Neamul Românesc, februarie 1923 (Anul 18, nr. 23-45)

1923-02-01 / nr. 23

Avertismentulș îndată ce li sfa pârât ca acțiunea france­ză la Essen ar putea să aducă o schimbare în condițiile pe care le-a creat result­at al războiului, îndată ce e­a a crezut că pot prevedea o oposdie germană față de pătrunderea trupelor de ocupație, vecinii noștri de la Apus s'au grăbit să tragă în soldații noștri de la graniță. Pentru această nouă vădire a hotărîrii lor de a între­buința orice prilej ca să-și răsbune nu li ținem niciun năcaz. Din potrivă, íi sintem «bine recunoscători. De attta vreme suntem­ cîțiva cari spunem că grija cea mare în țara aceasta nu e cum va fi Constituția, nici în ce chip d, Vintilă Brâtianuși va « echilibra» budgetul, nici care sunt șansele d-lui Maniu ori chiar Mihail Cantacuzino, ba chiar ale d-lui general Averesti și ale d-lui Marghiloman de a veni la putere, ci să avem o armată cap­­­­b­uă» și «vngură, de a sta împotriva cui vrea sfâșierea și moartea noastră. Aici nu e nici ambiție politică, nici militarism. E grija propriei noast­e conservări. Trăim de o bucată de vreme niciun fel de amețeală. Se zbat în capete ori fumuri de petrecere ori Husii teore­tice, bune pentru altă v­ene. Lupte de clase, preocupații de prefacere, scrupule juridice, mofturi și pof­te personale, iar de jur împrejur valul urii erește. Cu ce-l răspingem ? Aceasta e chestia. Când vom fi siguri că este cu ce, pe urmă să gândim și să facem ce vrem. Acuma însă e o singură datorie : aceasta. Oameni buni, săriți s’o împlinim / E vremea* ' ' N. IORGA wmmmmmsmmmmammmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm Cel care se întoarce Când a părăsit acum o lână țara­; profesorul Ior­ga ducea de Sigur destulă amărăciune peste hotare, căci lăsa în urmă o atmosferă de ură și de patimă pe care înțelep­ciunea­­ sale de învăț­at și de ade­vărat patriot o credea primejdioasă. Nu-i dureau, de­sigur, atacurile unor oameni cari sunt prea mici și prea proști pentru ca să se poată ridica până la înnâlțimea sa morală, nu­­ atingeau nici insultele pe care cei stăpâniți de patimă i le-au aruncat în față, cu o zi înnainte de a pleca pentru a face să strălucească în Franța geniul românesc , dar îl dorea faptul că gasul său sincer nu era ascultat decît de prea pu­țini, și că acele Cuvinte înțelepte care îi isvorau din in­mă nu pu­teau să împace suf­et­le îndușmă­nite ale oamenilor noștri pe iu­bi. Ceia ce însă nu gâsta în propria sa țară c. Iorga găsi d­n b­elșug nu numai în cetatea culturii u­­mane, Parisul, dar în întreaga Franță, caci drumul său la Par­s și în alte orașe ale Franciei deveni un adevărat drum de triumf. D. N. Iorga nu a fost salutat numai ca învățat și nici numai ca om po­litic, ci el a fost întîmpinat ca tri­mes al unu­i întreg neam la a că­rui desrob­re și inuá­țare a con­tribuit mai mult cu oricine. Au mai fost Romîni sărbătoriți în străi­nătate, dar aceștia nu represintau decât o mică parte din virtuțile neamului nostru. Erau sau oameni politici, cari se întovărășiau de o reclamă prin presă gras retribuită, sau artiști și învățați sărbătoriți de un s cerc restrîns de cunoscuți și admiratori. D. Iorga a fost priviit însă ca cel mai desăvîr­șit repre­­sintant al geniului românesc. Oa­meni politici, profesori, scriitori, artiști, ziariști și studenți, tot ce are Franța mai al­e și mai de sea­mă, au venit să inlîmpine pe a­­­­ceia in care vedeau expresia vie a virtuților românești, în care ve­deau personificarea luptei pe care o duce latinitatea pentru a și păs­tra locul ei de cinste în Europa. Astăzi, dud marele învățat și român se întoarce în mijlocul nostru încununat de gloria pe care cea mai g­orioasă dintre nații i-a dă­ruit-o, el aduce cu sine autoritatea netăgăduită a celei mai luminoase și mai creatoare inteligențe pe care a avut-o neamul nostru vreodată. Și precum a uimit Franța cu activitatea sa fără rágas.. împrăș­tiind în dreapta și ’n strigă cuvîntul său creator, tot astfel astăzi, cu autoritatea crescută de noua con­sacrare, vine să aducă în mijlocul agitatei noastre vi ți politice cu­vîntul care dușleagă și izbăvește. Numai de ar avea acei care se ceartă și se lovesc o clipă de re­culegere ca să asculte pa acela care nu li cere lauri și nici imnuri de slavă , ci doar puțintică uitare de s ns și mai mult respect pentru țară. Ion Sun-Giorgîu S. loip la Ju­jun­a D. profesor N. Iorga a sosit aici cu Simp­anul venind din străinătate. I s-a făcut la gară o imposantă manifestație. A fost găzduit la d. profesor M. Popescu. După amiază a ținut la Cazi­noul militar o conferință asupra «Datoriilor momentului». Seara, rorpul profesoral în frunte cu d. dr. Vîlcovici, i-a oferit o masă. După această masă a ținut o conferință în limba germană, asu­pra artei românești; întrebat asupra proiectului Con­st­anței și intenției Guvernului de a l vota acum, d. Iorga nu a spus : „Față de liberali, aveți decla­rația scrisă de mine și cetVă de amicii mei p­olitici in Parlament. „Despre blocul opoziției, nu vreau să știu. El e inexistent N’avem nevoie de bloc, ci de li­niște și unitate sufletească și mai ales economică. „Lăsînd la o parte romantismul politic, trebuie să ne dăm sama de realități, cunoscînd că viața politică nu se poate sprijini de­cit prin adaptarea la împrejurări. „In Ce privește necesitatea li­­niștei interne e o maximă tn ul­tima declarație a lui Mussolini »pentru oamenii de treabă avem legi, pentru ceilalți plumb*. „încolo, rămîn stăpîn pe ac­­țiunea mea, desinteresindu-mă de ceilalți. „In politica externă, mențin azi mai mult ca orieindi să fiu Ungă Franța și prietenii ei lipii . Aproape totdeauna după furtună urmează timp senin. Se răzbună vremea, spune atît de inteligent și plastic poporul. Această observ ■­*, se verifică tot așa de bine și n domeniul spiritual ca și în cel ma­terial. * In virtutea acestei legi, poate șe­dința de ieri a Parlamentului a fos­t mai liniștită și deci mai demnă. Ea au fost momente de un im­ul­­țator entusiasin, care a sfârîmat barierele momentane dintre diferi­tele grupări politice. Piana parcă deasupra capetelor tuturor măreția clipelor­­ supremei jertfe naționale ce­ a fost adusă pentru înfăptuirea celor mai iegitime și mai sfin­te aspirații ale poporului nostru. Ra alipirea Basarabiei la finul pa­­­triei de sîngâ care fus­se smulsă , mișelește și brutal a fost adusă­­ din nou în discuția Camerei. De data aceasta însă cu mai mu­tă demnitate și cu înfățișarea tuturor amănuntelor decisive înfăptuirii sale adevărate. Căci trebuie fixat odată pentru totdeauna și reamintit cu autoritatea pe care o dă una­nimitatea mărturisirilor sincere și străine de orice interes politic, fap­tul că „Basarabenii și-au dat votul lor de unire cu patria mam­ă fiind că așa au socotit ei că e bine fiindcă așa au crezut ei că singura lor mîntuire nu poate fi decit unin­­du-se la un loc cu frații lor de singe». Și bine a făcut d. Halipa că a declarat cu aceat prilej că tactul unirii Basarabiei cu patria mamă nu este al unui singur o­m, ci al dorinții și voinței libere a în­tregului popor românesc din Ba­a­­rabia», iar d. Inculeț a adăugat că este mîndrie pentru Basarabeni faptul că „la momentul istoric — eliberarea și alipirea Basarabiei — am fost la înnâlțimea situației, ro­­tind-o în unanimitate.» r.— [Uliii Mii I. Kiliil Prietenul nostru, d. I. Trufin, se­nator de Dorohoiu, a făcut ieri la Senat următoarele comunicări: Am onoarea de a întreba pe d. ministru de Finanțe, să ne comu­nice care sunt măsurile luate de Guvern față de scăderea așa de precipitată a leului ? Și ce măsuri înțelege să den Gu­vernul ca să înlăture desastrul țarii ? Ș­im că situația în Europa e tul­bure, dar Guvernul e dator să dea explicații Parlamentului și să dea toate măsurile administrative. De la răspunsul d-lui ministru vom vedea dacă nu e cazul unei interpelări, prin care să dovedim întreaga răspundere a Guvernului * a * Am onoare a face o întrebare d-lui ministru de Instrucție. Nu crede d-sa că e bine a-1 imita ne colegul­e sale, d. ministru de la Culte, și a da ordin în consecință ca pămînturile cu care s’au impro­­prietarit și­ oalele, cu ca și bunurile mici, să fie date prin bună învoială învățătorilor, cu de trei ori prețul regional din 1916-1921, procedând la fel ca d. ministru Banu cu bu­nurile mici ale bisericilor, de a scoate pe învățători din animosi­­tățile de la licitație, a face dovadă că„ păm­întul școalelor e un drept al învățătorilor, ca și pământul bise­ricii al preoților ? Liniști­­i Ruhr Din Coblenz se anunță că circulaț­a trenurilor din re­giunea malului sting al Ri­nului se ameliorează mereu încercările Guvernului di­e Veren de­ a deslânțui greva generală au dat greș. Lu­crătorii câ­lor ferate reiau LuCru progresiv. Agitațiile studențești __ > Ieri, la Universitate, «’« întimplet un nou scandal. Studenții evrei, venind în grup compact la Universi­­tates au ținut să se opună cuforți somațiunilor stu­denților creștini de­ a pă­răsi localul. Ambele tabere, enervate, s’au luat după a­ceasta la bătaie. Au fost cîțiva ușor răniți de am­bele părți. Ancheta a urmat la Prefectura poliției Capi­talei. Fapte extrem de regre­tabile, car­e au a fi judecate și pedepsite de autoritatea școlară respectivă. Opinia publică nu poate urmări de­cît cu duf­ere astfel de sc­ene și cere cu fost teoții Uni­­versiteț­i să și facă datoria. Ia niciun cas iasă ea nu poate proceda la acte ca e­­cetea la care s’a dedat ieri populația evreiască a Bucu­reștilor îmbhizînd în semn de protestare magazinele și refuzînd la Bursa să dea curs transacțiilor comer­ciale. Incidentele aparțin lumii universitare, iar restul populației n’are a se ames­­te­a în resolvarea conflic­tului, fără a nu-i învenina și mai mult. Populația e­vreias­că, prin intervenția ei de ieri poate provoca po­pulația românească să se amesteca și ea, și astfel si­lește ca gravele neînțelegeri studențești să fie transplan­tate în sînul societăț­i ro­m­ănești însăși, pregătind vremi teiste de lupta interne. Nu. Gestul de ieri al po­pulației evre­ești nu poate fi aprobat, pentru că n’a fost înțelept. Zvonurile de alarmare răspîndite au fost tendențioase. Iată de ce, în interesul liniștei și al bunei armonii care trebui să­ dom­nească în țară, cerem tot calmul necesar tuturor ș­­deplina încredere în autori­tățile românești chemate să mențină ordinea. n.— iu..—.... 1 Organisarea noastră Pe ziua de mîne, Joi I­iu Fe­bruar st. n. 1923 la carele 4 după amiază se va inaugura la Buzău Casa de stat a partidului naționa­­list-democrat, din Bulevardul Bră­­tianu nr. 26 Cu această ocazie d. G. C. Moscu, președintele organisației buzoiene a part­dului, va vorbi des­pre «însemnătatea timpurilor prin care trecem și datoria tuturor bu­nilor Romîni față de aceste tim­puri». * $ $ Ziarul naționalist-democrat «Brazda nouă» din Bîrlad publică: Comitetul organizației naționa­liste din comuna Vinderei se com­pune de : Ioan G. Rogojină, președinte; D. I. Stafie și loan N. Captor vi­e președinți; D. V. Căptar, se­cretar; I. G. Radu casier, și mem­brii : Gh. V. Ginghina, M­hai V. Ghinghină, I. V. Bumbaru, Rlecu Graur, G. G. Spînache, V. S. Ro­gojină, 1 D. Motu V. Cantoneru, N. Pricopi, I. G Mateiu, I Gheor­­gheni I. Argadi M. V. Gheorgh­nă, Mihai I. I. Gh­ira, I. S. Andronic, Dina Strat, Ion S. Radu, Panaite Ursu. BULETINUL EXTERN Mit­tai și nisi­pul Berlin. (Rador).­ Fritz Thyssen a sosit la Berlin. El a declarat ziariștilor că atitudinea muncitorilor și funcț­omiaților germani din ți­nuturile ocupate este exemplară. Thyssen a desmințit știrile despre înființarea unui sindicat comun al industriașilor francezi și germani. * Berlin. (Rador) — Ținutul Ruhr a fost complect încadrat de tru­pele fran­cese de ocupație. Mișcarea grevistă la căile ferate, poștă ș pădurile Statului este în creștere. Francezii răspund prin extinderea stării de asediu. •­­ • * Paris. (Rado*­)— Ziarul «Chicago Tribune», anunță că cu ocazia recepției unor ziariști americani, d. Poincaré a desmințit formal zvo­nurile răspîndite de Germania că Franța urmărește anexiunea ținutu­lui Ruhr. Primul ministru a­prec­iat că această regiune constituie pentru Franța un g-1, pe care-i va păstra atît timp cît Germania nu va plăti în mod efectiv reparațiunile. D. Poincaré a adăugat că Franța rămîne dispusă ca și înnainte să asculte toate propunerile acceptabile formulate de Germania, pentru a soluț­ona în mod pașnic problema reparațiilor. El a constatat că importanța ocupațunii ținutului Ruhr trece pe planul al doilea pe lînga atitudinea sovietelor în chestia­ Me­mel și situația care va fi creată probabil de nereușita conferinței din Lausanne, care este de așteptat. Acestea sunt adevărate pericole pen­tru pacea mondială. * Paris. (Rador).— Ziarul «Le Matin» a intervievat pe deputatul englez conservator Ralph Hall Davis. Acesta a declarat că politica oficială engleză față de Franța este în contradicție flagrantă cu opinia publică din Anglia. El a anunțat că la începutul viitoarei sesiuni par­lamentare va propune să se adopte un amendament, care va da sa­­tisfacț­e opiniei publice, reclamînd ca spr­jinul moral al Angliei să devină efectiv. El a adăugat că Parlamentul nu poate admite ca Anglia să profite din punct de vedere financiar de greutățile create Franciei ș Belgiei de reaua voință a Germaniei. Deschiderea ședințelor Com­i­­tetului Societății Națiunilor Prima ședință a Societății Națiunilor a avut loc în Palatul Lux­emburg din Paris, supt preșidenția d-lui Viviani, care urează ban venii d-lui Salandra (noul reprezintant al Italiei) și noilor membri ai Con­siliului : Blanco, represintantul Statului Uruguay, și Branting, represin­­tantul Suediei. Consiliul a invitat pe membrii Societății Națiunilor să comunice secretariatului, înnainte de 1­ia iunie 1923, toate observațiile ce privesc amendamentul la art. 10 al pactului — intervenție în cas de agre­siune—, presintat Adunării de către delegația canadiană în Septembre trecut. Printre chestiile la ordinea zilei din această sesiune a Consiliului Societății Națiunilor se semnalează: punerea in execuție a programului stabilit pentru refacerea financiară a Austriei; posibilitatea de a men­ținea în Albania o comisie de control; reducerea armamentelor; înțe­legerea între Polonia și Lituania; diferite probleme ale minorităților, relative la Statele baltice. Se va proceda de asemenea la numirea presidentului și a membrilor comisiunii basmului Sarre și la aceia a marelui comisar al Dantzigului. Se va ceti exposeul privitor la ches­tiile poștelor. D. Pornea­c a oferit un prînz în­ onoarea delegaților Consiliului. ■* întrevederea de la Bruxelles Ministrul franca al Intrărilor publice și generalul Waygand au spait la B­ruxelles unde au expus chiar Triutunis,­ prim ministru, Jaspar și Bareze constatările pe care le-au facut relativ la ocupația aliată în Ruhr. Miniștrii au căzut de acord asupra măsurilor da luat iile fini in Hill Baldwin, cancelarul tezaurului, care s-a întors din Washington a avut o lungă conferință cu Bonar Saw­azi, expunîndu-i mersul ne­­gociațmnilor conduce în Statele­ Unite, relativ la restituirea datoriei britanice către America. Un consilu al cabinetului se va ținea mine la care se va lua în samă starea negociațiunilor. Harvey, ambasador american în Marea Br­itanie, care a fost în Statele­ Unite în timpul negocierilor, s-a reîntors azi la Londra. Acesta a declinat de a da vreo explicație relativ la chestia datoriilor, totuși a declarat că Baldwin a făcut o bună impresie în America. Baldwin a înțeles pe deplin sentimentul amercan și cu un asemenea om con­ducând, negocierile nimic alt decît bine nu poate resulta din relațiunile anglo-americane. Declarat f­e generalului Degoutte Generalul Degoutte a primit la Düsseldorf pe re­­presintanții presei străine. El și-a arătat că scopul pe care-l urmăresc armatele frumese și begieia este ab­solut pacific. Ge ör­alul a enumerat toate piedicile ridi­cate din ordinul Guvernului ge mai pent­ru a împiedica misiunea ingineril franîași, bagiai și italieni să veghaze la strict­a execut­are a angaj­a­ment­elor contrac­tate de Germania. Ganericul constată că clasa munci­torească din regiunea Ruhr a păstrat o atitudine cu­­minta și demnă.

Next