Neamul Românesc, noiembrie 1922 (Anul 17, nr. 247-271)
1922-11-01 / nr. 247
ANUL al XVlI-lea n 1247. I ILIEU EXEMPLA UWL^ ASIGURĂRI BULGĂREȘTI „Écho de Bulgarie foaia oficioasă franceză din Sofia, care, în cursul existenței ei, a cunoscut multe atitudini, de la cădelnițarea amicilor și exploatatorilor germani până la curtenirea de azi a învingătorilor, împroșcați ieri cu injurii — să nu se ierte aceste constatări de simplă storie documentară, consacră un călduros articol încoronării și felicită poporul românesc pentru îndeplinirea idealului îndelung urmărit. Iar cu această ocazie se scot încă odată în relief sentimentele pașnice ale Bulgariei țerănești față de țerăneasca Românie, sentimente pe care d. Stamboliischi ar fi gata să le arate și aici, la București. Nu pare bine de acest ton, mai ales după biruințile lui Mustafă-Chemai, cel d’intăiu sfârîmător al tratatelor cu atîta singe ciștigate, și în momentul cînd Moscova sovietică strigă tare dreptul național rusesc în fața burghesiei blăstămate. Nu pare bine, dar fără voie răsare în mintea noastră plină de triste amintiri înțeleaptă vorbă a străbunilor, oameni munciți și ei: „tot pățitu-i priceput Nu voiu spune ce-am pățit: o știe o lumea întreagă; o știu chiar aceia, cu vorbele bune de azi, cari ne-au făcut să suferim. Putem uita, noi, cel mai iertător dintre popoare, dar nu ne putem împiedeca de a constata și de a prevedea. Constatăm — și foaia din Sofia însăși a spune — că Bulgarii nu și-au îndeplinit ceia ce ei numesc, unitatea națională. Dar ea cuprinde, după tot ce scriu și spun ei, Macedonia și Dobrogea. Din amîndouă au fost scoși prin tratatele de pace în vigoare. Decid au interes să se sfarme, unindu-se cu oricine și lovind ln oricine. Și nimeni nu va crede, orice ideologie ar domni în actualul Guvern de acolo, că politica sentimentală opusă intereselor ce resultă din concepții naționale permanente ,a începe întăiu la vecinii noștri. Prevedem deci că-i vom avea din nou în fața noastră. Sincer vorbind, o regretăm adine. Dar nu putem schimba o mentalitate pe care trei generații de la 1870 încoace și-au transmis-o și care tinde la tulburarea unei ordini politice care e la basa României unite. Nu vom provoca niciodată, căci n’avem de ce; dar vom lua toate măsurile pentru ca, la o întîmplare, să ne apărăm mai bine decit la 1916. N. IORGA CHEMARE a Asociației de propagandă pentru solidaritatea națională .... și socială a Romînilor Trecem prin vremuri grele. O simplă privire împrejur ajunge ca să ni-o arăte. La Răsărit, la Apus, la Miazăzi, duhul pierzător al anarhiei sbuciumă sufletele vecinilor. Pe ferestrele casei noastre se văd cum joacă luminile roșii ale Saturaliilor comuniste și cum pîndesc în umbră fantomele tragice ala Nedreptății seculare, ce nu se poate deprinde cu gîndul că i-a apus pe vecie steaua. Și în acest timp, cînd toată iubirea noastră de neam, toată capacitatea noastră de muncă și de jertfă abia arei de ajuns a face v față greutăților, ce se petrece în propria noastră casă, în mîndra casă părintească ce ne adăpostește în sfîrșit, pe toți laolaltă și liberi, există oare, acea conesiune de granit, mai tare ca toata valurile și vînturile, între membrii aceleiași familii naționale, acea organică „simbiosa“ între clasele ce alcătuiesc împreună marea ființă morală care e neamul romînesc ? Există acea invincibilă solidaritate națională și socială, fără de care nu se poate mehtui păstrarea și prosperarea unui popor și unui Stat ca al nostru? Este acel nobil simțzmînt de respect, de adînc și nemărginit devotament religios față de simbolul însuși al vieții noastre de Stat. — Coroana ? Din nenorocire, e altfel. Aproape nu e colț al României Mari, unde, să nu mișune speța odioasă a patrioților cu condiții, unde să nu voiască gărgăunii celor mai deșănțate și criminale propagande subversive, unde naivitatea și inexperiența poporului să nu fie exploatate, odată cu munca și punga lui, unde glasuri care nu sînt ecoul nici unei conștiinți să nu răsune sgomotos ori să nu șoptească perfid, spîndărind răni, asmuțind ambiții, aprinzînd patimi, unde demonul urii și zisaniei să nu samene din belșug neghina lui în brazda pregătită cu atîta sudoare și stropită cu aghiasma sfintă a sîngelui, cercînd să sfâșie unitatea sufletului românesc, otrăvind relațile dintre copiii aceleiași Patrii, aruncîndu i ca dușmani fără cruțare pe unii asupra altora în chiar dasul primejdiilor, în care unirea, concordia lor e mai imperios necesară. Și, jalnica încununare a unei situații, pe care Istoria o va osîndi cu aceiași asprime, cu care o osîndește astăzi, indignată, conștiința Romînimei întregi. La Alba Iulia, în clipa însăși a încoronării Suveranilor, spectacolul respingător al prefacerii unui act național și și istoric de o unică măreție într-o meschină controversă politică și confesională. Antagonisme sociale, rivalități politice, dihorii confesionale, pe lingă toată pulberea nesfîrșită a dușmăniilor personale, cu irespirabila atmosferă de «regionalism fără orizont, de suspiciune și neîncredere reciprocă între «Ardeleni» și «Regățeni», iată unde sîntem. Și Țara — Țara cum rămîne ? Și noi, cu asemenea rînduială, unde mergem ? Aceste grave și penibile întrebări ni le-am pus, o samă de Romini din Cluj. Români din Ardeal cari știm că «dincoace» nu sînt numai virtuți și îngeri. Romîni, din vechiul regat, cari știm că «dincolo» nu sînt numai păcate și duhuri necurate, și ne-am zis în cugetul nostru înfiorat, că avem o datorie mare de îndeplinit: să pornim o mișcare de luminare a conștiinții publice, românești din Ardeal, asupra elementelor ce—mai presus de toate divergințele politice, confesionale și sociale, — ne leagă indisolubil la daltă, ca moștenitori ai aceluiași trecut și echezași ai aceluiași viitor național, cum și asupra foloaselor însăși ce pot resulta, pentru civilisația și buna stare materială a poporului nostru, din înlăturarea căușelor ce ne desbină, spre bucuria și profitul vrăjmașilor noștri firești. Iar pentru ca această intenție a noastră să nu rămînă plutind în lumea abstractă a idealului, am hotărît, în același timp constituirea în Cluj a unei Asociații de propagandă pentru solidaritatea națională și socială a Romînilor», care se va ramifica apoi in filiale și organisații similare, în toate orașele și ținuturile României. Ca mijloace de propagandă, putem spune după acum că ne gîndim, in rîndul întăiu la publicarea unui ziar, care prin însuși tonul lui, să fie un exemplu de obiectivitate și cuviință, în mijlocul atmosfera de invective și trivialități a presei de partid, o foaie de cultură națională, de orientare morală și educație politică prin excelență. Iar, spre a da mișcării noastre maximum de prestigiu și garanție morală am decis a ne adresa d-lui profesor N. Iorga, a cărui covîrșitoare personalitate culturală, al cărui incomparabil ascendent moral și patriotism fără pată sunt mai presus de orice contestație, cu rugăminte de a accepta preșidenția ei de onoare. In numele acestei „Asociațiuni*, deci '»dresăm o călduroasă chemare tuturor Romînilor din Transilvania, cari înțeleg necesitatea unei politici de iubire omenească romînească și creștinească între frații de același neam, unei politici a conștiinței naționale și a echilibrului social, și care sînt dispuși să închine o parte din munca lor acestor scopuri mîntuitoare, rugîndu-i să trimeată de urgență , deși țnea d-lor la Secretariatul ,,Asociației din Cluj, Piața Cuza Vodă nr. 7, in numele Asociației de propagandă pentru Solidaritatea națională și socială a Romiului, Cluj 22 Octombre 192. V. Paul, profesor universitar; Sextil Pușcaria, profesor universitar; V. Boțorea, profesor universitar; Fl. Ștefănescu-Goangă, profesor universitar; Nic. Draganu, profesor universitar; Dan Râdulescu, profesor universitar; G. Voinești, profesor universitar; G Vilsan, profesor universitar; P. Grimm, profesor universitar; N. Bogdan, directorul Liceului „ Regina Maria“; V. Lazăr, prof. școala normală; Dr. I. Murășan, avocat; Pavel Roșea, directorul școalei normale de învățători; Constantinescu- Delabaia, publicist; Dr. Tas. Caba fost deputat; Dr. A. Neguși, N. Georgescu- Tiatu, publicist și profesor; N. Ghuidionescu, profesor universitar Emil Panaitescu, profesor universitar; N. Ciurea, avocat, fost prefect; Iustin Ilieșiu, publicist; Ioan Stănescu-Popa, artist dramatic, profesor la conservator. Urmează multe alte iscălituri. Toate ziarele românești sunt rugate sa reproducă această chemare. Statistica noastră Niciodată ca după război, țara noastră nu a avut mai mare trebuință de date statistice care să-i servească la reculegerea ei din toate punctele de vedere, dar, iarăși, niciodată nu s’a manifestat ca astăzi mai multă neglijență ori rea voință cu privire la statistica țerii. Linainte de războiu, de rău, de bine, funcționau birourile ori direcțiile noastre statistice, cu toate piedecele ce le aveau de suferit din partea unor funcționari, nu de carieră, ci de rutină, cari, cînd auziau de statistică, se dădeau peste cap pentru că știau cum să se dea pe lîngă miniștri și secretarii generali de ministere. După războiu, s’a făcut o sforțare și s’a ajuns la o Direcție generală a Statisticei, dar care, deși condusă de un om cu competință, nu putea da roade, atît din causa aparatului de corespondență birografic care stânjenește la noi orice activitate reală, dar și din cauză că nu putea să ajungă la acea autoritate care să impună prin serviciile aduse. Pe lîngă direcția generală a Statisticei funcționa și un Consiliu superior al ei, dar, ca, întotdeauna, acel Consiliu se alcătuia din funcționari de carieră, de prin diferite ministere și instituții ale Statului,.. și atîta tot. Acum un an pe drept cuvînt s’a desființat Direcția generală, pentru ca în locul ei să funcționeze mai multe pe la diferite Ministere. Evident, statisticile trebuiesc să funcționeze pe lîngă fiecare dintre Ministeru : acolo li e și rostul lor, dar nu e mai puțin adevărat că toate acele oficii trebuiesc să corespundă nu numai unor nevoi de specialitate, cum ar fi finanțele, industria, economia, justiția țării, etc., dar și mersului general și să înlesnească cercetătorului de la noi și din streinătate, studii în specialitatea statisticei. Nu e vorba numai de o lacună de împlinit în această privință, ci și de înnălțarea prestigiului nostru. Unde ni este acel anuar care să fie la îndemîna noastră și a streinătății ? E un dezastru că nu se poate ajunge cel puțin la unificarea statistică a țării. Buletinul statistic publicat de d. L Teodorescu ar putea fi altceva dacă i s’ar da posibilitatea de a-și îndeplini menirea și tot ar fi ceva. G. D. Scraba Iuta Maliapa La Paris, s'a stins Richard V. Arapu, ziaristul distins, ale cărui cronici științifice la ziarul «Le Temps» erau așa de apreciate în toate cercurile. Cișăgându-și, prin talentul și munca sa inteligentă, un joc de primul ordin între ziariștii francezi, el nu uită niciodată originea sa românească și prin excelentele legături ce le avea în lumea științifică și politică a Franciei a căutat totdeauna să fie de folos serii sale tipărînd-o și susținîndu-i interesele ei naționale. De aceia între Francezii veniți în timpul războiului să nu ajute era și el, care trimetea articole inimoase pentru causa noastră ziarelor parisime Deplîngem moartea lui cu atît mai mult, cu citm Richard Arapu țara pierde, nu numai o forță intelectuală in plină ascendență, dar și un luptător sincer și devotat pentru drepturile ei. a — ! București, Miercuri, 1-1u Novembre 1922. BULETINUL EXTERN In Italia liniște Noul cabinet italian Iată *cum a fost alcătuit noul cabinet italian : presidenția și internele, Mussolini; externele, Scerbo; răsboiul, generalul Diaz; marina, amiralul Haon di Reve; trei portofolii au fost încredințate partidului poporal catolic; alte trei portofolii au fost oferite partidului democrat care însă pănă aseară n’a răspuns dacă primește combinația. Vineri și Simbătă autoritățile civile au trecut puterea în mînile autorităților militare fasciste. Căile ferate au fost de asemenea ocupate de armata fascistă. Im Milano toate instituțiile publice au fost ocupate aseară de armata fascistă. Gara și poșta din Florența au fost ocupate astă noapte de fasciști. La Toscana de asemenea gara a fost ocupată astă noapte și mai multe trenuri speciale cu fasciști au plecat astă noapte spre Roma. * " Mișcarea fasciștilor din Italia poate fi considerată deocamdată, ca terminată, în urma formării Guvernului de concentrare. * La ieșirea de la Quirinal, Mussolini, aclamat de mulțime strigă: «Cetățeni, în cîteva oare veți avea nu un minister, dar nu Guvern. Trăiască Italia, trăiască regele, trăiască fascismul». Mulțimea răspunse acestor cuvinte cu strigăte de mare entusiasm. Mussolini insită apoi pe președinții „Senatului și Camerii. La para 7 el se duse la rege spre a-i supune lista noului cabinet. Primind pe representanții presei, Mussolini declară că politica externă a noului cabinet va fi fermă, inspirată de sentimente de amiciție loială față de Aliați. * „Chicago Tribune“ scrie că programul politicei externe a Guvernului fascist s’ar resuma la următoarele puncte mai principale: anularea tuturor acordurilor cu Iugo-Slavia privitoare la coasta dalmatină și Fiume, schimbarea pactului de la la Washington pentru ca Italia să-și poată spori flota de războiu; cererea plății de reparație de la Germania, anexarea Dodecanezului și amînarea conferinței de pace de la Lausanne pentru ca Guvernul Italian să poată studia chestia orientală în amănunț me. Partidul comunist italian desființat Ziarul “Azione“ arată că de ieri seara partidul comunist va înceta să funcționeze și că toți partizanii sunt deslegați de obligațiunile lor față de partid. In urma acestei declarațiuni, deputații comuniști și au dat demisiunea. Bordighera, o deputăție fascistă a fost primită de Regina Margherita, căreia i au prezintat omagiile lor și i-au oferit flori. In timpul audienței lui Mussolini la Rege o mulțime enormă strînsă în piața Quirinal aclamau pe Rege și armata lui Mussolini. Regele a apărut singur în balcon răspunzînd acestei grandioase manifestări. Programul electoral al iuionar Law Manifestul electoral guvernamental engles cuprinde punctele următoare : 1) . Pacea și desarmarea asigurate prin Liga Națiunilor ; 2) . Prompta revizuire și regulare a reparațiilor și a datoriile interaliate; 3) . Severe economii în cheltuielile publice și părăsirea politice de aventuri militare în străinătate ; 4) . Proteguirea muncitorilor împotriva șomajului și cooperarea capitalului și a muncii; 5) . Libertatea absolută a comerțului și retragerea legii de salvgardare a industriilor și a celorlalte măsuri protecționiste ; 6) . Desvoltarea legilor sociale privitoare la higienă la locuințe și la învățămînt; 7) . Egalitatea politică și legală pentru femei ; 8) . Reforma sistemului proprietății funciare ; 9) . Reforma democrată a sistemului licențelor; 10) . Introducerea represintării proporționale în alegeri; Lloyd George contra Guvernului Lloyd George a inaugurat campania sa electorală cu un discurs pronunțat la Glaspow în care arată că coaliția astăzi sfârîmată promitea să învingă dificultățile ivite după război. Critică compoziția noului cabinet adăugind că politica sa a favorizat instituirea conferințelor internaționale, și în urmă a vorbit despre pericolul socialist.