Neamul Românesc, iunie 1923 (Anul 18, nr. 119-144)

1923-06-01 / nr. 119

99ENTRIOA Cirul, acum o sută de ani, cîțiva boieri cu spirit liberal din Moldova lui Ioniță Sturza Voevod, care era el însuși democrat fără a rîvni la ițarii nimănuia și fără a primi șefia loc pentru că sluj­ițari, redactau o Constituție, ei ce­reau ca funcțiile să fie anuale pentru acest motiv­­ întăritor: să nu mai fie «entrigă». Cu­vîntul a intrat atunci, la 1822, în limba noastră. Azi nu mai putem cere funcții anuale ca să treacă toată lumea la ziad. E și prea multă! Ne malțămim ai doi ani, cit țin Guvernele pe care „entriga“ n­u le dă afară la patru luni. , Dar «entriga», acela a rămas. «Entrigă» boierească, întrebuințind de­o­potrivă dir­­zenia ardelenească, știința d lui Madgearu, veșmîntul pito­resc al d-lui Mihalachi și curajul părintelui D­răgu­­ici, plus anumite turbăciani, absolut utile. „Entrigă“ boierească, ai an girul la putere cum a ajuns d. C. Brătianu și resistînd la «entrigă» prin «entrigă», pre­cum o face. Cină sfirșim însă ca «entriga» însăși? N. IOSCA. 99 nitrîu­l îl­ fiii Sí EÉSIÜ­ D. Ministru de Finanțat de­sigur nu cunoaște pe pro­fesori. Și nu prețuiești decât casa ca cunoști! Ieșirea sa împotriva ace­lor deputați - profesori din partidul d-sase pa cari i-a ad­monestat școlărește pentru îndrăzneala de a fi semnat o propunere care nu făcea dreptate, desconsiderarea cu bacșișul „generosului coleg“ Lalescu sunt dovezi sufici­ente pentru a nu arăta că d-sa, cel puțin nu ne cu­noaște. Și nu i-o luăm în nume de rău! In copilăria d sale n’a învățat la școlile pu­blice, firește, (iar profeso­rul particular era un fel de slugă de clasa I a), în tine­rețe a studiat în străinătate. N’a avut deci fericirea să-și lege sufletul de aceia cari împărtășesc tuturor cu dăr­nicie din sufletul lor. E o lipsă aceasta (nu-i nicio nenorocire!) da care, de­sigur, d-sa regretă ce! d’intâiu. Nenorocirea—și nu numai pentru noi—stă însă în fap­tul că d­a­r, ca ministru de Finanțe, identifică mentali­tatea sa cu nevoile budge­ta­te, care sunt ala­cerii în­tregi. Și țerii acesteia îi tre­buie cultură. E drept că mci niciodată lira metalică n’a înțeles pe cea poetică; dar azi nevoia de cultură a devenit pentru noi o axiomă, care n’are ne­voie decît de enunțare, nu de demonstrare, și te miri, bine­înțeles, foarte mult că se mai găsesc încă oameni de Stat, pentru cari această axiomă n’are încă valabili­tate. Și doar profesorii înșiși mărturisesc că nu mai pot face educație cu 30—40 ore săptâmînal și ln miseria fi­­siologicâ în care i-au arun­cat cei ce dețin cîrmuirea, dar nu și înțelegerea vre­murilor acestora. Cînd îți cheltuiești ener­gia sufletească cîte 8 oare pe zi — nu pentru a fasona ma­terie brută — și cînd, pentru a adăuga la pînea neagră, de războiu, și altceva pe masa copiilor tăi anemiați, ești nevoit să dai și lecții particulare fuior de zmbu­nari, can­drau mai ren­um­flau mieii la abator, cînd ocolești vitrinele librăriilor de teama tentației de a mi-ți smulge banii hotărît pentru nevoile­­ acelorași,copii, cînd Iveți că medicul chemat re­­fuză — din spirit de priete­nească dar umilitoare soli­darizare de intelectual — modestul onorariu ce cu sa­crificii îi oferi, te întrebi: de unde mai au, Doamne, oamenii aceștia suflete să înnalțe sufletele ? Cunosc însumi colegi cari umblă cîrpițl (despre haine întoarse pe dos nu mai vor­besc !), alții cari și-au pre­făcut hainele de la nuntă In haine de stradă, tăindu-li poala, și cari au o înfățișare caraghioasă, pe care Neam­țul­ o numește «schäbige E­­legant». De ce nu se co­boară d. ministru de Finanțe, și ministrul nostru al Șaoa­­telor, inopinat, să vadă ce stă pe masa familiei unui profesor, să vadă cum î se sleiesc puterea și viața și prestigiul ? Promisiuni solemne? Cne poftești! Cu ele nu mai putem nu să trăi. Vor oare guvernanții cu tot dinadinsul să împingă un corp de ordine, prin ex­celență de â ordine, la gestul desperat, disgrațios și umi­litor, pe­ care profesorii l-au anunțat în sfaturile lor? Cred oare ei că trebuie să se ofere țerii și mai ales străinătății, după atîtcea bur­­lește și triste spectacole — și acesta — cel mai trist și mai dureros dintre toate ? Nu crede de ministru al Școalelor că e timpul să tea atitudine dîrză și să iasă din dilema în care e pus? Est modul ín rebus... Și dacă totuși, prin imposibil, tînguirea celui mai credin­cios, idealist (cu foarte pu­ ține excepții: a unora cu 2 catedre și puși prin poli­tică în diverse afaceri) și util corp social nu va fi ascultată de cei ce nu vor s’o asculte, — să se știe că s’a turnat cu dinadinsul pri­sosul de amărăciune, ca să se reverse cupa, iar spec­tacolul ce va urma va fi unul din cele d’înnainte co­mandate. ^.Virgil Tempeanu Profesor, fost deputat și prefect. Sesiuna generală a Academiei Române Ieri a avut loc cu toată solem­nitatea prima ședință publică din sesiunea generală a Academiei Ro­mâne. D. V. Pîrvan, vice-președintele Academiei, a întîmpinat pe Rege cu o scurtă cuvîntare în care a a­­rătat rolul simbolic pe care Ma­iestatea Sa îl are. La aceste cu­vinte de întîmpinare, Regele a răspuns: Domnilor colegi. Cu mare plăcere am venit întot­­­­deauna în mijlocul domniilor voas­tre și, cu atît mai mare plăcere vin astăzi, cînd este vorba de a primi un nou element valoros, care de mult este deja în legătură cu A­­cademia, în sinul membrilor efec­tivi ai acestui innalt așezămînt de cultură. Domnia voastră ați vorbit de rolul istoric ce orice suveran joacă în viața unui Stat. Mai înnainte regii se numiau prin grația lui Dumnezeu, astăzi și prin grația lui Dumnezeu, dar și prin voința poporului. Eu cred că tocmai nu­mirea aceasta *prin voința popo­rului* ne strînge și mai tare cu evenimentele istorice prin care trece un neam. Mie mi-a fost dat de providență să trec prin momente istorice care au determinat ceia ce de secole a fost strîns în mintea și inima aces­tui popor, de a realiza chemarea la care providența a împins po­porul românesc pentru a efectua unirea lui națională, la care de multă vreme au lucrat bărbați de inimă, bărbați cu adevărat simț patriotic. Dar unde s'au putut des­­volta mai bine aceste sentimente adevărat patriotice, adică națio­nale, decît tocmai în sinul Acade­miei Române, care le-a putut întruni, atunci cînd granițile le despărțiau, supt același acoperemînt, strîngîn­­du-le cu iubirea unei mame în bra­țele român­is­mului ? De aceia astăzi îmi pare bine că pot asista tocmai la primirea unuia din fiii noștri, care, despăr­țit fiind de graniți, totdeauna a luptat prin versuri și cînturi pen­tru a ținea sus drapelul românis­mului și adevăratului sentiment ro­mânesc. A urmat discursul de recepție al d-lui Octavian Goga despre Gh. Goșbac și răspunsul d-lui Bogdan- Duică. r.— Refacereal­ustriei «Le Temps­» anunță că Ba­ronul Frankenstein, ministrul Austriei la Londra și preșe­dintele Comitetului pentru viitorul împrumut austriac, a terminat aranjamentele preli­minare pentru emisiunea pe piețele Statelor Unite a unui stoc de obligații austriaca re­­presintînd 25 milioane dolari Garanțiile acestui împrumut sînt repar­ti sa­te între Franța, Marea Britanie și republica cehoslovacă, fiecare garan­­tînd 24 și jumătate la sută­ Confederația eledică a pro­curat Austriei un credit de 20 milioane franci elvețieni. Ilin­li IlI MÉKIUI — O scrisoare a d-lui N. Iorga­— Reproducem din »­Gazzette de Prague>. Profesorul N. Iorga, care a ținut de curind la Praga o serie de conferințe, ni trimete următoarea scrisoare, rugîndu- ne să-i facem loc în coloanele ziarului nostru : «N’aș putea să arăt în destul cît de mult miau mișcat mărturiile de prietenie, față de țara mea și de viața ei politică și intelectuală, care mi s’au dat cu prisosință de către oameni de cea mai înnaltă valoare, elegi în învățămîntul superior și colaboratori ai oamenilor noștri po­litici într’o operă comună, care tre­buie consolidată și desvoltată. O prietenie sinceră pentru Ro­mânia se simte în toate manifes­tările. Alianța militară, de curînd reînnoită, nu e, deci, numai una din acele forme diplomatice care au un singur scop : acela de a im­pune unui dușman care, din parte­ i, știe bine la ce trebuie să se aștepte. Dar, fiindcă basa psihologică ne­cesară există, cred că acestei a­­lianțe, care asigură apărarea noas­tră comună contra unor revanșe pe care nebunia le poate deslăn­­țui în anumite împrejurări, i s’ar putea da un caracter mai intim. La prînzul comun ce mi s’a o­­ferit, d. Lusta a vorbit despre pe­netrația extremă a slavismului, re­presintată de Cehi, și despre aripa extremă a romanității, represintată de Romîni. Cei d’intăiu trebuie, deci,­ să cunoască lumea romană, după cum, de asemenea, lumea slavă trebuie să ii fie cunoscută celor din urmă. Fiecare din aceste două nații nu poate găsi puncte mai potrivite pentru acest contact decît centrele intelectuale ale unei țeri prietene și imediat vecine. Dar atîta nu-i de ajuns. O alianță cu aceasta, care se va prelungi cel puțin atîta timp cît va dura gene­rația noastră, presupune o apro­piere economică sistematică, mer­­gînd pănă la conlucrarea intimă. Da, ceia ce nu trebuie este un sis­tem care să fie același pentru a­­mîndouă terite, și fiecare din noi trebuie să participe la el cu ceia ce are, cu ceia ce poate.­­ Voiu merge chiar și mai departe: dacă uneia dintre părți ii lipsesc anumite posibilități, cealaltă tre­buie să vie pe teritoriul aliatului pentru a provoca o producție din care și ea însăși va trage foloase. Aceasta e de ajuns pentru a in­dica orizonturile care se deschid capitaliștilor și tehnicianilor cehi în România, în industria minelor și a petrolului, ba chiar și în anume ramuri ale agriculturii. In sfîrșit, cred că o conlucrare între niște armate înseamnă mult mai puțin atunci cînd fiecare din ele e organisată în felul ei și se desvoltă în direcția ei proprie fără a ținea samă de ce se face alături, decît ar putea să însemneze cînd ar fi vorba de o anume împărțire de roluri. Eu nu fac decît să sub­liniez formula : militarii știu bine ce se poate înțelege printr’însa. Să mă resum . In locul contac­tului individual, accidental, în toate direcțiile, trebuie sistemul. Alianța noastră nu poate fi utilă decît cu prețul aceasta. Și o țară ale cărui interese sînt încredințate înnaltei inteligențe, voinții active a unui Masaryk, a unui Beneș și a pleia­dei creiate de revoluție poate da, de­sigur, legăturilor diplomatice o altă interpretare decît aceia a can­celariilor rutiniere. N. Iorga.* Mareșalul Pilsudski s-a retras la viața privată Din Varșovia se anunță că în legătură cu noile schimbări politice, mareșa­lul Pisudski și-a dat de­misia din armată și sa re­tras în viața privată. COLEFINUL EXTERN Sovietele cedează Marii Britanii Londra.—Crasin, plenipotențiarul Sovietelor rusești, t s-a presentat la Ministeriul de Externe și a predat lordului Curten­ răspunsul Gu­vernului rus la ultimatul engrez. Pentru întâia oară bolșevicii au întrebuințat un ton plin de po­liteță și s-au conformat uzanțelor diplomatice. Crasin a sosit la Mi­nisteriul Afacerilor Străine înconjurat de o gardă puternică. După cuprinsul notei-răspuns a Guvernului din Moscova, Anglia a căpătat­ o satisfacție aproape deplină. Iată ce oferă Guvernul rus: 1) Să semneze un acord prin care se autoriză vasele de­ pescuit englese să pescuiască la trei mile de coastele rusești până la regularea chestiunii întinderii apelor teritoriale ruse de către o conferință inter­­națională. Pescarii englezi arestați precum și armatorii lor vor fi des­păgubiți ; 2) Să dea daune­ interese diverșilor cetățeni britanici, cari au fost arestați în Rusia. Se spune însă în nota aceasta că sentințele pro­nunțate contra supușilor englezi de către tribunalele comuniste au fost justificate. 3) Să retragă cele două scrisori insultătoare trimese în numele comisariatului Afacerilor străine, de un oarecare Weinstein și care au fost transmise Guvernului britanic; 4) In ce privește propaganda bolșevică în Orient, sovietele sunt dispuse să examineze cozurile precisate de lordul Curzon. In închei­ere, nota spune că de la presintarea notei, Cicerin­e la disposiția represintantului britanic, delegat de Guvernul din Londra, spre a regula definitiv toate punctele în Litigiu. „Manchester Guardian” anunță că în întrevederea cu Crasin, lor­­dul Curzon a cerut înlăturarea agenților ruși responsabili de propa­ganda comunistă făcută în Indii și Afganistan. Crasin a răspuns că Guvernul sovietist nu poate să consimtă la aceasta, de­oare­ce, în cazul opus, Rusia ar înceta să mai fie un Stat suveran. Lordul Curzon a replicat : „ Guvernul Sovietelor, după părerea mea, pierde ultima șansă de a împiedeca anularea acordului comercial anglo-rus»­. Pe de altă parte membrii partidului muncitoresc au intențiat în cazul cînd Guvernul britanic va refuza să accepte termenii din nota rusă, sa convoace o confe­rință națională a tuturor organisațîilor afiliate parti­dului lor.* O notă a agenției «Reuter» anunță: în urma notei răspuns a sovietelor ruse și a explicațiilor date de Cra­sin lordului Curzon, situația între Rusia și Anglia e considerată ca îmbunătățită și se crede că eventualita­tea unei rupturi între ambele țări a devenit puțin pro­babilă.­ O depeșă din Riga anunță că Weinstein, autorul celor două scrisori insultătoare, adresate în numele Gu­vernului rus represintantului Marii Britanii de la Mos­cova, a fost transferat din comisariatul Afacerilor Străine la alt comisariat, iar Rothstein, marele agent propa­gandist comunist în Asia, a fost rechemat din postul său la comisariatul Externelor, în urma ultimatului Angliei. Delimitarea frontierei romlno-ceitosiovace vLidove Novîny» informează că membrii romîni din comisia de delimitare, sosiți la Bratislava au con­ferit, supt preșidinția represintantului italian Pelicelli, cu delegația cehoslovacă Un acord a fost realizat cu privire la furnitura materialului de hotărnicire. Aplanarea diferendului româno-ungar din Bruxelles se anunță că ambasadorul Japoniei, Adashi, a reușit să aplaneze în mod­­ fericit chestiunea diferendului româno-ungar, referitor la expropierile din Transilvania. Grevele din Belgia Situația generală s-a complicat din punctul de vedere economic. Grevele se întind. Generalul Bernheim, inspectorul general al infante­riei, care a fost unul din cei mai străluciți comandanți de corp de armată în timpul războiului, a fost rechemat la comandamentul unui corp de 20.000 de oameni mobilisați. Guvernul a luat măsuri pentru a asigura traficul mărfurilor. 34.000 de vagoane sunt imobilisate în diferite gări și paralizează traficul. De altă parte, 15.000 de vagoane de cărbuni din Ruhr nu au putut pătrunde in Belgia. De cîteva zile nu se mai încarcă cărbuni în Ruhr, pentru Belgia. Din această causă uzinele belgiene n’au cărbuni și multe din ele vor fi nevoite să închidă porțile. In urma unui consiliu de miniștri, s’a hotărât mobilizarea altor trei contingente de lucrători de la căile ferate. Circulă zvonuri pesi­miste, în legătură cu declararea unei greve generale în toate indus­triile. Lucrătorii industriali vor să se solidarizeze cu lucrătorii de la căile ferate. Grevele declarata paralizează viața economică a țării. vv

Next