Neamul Românesc, septembrie 1924 (Anul 19, nr. 197-221)

1924-09-03 / nr. 198

înțelegerea f­ranco-engleză V. Deci doi, Herriot și Macdonald au ieșit înțeleși, imediat și practic înțeleși din convorbirile, prelungite și une­ori peri­clitate, de la Londra. Și presa care se plătește cu vorbe pentru ca șorttcăria oportunista a prietenilor ei să urmeze căile ei felurite, ca după împrejurări, strigă, încîntată, el da, — democrația ! Nu democrația! Puteau să fie de zece ori mai democrați, mai radicali și mai socialiști de cum vor fi fiind, și cei doi premieri tot n'a­­jungeau la niciun capăt, dacă ar fi avut atîta minte și mai ales atita simț de realitate ca democrații noștri, învățători, bancheri, sau boieri de viță veche. Oameni de fapte au fost doi. Herriot și Macdonald, oa­meni deprinși a umbla cu lucrurile, a trăi în situații, și de acela n'au pierdut vremea. Dar și cu toate aceste însușiri n’ar fi dus vasul la liman, dacă nu se întîmplau anume lucruri. Cel d­intâiu, și care a hotărît, a fost hotărîrea, luată cu atita durere de o Germanie fără bună credința, de a plăti, de a pune în locul­­ gajului­ de la Ruhr, dovedit de o va­loare îndoielnică, „gajuri“ mai bune. Dar, odată ce Franța știa că i se va da ce i se datorește, ce mai rămîne? Iar această hotărîre a fost datorita înecării speranțelor acestei Germanii că o va susținea America. Proiectul Dawes a căzut distrugător asupra ilusiilor ce se făceau la Berlin. Ce se putea face asta decit ce face astăzi cancelarul Marx? Dar, în aceste condiții, poate reuși a și—Poincaré.... N. IORGA După serbare a fost o mare serbare națională fastuoasa prăsnuire a moțului vi­teaz călăuzitor al Ardealului pe drumurile deșteptarei naționale. Nu interesează valoarea morală a guvernului care a patronat ser­bările, căci nimeni nu va fi așa de neglijab să confunde concen­trarea sufletească a unui neam în care trecutul trăește cu măruntele socoteli politice, dacă vor fi exis­tând, ale unui guvern vremelnic,­­ceiace ne stăpânește gândurile este profunda semnificație a ser­bărilor. Orice cuvânt de preamărire ros­tit întru amintirea covârșitoare a lui Avram Iancu nu s-a oprit nu­mai în evocarea eroicului răsvră­­tit al nației ci a înfășurat într-o egală slavă pe toți stegarii de la 1848. Pe „Cîmpia Libertății“ ală­turi de Avram Iancu, de Bamut, erau moldovenii Vasile Alecsan­­dri, Alecu Rusoo, Kogălniceanu, colonel Cuza (domnul de mai târziu al principatelor unite) și muntenii Nicolae Bălcescu, frații Golești, Eliade Rădulescu, Manu și atâtia alții. Cel care va judeca sărbătorirea lui Avram Iancul drept o serbare — vai ! ce impie­tate ! — regională ar putea avea o singură scuză : necunoașterea ritmului unitar al trecutului ro­mânesc. Pe ..Câmpia Libertății“ nu s-au strâns doar Ardeleni necăjiți cu sufletul înăsprit de o îndelungată iobăgie pentru a deschide porțile vremurilor noul, pe Câmpia Li­bertății s‘au strâns toți arhitecti morali ai unităti nationale. Nu au fost minunați șefi de partide cu statele lor majore pentru a tăinui sau spre a se opera reciproc ; pe Câmpia Libertății la 1848 idealis­mul luptător al nației trasa arhi­tectura unității românești. Noi cei de astăzi nu am fost de­cât muncitorii cari au realizat planul arhitectonic de la 1848. Și străbătând discursurile ros­tite oficial, fără suflul cald de vi­brantă emoție, cuvântarea Rege­lui, masivă, de o concentrată emo­ție, apare ca un ecou al trecntu­­lui. Regele nu a ținut o cuvântare, Regele a formulat o clasică preci­zie: porunca trecutului. Regele a dat acentul adevăratei politici na­ționale ce trebuie să se reazăme pe trecut de la care să primească nu sugestii ci disciplini. Cuvintele regale cad ca o mustrare pentru cei cari au uitat că o generație nu este de­cât o continuatoare a unei acțiuni de realizare a unui neam. Avram Iancu nu mai există în conștiința noastră ca un om. Con­tururile lui pămîntene au fost șter­se de istorie, el astăzi este un sim­bol generator de înaltă ideologie națională. Si sigur Regele a în­țeles ce gânduri închideau mulți­mile tăcute ce-au coborât din munți ca să-l primească așa cum știu să primească cei simpli, cei curați, cei legați de pământ. Iar gândurile mulțimilor făcute s‘au formulat lapidar. Precum la Patria lui Ștefan cel Mare am făcut călduros apel către toți fiii țării cu mână în mână să desăvârșim organiza­rea și întărirea statului în Ro­mânia întregită, tot așa in fata umbrelor acestor eroi naționali ai Munților Apuseni si ai întregului românism, mă îndreptez cu dra­goste si stăruitor către toți, în­­demnându-i să se gândească me­reu la greaua răspundere ce a­­­pasă asupra generației noastre și la datoria imperioasă ce avem de a fi cinstitori si credincioși mari­lor jertfe ce s'au făcut în luptele din trecut si zilele noastre pen­tru dobândirea drepturilor na­tionale. ,In acest fel vom păși cu toții intri o sfântă imire la marea mun­că pentru îndeplinirea destinelor țării după dorințele întregei su­flări românești. „"Așa să ne ajute Dumnezeu4'. Vor înțelege oare oamenii po­litici cuvântul regelui * P 8. EUFCOURI Politice 35 «natul francez a votat mai zilele trecute un proect de lege autori­­zând Municipalitatea pariziana să contracteze un împrumut de 300 mi­lioane In vederea construirei de lo­­cuințe ieftine. Bucureștii sunt astăzi desigur mult mai suprapopulați decât Pa­risul, cel puțin judecând după cuan­­tumul populației actuale față de cele antebelic. Și totuși comisiunea interimară nu cugetă la aceasta, iar ministerul respectiv nici gând n'are să se o­­cupe de eventualitatea studierea chestiunii construirei de locuințe ieftine pentru funcționari. Colt des­­pre Senat... va face ce-a mai făcut de la începutul actualei legislaturi. Azi abia e vreme de comercaliza­­rea întreprinderilor statului, necum de îmbunătățirea traiului contribua­bilului. Diverse D­oamna Margot Asquith, soția fo­stului prim ministru englez, a renumită prin îndrăznelile sale epis­tolare. Iată că de data aceasta, ju­decând după interviewul cu Musso­lini pe care l-a publicat într'o revi­stă engleză, ne dovedește că nu e mai puțin îndrăzneață și indiscretă in materie de gazetărie. Ne spune clar că interviewul în chestie s-ar fi învârtit... asup­ra iu­­birii. — Ai fost în America? ar fi între­bat-o dictatorul. — Desigur. __ O crezi despre iubirea de a­­colo? Găsești că bărbații sunt destul de drăgăstoși cu nevestele lor? — Ei­ răspunse d-na Asquith, sunt drăgăstoși la telefon. încolo, nu se deosebesc de ceilalți muritori din punct de vedere al iubirii... Conversația alunecă apoi asupra unui alt subiect _ d'altmintreli tot cam scabros. D-na Asquith vorbi despre inconvenientele de a se folosi forța de către guverne. Mussolini o ascultă discret, apoi întrebă: _. Sa spune-mi, te rog, guvernul englez nu a avut oare nici­odată să-și reproșeze că a întrebuințat forța? 0 simplu problem! Brusca precipitare a temperatu­rii a adus imaginea unei ierni care se apropie. Toamna se pare a fi scurtă și frigul va veni mai repe­de ca oricând, natura se grăbește să colaboreze conștiincios cu gu­vernul. Ea accentuarea mizeriei generale. Și fiindcă d. Vintilă Bră­tianu se va întoarce curând din pelerinajul său economic preuat și fiindcă drept compensație a unei valute care scade viața se scumpe­­ște, fiindcă parlamentul se va des­­chide iar deputații și senatorii ma­­joritari sunt foarte hotărâți să-și refacă ce brumă de credit electo­ral au avut, găsim nemerit să le amintim de existența unor ciudate făpturi, în răbdarea lor de muce­nici: funcționarii. Cum actualul gu­vern este — Viitorul va fi de a­­cord cu noi — o valoroasă sinteză de competință economică și o ema­nație — vream să zicem cremă —­ a majorităților, desigur că proble­ma pe care o vom înfățișa-o valo­roaselor majoritati care au gestat valorosul guvern, va fi mai ușor de priceput. Răsfoind bugetul tă­rii vor putea prea ușor să vadă că lefurile funcționarilor variază ast­­fel 1200 lei (cititi 30 lei aur), 2000 (cititi 50 lei aur 3000 (cititi 75 lei aur) 3590 (cititi 85 lei aur), 4000 (cititi 100 lei aur) atingând la cei mai înalți funcționari 5090 (cititi bine 125 lei aur). Ca­ n atât majori­­tățile cât și guvernul sunt anima­ți de cele mai nobile sentimente de compătimire față de funcțio­nari — „Viitorul“ e gata să jure pe crucea național liberală exacti­tatea acestor sentimente — ar pu­tea cel puțin ca exerciții de dia­lectică să examineze cam din ce ar putea trăi familii întregi cu le­furi ce-ar varia între 30 lei aur și 125 lei aur Ar putea face frumoa­se descoperiri economice descope­riri ce desigur iar promova în par­tid. Un stat nu există prin progra­me politice iar mecanismul statu­lui nu funcționează după pulsația retoricei ministeriale, iar funcțio­narii s’ar putea să aibă — o sim­plă ipoteză — șî ei au fost în me­canismul statului. Problema nu e grea, e chiar amuzantă. De ce n’ar examina-o valoroșii deputați ai ma­jorității, cel puțin de curiozitate. Nu de altceva dar s'ar putea ală­tura de criza de producție și o cri­­ză a mecanismului statului. Când se ridică cortina , cortina s'a ridicat alaltăieri, alta se ridică azi, celelalte se'n­­fioară. Teatrele își reiau activitatea. E întâiul semn al „sezonului", pre­mergător retntoarcerei tuturor vile­­giaturiștilor, premergător mai ales deschiderii stagiunii marelui teatru al țării: Parlamentul. In vreme ce interpreții actelor le­­gislative, îți refac, în odihna rustică, formele consumate in votarea avalan­șelor de legi și'și dreg glasul spre a fi „gata oricând" să dea re­plica în atmosfera belicoasă din Dealul Mitropoliei, interpreta tragediilor, dramelor și comediilor luminate de focurile rampei vin să ne amăgească cu farmecul atâtor iluzii sub care se ascund atâtea tristeți... Când eram copil, un Vasilache oarecare mă înfiora de plăcere. Și toți copil simt așa. Ima­ginația ii stăpânește. Ei nu cu­nosc viața. Și-o închipuie plină de peripeții ca teatrul, și același apetit al visului împinge pe atdoi tineri spre cândurile scenei, și pânzele culiselor ori le dă setea aceea de a­­venturi care îe face să dorească un naufragiu pe vreo insulă pustie ca să trăiască ca Robinson Crusoe. Toți tinerii sunt îndrăgostiți de ro­man și de teatru, el însuși un ro­­man trăit. E o vreme când actorii tragici le par mai mari ca în na­tură, și actorii comici ca niște iz­­voare nesecate de spirit și de vo­ioșie. Mai târziu, ei încep să bănuiască că sunt actori tragici tot atât de rostuiți in viața lor particulară ca niște carieri de bancă, și actori co­mici tot atât de posaci și de plicti­coși ca niște paznici de închisoare. Mai târziu, viața le apare așa cum e și teatrul așa cum nu se vede. Mai târziu, dramele prin care au trecut, durerile pe care le-au suferit, si dezinteresează de dramele imagi­nare și de durerile factice. Mai târ­­ziu, am­ plâns destul mâhniri ade­vărate ca să mai plângă mâhniri convenționale. Mai târziu, s-au inve­­selit destul de glumele spontane ale vieții de toate zilele, ca să mai poată râde cu poftă de ghidușiile in­ventate. Iată de ce de la o anumită vârstă teatrul nu mai atrage. Dar totuși ținem să știm ce se pe­­trece pe scenă, fiindcă teatrul e un reflect al vieții reale a unui popor. Și mergem la teatru chiar când el nu ne mai ispitește.­­--­t ■ i YORICK ULTIMA ORA m­ai externa­t A cincea conferință, a Societatei­­ Națiunilor, s'a deschis la Geneva. Se va pune de astădată în fața areopagului popoarelor, problema si­­­­­guranței statelor. Se va ajunge oare la soluții eficace, chemate să împedice conflictele armate? Sau Societatea națiunilor va rămâne ca si mai inainte o In­­stanță chemată să emită cel mult deziderate, lipsită de organul pu­­ternic si capabil să treacă la sancți­uni imediate ? Al doilea fapt considerabil in viața internațională, este intrarea în vigoare a planului Dawes. Evacuarea economică a Renaniei ocupate, începe... Și cea ce face să se vadă însemnătatea practică a soluțiilor experților, este că agenții de control efectiv și de plată, intră în funcțiune, iar pe ziua de 15 Oc­tombrie se va lansa marele împrumut german de 800 milioane dolari. Străduința Germaniei ca să scape de răspunderile războiului a pro­dus mare indignare la Paris. Guvernul Herriot și Franța întreagă s'au ridicat cu tărie tn contra lo­­viurei perfide care se încearcă. Ministrul de externe francez protestea­ză de pe acum tn mod energic, contra tezei „nevinovăției*­ germane, teză contrară evidenței faptelor. Guvernul Franței, răspunde categoric: „Opinia publică mondială știe cu precizie, că acum 10 ani, Germania a atacat in mod brusc Belgia, a cărei neutralitate trebuia s'o protejeze Franța, care a dovedit voința sa pacifică retrăgând trupele sale la 10 km. depărtare de frontieră. Negarea acestor fapte nu poate să servească cauza păcei­i. Vor înțelege „republicanii“ de la Berlin că e riscul să încerce desvi­novățirea provocatorilor războiului? Sau vor persevera in această mi­siune atât de ingrată? Ii­ RO­i IU WII ’ Tratativele de la Paris ar fi pe sfârșite în cercurile financiare. «3. Al. și chiar în cele guverna­mentale se afirmă că gu­vernul ar fi pe cale să­ re­alizeze în Franța un îm­prumut important și că plecarea la Paris a d-lui Oromolu, guvernatorul Băncii Naționale, are ca singur scop ducerea la sfârșit a tratativelor cu consorțiul francez împru­mută­tor. Negocierile pentru a­cest împrumut pe piața franceză, pent­ru care s-a pregătit termiul și s-au făcut sondații de către d. Tancred Gfonstantines­­cu, au fost continuate de H. mi. Constantinescu ș­­­ ar fi dus la un acord prin­cipial­. Este vorba de un împrumut de 500 milioa­ne franci francezi, pe ca­re d. Vintilă Brătianu îl găsește și d-sa neapărat necesar pentru împiede­carea unui dezastru fi­nanciar care în actualele condițiuni ale pieței in­terne ar fi greu de evi­tat,înregistrăm știrea sub rezervă, întru­cât cercu­rile guvernamentale au mai confundat în ultimul timp realitatea lucrurilor cu speranțele guvernu­lui. Inalta telei le-a k inie I Miiatin­ j., Geneva, 1 (Radar).__Adunarea a 5-a a Societății Națiunilor a fost i­­naugurată ori. Delegații francezi, în special Briand și Bourgeois au fost viu aclamați de către reprezentanții celorlalte state. Ședința de inaugurare a fost prezidată de d. Hymans, care a fă­cut un elogiu rolului Societății Na­țiunilor. D. Hymans a scos în relief valoa­rea acordurilor de la Londra, expr­i­­mând dorința sa ca înțelegerea de la Londa să devie realitate și să aducă lumii ușurarea pe care o așteaptă. D. N­ym­ans a adăugat că Societa­tea Națiunilor a devenit un orga­nism indispensabil în viața interna­țională, destinat­ a tranșa chestiu­nile pendinte­létra guverne. Trebue să se dea păcei o struc­tură juridică și politică. Pacea trebue să fie organizată, siguranța trebue să fie restabilită, fără a se opune ideia da patrie i­­deii de solidaritate intre popoare, căci aceste două idei se împacă cât se poate de bine. D. Hymans a terminat aducând omagii morților în război și ape­lând la Societatea Națiunilor să caute toate mijloacele pentru a pre­*toate­­veni in viitor catastrofele de război restabilind domnia dreptului și res­pectarea tratatelor. Discursul d-lui Hymans a fost viu aplaudat. Apoi ședința a fost ridicată. Delegații francezi au decis să-l voteze pe d. Molin ca președinte al adunării in ședința de după amiază. PRESA DESPRE IMPORTANȚA ACESTEI ADUNARI Ziarul „Observer" este de pă­rere că tot numai prezenta primi­lor miniștrii, a oamenilor de Stat distinși sau desbaterile publice ce vor avea loc asupra siguranței Eu­ropei si chestiunea defarmărei, vor da adunări din acest an o deosebită importanță, ci și faptul că în întrunirile particulare ale a­­cestor oameni de stat se vor dis­cuta multe puncte ce au rămas încă nehotărâte în conferința din Londra. Aproape toate interesele naționale vor fi desbătute la Ge­­­neva în cursul săptămânii vii- Plecarea d-lui Mac­donald la Geneva Londra 2 (Rador). — D. Macdo­nald a sosit eri la Londra și plea­­că­ azi la Geneva, unde va lua par­te, cel mult trei zile, la ședințele Societății Națiunilor. înarmarea aeriană a Angliei L-’­­ .... Londra 2 (Rador).­­ Ziarele engleze afirmă că ministerul aero­nauticei a comandat aeroplane care vor putea transporta câte 50 de soldați echipați complect. I. ••*»#•? ș»»* y •»f »♦ # *» ® •» # •» *• Cursul leului 9.1® la Paris 2.60 la Ifire h Devizele au fost foarte oferite în cursul din in­­­tern­. i ...................... Moartea contelui D'Haussonvine PARIS. 2. (Rador).­­ Con­tele D'Haussonvine, decanul Aca­demiei Frandeze a încetat din viață, ORELE 12 Pentru funcționarea planului experților Pro­mulgarea legilor germane Paris 2 (Rador). — In mod oficial se comunică că comisiunea reparația noilor a constatat, con­form dispozițiilor proto­colului final al conferin­ței de la Londra, promul­garea legilor germane PARIS. 2. (Rador). — Guver­nul german a anunțat în mod ofi­cial numirea generalului von Pa­wels ca reprezentant al Reichului pe lângă comisiunea interaliată necesare funcționării pisa maliei experților, în terme­nii aprobați de către co­misiunea reparațiunilor. Agentul general al plă­ților reparațiunilor și-a luat postul în primire­ tru restabilirea ordinei. muncitorii greviști din portul Retrograd demon­strând pe străzi au fost înconjurați de trupe ,care au tras omorând 35 min­de control militar al Germaniei. Generalul Strempel care a repre­zentat până acum Germania în comisiune a fost rechemate lențui Mic în Rusia Berlin­ă (Rador). — A­­genția telegrafică bolșe­vică. „Rosta“ anunță că in mai multe orașe din Georgia au isbucnit re­volte în contra sovietelor șî că autoritățile au luat măsuri extraordinare pen citări și«—• uniriili­itat în Germania Generalul Nollet ordonă punerea în liber­tate a 22 comuniști germani Paris 2 (Rador).­­ 22 comu­niști arestați la Wiesbaden pen­tru propaganda antimiltaristă au fost puși în mod provizoriu în li­bertate din ordinul generalului Nollet. Comuniștii vor fi judecați la 4 Septembrie. Noul tarif vamal din Turcia Constantinopole 2 (Rador).­­ Cu începere de la 1 Septembrie a intrat în vigoare noul tarif vamal în Turcia, care sporește taxele vamale asupra importului de grîu și făină de 12 ori. Capitală ori codrul Vlăsiei? Un atac banditesc in centrul Bucureștilor Apașii încearcă să jefuiască un bijutier, dar surprinși fug, trăgând focuri asupra urmăritorilor Un atac banditesc de O țară ÎU !nebună s’a angajat între urmăriți și trecători Bandiții trăgeau focuri de armă asupra publicului In strada Franklin, un trecător a izbutit să prindă de haină pe unul din fugari DIntr'o smucit­ură. Insă apașul a reușit să scape din mâinile lui,­drăzneală a fost încercat azi di­mineață pe calea Victoriei, în plin centru al Capitalei. Bandiții, cari au pătruns în ma­gazinul unui bijutier pentru a-l je­fiui, erau înarmați cu revolvere și lovitura încercată de ei nu se deo­sebește întru nimic de lovitura dată la bijutierul Colier. Pe la orele 7 si jumătate d. Herșcovici care are un magazin de bijuterii în calea Victoriei No. 98, a venit ca de obicei de vreme să-și deschidă prăvălia. Intrat în magazin comerciantul n'apucă să-și scoată pălăria, când doi indivizi binișor îmbrăcați i se prezintă ,cerând să vadă niște giuvaericale. ATACUL , H&rșcovici văzând că necunos­cuții par suspecți. La poftit să plece In acel moment cei doi indivizi au scos revolverele amenințându-i cu impușcarea dacă nu le dă cheia da la casa de fier. Comerciantul îngrozit a început să țipe La strigătele lui apașii au eșit din magazin luând-o la fugă pe ca­lea Victoriei. Bijutierul a eșit și el în stradă, strigând publicului să pună mâna pe cei doi tâlhari. Mai multe persoane au început să urmărească pe apași. O goană FOCURI ASUPRA URMĂRITORI­LOR Goana a continuat până <n • bn Ievardul Brătianu. Aci, in dreptul casei Marghiloman, unul din a­­pași a tras cu revolverul, trei fo­­cul în urmăritori. Au fost răniți la mână și la cap trei persoane. Bandiții văzând că vor fi prinși, în desperarea lor, s'au refugiat în­­tr'un vagon de tramvai de pe linia 16-a. PRINDEREA ȘI DEZARMAREA APAȘILOR > * *• O domnișoară dând dovadă de un frumos curaj, a apucat de mână pe unul di­n i țnși și i-a dezarmat Un alt călător a dezarmat pe ca­lălăit apaș. Publicul atât din tramvai cât și de pe stradă a sărit pe cei doi ban­­da ji, lovindu-l cu pumnii și cu bal­toacele. Plini de sânge, apașii au fost duși la circumscripția 12, unde ancheta este la curs.

Next