Neamul Românesc, iulie 1923 (Anul 18, nr. 145-168)

1923-07-01 / nr. 145

Iii Mm M nafoniăli Ungaria amiralului Horthy luat o hotărîre memora­­­bila, pe care nu am fi știut-o așa de răpede dacă nu s'ar îngrijit să ni-o comunice,­u cea mai patriotică grabă, necum și cu comparația de igoare, foaia oficioasă din Sib­iu a prietenilor noștri ,ași. Anume ea a admis și ce­­erile cele mai radicale pe are le-au putut ridica, în nlce ța ă, naționalitățile, ele vor avea voie să facă­­ zice în limba lor și după iteresul lor. Se pare chiar « «Jos Ungaria» se poate ruga de acum înnainte în nice grai­­de naționalitate 'i ca­mn orice temniță de Stat sunt admise imnurile raționale cîntate de intern­at­ați. Frumos exemplu, așa e ? Numai cit iată un lucru care a scăpat din vedere ziaristului sas, cînd punea în contrast mărinimia ma­ghiară cu egoismul nostru intransigent. Buna Ungarie nu mai are naționalități d­e­c­î­t doar pe Evrei, pe carii tratează precum se știe, în practică. Și aceiași Un­garie bună știe că alții au naționalități Și atunci proclamă la ea un regim care nu se va aplica mai nimănui, dar va trezi la dușmanii ei articole ca acela al confratelui din Sibliu. Ori nu-i așa ? N. IORGA Omnipotența liberală Fără a anunța nimănui, în af­ară de anturajul său intim de partid, intențiile adevărate ce le nutrește, d. Vintilă Brătianu a plecat în străinătate cu marele plan de a negocia cu bancherii păini punerea în valoare a bo­­r felor României. Am aliat cu Tțtare acest lucru dintr’un in­­­el pe care d. ministru de ție l - a dat îndată după pire­a sa la Paris presei strâi­­pentru că nimeni la noi, din presă, nici din lumea scă de oposiție, n'a știut â în această privință, ia­r sens înțelege d. Vintilă­râtianu să intereseze capital 1 ră­u la exploatarea bogațiilor Ti? La ce anume capital străin se va adresa ? Care sînt bogă­­țile pe care d-sa și Guvernul le­­ în vedere de a fi puse mai ntăiu în i­xploatare? Se va căuta , se contracteze și vre­un mare­mprumut ? Iată atîtea întrebări , altele multe care s'ar mai pu­­ea pune, dar asupra cărora ni­­meni dintre noi, muritori de înd, n'ar putea da vre-o lă­u­­urire. Asemenea lucruri nu se pe­rec nici Intr’o țară din lume. ‘retutindeni aiurea, cînd astfel e mari chestiuni sînt în joc, discuția publică e lăsată liberă i lumea își spune in voie pă­rea, rămănînd ca Guvernul, fin informat de ce zice și să vadă in cele din­­r­re e formula la care s’ar­utea opri și care ar mulțămi ai mult to­­te cercurile. Iar­acă chestiunea trebuie ținută In­ecret, se convoacă atunci șe­fi de partide politice și li se duce măcar lor la­­ cunoștință lanurile pe care Guvernul ține, a interesul vital al Statului, să o pună în aplicare. Un astfel d­e procedeu dă dovada simțur­­ii de răspundere adevărată. La noi Insă șefii partidelor de opoziție sunt ignorați permanent de Guvernul liberal. Nimeni din­tre aceștia nu este vre­odată consultat de omnipotenții libe­rali și nimănuia nu i se aduce ceva la cunoștință cînd vre­ un act important de guvernămînt se pregătește. Căci nu se va răspunde că toate a­ctele de gu­­vernămint sînt presintate apro­bării Parlamentului și că acolo liber e orice membru al opozi­­ției să le discute, fiindcă nu pentru aceasta se presintă acolo Guvernul, ci pentru a fi da pa­rodia de formă legal ă cu care ține să se Investească. Partidul liberal comite o mare greșală politică tratînd cum tra­tează întreaga oposiț ♦*, și ’n spe­cial In chestiunea capitalurilor străine, se crede greșit că par­tidele de oposiție vor lua drept bune aranjamentele financiare ale d-lui Vintilă Brătianu, care, angajând țara pe zeci de ani înnainte, o fa­c fără știința și fără voia acestor partide. * * Noul Guvern belgian Criza ministerială în Belgia a luat ofirșit și d. Theunis a întreprins din nou formarea Cabinetului, care va rămînea aproape tot cel precedent. Regu­larea dificultăților Guver­nului belgian este bine venită, de­oare­ce înlătură cauza care împiedecă pro­gresul tratativelor pentru soluționarea chestiei Ruhr. La punct.... BOLI CURIOASE. — S’a observat că o dată cu plecarea primului-minis­­tru din uară sau îmbolnăvit subit d-nii Alex. Constantinescu și Moșoiu. Simpaticii miniștri au suferit din cauza unor... intoxicați*. Să nu fie vorba de vreo nouă in­toxicație... politică ? * * * Nu uităm să adăugăm că ’n schimb d. Mîrzescu s’a simțit mai sănătos ca oricînd, iar în ce privește pe d. ge­net*­ Văitoianu, de­și a ținut joc de șef al Guvernului, a fost așa de cu­minte, încît nici nu s’a știut de exis­tența sa... Cum am silóid In ultimul număr al edi­ției ziarului nostru pentru popor, d. prof. N. Iorga publică următoarele pildui­toare rînduri cu privire la fapta lui Stamboliischi: Vi s’a tot spus, de patru ani încoace, cBs­tp..rtcc «■­menilor trimiși de d. d. Mi­­halachi și Lupu—unul care a fost țeran și celalt care n’a fost niciodată — că țe­­ranul din Romania asta plina de noroc și plină de nevoi n’are altceva mai bun de făcut decît să se ridice, cu votul dacă se poate, iar, de unde nu, și cu «cioma­gul», ca să ajungă stăpîn în țară. Stăpîn pe cine? Pe frații lui de la orașe, cari poartă altă haină. Stăpîn cu ce? Cu silnicia, cu călcarea le­gilor. Stăpîn pentru ce? Ca să aibă fără muncă aceia ce cu muncă se poate avea și astăzi. Și, de cîte ori nu credea cineva că așa e bine, a­­genții arătau la Bulgari. — la priviți d-voastră ce a făcut acolo, cu țeranii, tot un fost învățător, ca d. Mi­­halachi. Stă el Stamboliis­chi în Scaunul puterii, mai sus decit Regele lui, pe care-l joacă după voia lui, și tremură ei toți de dînsul? Și, iată, că s’a sfîrșit cu Stamboliischi. Cu sila a ve­nit, cu sila s'a dus. Cu cio­magul s’a așezat, cu cio­magul l-au luat de dinnapoi. Sînge a vărsat, și el însuși s’a vinecat în sînge. Tru­pul lui a rămas în mijlocul drumului străpuns de gloan­țe, iar din stăpînirea lui praf s’a ales. Căci zice Scriptura—zice ca să auzim: «Cine ridică sabia, de sabie va peri». N. Iorga Ce importăm? Am vorbit dese ori în coloa­nele ziarului nostru despre ciu­data concepție economică a Gu­vernului liberal. Din zi în zi însă faptele nu arată nu simple surprise,­ ci lu­cruri cu totul «fantastice». Fan­tastice în înțelesul propriu al cuvîntului, fiindcă ele contrazic orice așteptare și orice profeție a marilor economiști din sinul partidului care va împlini în cu­­rînd doi ani de guvernare. După ce în interior a izbutit să nu dea în acest răstimp de guvernare cea mai critică situa­­­ție economică , o sumpete exce­sivă și o paralizare desastroasă a izvoarelor de producție, iată că ni se anunță oficial cifrele care oglindesc importul făcut în primul semestru al anului 1922, adică în primele luni de guver­nare ale partidului liberal și de întronare a politicei economico-fi­­nanciare a d-lui V. Brătianu. Socotim interesant să atragem și noi atenția cetitorilor noștri și a opiniei publice a acestei teri, îngrozită de luxul care se desfășoară în ultimul timp nu numai în București, dar a­­proape în toate orașele țării, a­­supra urmărilor politicei econo­mice a Guvernului liberal și în special asupra cifrelor pa care el ni le înfățișează azi relativ la­ import. Astfel se anunță că V au in­trodus în țară în cel d’intâiu semestru al anului 1922 mătă­suri în valoare de 209 milioane lei față de 19 milioane lei din tot cursul anului 1920 și față de 7 miliarde 583 de milioane, cit se ridică tot importul din primele șase luni ale lui 1922. La aceste cifre fantastice și destul de elocvente pentru spi­ritul în care se conduce eco­nomia națională, se adaugă ci­frele tot așa de mari ale im­portului de parfumuri, cauciuri și alte materii indispensabile luxului nostru. o v. .... isii in­ îi fiiilor in [Mim de V. G. Buțureanu Subdirector în Minist. Muncii. Ni stă la îndemînă bro­șura d-lui Av. A. Turna a­­supra «Asistenței sociale a copiilor din Cehoslovacia», care schițează regimul mă­surilor de protecțiune ac­tualmente în vigoare în a­­ceasta țara, și în același timp încearcă sa sistemeze grupînd în jurul persoanelor juridice administrative a­­ceasta opera atît de com­plexa și de delicată. In spiritul ultimei legis­lații austriace, reprezintată prin doua texte nu prea recente, legea din 1863 și cea modificatoare din 1896, sarcina asistenții revine or­ganelor comunale, și numai in mod excepțional, cînd ea depășește capacitatea ma­teriala a comunelor, se­ face apel la județ sau provincie pentru a o îndeplini. Statul, după acest sistem, nu are decît un rol de control, cu excepția dispozițiunilor luate în folosul invalizilor, orfanilor și văduvelor care sînt centralizate într’o or­ganizație unică depinzînd de Ministeriul asistenței sociale Această stare de autono­mie pare autorului nepotri­vita cu scopul masurilor de protecțiune care urmăresc o operă comună și unitara pe care sub-împărțirile ad­ministrative cum sînt co­munele nu o înțeleg întot­deauna din același punct de vedere, cu deosebire într-un Stat de minorități etnice cum e Cehoslovacia. De aceia autorul se exprimă împo­triva asistenței comunale, care în cele mai multe ca­zuri dispune de mijloace materiale restrînse și poate preîntîmpina numai o parte din nevoile curente de a­­sistența, acele care nu ne­cesita instituții și material special. Sistemul austriac a fost de altfel modificat pr­ntr’o lege recenta, care a întors ordinea în reglementarea asistenței sociale, facînd din aceasta obligație cu carac­ter public un monopol al sta­tului care­­ deleagă subîm­­pârțirilor administrative mai întinse în mâsura nevoilor proprii de asistența și pu­terilor lor financiare. Aceasta repartiție a obligațiunii de asistența pe care autorul o desprinde din însuși con­textul legii citate, este par­tea cea mai instructiva­la lucrării sale. Județul este organul ministrativ care porata cele mai multe sarcini de asis­tența cu privire la protec­­țiunea copiilor. El are da­toria de a îngriji de copiii normal desvoltați cari fiind orfani, părăsiți sau lipsiți de mijloace, revin comuni­tății în ce privește crește­rea și educarea lor. De a-

Next