Neamul Românesc, februarie 1923 (Anul 18, nr. 23-45)
1923-02-01 / nr. 23
Avertismentulș îndată ce li sfa pârât ca acțiunea franceză la Essen ar putea să aducă o schimbare în condițiile pe care le-a creat resultat al războiului, îndată ce ea a crezut că pot prevedea o oposdie germană față de pătrunderea trupelor de ocupație, vecinii noștri de la Apus s'au grăbit să tragă în soldații noștri de la graniță. Pentru această nouă vădire a hotărîrii lor de a întrebuința orice prilej ca să-și răsbune nu li ținem niciun năcaz. Din potrivă, íi sintem «bine recunoscători. De attta vreme suntem cîțiva cari spunem că grija cea mare în țara aceasta nu e cum va fi Constituția, nici în ce chip d, Vintilă Brâtianuși va « echilibra» budgetul, nici care sunt șansele d-lui Maniu ori chiar Mihail Cantacuzino, ba chiar ale d-lui general Averesti și ale d-lui Marghiloman de a veni la putere, ci să avem o armată capbuă» și «vngură, de a sta împotriva cui vrea sfâșierea și moartea noastră. Aici nu e nici ambiție politică, nici militarism. E grija propriei noaste conservări. Trăim de o bucată de vreme niciun fel de amețeală. Se zbat în capete ori fumuri de petrecere ori Husii teoretice, bune pentru altă vene. Lupte de clase, preocupații de prefacere, scrupule juridice, mofturi și pofte personale, iar de jur împrejur valul urii erește. Cu ce-l răspingem ? Aceasta e chestia. Când vom fi siguri că este cu ce, pe urmă să gândim și să facem ce vrem. Acuma însă e o singură datorie : aceasta. Oameni buni, săriți s’o împlinim / E vremea* ' ' N. IORGA wmmmmmsmmmmammmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm Cel care se întoarce Când a părăsit acum o lână țara; profesorul Iorga ducea de Sigur destulă amărăciune peste hotare, căci lăsa în urmă o atmosferă de ură și de patimă pe care înțelepciunea sale de învățat și de adevărat patriot o credea primejdioasă. Nu-i dureau, desigur, atacurile unor oameni cari sunt prea mici și prea proști pentru ca să se poată ridica până la înnâlțimea sa morală, nu atingeau nici insultele pe care cei stăpâniți de patimă i le-au aruncat în față, cu o zi înnainte de a pleca pentru a face să strălucească în Franța geniul românesc , dar îl dorea faptul că gasul său sincer nu era ascultat decît de prea puțini, și că acele Cuvinte înțelepte care îi isvorau din inmă nu puteau să împace sufetle îndușmănite ale oamenilor noștri pe iubi. Ceia ce însă nu gâsta în propria sa țară c. Iorga găsi dn belșug nu numai în cetatea culturii umane, Parisul, dar în întreaga Franță, caci drumul său la Pars și în alte orașe ale Franciei deveni un adevărat drum de triumf. D. N. Iorga nu a fost salutat numai ca învățat și nici numai ca om politic, ci el a fost întîmpinat ca trimes al unui întreg neam la a cărui desrobre și inuáțare a contribuit mai mult cu oricine. Au mai fost Romîni sărbătoriți în străinătate, dar aceștia nu represintau decât o mică parte din virtuțile neamului nostru. Erau sau oameni politici, cari se întovărășiau de o reclamă prin presă gras retribuită, sau artiști și învățați sărbătoriți de un s cerc restrîns de cunoscuți și admiratori. D. Iorga a fost priviit însă ca cel mai desăvîrșit represintant al geniului românesc. Oameni politici, profesori, scriitori, artiști, ziariști și studenți, tot ce are Franța mai ale și mai de seamă, au venit să inlîmpine pe aceia in care vedeau expresia vie a virtuților românești, în care vedeau personificarea luptei pe care o duce latinitatea pentru a și păstra locul ei de cinste în Europa. Astăzi, dud marele învățat și român se întoarce în mijlocul nostru încununat de gloria pe care cea mai gorioasă dintre nații i-a dăruit-o, el aduce cu sine autoritatea netăgăduită a celei mai luminoase și mai creatoare inteligențe pe care a avut-o neamul nostru vreodată. Și precum a uimit Franța cu activitatea sa fără rágas.. împrăștiind în dreapta și ’n strigă cuvîntul său creator, tot astfel astăzi, cu autoritatea crescută de noua consacrare, vine să aducă în mijlocul agitatei noastre vi ți politice cuvîntul care dușleagă și izbăvește. Numai de ar avea acei care se ceartă și se lovesc o clipă de reculegere ca să asculte pa acela care nu li cere lauri și nici imnuri de slavă , ci doar puțintică uitare de s ns și mai mult respect pentru țară. Ion Sun-Giorgîu S. loip la Jujuna D. profesor N. Iorga a sosit aici cu Simpanul venind din străinătate. I s-a făcut la gară o imposantă manifestație. A fost găzduit la d. profesor M. Popescu. După amiază a ținut la Cazinoul militar o conferință asupra «Datoriilor momentului». Seara, rorpul profesoral în frunte cu d. dr. Vîlcovici, i-a oferit o masă. După această masă a ținut o conferință în limba germană, asupra artei românești; întrebat asupra proiectului Constanței și intenției Guvernului de a l vota acum, d. Iorga nu a spus : „Față de liberali, aveți declarația scrisă de mine și cetVă de amicii mei politici in Parlament. „Despre blocul opoziției, nu vreau să știu. El e inexistent N’avem nevoie de bloc, ci de liniște și unitate sufletească și mai ales economică. „Lăsînd la o parte romantismul politic, trebuie să ne dăm sama de realități, cunoscînd că viața politică nu se poate sprijini decit prin adaptarea la împrejurări. „In Ce privește necesitatea liniștei interne e o maximă tn ultima declarație a lui Mussolini »pentru oamenii de treabă avem legi, pentru ceilalți plumb*. „încolo, rămîn stăpîn pe acțiunea mea, desinteresindu-mă de ceilalți. „In politica externă, mențin azi mai mult ca orieindi să fiu Ungă Franța și prietenii ei lipii . Aproape totdeauna după furtună urmează timp senin. Se răzbună vremea, spune atît de inteligent și plastic poporul. Această observ ■*, se verifică tot așa de bine și n domeniul spiritual ca și în cel material. * In virtutea acestei legi, poate ședința de ieri a Parlamentului a fost mai liniștită și deci mai demnă. Ea au fost momente de un imulțator entusiasin, care a sfârîmat barierele momentane dintre diferitele grupări politice. Piana parcă deasupra capetelor tuturor măreția clipelor supremei jertfe naționale ce a fost adusă pentru înfăptuirea celor mai iegitime și mai sfinte aspirații ale poporului nostru. Ra alipirea Basarabiei la finul patriei de sîngâ care fusse smulsă , mișelește și brutal a fost adusă din nou în discuția Camerei. De data aceasta însă cu mai mută demnitate și cu înfățișarea tuturor amănuntelor decisive înfăptuirii sale adevărate. Căci trebuie fixat odată pentru totdeauna și reamintit cu autoritatea pe care o dă unanimitatea mărturisirilor sincere și străine de orice interes politic, faptul că „Basarabenii și-au dat votul lor de unire cu patria mamă fiind că așa au socotit ei că e bine fiindcă așa au crezut ei că singura lor mîntuire nu poate fi decit unindu-se la un loc cu frații lor de singe». Și bine a făcut d. Halipa că a declarat cu aceat prilej că tactul unirii Basarabiei cu patria mamă nu este al unui singur om, ci al dorinții și voinței libere a întregului popor românesc din Baarabia», iar d. Inculeț a adăugat că este mîndrie pentru Basarabeni faptul că „la momentul istoric — eliberarea și alipirea Basarabiei — am fost la înnâlțimea situației, rotind-o în unanimitate.» r.— [Uliii Mii I. Kiliil Prietenul nostru, d. I. Trufin, senator de Dorohoiu, a făcut ieri la Senat următoarele comunicări: Am onoarea de a întreba pe d. ministru de Finanțe, să ne comunice care sunt măsurile luate de Guvern față de scăderea așa de precipitată a leului ? Și ce măsuri înțelege să den Guvernul ca să înlăture desastrul țarii ? Șim că situația în Europa e tulbure, dar Guvernul e dator să dea explicații Parlamentului și să dea toate măsurile administrative. De la răspunsul d-lui ministru vom vedea dacă nu e cazul unei interpelări, prin care să dovedim întreaga răspundere a Guvernului * a * Am onoare a face o întrebare d-lui ministru de Instrucție. Nu crede d-sa că e bine a-1 imita ne colegule sale, d. ministru de la Culte, și a da ordin în consecință ca pămînturile cu care s’au improprietarit și oalele, cu ca și bunurile mici, să fie date prin bună învoială învățătorilor, cu de trei ori prețul regional din 1916-1921, procedând la fel ca d. ministru Banu cu bunurile mici ale bisericilor, de a scoate pe învățători din animositățile de la licitație, a face dovadă că„ pămîntul școalelor e un drept al învățătorilor, ca și pământul bisericii al preoților ? Liniștii Ruhr Din Coblenz se anunță că circulața trenurilor din regiunea malului sting al Rinului se ameliorează mereu încercările Guvernului die Veren de a deslânțui greva generală au dat greș. Lucrătorii câlor ferate reiau LuCru progresiv. Agitațiile studențești __ > Ieri, la Universitate, «’« întimplet un nou scandal. Studenții evrei, venind în grup compact la Universitates au ținut să se opună cuforți somațiunilor studenților creștini de a părăsi localul. Ambele tabere, enervate, s’au luat după aceasta la bătaie. Au fost cîțiva ușor răniți de ambele părți. Ancheta a urmat la Prefectura poliției Capitalei. Fapte extrem de regretabile, care au a fi judecate și pedepsite de autoritatea școlară respectivă. Opinia publică nu poate urmări decît cu dufere astfel de scene și cere cu fost teoții Universiteți să și facă datoria. Ia niciun cas iasă ea nu poate proceda la acte ca ecetea la care s’a dedat ieri populația evreiască a Bucureștilor îmbhizînd în semn de protestare magazinele și refuzînd la Bursa să dea curs transacțiilor comerciale. Incidentele aparțin lumii universitare, iar restul populației n’are a se amestea în resolvarea conflictului, fără a nu-i învenina și mai mult. Populația evreiască, prin intervenția ei de ieri poate provoca populația românească să se amesteca și ea, și astfel silește ca gravele neînțelegeri studențești să fie transplantate în sînul societăți romănești însăși, pregătind vremi teiste de lupta interne. Nu. Gestul de ieri al populației evreești nu poate fi aprobat, pentru că n’a fost înțelept. Zvonurile de alarmare răspîndite au fost tendențioase. Iată de ce, în interesul liniștei și al bunei armonii care trebui să domnească în țară, cerem tot calmul necesar tuturor șdeplina încredere în autoritățile românești chemate să mențină ordinea. n.— iu..—.... 1 Organisarea noastră Pe ziua de mîne, Joi Iiu Februar st. n. 1923 la carele 4 după amiază se va inaugura la Buzău Casa de stat a partidului naționalist-democrat, din Bulevardul Brătianu nr. 26 Cu această ocazie d. G. C. Moscu, președintele organisației buzoiene a partdului, va vorbi despre «însemnătatea timpurilor prin care trecem și datoria tuturor bunilor Romîni față de aceste timpuri». * $ $ Ziarul naționalist-democrat «Brazda nouă» din Bîrlad publică: Comitetul organizației naționaliste din comuna Vinderei se compune de : Ioan G. Rogojină, președinte; D. I. Stafie și loan N. Captor vie președinți; D. V. Căptar, secretar; I. G. Radu casier, și membrii : Gh. V. Ginghina, Mhai V. Ghinghină, I. V. Bumbaru, Rlecu Graur, G. G. Spînache, V. S. Rogojină, 1 D. Motu V. Cantoneru, N. Pricopi, I. G Mateiu, I Gheorgheni I. Argadi M. V. Gheorghnă, Mihai I. I. Ghira, I. S. Andronic, Dina Strat, Ion S. Radu, Panaite Ursu. BULETINUL EXTERN Mittai și nisipul Berlin. (Rador). Fritz Thyssen a sosit la Berlin. El a declarat ziariștilor că atitudinea muncitorilor și funcțomiaților germani din ținuturile ocupate este exemplară. Thyssen a desmințit știrile despre înființarea unui sindicat comun al industriașilor francezi și germani. * Berlin. (Rador) — Ținutul Ruhr a fost complect încadrat de trupele francese de ocupație. Mișcarea grevistă la căile ferate, poștă ș pădurile Statului este în creștere. Francezii răspund prin extinderea stării de asediu. • • * Paris. (Rado*)— Ziarul «Chicago Tribune», anunță că cu ocazia recepției unor ziariști americani, d. Poincaré a desmințit formal zvonurile răspîndite de Germania că Franța urmărește anexiunea ținutului Ruhr. Primul ministru apreciat că această regiune constituie pentru Franța un g-1, pe care-i va păstra atît timp cît Germania nu va plăti în mod efectiv reparațiunile. D. Poincaré a adăugat că Franța rămîne dispusă ca și înnainte să asculte toate propunerile acceptabile formulate de Germania, pentru a soluțona în mod pașnic problema reparațiilor. El a constatat că importanța ocupațunii ținutului Ruhr trece pe planul al doilea pe lînga atitudinea sovietelor în chestia Memel și situația care va fi creată probabil de nereușita conferinței din Lausanne, care este de așteptat. Acestea sunt adevărate pericole pentru pacea mondială. * Paris. (Rador).— Ziarul «Le Matin» a intervievat pe deputatul englez conservator Ralph Hall Davis. Acesta a declarat că politica oficială engleză față de Franța este în contradicție flagrantă cu opinia publică din Anglia. El a anunțat că la începutul viitoarei sesiuni parlamentare va propune să se adopte un amendament, care va da satisfacțe opiniei publice, reclamînd ca sprjinul moral al Angliei să devină efectiv. El a adăugat că Parlamentul nu poate admite ca Anglia să profite din punct de vedere financiar de greutățile create Franciei ș Belgiei de reaua voință a Germaniei. Deschiderea ședințelor Comitetului Societății Națiunilor Prima ședință a Societății Națiunilor a avut loc în Palatul Luxemburg din Paris, supt preșidenția d-lui Viviani, care urează ban venii d-lui Salandra (noul reprezintant al Italiei) și noilor membri ai Consiliului : Blanco, represintantul Statului Uruguay, și Branting, represintantul Suediei. Consiliul a invitat pe membrii Societății Națiunilor să comunice secretariatului, înnainte de 1ia iunie 1923, toate observațiile ce privesc amendamentul la art. 10 al pactului — intervenție în cas de agresiune—, presintat Adunării de către delegația canadiană în Septembre trecut. Printre chestiile la ordinea zilei din această sesiune a Consiliului Societății Națiunilor se semnalează: punerea in execuție a programului stabilit pentru refacerea financiară a Austriei; posibilitatea de a menținea în Albania o comisie de control; reducerea armamentelor; înțelegerea între Polonia și Lituania; diferite probleme ale minorităților, relative la Statele baltice. Se va proceda de asemenea la numirea presidentului și a membrilor comisiunii basmului Sarre și la aceia a marelui comisar al Dantzigului. Se va ceti exposeul privitor la chestiile poștelor. D. Porneac a oferit un prînz în onoarea delegaților Consiliului. ■* întrevederea de la Bruxelles Ministrul franca al Intrărilor publice și generalul Waygand au spait la Bruxelles unde au expus chiar Triutunis, prim ministru, Jaspar și Bareze constatările pe care le-au facut relativ la ocupația aliată în Ruhr. Miniștrii au căzut de acord asupra măsurilor da luat iile fini in Hill Baldwin, cancelarul tezaurului, care s-a întors din Washington a avut o lungă conferință cu Bonar Sawazi, expunîndu-i mersul negociațmnilor conduce în Statele Unite, relativ la restituirea datoriei britanice către America. Un consilu al cabinetului se va ținea mine la care se va lua în samă starea negociațiunilor. Harvey, ambasador american în Marea Britanie, care a fost în Statele Unite în timpul negocierilor, s-a reîntors azi la Londra. Acesta a declinat de a da vreo explicație relativ la chestia datoriilor, totuși a declarat că Baldwin a făcut o bună impresie în America. Baldwin a înțeles pe deplin sentimentul amercan și cu un asemenea om conducând, negocierile nimic alt decît bine nu poate resulta din relațiunile anglo-americane. Declarat fe generalului Degoutte Generalul Degoutte a primit la Düsseldorf pe represintanții presei străine. El și-a arătat că scopul pe care-l urmăresc armatele frumese și begieia este absolut pacific. Ge öralul a enumerat toate piedicile ridicate din ordinul Guvernului ge mai pentru a împiedica misiunea ingineril franîași, bagiai și italieni să veghaze la stricta executare a angajamentelor contractate de Germania. Ganericul constată că clasa muncitorească din regiunea Ruhr a păstrat o atitudine cuminta și demnă.