Neamul Românesc, august 1922 (Anul 17, nr. 169-194)
1922-08-01 / nr. 169
ftKÜL fcl XVH-re© n l 16«. ABONAMENTE: Fe un an viață. . . I6O lei Pentru preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . . 100 . Pe șase luni .... 80 . Pe trei luni. .... 40 » Pentru străinătate dublu Foaia Partidului Naționalist«Democrat. Director: N. IOJAGA Apare zilnic, REDACȚIA și ACȚIA Strada Domnița Anastasia, 6 TELEFOANE Redacția............................12/00 Administrația..................5/41 PRECISARI Discuția asupra celei mai apropiate politici a țerii nu poate fi numai, pontai presă ca și pentru cine ar avea un rost într’însa, o simplă ocupație de vacanță. Și ea nu trebuie să fie nici un pretext de intrigi, nici un motiv de confusii voite. Guvernul actual s’a instalat dictatorial pentru a resolva prin mijloacele unui partid «bine organisat» și cu multe bănci la Indemîna crisa financiară și economică. Misiunea ce și-a atribuit i s-a părut așa de mult că e de utilitate națională, încît arecum la o brutală falsificație electorală pentru ași avea un Parlament docil. Și apoi a început înnaintea publicului experiența. Resultatele ei până acuma sînt acestea: un budget de miserie și desperare care economisește, dar desorganisează; o consolidare bună în principiu care a întîmpinat mari dificultăți în realisare; o administrație pe care o înnalță comparația cu haosul averescan și o continuare, ba chiar o înrăire a proastei situații economice, unită cu o depreciare și mai adîncă a valutei. Iar, ca refacere, societatea înțelege că ea însăși are cea d’intăiut datoria de a se reface. In asemenea condiții opinia publică, fără a fi indignată, ca în Novembre trecut, contra incapacității și imoralității de sus, nu mai crede în minunea care, cu atîta ușurătate sau cu atîta dorință de a înșela, i s’a promis. Ea pare a vrea să aștepte ca într’un timp apropriat ultimele consecințe ale încercării nereușite să fie trase. Oposiția care voiește numai să răstoarne, cu oricine, oricum și pentru orice rezultat, se năpustește înnainte ca procesul firesc să se fi terminat Din fericire este și o altă oposiție, nu mai puțin ireductibilă, care-și cîntărește aliații, care -și face socotelile pentru ceia ce va fi după resultatul sforțărilor sale și mai ales care înțelege să nu repete greșala din 1920 a liberalilor de a înlătura pa adversar înnainte de a-și fi făcut dovada complect înnaintea Regelui și înnaintea țerii. Facem parte din această opoziție și nu putem lucra decît cu cine împărtășește acest punct de vedere. N. IORGA B £a*Sa D. profesor N. Iorga la Paris ii. Prietenii din lumea savantă, colegii de la Institutul de la Sorbona au căutat să-l sărbătorească, organisînd diverse recepții. Așa d. M. Croiset de la College de France, mai apoi d. Brunot, decanul Facultății au invitat la dînșii, la recepții, pe membrii mai marcanți din lumea intelectuală pentru a-i pune în contact cu d. Iorga. De asemenea ministrul nostru plenipotențiar a ținut să deie o masă în onoarea d-lui Iorga și a marilor savanți cari l-au înconjurat cu prietenie — luînd parte între alții. Rectorul universității d. Appell, decanul d. Brunot, Dim. Mario Roques, De Martonne, Diehl, diverși membri ai institutului și distinși profesori ai Sorbonei. Pretutindeni au căutat să-l îmbrățișeze cu o caldă afecție și să confirme o prietenie pornită dintr’o dreaptă apreciere și o sinceră admirație — care nu se opria numai la savantul Iorga, dar se revărsa asupra țerii întregi. * Tot în acest interval s'a scos de fupt tipar — în editura Boccart — admirabila lucrare a d-lui Iorga— în colaborare cu d. Balș: «l’Histoire de l'Art Roumain», un volum de 300 pagini, ediție de lux, cu aproape patru sute de splendide gravuri — din care unele în culori. In afară de importanța deosebită a textului asupra căreia vom insista altădată, ținem să relevăm în goană aranjamentul artistic și execuția desăvîrșită care fac ca însuși volumul să fie un obiect de artă și comoară neprețuită pentru istoria artei noastre. E una dintre cele mai frumoase lucrări apărute în ultimii ani, în acest gen, la Paris și cu drept cuvînt a stîrnit o vie admirație în cercul cunoscătorilor. Să nu uităm însă și o altă operă d-lui Iorga : Școala Romînă din Franța, situată la Fontenay-aux- Roses. Căci el a luat inițiativa și a făcut toate sforțările ca să o creeze, să o organiseze și să-i deie viață. In caltate de director a locuit tot timpul la Fontenay și s’a ocupat îndeaproape de bunul ei mers. Dar despre această școală — cel mai trainic monument de permanentă frăție intelectuală cu Franța, trebuie să vorbim într’o scrisoare aparte. Resultatul acestei activități nu e numai momentan. Nu numai că în tot acest timp s’a vorbit de noi, s’a răspîndit cunoștințe necesare despre istoria poporului nostru și s’a evidențiat calitățile lui superioare Nu numai că conferințele d-lui Iorga ca și scrisul d-sale este o veșnică colaborare la știința universală, dînd și noi cu mîndrie tributul nostru intelectual, dar conferințele, visitele la Academie, recepțiile la diverse personalități marcante au fost atîtea prilejuri de închegarea unor neperitoare prietenii, a celei mai puternice : prietenia intelectuală. Au prins a se lămuri multe lucruri bune pe tărîmul științific și s’au examinat atîtea probleme care interesează legăturile spirituale cu Franța. Unii dintre profesori — entusiasmați — au exprimat dorința să ne visiteze țara și mulți se grăbesc pentru vara aceasta. Marele geograf al Sorbonei, profesorul Gentil s’a oferit chiar să fie prelegeri—în luna lui August — la Vălenii de Munte. Se poate un mai frumos rezultat ? Iată în goană o slabă și necomplectă imagină a uriașei activități desfășurate de d. Iorga în intervalul strict al unei luni la Paris. Lună ca din povești, cu ani de zile de bogată. Victor Rația Atitudini germane Germanii nu-și pot înnăbuși pe deplin resentimentele ce le au contra acelora cari și-au arătat îngustimea și inferioritatea, chiar în ceia ce privește forța. Aceste porniri sunt și causa noilor provocări germane ca aceia mai recentă de la Stettin, unde în cursul unei inspecții la cazarma de poliție ofițerii francezi ai comisiei de control au fost expulzați în mod brutal de un detașament de poliție. LO BANI EXEMPLARUL Mancă și solidaritate ! Viața publică românească În timpul mai nou pare a fi mai liniștită., Această liniște nu e însă tăcerea încremenită din pasul Șipea, pe care a imortalisat-o pe pînza sa celebrul Vereșiaghin, ci tăcerea codrului înainte de furtună, cînd numai cîte un fior străbate prin desișul lui și copacii își freamătă frunzele. E o liniște aparentă supt al cărei văl vezi cum milioane de insecte mișună, aleargă după hrană ori pîndesc prada, se pregătesc de atacuri de apărare. Unele muncesci și aleargă neîncetat, iar altele își trăiesc viața parazitară din truda celorlalte. Ca în codru așa și în societatea noastră. Țeranul samănă și seceră, muncește în tăcere cu sudoare azi ca înnainte cu mii de ani, iar samsarul stă la pîndă și i speculează truda. Funcționarul roade condeiul în zăduful biroului, crezînd bietul că-și stîmpără foamea, iar politicianul, părintele patriei, se plimbă agale, refăcînduși forțele istovite în eforturile uriașe ce le-a făcut pentru binele miserei plebe contribuente ori refăcîndu-și în tăcere punga secătuită în jertfa ce ia cerut-o servirea costisitoare a patriei. E tăcerea codrului, în care mișună milioane de vietăți, unele folositoare, altele stricăcioase, unele la lumină, altele la întuneric. Deasupra acestei vieți obișnuite și tăcute planează veșnic amenințătoare furtuna. Un simulacru de armonie momentană domnește în straturile societății românești. O fatalitate oarbă, un blăstăm istoric injectează însă în tăcere veninul urii în organismul societății și zădărnicește în stăpînirea armoniei între frați. Sunt cei ce «seceră unde nu au semănat și adună unde nu au împrăștiat», aceia cari vor să distrugă comoara sufletului românesc: iubirea de frate și țară. Ambiții deșerte, interese nemulțămite, arivismul sufletelor mici și sterpe samănă și nutresc germenele nemulțămirii, neîncrederii, vrajbei și urii între fiii aceluiași neam. Suflete negre au născocit numirea de «regățean» și o compun numelui de „ardelean", „basarabean“ etc., nesocotind credința strămoșilor că, între Nistru și Tisa, Marea Neagră și Dunăre, e același Roman — nici regățean nici ardelean, ci numai Roman — unul nedeosebit și nedespărțit și necinstind jertfa miilor de mucenici, cari oriunde și-au depus crucea suferințelor, aici ori acolo, la șes ori în munți, zac supt glia aceluiași pămînt românesc. Ne-au ridicat de atîtea ori cu graiul și înscrisul nostru împotriva acelora cari despart în loc să unească, învrăjbesc în loc să împace sufletele și așa destul de nemulțămite din causa neajunsurilor multe, inerente timpului de transiție de la viața «din împrăștiere» la viața normală în un Stat consolidat, dar Ierusalimul românesc cu nimic nu e mai bun și mai ascultător ca Ierusalimul evreiesc. Dar iată că a venit la noi apostolul iubirii de neam, Nicolae Iorga, ca cu autoritatea și îndreptățirea ce i-o dă o viață trăită în slujba neamului, să împrăștie neînțelegerea și ura din sufletele fraților. Va răsuna oare cuvîntul lui profetic în pustiu ? Il vor ucide și pe el cu pietre ai săi, cum a ucis poporul israiliean pe prorocii, cari ,va căutat să adune pe fiii săi „cum adună cloșca puii“, pe el, prorocul neamului, care ca și Noe, mai înnainte ca oricare dintre noi ,prin credință a luat răspuns despre cele ce încă nu erau văzute“, pe el, propovăduitoriul credinții strămoșilor noștri, cari «au murit după credință neluînd făgăduințele, ci de departe văzîndu-le și sărutîndu-le și mărturisind că străini și nemernici sînt pe pămînt“, pre proorocul, care vedea și «aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu?» (După «Legea românească» din Oradea-Mare.) Partidele și interesele păturilor sociale Influența pe care o au partidele asupra diferitelor pături sociale trebuie să fie, pentru fruntașii politicii noastre, de un interes deosebit. In trecut partidele, prin atitudinea lor și prin resolvarea feluritelor probleme, au favorizat ori au neglijat interesele anumitor categorii sociale, iar această neglijență, și numai ea, a dat naștere la o tristă învrăjbire între elementele aceluiași neam. Desinteresarea, care nu era firească, dar care a stăpînit elementele păturilor cîrmuitoare, prin veșnica ocrotire a propriilor interese, a aprins scriteia luptei de clasă, mai ales după războiul care a valorificat — cum s-ar spune — puterea păturilor aruncate în uitare. Păturile de jos ale poporului — cele mai oprimate și cele mai numeroase —, era firesc să se alcătuiască în grupări deosebite, prin a căror putere să intre în stăpînirea drepturilor nesocotite. De aceia, muncitorii agricoli și industriali, feluriții profesioniști și funcționari, prin grupări aparte, urmăresc să-și impute revendicările în orînduirea noilor așezări de viață socială. Lupta pe această cale se duce sălbatică și ne aflăm la locul de unde nu putem limpezi biruința. Ceia ce ne interesează însă nu este triumful uneia dintre păturile sociale, fie ea și cea mai numeroasă. Forța brută a numărului trebuie înlăturată. In locul ei să se ridice dreptatea socială, iar această dreptate să se întemeieze și la noi pe armonisarea intereselor tuturor păturilor sociale și nu pe nedreptățirea și învrăjbirea lor. Iată ceia ce trebuie să nu uite niciuna dintre noile grupări politice spre a se putea osebi esențial de cârdășiile politice ale persoanelor din trecut. Nesocotindu-se acest adevăr, prăbușirea e tot atît de neînlăturată și subită ca și pentru vechile alcătuiri de gheșefturi personale. Șt. Manole Ex-Kaizerul și literatura La Berlin se reprezintă o piesă făcută după romanul lui Emil Ludwig, intitulat «Demisia» și unde e vorba demisia fostului prim cancelar al Germaniei Bismark, care se afla în raporturi puțin prietenești cu ex-împăratul Wilhelm. Auzind de represintarea acestei piese, în care marele personagii ale epocii își joacă rolul lor și poartă adevăratul lor nume, ex-Kaizerul a protestat și cerut oprirea represintanților. Tribunalul va decide mine dacă piesa se poate juca sau nu. Jumătăți de măsură Gospodarii de azi ai acestei țări ar fi ei de multe ori bine intenționați, dar n’au niciodată curajul să facă un lucru întreg. Umblă mereu numai cu jumătăți de măsură și compromisuri. De altfel această procedură întră în marele principiu de basa al partidului : cointeresările. In acest cadru este cuprinsă și proaspăta măsură luată de Ministeriul de Interne, care îngrijat de moralitatea și sănătatea publică a hotărît energic să fie oprite jocurile de noroc ce se practică la casinourile de la stațiile balneare și climaterice... dar numai la cele de la Bușteni și Lacul Sărat. Secretul acestei jumătăți de măsură?... Ni ghiciți cred! București» Marți, 1 in August 1922 BULETINUL EXTERN Formarea Cabinetului italian n’a reușit nici lui De Nava, care a declarat că soluția crisei se află în mînile lui Orlando, căruia dansul îi acordă tot sprijinul. Tulburările fasciste continuă violent. — Lloyd George a declarat că față de primejdia care amenință pacea Europa socoate necesar lărgirea Ligii Națiunilor. — Ziarele cehoslovace— vorbesc de constituirea unui nou Guvern, care va avea în frunte pe Mieh?a, șeful agrarienilor. — împrejurările din Irlanda au silit Guvernul local să amine deschiderea Adunării naționale cu patrusprezece zile. Trupele guvernamentale înnaintează. — între Franța și Spania s-a semnat o convenție comercială. — Dieta poloneză a ratificat convenția germanopolonă de amnistie în regiunile plebiscitare. — Statele Unite au recunoscut noile State*. Lituania, Letonia, Estonia și Albania. Urii dimisi piei Nicolae lip ținută la Caransebeș în 16 Iulie 1922 Frați Romîni din Caransebeș. Cea d’intăiu datorință a mea e să-i mulțămesc d-lui profesor Loichița. Am recunoscut în stilul lui ceva de la„Sămănătorul”, cînd Romîni vorbiau către Romîni. De cîte ori aud vorbindu-se frățește către frați îmi place. In a doua parte a convorbirii noastre—convorbire in conferință, fiindcă eu nu sunt conferențiar de profesie, n’am adus nimic special pentru Caransebeș, ci am venit fiindcă nu ne-am văzut de multă vreme și avem de spus fel de fel de lucruri — o să vă vorbesc de «Sămănătorul», de originea lui, de rostul lui, dar deocamdată, fiindcă aici sînt și săteni, îmi dați voie să mă îndrept întăiu către dînșii. In casa unde sunt găzduit, în casa Prea Sfințitului, sau mai bine zis în casa neamului românesc din aceste ținuturi, am văzut un steag scăpat de la anul 1503, din care vreme n’a putut șterge învățătura, care este un semn de bărbăție. In acest steag se înfățișează un braț ce vine dintr’un nor — căci din umăr nu pot veni brațele care fac minuni, că brațul soldatului român, care a făcut România, crește din nori nu din umeri — care ține în mînă o sabie ce trece printr’un cap de turc. Ceva mai jos coroana și armele Ungariei, iar dedesupt porțile Caransebeșului, care azi nu mai sînt. Icoana ne spune că, pe la anul 1503, Romînii așezați abia luptau contra Turcului pentru creștinătate contra păgînătății, pentru civilisație contra barbariei. Și dacă la 1503 ei făceau aceasta, desigur că n’o făceau pentru dînșii și vremea lor, ci pentru toți cei ce vin după ei. La 1503 dușmanul era Turcul. Și’n vremea noastră sunt capete de Turc, prin care trebuie să treacă sabia neamului nostru. Care sunt acelea ? Este dușmanul Cel mai rău, care trăiește între noi și care caută să lățească dușmănia și vrajba între frați. Războiul nostru de eliberare s’a făcut cu ajutorul tuturor fiilor neamului românesc. Dacă steagurile supt care aceștia au luptat nu au fost aceleași, lacrimile ce s’au vărsat au fost aceleași. Veți fi plîns D-voastră, dar nu știți lacrimile cari s’au plîns la noi la plecarea ostașilor voștrii să lupte supt steaguri care nu erau ale lor. Cînd țara asta așa s’a creat, nu trebuie, nu este permis să răsară între noi dușmănia pe care o suflă anumite trîmbițe, care toate trebuie să amuțească în fața iubirii noastre de neam. Merg a predica acest crez că, dacă granițile străine le-am distrus, nu vom îngădui nimănui să tragă granițe de ură între noi. De aceia, de cîte ori este între voi un Turc, suflînd ură, nu-1 întrebați cum se chiamă, ci chemațî-l la împlinirea datoriei sale. Totdeauna să vă gîndiți că ceia ce vă stă azi în față, nu este un neam și un Stat străin, ci este neamul și statul vostru, care nu sufere să fie atins de ura nimănui dintre noi. (Din «Făclia».) +lui]Jim Moartea crudă răpește în toiul vieții departe de căminul său, pe acel care a fost o pildă vie de onestitate și de muncă fără preget, fruntaș distins între fruntașii comerțului și industrii românești din Craiova. Cel mai mare fiu dîntre cei trei, ai bătrînului P. Andreescu, el luă împreună cu frații săi pe mînă, cu hotărîre, conducerea mai departe a breslei tatălui lor și pe care cu pricepere și hărnicie o ridicară pănă la renumele celei de azi, cunoscuta firmă «P. Andreescu Iii» ce face cinste capitalei băniei oltene. Cu însușirile și educația dobîndită în casa părintească, cu o cultură bine echilibrată și cu o experiență temeinică în ramura comercială, ca diplomat al Academiei de Comerț din Anvers, Vasile P. Andreescu, întruchipează figura represintativă a luptătorului dîrz, în veșnică acțiune, cel d’intăiut la datorie, totdeauna la post. In ultimul timp ca președinte al Camerei de Comerț din Craiova, regretatul fruntaș, aducea prin experiența sa îndelungată, multă lumină și un real folos grelelor chestii ale comerțului în general. Moartea sa timpurie lasă un gol însemnat în mijlocul societății, care cu greu îl va putea înlocui. Cu dispariția sa se pierde încă o energie națională, se desprinde încă o verigă a lanțului ce lega un trecut bătrînesc de presentul de azi, ce pare asaltat de vultoarea vijelioasă a timpurilor prin care trecem. Un duios regret îți lasă în suflet pierderea unui asemenea om de muncă, pe tărîmul atît de sdruncinat al comerțului românesc. In cadrul vieței comerciale și industriale din Oltenia, cînd vre-o dată se va face istoricul acestei importante ramuri, ce formează artera de bogăție a unei națiuni, desigur că locul întăiu îl va ocupa regretatul dispărut și nu se va uita a se scrie, că majoritatea negustorilor de azi în branșa fierăriei de pe piața Craiovei, sînt vrednici Romîni, foști elevi ai casei P. Andreescu. Tudor Ionescu Cetiți și răspîndiți: „Neaml Romanesc