Neamul Românesc, martie 1923 (Anul 18, nr. 46-72)

1923-03-01 / nr. 46

Moartea unui Înțelept “"""-l?u ► MB­**»— în persoana ministrului său de Finanțe, Rusia, Cehoslo­vacia nu pierde numai pe un financiar de m­are experiență, în curent cu toată viața economică modernă, și un dibaciu dtimuitor în problemele încurcate ale valutei mondia­le, dar și pe unul dintre acei patrioți ca larg cerc de vedere și puternic frîu al pasiunilor, cari, de­și amestecați în furioasele și tul­­burile valuri ale vieții politice, se înnalță de la sine, prin avîntul unui suflet curat, către culmile sacre ale înțelepciunii. Acel care a stăruit până la sfîrșit să se ierte păcatul tinărului nebun ori stupid de mina căruia s'a sfîrșit, a în­dreptat de pe patul de moarte către poporul s**a iubit cu­vinte de acelea care nu se vor uita și care prin importanța lor morală pot servi spre călăuzirea oricărui alt neam. A recomandat două lucruri pe­­ngă iubirea chiar­­ între adversari, cari numai așa pot îndrepta răul fără a dis­truge bînel­e, uitarea de acțiune și mărturisirea adevărului îndată ce poporul e în stare a-l primi. Două sfaturi decît care nu pot fi altele mai bune pentru ante popore iese din război a slăbit prin însăși mărirea lui. Și ca un memento mori pentru oricine e perspectiva teribilă pe care omul de Stat ceh o punea innaintea alor săi dacă m­ar ținea samă de acele două condiții ale bunei dăinuiri și progresului: periclitarea operei înseși cu atîta greutate îndeplinite. Cuvintele acestea ale înțeleptului pe pragul marelui mister au fost auzite și la noi. Oare pentru toți fără folos ? N.­IOROA Colaborația latină íoátóejfit de nobila ideie a unei el liberâri între națiunea noastră și celelalte națiuni latine pe orice teren care ar putea face cît mai sfelidS ^asu­rnea acestei rase în lume. 4 N. larga a lansat un apel din partea Ligii Culturale către întreaga intelectualitate românea­scă chemînd-o să dea ființă unei Asociații care ar avea acest scop. Societăți de înfrățire cu popoa­rele latine din Apus au mai fost a noi și uneia din ele au și azi «nță legală, de ți activitatea lor cu Ase este. Dar ele aveau mai mult Ha «cep platonic, de declarație, ia anumite momente solemne, a axis­­tenț*i aici la C­urile Dunării a unei țari căreia ii bate inima oricînd la trokon ca acelea ale celorlalte țeri Surori din Occident O «somație însă care să urmărească nu numai afirmarea unui suflet latin, dar cunoașterea lui pănă ‘n cele mai adunci fibre ale sale către toate celelalte naț­iuni care formează ma­rea noastră familie n’a existat la noi pănă azi după cum aceste po­poare în ele «cas­ l n’au Societăți care să lucreze pentru cunoașterea și prețuirea lor în România. Planul d lui Iorga este măreț, dar simplu. Spre a para tendințele de penetrațiune, care se simt din N­ou, ale culturii germanice, noi do­rim a lega­­e mai strîns relațiile noastre cu latinitatea din Apus pe căi mai practice decit acele de altă dată și care pot duce prin ur­mare la resultate mai sigure, mai definitive. Trebuie, de pildă, spre a împiedeca efusia cărții germane a găsi mijloace ca să răspîndim în pături cît mai largi cartea fran­­ceză, italiană etc. Din causa va­lutei ele sînt azi scumpa. Dar cum editorii francași au creat Case francese la Viena, ar putea crea mai bine asemenea Centrale ale cărții lor aici, la București. O mare Casă de editură, cu tipografie etc. ar putea lua ființă astfel în Capi­tala țerii noastre. S’ar putea face, asemeni, o fabrică de hârtie cu capital latin, o alta de celuluză, complectînd utilajul de propagandă a culturii latine în această parte. Un mare Cămin al Uniunii la­tine ar lua iarăș ființă în București. Aici se vor face exposiții perma­nente de artă franceză, italiană, belgiană și spaniolă, organisate de cei mai bu­ni artiști ai­ țărilor res­pective. Vor veni trupe cu actori aparținînd acestor popoare care vor juca piese clasice ce ar recomanda geniul rasei. Colaborația latină ar duce de la noi în­ marile Capitale occiden­tala tot ce teatrul nostru are mai desăvîrșit, spre a represinta acolo piesele noastre istorice, artiștii noș­tri ar organisa exposiții românești, iar tineretul ar putea face excursii instructive formînd coruri care sa descete­e pretutindeni unde ar a­­junge publicul străin cu cîntecele noastre naționale. Toate acestea d. Iorga le-a în­șirat într’o formă impecabilă audi­toriului venit să-l ascute Luni la Teatrul Popular și care a primit cu entusiasm propunerile făcute. Un comitet provizoriu s'a format. In ședințele ce vor urma se va ela­bora de­sigur programul de lucru și se­­ vor fixa mijloacele cele mai eficace pentru aducerea lui la în­deplinire. Presa românească nu poate sa­luta decît cu cea mai mare căl­dură frumoasa inițiativă a d lui N. Iorga, care­­ dovedește odată mai mult că d-sa, de­și un așa da mare idealist, știe totuși a fi om­ai cel mai practic atunci cîn­d vrea să pună în acțiune energiile neamului său pentru izbânda unei mari idei. Colaborația latină va izbuti, fi­indcă în fruntea ei se află una din acele personalități care întrupează nu numai întreg sufletul poporului căruia aparține, dar geniul rasei latine înseși, pentru unitatea căreia și a pus în gând să lupte. Alex. Cusin Ziarele de oposiție duc o in­­dîrjită campanie in chestia sama a vorniciilor comise cu prilejul ale­gerii de la Ighiu, unde a reușit candidatul Guvernului, d. Meteș, contra candidatului partidului na­țional. Oposiția nu a fost lăsată să-și facă propaganda. Mai mult. Frun­tași ca d. Vaida, Silvia Dragomir, etc. au fost opriți de a trece mă­­car în goana automobilulu prin sate. D. Gr. Filipescu nu arată că ordinele au fost date ca noaptea urnele să fie păzite numai de ar­mată, pentru ca buletinele din ele să poată fi în liniște* controlate și schimbate. Iar președinții sec­țiilor de vot nu se sfiau de-a a­­dăuga ei înșiși la urne voturi pen­tru Guvern avînd asfel la numă­rare buletine mai multe chiar de­cît votanți. Aceste grozăvenii afirmă opozi­ția c'ar fi fost făptuite de agenții guv­er­namentali, fără ca între timp Guvernul să se simtă dator cu des­­mințiri, iar ministrul de Interne să dea vre-o măsură contra colporto­rilor de știri false, dacă totul s’a petrecut legal. Dar tăcerea Guvernului lasă o­­piniei publice convingerea ca ale­gerile au fost într'adevăr falsifi­cate. Orice suflet cinstit va detesta repetarea unor astfel de procedee. Oposiția va fi deci în dreptul său să dea măsurile de apărare ce le va crede de cuviință. Țam însă—o spunem cu­ durere —nu va ieși regenerată din această nouă otrăvire a atmos­feri pe linte, atita­ vreme cît ea­ însăși nu-și a­­­­­rată prin nimic revolta contra u­­nor fapte care ne desonorează. n.— Raporturile dintre Strel și Bulgari Sofia, 28. (Rador), —Zia­rul *Eoho de Bulgarie* co­mmand relațiile dintre Bulgaria și Serbia serie cu dispozițiile conciliante cari au fost luate de o parte și de alta încep a avea o in­­fluiență bună asupra opi­niei publice și permit spe­ranța, că lucrările comisiei bulgare sâr­be vor de rezul­tate satisfăcătoare grăbind restabilirea păcii la B­alcani. Comisiunea mixtă își va începe lucrările la 1 Mart la Niș. Conflictul din Orient Constantinopol 28. (Ra­dor). Imnaltul comisar en­­glez din Gonstantinopol a declarat că Angel­a este dis­pusă să lase in portul Smir­nei numai un singur vas de război a rstrdgînd pe toate celelalte. La această dispo­­siție a Guvernului mg­res se asociază și Franța și Italia, care vor dispune și ele retragerea vaselor războiu din Apele Smirnei de Fapte nobile Duminecă dimineața a avut loc la căminul ucenicilor orfani de răz­boi, o frumoasă serbare, dată cu prilejul absolvirii cursurilor prac­tice și teoretice de patru ani a unsprezece ucenici din cei patru­zeci și patru orfani de războiu adă­postiți pănă acum în această ins­tituție de binefacere, al cărei local a fost construit de «Casele Națio­nale» și cedat Primăriei Capitalei. Au ținut entusiaste cu vântări dd. colonel Manolescu, dr. Staicovici, col. Negreanu, iar d. D. Mociorniță, mare industriaș, delegatul comite­tului de conducere al Căminului, a dăruit­ din partea sa fiecărui absol­vent al acestei școli cita o mie de lei și a adoptat pe cinci din ei drept copii ai săi. Această nobilă faptă a d-lui D. Mociorniță trebuie relevată, pentru că ea constituie un lăudabil exemplu de solid­aritate națională și de în­­nalte sentimente umane față de acești greu încercați fii ai neamului nostru. r.— Min­iskilai­in­ Londra.­­ Ziarul «Daily News» află din Riga că Cl­ear­ia tratează în momentul de față la Minsk un acord secret cu trimesul special lituanian, cu privire la fron­tiera orientală a Poloniei. i­mim a­i­ lui üJMUI­ D. profesor Ioan Cantacuzino a primit următoarele rînduri din par­tea noului ministru al Franciei: Domnule profesor, Guvernul meu mă roagă a vă înștiința, în scop de-a da Româ­niei o dovadă de simpatie și re­cunoștință pentru felul mișcător, în care a fost celebrat centenarul lui Pastiur, că a trimis laboratorului de medicină experimentală din Bu­curești, care se afli supt condu­cerea fericită a d­v., un bust de bronz al marelui savant fran­ces. Și ai însărcinat de a vă exprima cu această ocazie, și în mod special, recunoștința Guvernului republicei francese pentru amiciția față de Franța pe care o exprimau­ de muri ani și de care d-v., cît și familia d-v., au­ dat atîtea dovezi. Legația franceză din București a avut de atîtea ori ocazie de-a a­­precia stăruința pe care ați dat-o întotdeauna la iveală în scop de­ a stringe și mai mult legăturile mo­rale și intelectuale care leagă așa de strîns ambele națiuni. îmi face o deosebită plăcere de­ a vă adresa cu această ocazie, expresia celor mai sincere mulțămiri. Primiți vă rog, domnule profe­sor; asigurarea considerațiunii mele celei mai distinse. (si) de Menneville jia litae a Mi în numărul său de azi, ziarul Argust publică cîteva lămuriri culese din cercurile financiare și industriale relativ la contramanda­rea noii emisiuni a societății Re­șița. Se știe că tocmai în ajunul deschiderii subscripției Ministeriul de Industrie și Comerț a dat un comunicat prin care anunță neva­­labilitatea noului prospect de emi­siune pentru sporirea capitalului. Se arată însă că Societatea făcuse din vreme Ministeriului o cerere pentru a-i aproba sporirea capita­lului, dar Ministeriul a’a dese­­sizat de această chestiune supt cu­­vîntul că soluționarea acestei ce­reri nu intră în sfera sa de com­petență, ci în aceia a Guvernului. De aici au urmat tratative ca d. Tancred Constantinescu, însăr­cinat de d. I. I. C. Brătianu să pună de acord interesele Statului român cu acele ale Societății, dîn­­du-se o preponderență mai mare decît în trecut elementului româ­nesc, atît în conducerea Societății lu­­i în deținerea acțiunilor. Se ad­misese chiar convenția cu casa en­­gleză Vickers care a preluat, asupra sa un stoc de acțiuni stabilindu-se în același timp ca toate acțiunile la purtător să devină nominale, iar o comisie specială a Gu­ernului să repartiseze acțiunile din noua emi­siune. Ce sens are atunci zădărnicirea subscripției ? Guvernul nu ne lă­murește. In orice pas motivat invo­cat de Ministeriul de Comerț nu para serios. Și o regretăm, nu pentru noi cari sîntem deprinși cu șicanele, dar pentru străinii cu cari am tratat și față de cari, indiferent de sunt dușmani sau prieteni trebuie să ne arătăm bravi, b­aiaîi. v.— Desmințire franceză Paris. 28, (Rador). Din sursă oficială se desminte știrea publicată de ziarul comunist «Humanité» din Paris, știre pornită din Ber­lin, după care nu au ivit răs­coale în regimente francase din Ruhr și că patru sol­dați ar fi fost condamnați la moarte. Știrea este absolut lipsită de temeiu , nu a fost niciodată vreo revoltă prin­tre trupele franceze de ocu­pație- Cum se formează caractere Mi se pare, în aceste vre­muri, că simt o parte da vină că stat profesor. Nu știu cum, dar mi sa năzara adesea că profesorii stau ca­ niște umbra la spatele tinerilor studenți, cari scriu anonima da­caa mai mrică lașitate adresate aceluia care, dacă va înc9ta să fie învățătorul unor tineri în cari nu nu mai recunoaștem tinerețea noastră generoasă, o clipă însă nu va zăbovi să fie și mai departe mi­­nistrul moral al Rimăniei întregi. Și simt o întristare fără da m­argent, vâzînd că «educația» noastră produsa niște lași. Da, sîntem și noi, profe­sorii, de vină — indirect și în parte — pentru menta­litatea nenorocită a actua­lei generații de studenți. Intra cei 4 ani ai școalei primare și cei 3 —4 ai Uni­versităților, noi îi creștem 8 ani. Și tot mai proastă marfă din an în an primim de la școalele primare, și tot mai proastă marfă, ti­neret dresat numai, dăm Universităților. Un profesor are 400—600 elevi, viața e grea, retribuția, calică, lu­mea grăbită să pariie — acasă și la școală —, nu mai a timp și pentru edu­cație ! Sa dresează la re­pezeală. Congresele noastre—ținute de obicei iarna cu greută­țile de azi ale drumurilor— visează... programe noi, Mi­­nisteriul pregătește reforma fără oameni; iar pa pro­fesor îl vrea slugă... guver­namentală. Da. Dacă ai cu­rajul da a manifesta o păd țara independentă, dar mai ales acela da a primi o can­didatură opoziționistă (un drept legal al țării), cinci inspectori se îmbulzeau să-ți cerceteze activitatea didac­tică și extra-didactica. Și auzi atunci cum planează vini plăsmuite, nerușinate, infama asupra ta. Și nu toți pot insista. Iar elevii pricep. Așa se formează organul lor aperceptiv, mentalitatea lor. Căci educația nu e ceia ce spui, ci aceia ce faci. O­ răsplată să așteptăm da la o astfel da tinerime? Amărăciunea cea mai da pe urmă pentru cei ca au o forîmă de caracter. Și așa sa pregătește țara Cea de mine, cînd vinovații nu vor mai fi, ca să ispă­șească. Și nimeni nu-și prini cenușă pe cap! Virgil Teampaan» Ilii in­ juiái SEMN­! Primim din partea Legi­­i’ei engleze acest interesant comunicat: „Noua sesiune parlamen­tară, care s’a des­chis la 13 Februar, promitea să fe extrem de interesantă prin desbaterea importantelor chestiuni ale actualității. O discuție fățișă asupra si­tuației Europai în general și cu deosebire­a ocupației în Ruhr era inevitabilă și, credem, bine-vaastă. Bine­înțeles, opinia pu­blică nu este unanimă în aprecierile ei asupra proce­deelor Franciei în această di­recție. Ziarele, de pildă ma­nifestă o divergență de pă­rere foarte marcată. «Mor­ning Post» este foarte anti­­german în toate privințele, și ca atare îndeamnă la o colaborare strînsă cu Fran­ța, fără a uita însă să a­­dauge în diferite poasii că însăși Franța face această colaborare oara­cum ane­voioasă. Ziarele Lordului Rothermere — adecă presa preluată de la fratele său decedat, Lord Northou­ffa2— manifestă în mod agresiv tendințele lor Lio­ franceze. Presa lui Rothermere ea­­stînde mai ales ziarele Daily Mail (cu ediția lui din Pa­ris), Evening Neun, Daily Mirror (ziar ilustrat) și Week­ly Despatch—, toate zia­­re de mare tiraj. Exceptând aceste publicații, putem a­­firm­a, fără reservă, că în general tot restul presei engleze—conservatoare, li­berală, și travailistă — pri­vește politica Franciei cu di­ferite grade de desaprobare. Astfel Times, care de la moartea lui Northcliffe nu­mai este asociat cu DaUy Mail, s’a exprimat cu multă energie împotriva politicei franceze în chestia Ruhru­­lui. DaUy Telegraph, Daily Nin !, Daily Chronicle,West­minster Gazette, Evening Standard, Star și Pall Mail precm și mijortatea zia­relor mai de seamă d­e pro­vincie urmează aceiași ati­tudine ca și Times, uît pri­vește ziarele cu înclinații mai mu­t spre stingă, ele îndeamnă Guvernul să se insolidarizeze și cu mai multă tărie de acțiunea fran­ceză. Pretutindeni în Anglia e­­xist­ă multă simpatie pen­tru Franța, dar în acelaș timp domnește un curent puternic, care consideră că acțiunea franceză nu este întemeiată pe o considera­ție economică sănătoasă, căci va costa mult, va pro­duce puțin și poate avea consecințe politice nenoro­cite foarte întinse. Proiec­tul englez în chestia repa­rațiilor era susceptibil de modificări în amănunte, dar din nefericire a fost răs­­puns într’un mai prea pri­pit. El era întocmit astfel nicit să dea Germaniei po­sibilitatea de a plăti sume considerabile și totdeodată a’o silească la asemenea plă­ți. O revenire la acest pro­iect este socotită de o mare parte a cercurilor din An­glia ca mjlocul cel mai si­gur și mai eficace de a în­lătura o situație, care în pa­sul cel mai favorabil ar a­­părea ca un impas. j

Next