Neamul Românesc, iunie 1923 (Anul 18, nr. 119-144)
1923-06-01 / nr. 119
99ENTRIOA Cirul, acum o sută de ani, cîțiva boieri cu spirit liberal din Moldova lui Ioniță Sturza Voevod, care era el însuși democrat fără a rîvni la ițarii nimănuia și fără a primi șefia loc pentru că slujițari, redactau o Constituție, ei cereau ca funcțiile să fie anuale pentru acest motiv întăritor: să nu mai fie «entrigă». Cuvîntul a intrat atunci, la 1822, în limba noastră. Azi nu mai putem cere funcții anuale ca să treacă toată lumea la ziad. E și prea multă! Ne malțămim ai doi ani, cit țin Guvernele pe care „entriga“ nu le dă afară la patru luni. , Dar «entriga», acela a rămas. «Entrigă» boierească, întrebuințind deopotrivă dirzenia ardelenească, știința d lui Madgearu, veșmîntul pitoresc al d-lui Mihalachi și curajul părintelui Drăguici, plus anumite turbăciani, absolut utile. „Entrigă“ boierească, ai an girul la putere cum a ajuns d. C. Brătianu și resistînd la «entrigă» prin «entrigă», precum o face. Cină sfirșim însă ca «entriga» însăși? N. IOSCA. 99 nitrîul îl fiii Sí EÉSIÜ D. Ministru de Finanțat desigur nu cunoaște pe profesori. Și nu prețuiești decât casa ca cunoști! Ieșirea sa împotriva acelor deputați - profesori din partidul d-sase pa cari i-a admonestat școlărește pentru îndrăzneala de a fi semnat o propunere care nu făcea dreptate, desconsiderarea cu bacșișul „generosului coleg“ Lalescu sunt dovezi suficiente pentru a nu arăta că d-sa, cel puțin nu ne cunoaște. Și nu i-o luăm în nume de rău! In copilăria d sale n’a învățat la școlile publice, firește, (iar profesorul particular era un fel de slugă de clasa I a), în tinerețe a studiat în străinătate. N’a avut deci fericirea să-și lege sufletul de aceia cari împărtășesc tuturor cu dărnicie din sufletul lor. E o lipsă aceasta (nu-i nicio nenorocire!) da care, desigur, d-sa regretă ce! d’intâiu. Nenorocirea—și nu numai pentru noi—stă însă în faptul că dar, ca ministru de Finanțe, identifică mentalitatea sa cu nevoile budgetate, care sunt alacerii întregi. Și țerii acesteia îi trebuie cultură. E drept că mci niciodată lira metalică n’a înțeles pe cea poetică; dar azi nevoia de cultură a devenit pentru noi o axiomă, care n’are nevoie decît de enunțare, nu de demonstrare, și te miri, bineînțeles, foarte mult că se mai găsesc încă oameni de Stat, pentru cari această axiomă n’are încă valabilitate. Și doar profesorii înșiși mărturisesc că nu mai pot face educație cu 30—40 ore săptâmînal și ln miseria fisiologicâ în care i-au aruncat cei ce dețin cîrmuirea, dar nu și înțelegerea vremurilor acestora. Cînd îți cheltuiești energia sufletească cîte 8 oare pe zi — nu pentru a fasona materie brută — și cînd, pentru a adăuga la pînea neagră, de războiu, și altceva pe masa copiilor tăi anemiați, ești nevoit să dai și lecții particulare fuior de zmbunari, candrau mai renumflau mieii la abator, cînd ocolești vitrinele librăriilor de teama tentației de a mi-ți smulge banii hotărît pentru nevoile acelorași,copii, cînd Iveți că medicul chemat refuză — din spirit de prietenească dar umilitoare solidarizare de intelectual — modestul onorariu ce cu sacrificii îi oferi, te întrebi: de unde mai au, Doamne, oamenii aceștia suflete să înnalțe sufletele ? Cunosc însumi colegi cari umblă cîrpițl (despre haine întoarse pe dos nu mai vorbesc !), alții cari și-au prefăcut hainele de la nuntă In haine de stradă, tăindu-li poala, și cari au o înfățișare caraghioasă, pe care Neamțul o numește «schäbige Elegant». De ce nu se coboară d. ministru de Finanțe, și ministrul nostru al Șaoatelor, inopinat, să vadă ce stă pe masa familiei unui profesor, să vadă cum î se sleiesc puterea și viața și prestigiul ? Promisiuni solemne? Cne poftești! Cu ele nu mai putem nu să trăi. Vor oare guvernanții cu tot dinadinsul să împingă un corp de ordine, prin excelență de â ordine, la gestul desperat, disgrațios și umilitor, pe care profesorii l-au anunțat în sfaturile lor? Cred oare ei că trebuie să se ofere țerii și mai ales străinătății, după atîtcea burlește și triste spectacole — și acesta — cel mai trist și mai dureros dintre toate ? Nu crede de ministru al Școalelor că e timpul să tea atitudine dîrză și să iasă din dilema în care e pus? Est modul ín rebus... Și dacă totuși, prin imposibil, tînguirea celui mai credincios, idealist (cu foarte pu ține excepții: a unora cu 2 catedre și puși prin politică în diverse afaceri) și util corp social nu va fi ascultată de cei ce nu vor s’o asculte, — să se știe că s’a turnat cu dinadinsul prisosul de amărăciune, ca să se reverse cupa, iar spectacolul ce va urma va fi unul din cele d’înnainte comandate. ^.Virgil Tempeanu Profesor, fost deputat și prefect. Sesiuna generală a Academiei Române Ieri a avut loc cu toată solemnitatea prima ședință publică din sesiunea generală a Academiei Române. D. V. Pîrvan, vice-președintele Academiei, a întîmpinat pe Rege cu o scurtă cuvîntare în care a arătat rolul simbolic pe care Maiestatea Sa îl are. La aceste cuvinte de întîmpinare, Regele a răspuns: Domnilor colegi. Cu mare plăcere am venit întotdeauna în mijlocul domniilor voastre și, cu atît mai mare plăcere vin astăzi, cînd este vorba de a primi un nou element valoros, care de mult este deja în legătură cu Academia, în sinul membrilor efectivi ai acestui innalt așezămînt de cultură. Domnia voastră ați vorbit de rolul istoric ce orice suveran joacă în viața unui Stat. Mai înnainte regii se numiau prin grația lui Dumnezeu, astăzi și prin grația lui Dumnezeu, dar și prin voința poporului. Eu cred că tocmai numirea aceasta *prin voința poporului* ne strînge și mai tare cu evenimentele istorice prin care trece un neam. Mie mi-a fost dat de providență să trec prin momente istorice care au determinat ceia ce de secole a fost strîns în mintea și inima acestui popor, de a realiza chemarea la care providența a împins poporul românesc pentru a efectua unirea lui națională, la care de multă vreme au lucrat bărbați de inimă, bărbați cu adevărat simț patriotic. Dar unde s'au putut desvolta mai bine aceste sentimente adevărat patriotice, adică naționale, decît tocmai în sinul Academiei Române, care le-a putut întruni, atunci cînd granițile le despărțiau, supt același acoperemînt, strîngîndu-le cu iubirea unei mame în brațele românismului ? De aceia astăzi îmi pare bine că pot asista tocmai la primirea unuia din fiii noștri, care, despărțit fiind de graniți, totdeauna a luptat prin versuri și cînturi pentru a ținea sus drapelul românismului și adevăratului sentiment românesc. A urmat discursul de recepție al d-lui Octavian Goga despre Gh. Goșbac și răspunsul d-lui Bogdan- Duică. r.— Refacerealustriei «Le Temps» anunță că Baronul Frankenstein, ministrul Austriei la Londra și președintele Comitetului pentru viitorul împrumut austriac, a terminat aranjamentele preliminare pentru emisiunea pe piețele Statelor Unite a unui stoc de obligații austriaca represintînd 25 milioane dolari Garanțiile acestui împrumut sînt reparti sate între Franța, Marea Britanie și republica cehoslovacă, fiecare garantînd 24 și jumătate la sută Confederația eledică a procurat Austriei un credit de 20 milioane franci elvețieni. Ilinli IlI MÉKIUI — O scrisoare a d-lui N. Iorga— Reproducem din »Gazzette de Prague>. Profesorul N. Iorga, care a ținut de curind la Praga o serie de conferințe, ni trimete următoarea scrisoare, rugîndu- ne să-i facem loc în coloanele ziarului nostru : «N’aș putea să arăt în destul cît de mult miau mișcat mărturiile de prietenie, față de țara mea și de viața ei politică și intelectuală, care mi s’au dat cu prisosință de către oameni de cea mai înnaltă valoare, elegi în învățămîntul superior și colaboratori ai oamenilor noștri politici într’o operă comună, care trebuie consolidată și desvoltată. O prietenie sinceră pentru România se simte în toate manifestările. Alianța militară, de curînd reînnoită, nu e, deci, numai una din acele forme diplomatice care au un singur scop : acela de a impune unui dușman care, din parte i, știe bine la ce trebuie să se aștepte. Dar, fiindcă basa psihologică necesară există, cred că acestei alianțe, care asigură apărarea noastră comună contra unor revanșe pe care nebunia le poate deslănțui în anumite împrejurări, i s’ar putea da un caracter mai intim. La prînzul comun ce mi s’a oferit, d. Lusta a vorbit despre penetrația extremă a slavismului, represintată de Cehi, și despre aripa extremă a romanității, represintată de Romîni. Cei d’intăiu trebuie, deci, să cunoască lumea romană, după cum, de asemenea, lumea slavă trebuie să ii fie cunoscută celor din urmă. Fiecare din aceste două nații nu poate găsi puncte mai potrivite pentru acest contact decît centrele intelectuale ale unei țeri prietene și imediat vecine. Dar atîta nu-i de ajuns. O alianță cu aceasta, care se va prelungi cel puțin atîta timp cît va dura generația noastră, presupune o apropiere economică sistematică, mergînd pănă la conlucrarea intimă. Da, ceia ce nu trebuie este un sistem care să fie același pentru amîndouă terite, și fiecare din noi trebuie să participe la el cu ceia ce are, cu ceia ce poate. Voiu merge chiar și mai departe: dacă uneia dintre părți ii lipsesc anumite posibilități, cealaltă trebuie să vie pe teritoriul aliatului pentru a provoca o producție din care și ea însăși va trage foloase. Aceasta e de ajuns pentru a indica orizonturile care se deschid capitaliștilor și tehnicianilor cehi în România, în industria minelor și a petrolului, ba chiar și în anume ramuri ale agriculturii. In sfîrșit, cred că o conlucrare între niște armate înseamnă mult mai puțin atunci cînd fiecare din ele e organisată în felul ei și se desvoltă în direcția ei proprie fără a ținea samă de ce se face alături, decît ar putea să însemneze cînd ar fi vorba de o anume împărțire de roluri. Eu nu fac decît să subliniez formula : militarii știu bine ce se poate înțelege printr’însa. Să mă resum . In locul contactului individual, accidental, în toate direcțiile, trebuie sistemul. Alianța noastră nu poate fi utilă decît cu prețul aceasta. Și o țară ale cărui interese sînt încredințate înnaltei inteligențe, voinții active a unui Masaryk, a unui Beneș și a pleiadei creiate de revoluție poate da, desigur, legăturilor diplomatice o altă interpretare decît aceia a cancelariilor rutiniere. N. Iorga.* Mareșalul Pilsudski s-a retras la viața privată Din Varșovia se anunță că în legătură cu noile schimbări politice, mareșalul Pisudski și-a dat demisia din armată și sa retras în viața privată. COLEFINUL EXTERN Sovietele cedează Marii Britanii Londra.—Crasin, plenipotențiarul Sovietelor rusești, t s-a presentat la Ministeriul de Externe și a predat lordului Curten răspunsul Guvernului rus la ultimatul engrez. Pentru întâia oară bolșevicii au întrebuințat un ton plin de politeță și s-au conformat uzanțelor diplomatice. Crasin a sosit la Ministeriul Afacerilor Străine înconjurat de o gardă puternică. După cuprinsul notei-răspuns a Guvernului din Moscova, Anglia a căpătat o satisfacție aproape deplină. Iată ce oferă Guvernul rus: 1) Să semneze un acord prin care se autoriză vasele de pescuit englese să pescuiască la trei mile de coastele rusești până la regularea chestiunii întinderii apelor teritoriale ruse de către o conferință internațională. Pescarii englezi arestați precum și armatorii lor vor fi despăgubiți ; 2) Să dea daune interese diverșilor cetățeni britanici, cari au fost arestați în Rusia. Se spune însă în nota aceasta că sentințele pronunțate contra supușilor englezi de către tribunalele comuniste au fost justificate. 3) Să retragă cele două scrisori insultătoare trimese în numele comisariatului Afacerilor străine, de un oarecare Weinstein și care au fost transmise Guvernului britanic; 4) In ce privește propaganda bolșevică în Orient, sovietele sunt dispuse să examineze cozurile precisate de lordul Curzon. In încheiere, nota spune că de la presintarea notei, Cicerine la disposiția represintantului britanic, delegat de Guvernul din Londra, spre a regula definitiv toate punctele în Litigiu. „Manchester Guardian” anunță că în întrevederea cu Crasin, lordul Curzon a cerut înlăturarea agenților ruși responsabili de propaganda comunistă făcută în Indii și Afganistan. Crasin a răspuns că Guvernul sovietist nu poate să consimtă la aceasta, deoarece, în cazul opus, Rusia ar înceta să mai fie un Stat suveran. Lordul Curzon a replicat : „ Guvernul Sovietelor, după părerea mea, pierde ultima șansă de a împiedeca anularea acordului comercial anglo-rus». Pe de altă parte membrii partidului muncitoresc au intențiat în cazul cînd Guvernul britanic va refuza să accepte termenii din nota rusă, sa convoace o conferință națională a tuturor organisațîilor afiliate partidului lor.* O notă a agenției «Reuter» anunță: în urma notei răspuns a sovietelor ruse și a explicațiilor date de Crasin lordului Curzon, situația între Rusia și Anglia e considerată ca îmbunătățită și se crede că eventualitatea unei rupturi între ambele țări a devenit puțin probabilă. O depeșă din Riga anunță că Weinstein, autorul celor două scrisori insultătoare, adresate în numele Guvernului rus represintantului Marii Britanii de la Moscova, a fost transferat din comisariatul Afacerilor Străine la alt comisariat, iar Rothstein, marele agent propagandist comunist în Asia, a fost rechemat din postul său la comisariatul Externelor, în urma ultimatului Angliei. Delimitarea frontierei romlno-ceitosiovace vLidove Novîny» informează că membrii romîni din comisia de delimitare, sosiți la Bratislava au conferit, supt preșidinția represintantului italian Pelicelli, cu delegația cehoslovacă Un acord a fost realizat cu privire la furnitura materialului de hotărnicire. Aplanarea diferendului româno-ungar din Bruxelles se anunță că ambasadorul Japoniei, Adashi, a reușit să aplaneze în mod fericit chestiunea diferendului româno-ungar, referitor la expropierile din Transilvania. Grevele din Belgia Situația generală s-a complicat din punctul de vedere economic. Grevele se întind. Generalul Bernheim, inspectorul general al infanteriei, care a fost unul din cei mai străluciți comandanți de corp de armată în timpul războiului, a fost rechemat la comandamentul unui corp de 20.000 de oameni mobilisați. Guvernul a luat măsuri pentru a asigura traficul mărfurilor. 34.000 de vagoane sunt imobilisate în diferite gări și paralizează traficul. De altă parte, 15.000 de vagoane de cărbuni din Ruhr nu au putut pătrunde in Belgia. De cîteva zile nu se mai încarcă cărbuni în Ruhr, pentru Belgia. Din această causă uzinele belgiene n’au cărbuni și multe din ele vor fi nevoite să închidă porțile. In urma unui consiliu de miniștri, s’a hotărât mobilizarea altor trei contingente de lucrători de la căile ferate. Circulă zvonuri pesimiste, în legătură cu declararea unei greve generale în toate industriile. Lucrătorii industriali vor să se solidarizeze cu lucrătorii de la căile ferate. Grevele declarata paralizează viața economică a țării. vv