Neamul Românesc, iulie 1924 (Anul 19, nr. 144-170)

1924-07-01 / nr. 144

INFORMAȚII Cercul studențesc Gorjan aduce jî pe această cale cele mai viî mul­țumiri d-lui C. Demetrescu, șef con­trolor administrativ al județului Brașov, pentru părinteasca atitu­tine ce a avut față de Cerc, cu o­­cazia excursiei din 18 Mai a , la Brașov, când a susținut cheltuelile de masă ale acelei zile donând pe deasupra și suma de 8000 (trei mii) lei pentru fondul de excursii. Studențimea Gorjană, necunoscă­toare desinteresatului ei binefăcă­­tor, apreciind Înălțimea și însem­nătatea gestului, care în aceste vre­muri de crud materialism iese cu totul din comun, nu are cuvinte să-l recomande opiniei publice ca pe un frumos precedent creat și demn de a fi urmat. C­omisiunea Internațională dună­reană, a încheiat sesiunea sa la Bel­grad Viitoarea întrunită va avea loc la Bratislava în luna Noembrie și va trata chestiunea b­ransitului și chestiunea amortizării Imprumu­tului ungar cu 3 la sută, contractat pentru lucrările de balisaj la Por­țile de Fier. S'a constituit Federația­ Cer­­curilor studențești din Oltenia, în vederea unei strânse cooperări și pentru apărarea intereselor stu­dențești. Federația e condusă de un comitet compus din cei cinci președinți ai cercurilor oltene. D. profesor V. Mihăilescu, din Craiova și­ a trecut la Universi­tatea din Cluj, doctoratul în li­tere și filozofie, sdU PARLAMENTUL Ședințele dela 28 iunie Camera In ședințele de Sâmbătă ale Ca­merei s’a continuat discuția gene­rală la legea învățământului. A­­­fără de­ci profesor , Iorga, al că­rui strălucit discurs îl publicăm în acest număr al ziarului, au mai vor­bit d­ull Spânișteanu și Hang Otto Roth. Acesta din urmă, în numele minorității pe care o reprezintă, a mulțumit cu căldură d-luî prof. M Iorna pentru programul de politică culturală față de minorități pe care l-a schițat In marele său discurs In ședința de noapte au vorbit 3-nîî Gârboviceanu, raportorul le­gii șî dr Angelescu, ministrul In­­strucțiunii. Amândoi s’au mulțumit să răspundă la argumentele cele mai lipsite de seriozitate ale d-lui Bujor și ale altor oratori; în­ urmfl proectul a fost luat în considerare Ședința­­ a fost consacrată învinui­rilor pe care le-a adus d. C. Dis­­­sescu Academiei Române în ce pri­vește administrarea averii sale . C. DISSESCU a dezvoltat o lungă Interpelare, cerând în cele din urmă anularea actul­ui de vân­zare al averii Vemescra D.­ERM. PANGRATI a luat apă­­­rarea Academiei, rugând Senatul să respecte Instituțiile Înalte cul­­­turale D. COSTACHESCU. în aceiași chestie își exprimă regretul că tri­­buna parlamentară de acum nu mai este la înălțimea vremurilor de altădată .­­. MÂRZESCU a răspuns ex­primând regretul că d. Dissescu în­cheie o carieră parlamentară cu o Interpelare care scoboară prestigiul celei mai înalte instituțiuni de cul­tură și unitate națională. D­RISSESCU a replicat violent, refuzând să retragă ceva din cele spuse și anunțând că va reveni cu noi argumente într’o ședință vii­­­toare Senatul trei lupii In [anei ale U­ Iei B. R. [nail Abuzurile cu revizuirea împroprietăririi. — Plata pământurilor expropriate.—Sfeterisirea apelor In ședința de Sâmbătă a Came­rei, d. D. R. Ioanițescu, deputat de Ilfov al partidului naționalist al po­porului, a adresat către banca mi­nisterială următoarele trei între­bări : 1) Dacă d. ministru al domeniilor t­u crede că felul cum a ordonat ,a se face noua revizuire a împroprie­tăririlor frauduloase este de natură să aducă cele mai mari perturbări în massa țărănimii-Se comit cele mai mari abuzuri și se ia pământul tocmai acelora cari au drept la împroprietărire, contra­ cărora se face un act de răz­bunare din partea organelor admi­nistrative și a adversarilor politici. Mita și frauda­ sunt în floare și sunt acoperiți tocmai cei fraudulos îm­proprietăriți. Administratorul de plasă și pre­fectul nu pot fi imparțiali» ci numai o comisiune de anchetă compusă din magistrați ar putea să execute această revizuire așa fel ca ea să corespundă ideii de dreptate- Cere «suspendarea și numirea unor comi­si­uni legale. * 2) De ce nu ordonă același domn ministru darea în debit a împro­­prietăriților cari vor să pitească lotul pentru că li s’a admis contes­tația ? Cu sistemul acesta s’ar înlătura clasa intermediarilor cari obțin a­­probări individuale speculând țără­nimea care în inconștiența ei are teamă că fără titlul definitiv de împroprietărire nu poate fi conside­rată stăpână definitiv pe pământul pe care a fost împroprietărită. * D. D. R. Ioanițescu pune apoi în vedere d-lui ministru Moșoiu, ma­­noperile multor proprietari, în spe­cial din jud- Ilfov cari, deși s’a vo­tat legea apelor, care constitue dreptul de proprietate pe toate a­­pele curgătoare inclusiv râul „Mos­­tiștea“, caută să inducă pe săteni în eroare smulgându-le semnături și făcând transacții pentru ca să-și constitue drepturi câștigate. Toate apele și bălțile formate de apele curgătoare ca și de apa Mostiștei sunt ale statului și ale sătenilor mărginași. D. ministru Moșoiu răspunde că legea apelor va fi aplicată iar drep­turile sătenilor se vor respecta. D-sa va da ordine circulare în a­­cest sens. „Dacă veacul de aur ar putea de­odată să vie așa ca oamenii ador­mind să se deștepte în secolul de aur, atunci ei ar putea să fie feri­ciți, în orice caz pentru cinci mi­nute. Dar procesul istoric nu cu­­­noaște sărituri. Progresul se miș­că încet, pas cu pas o cărămidă se așează la un veac odată. In acest mers de melc, azi cu puțin se de­osebește de eri, iar mâine va fi ca două picături asămuitor zilei de azi. Omenirea nu va fi în atare, din milioane de cauze, cari stau în afară de voința ei, să-și auzească diniri o lovitură viața, ori­cât sân­­ge și noroi n-ar scoate din glodul sângeros a tot felul de revoluții. Nu, auzirea, se va face așa de egal, așa de neobservat, încât atunci când totul va părea aurit, nimeni nu va vedea aceasta și nimeni nu se va bucura“. ..Dacă omul din epoca de piatră V ar putea transpune în condițiile in care noi trăim, el n‘ar ști ce să facă de uimire și de entuziasm. Tot le va părea minune și un vis para­disaic. Dar noi din zi Ia zi trăim aceste minuni și dacă le observăm, facem numai ca să protestăm și­­ plângem de lipsa lor de per­fecțiune. ..Omul este un astfel de animal — care de ar fi scăpat de toate ne­voile și suferințele materiale el ar începe să se plictisească și ar stri­ga : Ce viață este aceasta, dacă n'ai la ce să visezi, de ce să te plângi și pentru ca să lupți. O astfel de viață e egală cu moarteaf .,Esența sufletească a omului nu se schimbă. Și dacă în sensul cul­­turei s-a ridicat nivelul general, la înălțimile adevărate noi n‘am ajuns nici acolo unde câți­va din noi s‘au ridicat acum 1000 de ani. Și dacă mulțimea s­a obișnuit să meargă pe două picioare și a învățat azbucii­­ile și tabla înmulțirei, în esență, ea este tot aceași turmă cum are să și rămâe. Iar Solomonii, Socrații, Tolstoii, Mecinicovii, sunt tot frați între ei și mult mai aproape este Mecinicov de Aristotel, de­cât de ori­ce tovarăș Ivan sau de burghe­zul Ivan Ivanovici, contemporanii săi.­­..Până la sfârșitul veacurilor, ori ce vom face, omul va fi acelaș și tot vânătă va fi massa omenească și mereu omenirea va suferi*. T> l DULGHIAN ­l T­O NEAMUL ROMANESC isii­nlisi Isin lii Hl­ ii Grădina de copii vine de la ră­ 1 nei. Nu vă pasă că sunt comune . „ J­­­! Tî „mlnnnnil. IC,! —. S ! n! n! 1 «v, n­î WMrunnTri mai mici și mai mari, mai proaste și mai deștepte, mai sărace și mai bogate , tot ce privește întreține­rea școalei Statului dv. puneți în sarcina comunei. Dar să zicem că comuna are așa un gust al ei, să întreție o școală particulară. Lucrul va fi frecvent în centrele minoritare. Vă închi­puiți că acea comună va întreți­nea și școala Statului . Ce iluzie! Școala Statului, lăsată în seama unei comune de minoritari, poate fi considerată ca anulată. Nu poți refuza Germanului sau Ungurului o școală în limba lui pe motivul că e un centru primej­dios de propagandă anti-românea­­scă. Ar însemna să ne facem de râs pe gratis, căci oricine ar pu­tea zice : Ce ne trebuie lucru e Ro­mânia dacă se teme că se va dă­râma dintr’atâta lucru! Este în lege un articol care obli­­gă pe cei ce au pierdut cunoștința limbii române să-și dea copiii în școlile de limbă română. E vorba, de­sigur, de Secui și de Rutenii de peste Prut Eu cred că se face o greșeală, căci nu prin muștrulu­­ială se readuce un om la cultura strămoșească. Arată-i întâiu, în limba pe care o înțelege astăzi, că sufletul nației trăiește viu în limba strămoșească, și fii sigur că el se va întoarce la dânsa. In fe­lul aceste na cerem sufletul ni­mănui, dar orice suflet ni s’a fu­rat îl aducem îna­­poi la nația noastră. (Aplauze). ȘCOALA CONFESIONALA Să examinăm acum problema școalei confesionale. Dacă plecăm de la societatea ca­re este, de la nevoile ei, de la ce se găsește în sufletul ei, trebuie să lăsăm satul să-și aleagă și for­ma în care vrea să primească a­­cel învățământ care-i convine mai bine. Dacă el vrea școală confe­sională, de ce să nu i-o dai î De ce vă lăsați câștigați de un nu­măr de învățători cari fac foarte rău că se pun în opoziție cu o cla­sa preoțească care­ a menținut se­cole întregi existența poporului românesc­­ (Aplauze). Ce pagubă ne poate aduce învățătorul reco­mandat de biserică ? Dv. n’aveți decât să-i cereți lui tot ce cereți de la toți ceilalți învățători. Dar dacă, pe deasupra, el mai aduce un suflet și o tradiție, credeți că aceasta e spre paguba țării ? (A­­plauze). Singura dv. grijă trebuie să fie ca școala confesională să fie a Bi­sericii închinate nației, iar nu a Bisericii în luptă cu altă Biserică. (Aplauze). Cum credeți da.­că în fața preo­tului săsesc de pildă — unul din cele mai i­nal­te exemplare de u­­manitate din această țară, capa­bil, după studii superioare, să se închidă între țărani, în stare să facă ceia ce face un profesor uni­versitar bun de la noi — cum credeți că în fața acestui om pu­teți aduce un tinerel oarecare ne­având decât certificatul lui peda­gogic în buzunar și nici o legătu­ră cu oamenii între cari e pus să lucreze și cu trecutul lor . Dă-i satului dreptul să-și aleagă el sin­gur învățătorul dintre copiii lui, și dumneata dă-i numai pregăti­rea pe care o crezi necesară atin­gerii scopului dumitale. Și renunțați, pentru Dumnezeu, la marea greșeală de a scoate la pensie pe învățător numai pentru că are 60 de ani, — cum faceți de altfel și în învățământul superior, ceia ce e o adevărată rușine pen­tru școala românească. Am văzut în Germania profesori orbi și pa­ralitici duși în căruță la școală ca să-și ție cursul lor la care ti­neretul alerga plin de respect, de convingere și de entuziasm. Renunțați la asemenea nesoco­tite dispoziții, menite numai să scoată deasupra, făcând-o stăpâ­nă, fabricația pedagogică laică, ju­nă, formală, nulă! (Mare ilarita­te : aplauze puternice). SITUAȚIA ȘCOLILOR MINO­RITARE Mai rămâne această ultimă pro­blemă : a școlilor minoritare. Domnilor, minoritățile sunt res­pectabile pentru două motive : în­tâia, pentru că așa au stabilit tra­tatele , al doilea pentru că aceasta e în firea lucrurilor. Evident că omul care din generație în gene­rație a muncit pe pământul țării are un drept asupra acestei țări. Dar nu vomu zice că rolul Statu­lui român e acela de a reprezintă numai interesele poporului român. Poporul, prin trecutul lui, își ca­pătă el, ca popor, acest drept; iar Statul are datoria de a fi drept față de toți cetățenii lui. Și, la urma urmei, n’avem nici un mo­tiv să facem răspunzător, de pil­dă, pe Ungurul din Ardeal de ceia ce spune sau face Ungarul de la Buda. Pe terenul cultural, ca și pe ce­lelalte terenuri, singura politică bună față de minorități este poli­tica de colaborare. Și iată ce am de spus asupra acestui lucru. Dacă noi avem azi un loc în is­toria civilizației, este pentru că tot ce ne-a venit — fie din Apus, fie din Răsărit — am confundat în adâncul primitor și creator al sufletului nostru național, creând astfel o civilizație, care e cu atât m­­ai mult a noastră,­ cu cât s’au to­pit în ea mai multe elemente străine. Aceasta este, cel puțin, concep­ția mea. Peste câțiva ani, ea va fi și a dv., domnule ministru, va fi concepția oricui va guverna în această țară. Și va fi un singur regret: că ea nu s’a impus mai de mult. S’au creat nemulțumiri care ar fi pu­tut fi evitate și s’au înlăturat con­cursuri care ar fi­ putut fi câști­gate, încheind, vă spun, domnule mi­­nistru, contrar obiceiului declara­țiilor de partid: Să dea Dumne­zeu să facem cândva ceva mai bun decât această lege, (Aplauze prelungite). Continuase din pag. I­ posatul Pestalozzi, un rousseau-ist song­-mental care-și închipuia că se poate fabrica o mamă comună masculină după ce ai luat copiii de la mama lor feminină natura­lă. (Ilaritate). Se întâmplă însă că copilul are o minte foarte isteață și pune în­trebări cu totul neașteptate, la care cere răspuns. Iar cine condu­ce grădina de copii și le explică tăierea lemnelor printr-o onoma­topee ca aceasta: „Hârțai, hârțai, hârțai — craxi" — am auzit eu însumi! —, nu știu ce răspuns ar fi putut da fetiței orfane care, au­zind pe copiii mei că-mi zic. ..ta­tă“, m’a întrebat de ce n’ar avea și ea un tată. Cu acest „hârțai­­hârțai“ s’a încercat în școlile un­gurești să se facă lucruri care s’au dovedit imposibile și primej­dioase. Și dv. vreți grădini de copii la țară . Cum o să trimeteți în ele pe copiii cari până la o anumită vrâstă umblă numai într’o cămă­­șuță pe care de cele mai multe ori o poartă, fără s’o schimbe, un sezon întreg . De ce vreți să in­troduceți la țară jucării de oraș, jucării sentimentale din secolul păpușilor. ȘCOALA PRIMARA PROPRIU ZISA După ce s’a isprăvit cu grădina de copii, ziceți: De-acum înnain­­te, timp de patru ani copilul vată un ciclu de cunoștinți gene­rale. Am învățat și eu la școala primară; cunosc programul și știu ce sunt aceste „cunoștinți ge­nerale“ care se învață cu tortură, sunt, de pildă, numele tuturor co­piilor lui Iacob, capitalele tutu­ror Statelor nemțești, numărul ki­lometrilor de pământ românesc, — toate lucruri care nu atrag pe copil și nu conving pe tată că școala e bună la ceva, pe acel tată care neavând vite și neputând re­curge la mașini ca marea proprie­tate, își scoate toată șatra lui pe câmp ca să-și lucreze ogorul. Veți obiecta, de­sigur, că puneți după aceasta trei ani în cari se învață lucruri utile. Eu cred că ar fi mai bine să se înceapă cu ele, căci ele atrag și pe părinți și pe copii. Trebuie să țineți seamă că copiii nu sunt abstracți, ci to­te concreți și înrădăcinați; ei sunt produsul numai a doi indi­vizi, ci, în același timp, ai unei a­­nume atmosfere, care influențea­ză asupra lor cu mult înnainte de a se naște. Trebuie ca părintele să vadă de la început că copilul lui a învă­țat la școală lucruri nouă și folo­sitoare, iar când indirect, părin­tele însuși va fi învățat prin co­pil, atunci te bagă el pe d-ta la în­chisoare dacă nu-i primești copiii la școală! DE UNDE VIN GREȘELILE? Dacă în loc să porniți de sus, de la forma în care se găsește cristali­zat Statul astăzi, ați fi pornit de jos, dela realitatea vie, a satelor, vați fi zis așa. Trebuie să ținem seamă de ce este, ce poate și ce vrea satul românesc, să pun în lege ce vine dela el la mine ca ce­rere, ca dorință,­­ nu ce merge de la mine la fel ca poruncă. Și în loc de aceasta, dv. faceți marea greșală de a face din școală un instrument tipic menit să transmită cunoștinți tipice unui copil care nu-i tipic. Trebuie să se înțeleagă pe de o parte că fiecare sat e nevoie să ai­bă o școală așa cum o cer necesită­țile lui. Să nu-și închipuie nimeni că satul nostru e o îngrămădire de case ca în Apus, în mj­locul că­rora pui școala și ai isprăvit. Nu e satul nostru se înșiră, și se deșiră, și se răsfiră pe o mare suprafață, iar școala lui trebuie să fie potri­vită acestei așezări. Pe de altă parte trebuie să creș­teți veniturile învățătorilor, ca ei să poată ajunge fruntașii satelor. Numai așa se va putea impune în­vățătorul în sat, căci satul nostru nu se ac­ună niciodată la un calic, își aduce aminte doar oricine că slujbașii din vechea administrație românească impuneau mai ales prin prestigiul pe care 11-1 dădea bogăția și pompa lor. Cum apărați dv. prestigiul învă­țătorului? Făcând din el, afară de un om calic, un adevărat suspect prin înșirarea în lege a tuturor păcatelor pe care le poate face. Rău faceți. Și v-aș mai da un sfat: să nu credeți prea mult în diplomă. As­tăzi, când o furtună revoltătoare a intrat în toate domeniile, ce-i o di­plomă luată la un examen a cărui materie zboară din capul candidatu­lui chiar de a doua zi ? Nu o diplo­mă, ci un suflet i se cere învățăto­rului Iar dv. căutați pe toate căile să-i stricați acest suflet. Căci după ce învățătorul își isprăvește anul mai bine sau mai rău, dv. îl depăr­tați pe vară de cărțile, de gospodă­ria, de nevasta, de satul lui, ca să-l trimeteți îndată la cine știe ce pe­dagog care-i va țîșni la urechile cele mai noui mofturi pedagogice. Țin și eu cursuri de vară la Vă­leni, și venerau la ele în fiecare an, ne trimeși de nimeni, atâția învăță­tori. Acum nu mai vin, pentru că d. minstru i-a obligat să se ducă la rîșnița d-sale. (Ilaritate). Lasă-l, domnule ministru, pe în­vățător acasă, să-și vadă de nevoile lui și să citească ce-i place, căci nu­mai din lucrul făcut cu plăcere ră­mâne ceva. Și credeți-mă că orice om cu cul­tură ,cu dragoste de școală nere­­ținut de nevoile unei familii, e ca­pabil, în anumite condițiuni, să înlocuiască pe învățător până la venirea lui. Pe acești oameni să-i cultivi, domnule ministru, și să nu uit niciodată că o școală nu se creiază decât pornind de la bietele nevoi omenești. ÎNTREȚINEREA școalei In rezolvirea celei de-a doua problemă, concepția dv. e admira­bilă , dați școala pe mâna comu­ Acțiunea partidului nostru , țară întrunirea la Spineni­ cu­ Duminică 22 Iunie, a avut loc la Spineni o mare întrunire publică. Au luat parte, din Slatina urmă­torii fruntași ai partidului: C. Ște­­fănescu-Zănoagă, șeful partidului, Gh. Petri, Paraschiv Rădulescu, co­lonelul Traian Stoica, Gh. Stavri, Zenobie Voiculescu, Mihail Comă­­neanu, C. Preda, avocat Demetres­cu și alții, întrunirea s-a ținut la casele d-lui Aluneanu șeful organizației Spi­neni. Au luat parte câteva sute de să­teni din comună cum și comitetele formate din fruntașii satelor vecine, nu au lipsit nici învățătorii și preo­ții.D. C. STEFANESCU-ZANOAGA a expus programul partidului na­tionalist al poporului, dând expli­cați­uni asupra tuturor punctelor prevăzute în program. D. GH. PETRI, avocat, își expri­mă convingerea că numai un gu­vern condus de marele cărturar d. profesor N. Iorga și de energicul C. Argetoianu, va putea îmbunătăți viaț satelor și a orașelor, de­oare­ce ambii sunt hotărâți ca să facă orice sacrificii de munca, cinstea și competența lor pentru întronarea muncii, cinstei și legalității ob­ștești. D. COLONEL­ TRAIAN STOICA spune că pentru prima dată a in­trat în viața politică în partidul naționalist al poporului, partid de ordine, partide de oameni serioși și cinstiți oameni de cuvânt, cari nu făgăduiesc ceia ce nu pot îndeplini, dar și oameni de acțiune. D. ZENOBIE VOICULESCU, far­macist, critică guvernarea partidu­lui liberal, care a făgăduit mult dar care nu a realizat nimic din cele făgăduite. Domnia sa își exprimă convingerea că guvernarea nefastă a partidului flmbral e terminată și că d. N Iorga va fi chemat să con­ducă destinele țării. D. PARASCHIV RADULESCU, a­­rată activitatea d-lui profesor N Iorga pentru ridicarea culturală a satelor și orașelor. Insistă asupra acivităței depusă peste Carpați a d-lui N. Iorga a­­vând drept rezultat deșteptarea și păstrarea conștiinței naționale a po­porului român datorită căreia s’a putut realiza idealul național al neamului românesc. Dovedește că datorită memoriul,­­ prezentat regelui la Iași în 1917, gu­vernul liberal a prezentat legea ex­proprierii. Termină îndemnând pe săteni a pura recunoștință celor mai mari patrioți pe care i-a avut neamul nostru. Mihail Cogălnic­eanu sfetni­cul credincios al lui Cuza și­­ pro­fesor N. Iorga sfetnicul cinstit al M. S. Regelui Ferdinand, și a-i da sprijinul celui din urmă ca munca, cinstea și priceperea lui să poată fi pusă în­ serviciul țării și neamului. întrunirea din Filiași Dela corespondentul nos­tru particular Craiova. — D-nii Constantin­es­­cu, Georgescu, Preotul Amzules­­cu, Petrică Amzulescu, Gornescu, Căpruciu, Firescu și Conea, din cari în ziua de 23 Iunie a. c.» în­truniri cu locuitorii din această comună, și cu delegați din comu­nele Fratoștița-Răcari și Țânță­­reni. In acest scop au fost imitați fruntașii organizațiunei din Dolj, care în ziua de 23 Iunie a. c., în frunte cu d-nii Virgil Potârcă, G. Șaban-Făgețel, Colonel Măicănes­­cu, Dinică Demetriad, M. Cons­­tantinescu, N. Iliescu și Mișu Pa­­veliu s-au prezentat în comuna Filiași în casele lui Constantin Cornescu, unde se găseau adu­nați locuitorii din această comu­nă și din comunele învecinate. Seria cuvântărilor o deschide d-l Virgil Potârcă. D-sa arată cum a luat naștere noul partid „Naționalist al Poporului"* de sub conducerea d-nilor Iorga și Ar­­getoianu, care este rostul lui și ce trebue să se aștepte populația rurală de la el, în opoziție cu pro­fe­isiile partidului liberal care ve­nind la putere a promis totul și nu a satisfăcut nimic. Arată că în programul noului partid stă scrisă îndreptarea legei agrare în aplicarea ei și posibilitatea de vânzare liberă a tuturor produ­selor agricole. Termină expri­­mându-și nădejdea că sătenii cari l-au cunoscut în alte vre­muri, încrezători în cele săvâr­șite de reprezentanții lor în Par­lamentul trecut, le vor arăta în­crederea și în noul partid în ziua când ceasul va bate. Dă apoi cuvântul d-lui Fănică Constantinescu, care arată că par­tidul liberal a venit la câi­mă prin intrigi, s'a ales prin abuzuri și fraudă, a înșelat toate nădejdile și continuă a guverna prin tira­nie comițând zilnic tot felul de fapte, arbitrare. Situația de astăzi nu poate dura mai mult, și sătenii cari au fost înșelați în nădejdiile lor vor ști să-și facă datoria. D. Șolban Făgețel arată că va­ia război au fost trimiși goi și nearmați, în timpul războiului au fost ținuți nehrănițî și în ziua când s'a hotărât să li se dea pă­mânt, ,cel care a fost alături de Rege, și l-a sfătuit mai mult a fost d-l Nicolae Iorga. Tot d-l Nicolae Iorga este o­­mul care în timpul războiului a scris „Neamul Românesc“ și îm­bărbăta pe cei ce luptau în tran­șee, cu accente calde și patrioti­ce. Tot d-sa în fine s'a hotărât să lupte astăzi în fruntea noului Partid Naționalist al Poporului,, ca să îndrepte din relele trecutu­lui și după cum într’o viață în­treagă de muncă și de cinste nu s'a dezis, sătenii să fie încredin­țați, că și pe viitor va ști să-și respecte cuvântul. D. Șaban Făgețel arată că ră­ul de care suferă această țară este lipsa de cinste în adminis­trație, și lipsa de dreptate ori de câte ori cei mici și nevoiași se găsesc în conflict cu mai ma­rii lor. Că dacă aceste două teme ,iuri de guvernământ, cinstea și dreptatea, ar fi întronate, țara ar merge bine. Singurul om cu toa­tă autoritatea morală în străină­tate și înăuntru, spre a întrona aceste două mari principii nu poate să fie decât profesorul Nicolae Iorga, care și-a făcut un Crez de a le aduce la înde­plinire, care a refuzat până as­tăzi orice ofertă i se făcea pentru demnități și onoruri, numai și numai pentru hotărârea ce deja luase și la care ține mai mult de­cât toți. Dacă vre­unul din cei caii se găsesc astăzi în jurul său s'ar abate de la principiul muncei și al cinstei, cel dintâi ca­re nu l-ar ierta ar fi profesorul N. Iorga. De aceia ,să-l urmeze toți cu încredere, că odată cu ve­nirea sa în fruntea trebilor pu­blice va fi întronat regimul cins­tei și al dreptăței. D. Mitiță Constantinescu spune că deși n'a făcut politică, s'a înscris în Partidul „Naționalist al Poporului“, fiind,că aicea a gă­sit îndeplinirea idealurilor sale. D. Nae Iliescu avocat, arată că Partidul Liberal și-a călcat cuvântul, n'a ridicat valuta, a fu­rat cerealele, a furat urnele, a pus biruri grele, n'a aplicat cum trebue reforma agrară și în vre­me ce ei comit toate aceste bles­temății, un om, dincolo peste ho­tare Nicolae Iorga, reprezintă cu demnitate țara în Polonia făcând să răsune cuvântul lui de român pentru demnitatea țarei. D. Mișu Paveliu. arată că toți câți au fost în Partidul Poporu­lui sunt strânși uniți între ei, și laolaltă cu cei din partidul „Naționalist-Democrat“ în noul partid „Naționalist al Poporu­lui“. D. Paveliu spune că va M) continua să fie acelaș ca în tre­cut, omul de sacrificiu al locuito­rilor dîn plasa Filiași cari au gă­sit în el nu numai pe prietenul și pe susținătorul lor în toate o­caziile, dar mai mult un frate ca­re nu i-a părăsit nici­odată. D-l Potârcă închee seria dis­cursurilor recomandând asisten­ței să se răspândească în liniște și încredințând-o că d-sa perso­nal a rămas acelaș ca în trecut veșnic alături de ei și de cauza lor. fiofificare Domnule Ministru de Finanțe Loco Subsemnatul pierzând titlurile­ de rentă 5 la sută 1920 blocate cu No. 225646 în valoare de 500 lei, cu No. 256482/85 în valoare de 1000 lei și cu No. 120901 în valoare de lei 5000 precum și cupoanele dela Noembrie 1924 înainte spre 1930 de clar că fac o punere atât la plata lor cât și la cupoanele lor decla­­rându-le de nule și de nul efect în mâinele ori­cărei persoane s-ar găsi. Tot odată fac alegere de dom­ici­liu în București str. Traian No 168 , Căpitan Paraschivescu GREFA TRIB. FALCIU EXTRAS D, Alecu Roman domiciliat In comuna Palmești județul Fălciu cu petiția înreg. la No. 1285 din 924 a intentat acțiune de divorț contra so­ției sale Maria A. Roman dornici, dată in com. Palmești și cere des­facerea căsătoriei pentru motive determinate. Din această căsătorie au rezultat 4 copii: Toader de 19 ani( Vasile 14 ani, Ion 10 ani și Ileana 17 ani. Avere soția posedă, 5 hectare foc arabil situat pe moșia Ghermăneșt­i jud. Fălciu ,Furnicoasa“. Acest extract se va publica prin „Neamul Românesc“ conf. art. 28? c. civ. modificat Grefier, Nedescifrabil Dosar No. 2931 din 024 MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea judiciară D. Dumitru S. Curcuriu, domi­ciliat în București, a făcut cerere acestui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de ,,Cur­curiu“ în acela de Poenaru spre a se numi Dumitru s. Poe­naru. D. Constantin S. Curcuriu, do­miciliat în București, a făcut ce­rere acestui minister de a fi au­torizat să schimbe numele său patronimic de Curcuriu în acela de Poenaru, spre a se numi Con­stantin S. Poenaru. Ministerul publică aceasta con­form art. 9 din legea asupra nu­melui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițîune in terme­nul prevăzut de alineatul II al zisului articol. Asistent universitar Consultații chirurgicale și sifilis 7—8 p. m. I­e­vardul Lascar Catargiu No. 22 bis (Intrarea prin Str. Brutari) T "D­T"^ T3 X. IX .JU. Industria Români de Petrol Societate Anonimă Strada Lascar Catargiu No. 17 Se aduce la cunoștința d-Ior acționari ai Socie­­tăței »Industria Română de Petrol** că adunarea generală ordinară din 27 Iunie a. c. a hotărât pla­­ta unui dividend net de acțiune după scăderea im­positului legal, de lei 62,50 la acțiunile din pri­ma emisiune și lei 55,— la acțiunile din emisiu­nea I l-a. Plata se face începând de îndată, la cassa So­cietății din str. Lascăr Catargiu No. 17, în toate* zilele de lucru Intre orele 9—12 a. m. Se vor prezenta cupoanele No. 3/1923 de la titlurile definitive Em. l­a și acțiunile provizo­rii din Em. I l­a contra cărora se vor elibera cu­­­­ceeași ocazie și titlurile definitive Em. Il­a. S3s CRITEIT 91 MOTOARE CROSSLEY IN DEPOZIT pentru enzină, Gaz Natu­ral, GAZ SARAC etc. MOTOARE CROSSLEY — DIESEL Și mașini pentru exploatări forestiere­­ din Fabricile -JOHN MNG­DGWALL et. Comp. SONS JOHNSTONE near GLASGOW S. A. București, Str. R. Poincare­­ No. 2, (fosta Academiei) Tel 20,0 |

Next