rosemberg, Marcus, A. Braniște, Drăgușeanu, Glielibter, Al. Hurtig, Kromberg, A. Camburopol, Stănescu, Henri, Fichman (zis Gad). Dacă nici aceștia nu sunt terani adevărați, atunci România a încetat de mult a fi o țară de terani. IANUS Citițici răspândiți „Ilii Isiiil“ BMB saa mag MEma^iaBMwi^ BULETINUL EXTERN Nota conțînînd propunerile oficiale ale Guvernului german pentru scadența de la 31 Main a fost expediată la Paris comisiei de despăgubiri. Acordurile italo-ruse privitoare la aviație au un caracter pur comercial. Noul Parlament irlandez a fost convocat pentru 1 iulie. Presa din Belgrad anunță că Guvernul iugoslav a rugat pe generalul Vranghel să părăsească teritoriul țării. La Macao Chinesii au declarat greva. In alegerile din Ungaria partidul Carlist a ieșit complect învins. La Moscova s-a constituit o societate industrială ruso-germană, cu un capital de 30 miliarde mărci hîrtie. De la germani participă acționarii Stinnes și Kruppe, iar din partea rușilor, Guvernul Sovietic. S’a creat di martir Prin încarceraea și schingiuirea ,d-lui Alexandru Dobrogeanu-Ghera, urmată de greva foamei a acestuia, s’a produs în opinia publică românească un curent de simpatie dacă nu pentru comunism, în tot cazul pentru nenorociții cari au fost represintanții lui la noi. Nu ștu cine a orînduit modalitățile de judecată și nu știu cine sînt autorii morali ai regimului căruia au fost supuși locatarii de la Jilava,dar am credința că sînt oameni lipsiți de cel mai elementar simț politic. Admițînd că anumite cercuri politice sînt interesate la stîrpirea ideii i comuniste în România și mai ales a oricărui amestec moscovit în orinduielile politice de la noi, nu acesta însă ar fi fost procedeul pe care ar fi trebuit să-l urmeze. Ideia comunistă nu a fost înrădăcinată la noi în cercurile muncitorești, cu atît mai puțin în pătura țerănimei, care nu ar înțelege nici peste zece veacuri teoriile lui Lenin. O grijă reală putea exista la noi în această direcție. Opinia publică a condamnat dintru început propaganda comunistă a salariaților moscovii și nu a dat nici o atenție agitațiilor sterpe făcute de visători fără simțul realității. Greva generală,cu fondurile rusești care au alimentat pe cîțiva conducători și bomba de la Senat, au compromis definitiv comunismul la noi. Justiția putea deci opera în liniște la judecarea vinovaților reali. Neabilă și lipsită cu totul de simț politic însă, ea a înscenat procesul de azi, amestecînd criminali și nebuni ca Max Goldstein, cu oameni de idei și de o perfectă corectitudine în toate gesturile lor ca Alexandru Dobrogeanu- Gherea. A mai adăugat apoi la acest lucru un regim de indusație absolut contrariu bunului mers al juidecății și au compromis astfel un proces care trebuia să dea terți nu numai siguranță, dar și tot prestigiul de care are nevoie înlăuntru și în afară. Justiția militară a făcut politică stîngace și neserioasă. Dintr’un proces obișnuit a făcut procesul unei idei. Și căutînd cu orice preț să distrugă o ideie, care își pierduse orice rădăcini în masele populare, ea a contribuit la răsculata întregii țeri împotriva sistemului ei de judecată și deci involuntar la reabilitarea ideii comuniste. Autorii morali ai comunismului de mine, sînt guvernanții de azi. Prin crearea unui martir, judecătorii de azi și inspiratorii lor au redus la viată comunismul. Daca Dobrogeanu-Gherea va cădea victima regimului de despreț a rasei umane, Guvernul de azi va avea marele merit de a fi creat un martir al comunismului. Și în loc ca neabilii politicieni să fi distrus o ideie compromisă de mult și pretutindeni ei vor fi responsabili pentru comunismul pe care nimeni nu-1i dorește, dar care astfel încurajat se va naște mine. I. S-G. Desvaltarea poeziei lirice italiene de la originile ei până la Dante de Barario Ortiz prof. Universitar Lecun ținute la Universitatea din București Și noi în România avem jonglerul. Este lăutarul, se înțelege că din timpurile eroice cînd lăutarii erau Romîni și nu țigani. Cine va face un studiu comparativ între lăutar și predecesorul său medieval, jonglerrul ? Cine va studia poesia lăutărească romînească în comparație cu cea jonglerească din Occident ? SECȚIA : Trecem acum , vorbim de poesia populară cu subiect religios și didactic, caracteristică (împreună cu aceia cu subiect epic) Italiei de Nord. Din ultimele studii ale lui Ezio Levi asupra acestui subiect, rezultă probabil, dacă nu încă ia siguranță, că îmbobocirea și înflorirea acestui gen de literatură în Italia de Nord e datorită predicilor doctrinelor catarilor sau patar’ilor, o sectă religioasă care se înrudește cu eresia Manîcheilor, și care din Bulgaria (Pavlichenii, bogomilii, unde își avu origina, trecu în Italia sau mai precis, la Milan, unde discipolii săi (care considerau ca creator al lucrurilor lumești, spiritul său și nu admiteau căsătoria) ocupată o stradă a orașului numită Patria, de unde fură numiți patarini. S’ar datora deci „spiritului de răs„vrătire împotriva Bisericei, „reacțiuni violente împotriva „limbei latine care fu conse[cința, dorinței simțită de pa„tarinî Catari) de a catehisa „și de a propovădui doctrinele „lor, înflorirea în Lombardia, „către începutul sec. XIII, a „unei întregi literaturi ascetice, isvorîtă mai ales de la „laici“. (A. Jeauroy, cu ocazia cărții lui Ezio Levi, Uguccone da Lodi e i primordii della poesia italiana. Firenze, Battistelli, 1921 în Romania, XLVII (1921) pp. 599—560. Cel mai vechi din acești autori de poeme didactice cu subiect religios este Girardo Patechio (Pateg) da Cremone, pe care îl găsim numit într’un act de la 1228, ca fiind de față la jurămîntul între Cremona și Paria, împotriva cetății dușmane Piacenza. Operele sale principale sunt un Splanamento dei Proverbi di Salomone, culegere de învățături morale după modelul celebrelor Disticia Catonis, pe care, în școlile medievale, se învăța latina (sau după cum se zicea atunci „gramatica“ la copii) și care forma basa, cu Ars Amatoria Remedia Amoris, De medicamine facies de Ovidiu și Disciplina Clericalis de Petro Alfonso, a întregei poesii didactice medievale, în cele trei forme ale ei : religioasă, galantă și narativă, care va pune capăt noului gen de „ensendamens", în care cele trei curente se topesc într’un fel de galateo, sau reggimento, sau libro di buoni costumi (fr. chastolements) în care morala se împacă cu galanteria, Salomon cu Ovidiu iar novela se supune tendințelor morale ale autorului de atfel de poeme sau tratate, luînd forma caracteristică (adevorî cu voință, inverosimilă și paradoxală) a exemplului. Am ‘zis că novela ia forma exemplului, dar în realitate, ținînd seamă de modul cum se desvoltă novela în Occident și lăsînd la o parte originele sale cele mai îndepărtate, de care s’a ocupat Menendez y Pidal în acel cap de operă de critica care este Orignes de la Novela în realitate este exemplul moral care se transformă, pierzînd puțin cite puțin coloritul său didactic, în novela din zilele noastre. O probă putem vedea în observațiile didactice pe care chiar Boccacî o mai încearcă încă să le facă chiar la sfîrșitul novelelor sale cele mai desfrînate, cum a arătat cu multă istețime Gebhart (Conteurs florentins du Moyen Age, Paris. Payot, 1921) din care a apărut tocmai în aceste zile o nouă ediție. v , lntorcîndu-ne la „Splanamento“ vom începe prin a da cîteva exemple din über Proverbiorum a lui Salomon, ca să vă faceți o idee: „Audi, fiii mi, disciplinam „patris tui et ne dimittas lengem matris tuae (I, 8). (Va urma). Mii m\i > —o „.Viitorul numește „atitudine criminală“ puternica mișcare de revoltă împotriva barbariilor, cel puțin tolerate, de „justiția“ militară și de guvern. Sigur e,, însă, alt lucru: criminală e opera celor cari fac sau încearcă să facă din armată o unealtă bună pentru scopurile de partid ale politicianilor: fabricantă de „alegeri“, prigonitoare a ideilor care nu convin de multe ori numai clasei suprapuse și parasitarea lor — și așa mai departe. Armata are un singur rol: pregătirea apărării terii și, împreună cu poporul întreg, apărarea terii atunci cînd acesta e în primejdie. încolo, ea nu are să se amestece în conducerea politică a Statului, după cum nu are să se amestece în nici una din atribuțiile puterii civile (cum e, de exemplu — chestie de actualitate — puterea judecătorească). Armata e un simplu instrument al puterii civile —• instrument absolut indispensabil atîta timp cît, din nenorocire omenirea nu va fi civilizată în măsura trebuincioasă pentru respectul reciproc al drepturilor și libertății națiunilor. Dar politicianii părăsiți și apăsători nu vor să priceapă aceasta. Ei — natural — nu se pot bizui pe încrederea maselor, ei nu se pot niciodată gîndi să găsească în sprijinul conștient al acestor mase puterea și autoritatea de care au nevoie conducătorii popoarelor. Ei au nevoie__de o forță ÍCjtiff contiuarea ?npgg!!)