Neamul Românesc, februarie 1924 (Anul 19, nr. 23-46)
1924-02-01 / nr. 23
Republtetbleraniă... Turcii sunt fericiți că au scăpat de regimul monarhic. Din Sultanul care domnește s’a făcut un calif care binecuvinteazâ. Trebuia oare mai mult pentru ca toate suferințile să dispară în Statul chinuit «englezește» de președintele Mustață Chemai? Fericirea fiind însă generală, e datoria fiecăruia să o recunoască. Vai de acela care ar pune-o la îndoială ! Cineva a greșit însă. Un cetățean a scris, spune o știre de dăunăzi, un număr de articole asupra neajunsurilor noului regim. Și îndată i s’a făcut procesul. Un nou «drept sacru» există deci în republica turcească și celui care-i jignește, dacă nu i se aplică vechile pedepse, teribile, o închisoare de cîțiva ani de zile nu-i strică. Omul a fost condamnat deci, și va ispăși. Evident că nu orice republică atrage aceste consecințe pentru cine-și permite să-i discute tainele. Dar, oricum, cînd moravurile au o anume asprime, se poate aștepta cineva și aiurea la asemenea sancțiuni. Și rău e mai bine în monarhia constituțională în care poți face „ticăloși“ pe miniștri și-ți poți bate joc în toată voia și de Suveran.... N. ĂOROA Darli MB a apașit? Sa pare ca’n intenția anumitor grupuri de opoziție ar fi sa procedeze în urma unei înțelegeri imediate la care ar ajunge, la așa zisa acțiune de opinnia pentru răsturnarea Guvernului. Cine ar veni la Putere după aceasta n’ar interesa, prin urmare persoana care ar face alegerile cu atît mai puțin, destul ca ea să-și dea angajamentul — avînd în acest sens un mandat imperativ din partea M. S. Regelui că va face a* legați libere. Deși o astfel de acțiune a mai fost dusă de cînd partidul liberal se află la cîrma Statului — și încă de partidul național unit cu cel țerănesc, două din grupările care au pretențiunea a fi monopolisate simpatiile masei electorale — totuși ea n’a putut da ca resultat decît desfacerea la cele din urmă a acestei coaliții, fără ca Guvernul să se fi clintit măcar cu un centimetru de la postul său. Un partid serios de guvernămînt, și printre acestea nu place a crede că putem fi numărați și noi, nu va putea niciodată participa la o înjghebare a unor astfel de combinații, atîta vreme cîte nu se va ști, odată ce Guvernul va fi înlăturat, care este formația politică ca poate să-i dea locul, care sînt oamenii sau grupările politice ce vor compune-o și, mai ales, care va fi programul. A răsturna actualul Guvern pentru a nu ști ce se poate pune în loc a doua zi după plecarea sa, este a mări și mai mult desorientarea din spirite în opinia noastră publică și a adînci un haos care, în acest caz, ne-ar putea fi fatal. O acțiune unită a opoziției, da, dar o acțiune nu numai de opoziție, ci și de Guvern și în acest caz cu oameni cari să se cunoască mai dinnainte și cu un program clar și precis care să fie stabilit în prealabil până la cele mai mici amănunte ale lui, aceasta ar fi de dorit. Și 'n ce ne privește o cerem continuu de doi ani 18 zile. Sunt însă gata grupările de opoziție—măcar acele ale căror principii de conducere nu s’ar opune unei conlucrări folositoare pentru țară—să ia în discuție o astfel de propunere. Alex. Cusin Cetiți: „Neamul Românesc“ O iii se aitițti Multe revelații mai închid orașele noastre de provincie, amnțite și dominate de haosul unei Capitale în care se fierb și se țes tot felul de intrigi și de gînduri. Una din aceste mînghietoare revelații ni-o oferă orașul Buzău, cu familia distinsului decan al baroului local, d. G. Moscu. Un mare suflet, om de solidă și serioasă cultură generală, maestru jur st, artist al cuvîntului, d. G. Moscu are în același timp marea fericire să fie părintele unei familii de frumoase talente. Dna Constanța Marino-Moscu soția sa, este una din figurile de seamă ale literaturii contemporane. Care ar fi cetitorul care străbătînd paginele ultimei sale lucrări, „Tulburea“, sâ nu rămînă adinc mișcat de ingeniositatea analizei psihologice ca și de frumusețea stilului... Alexandru Moscu, fiul, a cărui exposiție se deschide mine la Mozart, este desenatorul și pictorul care a trezit admirația străinătății, a Reginei Maria și a publicului care i aăzut prima exposiție sau iucrifie sate. Titi Moscu, al doilea fiu, este un virtuos al pianului, pe care lumea noastră n'a avut încă prilejul a-l aprecia îndeajuns. Credem însă că cercurile noastre muzicale le vor da posibilitatea unei manifestări depline care va constitui o mîndrie. r.— «Urătorii trăirrii? Nu știm ce interes s’o fi esemnzînd supt geloase g părere pe care ziarul „Adevărul* o face trădătorului Stere. Orice om de bună credință și imparțial rămîne nedumerit de această informație cu des desupturi strecurată în numărul de seară, și în care se spune: „Ia rhidurile parlamentarilor țărăniști a produs o impresie neplăcută faptul că unele ziare care dau sprijinul lor partidului național, s’au pus la remorca liberalilor pentru a porni o nouă campanie în contra d-lui O. Stere. „Țărăniștii sunt încredințați că fruntașii partidului nicționism nu admit acea campanie.“ Cîte am dori să avem explicația sinceră și exactă a acestui entuziasm nelimitat pentru omul trădării de neam ? ” — Guvernul vrea să inunde Camera ca o serie de legi.Fiecare ministru va căuta să-și lege numele său de o activitate parlamentar dacă nu impozantă prin autoritate cel puțin semnificativă prim silința pe care o va pune. Recapitulări. Liberalii au înlăturat Guvernul despățat al generalului Averescu, pentru a înlocui incapacitatea prin pricepere, prin competință. S’a vestit țerii că în uzina de cugetare socială — vrem să zicem cercul de studii al partidului—s’au confecționat o serie de proiecte ajustate, bine chibzuite în care s’au dozat avînturile d-lui Jean Th. Florescu cu (cacofonia e potrivită) inteligența d-lui Vintilă Brătianu, moralitatea d-lui Alecu Constantinescu și fiecare a turnat ceva în jurnalul ce plămădea viitorul țerii. Doi ani Guvernul liberal a refuzat să dea țerii altceva decît minunata descoperire a constituționalistului de la Focșani, pe d. Chirculfiscu. Prea puțin — deși prea mali, pentru nevoile țerii. Minunatele cataplasme menite să ne scape de scumpere de dezordinea morală, de mizerie au fost refuzate. De ce tocmai la începutul anului acesta — după doi ani — ni se servesc legile pe care le avem preparate încă din opoziție ? Evident, febra care l-a cuprins pe d. Vintilă Brătianu, capelmaistrul orchestrei ministeriale — are o singură tălmăcire : apropiata plecare. Guvernul își face legile de care simte că va avea neapărată trebuință în opoziție spre a putea continua parțial opera de acaparare economică. O întrebare însă ni se pune mă rog, pleacă Guvernul liberal, dar ce-a izbutit sa închege opoziția ca program de îndreptare a relelor semănate de guvernele Averescu și Brătianu ? Nu numai o indicație politică, sau vagi considerații teoretice ci înjgregarea unui program precis în jurul căruia să se ralieze toate puterile morale de care țara mai dispune, nu s’a făcut. Nu se poate spune regelui: dă-ne puterea — ci iată soluțiile și înfăptuiască-le oricine numai să pună în realizarea lor onestitate. Dar unde sunt soluțiile ? Pamfil Șeicaru ÎNSEMNĂRI NEPREGĂTIT! 31 De cîtva timp s’a luat în discuție de către specialiști un proiect de reformă a învățâmîntului nostru secundar. Desigur, acest fapt e îmbucurător, dat fiind că știm cu toții cît a suferit învățămîntul nostru, în general, în ultimul deceniu, datorită faptului autor frămîntări din lăuntrul și afara țării. Proiectul nu a fost dat încă publicității; prin ziare însă, prin reviste, gînduri bune din ei au fost desbătute de către cei în măsură să-și poată spune cuvîntul lor rodnic în această privință. In acest chip , e susținut principiul reîntoarcere la clasicism. Așadar la un studiu mai larg, mai aprofundat al culturei greco-romane. Desigur, aceasta e un punct de căpetenie în orice eventuală desbatere spre săvîrșirea în practică. Studiul culturei și civilisației greco-romane, trebuie să fie introdus în învățămînt, fără îndoială, dar în ce chip ? E un obiceiu la noi: se studiază greaca (puțin), se studiază latina, un număr de ore pe suptămînă, în care verbele neregulate se conjugă cu multa înverșunare, — aoristele se «tocesc», încît multor tineri până și în vis le apare «orao» obsedant în toate formele-i capricioase. Textele se traduc, chinuite, cu ghictura de la nr. până la nr, indiferent de greutatea, de importanța, cît mai cu seamă de frumusețea lor și interesul pa care i-ar putea oferi pentru înțelegerea operei sau concepției de viață a autorului ei. Stereotip se repetă : strămoșii n aștri sînt Romanii, căci noi ne tragem din coloniștii romani etc și pentru că graiul nostru dulce e asemănător cu cel al strămoșilor noștri etc. — e necesar să învățăm latina... din păcate însă ea se „tocește“ și devine obiect de groază, iar nu da studiu al antichitatei. Ar trebui să ne hotărâm, curagios, să vedem în limba latină, nu o limbă a strămoșilor noștri, ci o limbă serănă cu totul nouă, dar frumoasă prin fraza ei lapidară, clară, tipar armonios de gândire matură și chibzuită. Fuste de Goulange In celebrul său op „La cité antique“ scrie: «pentru că n’am cercetat instituțiile antichității, ne-am imaginat că lu vom putea reînvia la noi. Ne-am făcut iluzii asupra libertăței celor vechi, și numai pentru acest motiv libertatea la cei moderni a fost periclitată. Cei 86 de ani dinaintea noastră m-au dovedit limpede, că una din cele mai mari piedici care se pun la desvoltarea societății moderne, este obiceiul pe care aceasta l-a stat, de a avea totdeauna în fața ochilor antichitatea greacă și romană“. Așadar, un studiu al antichității, e necesar. Dar nu mecanic. Să nu alergăm după forme, după tipare, — până nu am dovedit îndeajuns de-a fi putut prinde sufletul pa care acele forme îl conturează. A studia antichitatea, nu înseamnă a toci latină și gen ca. E necesar întîi să cunoaștem istoria culturei popoarelor antice. Credința filosofia, arta, știința lor, în primul rînd ar trebui să formeze obiectele studiului nostru. Mitologia ar trebui să fie un punct de plecare, nu an afiș.t.