Neamul Românesc, decembrie 1924 (Anul 19, nr. 287-297)

1924-12-16 / nr. 287

O CONTRADICȚIE? „Viitorul­ crede că a găsit o contrazicere între un articol al meu scris în vacanță, cu privire la trupele care au luat parte la manevrele din regiunea Vălenilor-de-Munte și între afirmarile mele în Cameră cu privire la situația generală a armatei. * In cel dintâi caz era vorba de trupele care au trecut în ținuta de campanie pe dinaintea ochilor mei și care aveau disposiția pe care soldatul român o are oricînd este chemat a-și face datoria de ostaș. In cazul al doilea e vorba de înfățișarea zilnică a sol­datului de pe stradă și a soldatului din cazarmă — pe care economiile d-lui Ministru de Finanțe îl lasă prea dese ori în zdrențe și hrănit cu 13 lei pe zi. In momentul cînd în fie­care zi soldatul va fi cum l’am văzut la Văleni pentru manevră, și cînd disposiția sa normală va fi ca disposiția extraordinară din acele zile, cînd armata care poate apăra țara și azi, cu sacrificiul ei, va fi în stare să o apere cu cruțarea ei necesară, atunci eu cel de la Văleni, și cu cel de la București, vom avea aceiași părere. Insă aceasta nu se va intimpla de­sigur sub un regim de economii ca cel conceput de d. Vintilă Brătianu. N. IORGA Olimpianii dela București Formidabila frământare a răz­boiului, răsturnând atâtea si­tuații, sau creând state, mă­rind ori micșorând considera­­rabil, geograficește și politice­ște, pe altele, a fixat, cum era firesc, un nou și nestatornic echi­libru continental, a ridicat nouă și serioase probleme, a dat viață, din nevoi imperative, atâtor con­­­stelații europene. Antanta cordială, — cum se nu­mea înțelegerea anglo-franceză dinainte de 1914, — se conturează din nou pe orizontul occidental. Politica franceză, cu­­ toate ezită­rile de moment și cu toate nouile îndrumări externe, înțelege cât de prețioasă este colaborarea cu sta­tele reînviate și cu cele consoli­date de pe urma războiului. Dar și între prieteni sunt con­­trarietăți de interese. In cabine­tele diplomatice nu pulsează ade­sea, de­cât ritmul acestora... Re­parații, refaceri și despăgubiri, a­­vantagii comerciale, debușeuri cât mai multe, concesiuni adese­ori leonine. — acestea sunt sco­purile evidente ale ciocnirilor din­­­tre diplomații. De ce să ne mirăm, prin urma­re, dacă opinia noastră publică urmărește cu o vie și explicabilă atențiune, jocul evenimentelor de peste fruntarii ? * Ministrul de externe al Angliei a fost la Roma,­­ trecând pe la Paris... La Liga Națiunilor, repre­zentanții statelor mari și mici, în­vingătoare și învinse, își apără drepturile, își consolidează priete­niile. Se schimbă orientări noui, din­tre cari urnele nu ne erau tocmai plăcute. Aliați de-ai României, ac­tivează, cu­­ bune rezultate, bine­înțeles pentru ei. D. Beneș apără cu căldură interesele patriei sale. D. Ninch­i e și d-sa la Roma- De­sigur, au, ca și noi, reprezentanți de valoare, acolo­.­ Dar cred că e mai bine să sprijine cu puterea lor, cu prestigiul calitătei poatelor pe cari le reprezintă. O fac poate cu mai puțină solemnă gravitate ca alții.­ Dar dacă nu isbutesc, — ceea ce este deocam­dată o simplă nesupunere a noas­tră, — au cel puțin mulțumirea că au încercat, că au luptat fără pre­get. Dacă este adevărat că cei ab­senți nu au niciodată dreptate, — cum să ne explicăm că d. I. G. Duca e în permanență la Bucu­rești ? E mai util în țară ? Rolul său de dârz apărător al regimu­lui, — nu poate fi dublat de vre­ o altă valoroasă personalitate a clu­bului ! Sau d-sa are calitatea de m­­inistru al afacerilor străine. — ca să le apere pe cele interne și să atace un perfect politician, opoziția . Ori, poate și de acest teren. d. Vintilă Brătianu ordonă economii ? întrebări firești, după câte ni se par­.. Dacă nu cumva absențele voluntare de la Roma, sunt im­puse de acea olimpiană postumă, pe care o ia uneori de Ionel Bră­tianu, și o adoptă la intervale chiar titularul de la externe. N. O. D. Mi i Si Iliu­ Itt­el. Reputația d-hil Vintilă Brătionu­că nu prea înțelege ușor chiar lu­crurile elementare, a fost câștigată cu o remarcabilă ușurință. Dar cine putea să-și închipue că sunt lu­cruri pe care­ vistiernicul își per­mite chiar luxul să nu vrea să le priceapă . Șeful partidului nostru în remar­cabila sa cuvântare la buget, a a­­rătat și criminala politică de eco­­­nomă funeste care se fac d in dau­­na sănătății publice : ...„Noi purtăm blestemul răz­boiului în trupurile bolnave a mi­lioane de locuitori ai acestei țări și pe când reprezentanții celorlalte naționalități știu să se îngrijească personal, din nenorocire reprezen­tanții bietului nostru popor, atât de rămas în urmă, așteaptă să fie îngrijit de acel stat, căruia i-a dat totdeauna destul sânge, pen­tru ca din aurul lui, să găsească ceva, pentru a-i îngriji. Și vreți civ. ca atunci când bu­getul va fi echilibrat într'adevăr, când finanțele vor fi prospere, când timpurile anormale de astăzi vor trece, să ne găsim înaintea unei rase degenerate ? Mai bine de zece ori falimentul cu un popor sdravăn, de­cât un popor degenerat cu finanțele, pros­pere“­Și ce răspund d-nii de la gu­vern . Că d. N. Iorga „se contra­zice1’. fiuiuwu astă vară, scria dela Văleni că Ia manevre, soldații erau bine Îmbrăcat­­i D. Vintilă și marionetele de la atâtea alte departamente, prin răs­punsuri ca acesta, dovedesc calități de buni gospodari... Galopu­l bu­getelor LA CE SE REZUMA „COLABO­RAREA" VALORILOR DIN MAJORITATE Activitatea Camerei a a­­tins Sâmbătă un adevărat record. Intr'o singură și scurtă ședință s-au votat aproape toate bugetele departamentelor. O asemenea viteză, pe care nu a cunoscut-o până azi de­cât automobilul ge­neralului Moșoiu, am fi dorit-o mai de grabă la transporturile căilor noas­tre ferate. In orice caz, ea dovedeș­te odată mai mult că „A­­dunările Naționale“ — (cum se intitulează „Viito­rul“) au devenit un sim­plu birou de înregistrare. Și, atunci, ne întrebăm, la ce bun atâta pierdere de vreme cu discuții ge­nerale, când votările bud­getelor se fac, fără să se țină seamă de justele cri­tici ale opoziției? Parlamentul liberal e grăbit. In primul rând se apropie vacanța. Și apoi d. Vintilă nu admite.... co­laborarea valoroaselor e­­lemente din partid, de­cât cu condiția ca ele să vote­ze și să aplaude. D. Nincici la Paris Paris, 15. (Rador). — D. Nincici a sosit ori din Roma la Paris. O ȘEDINȚA LA SENAT l­ snit lini­ti Ședința de Sâmbătă a Sww.*1«jf » oferit unul din spectacolele cele mai edificatoare asupra seriosității și au­torității de care țin să inconjure gu­vernul și majoritățile sale activitatea lor legislativă. Se discuta și se vota pe articole noul regulament al Senatului. La art. 60 s-a încins o discuție vie asupra chestiunii dacă este demn și necesar ca să se recurgă la specia­liști, invitându-i în secțiunile și co­misiile Senatului, când este vorba de votat o lege. Cea mai mare parte din majori­tate a fost contra acestui articol. To­­tuși când articolul a fost pus la vot, deși pentru el votaseră numai TREI domni senatori, iar contra tot restul Senatului, de altfel în număr destul de restrâns, vreo 25 — d. președinte Ferechide s'a arătat foarte energic și hotărât anunțând că deoarece în contra sunt numai 8 glasuri artico­lul este votat. Gestul d-lui Ferechide a indignat însăși majoritatea, care, prin glasul d-lui general Lambru, a protestat, părăsind ostentativ și cu vociferări incinta. Dar fiindcă raportorul citia cu toată liniștea mai departe arti­colele unul după altul, pe când ma­joritatea revoltată și opoziția vocii e­rau, atât în incintă cât și pe culuvar, d. Ferechide a părăsit fotoliul preși­­dențial, făcând observație senatorilor cari discutau aprins și protestau pe culuvar. Atunci, toți cei cari vorbeau revol­tați în afară de incintă năvălesc în­­lăuntru și protestează în frunte cu d. general Lambru și d. Costăchescu contra felului cum lucrează Senatul, atrăgând atenție asupra faptului că regulamentul se votează fără a se găsi în incintă numărul suficient de­ membri pentru ca votarea să fie le­gală, și deci valabilă. D. senator Procopiu, care presida, constatând prin biuroul Senatului că într’adevăr nu se prăsește in sală nu­mărul reglementat de senatori, a ri­dicat ședința. Senatorii au discutat apoi grupuri grupuri cele Întâmplate, desaprobând procedeul arbitrar al d-lui Ferechide lucru care scade evident prestigiul maturului corp. Cu acest prilej d. prof. Racoviță a făcut această spiri­tuală observație într-un grup de ma­joritari indignați: — Nu pricep de ce vă scandalizați când totdeauna Senatul a lucrat astfel. Buletinul financiar Erl fiind sărbătoare, bursele străine au fost închise. Cursul leu­lui va sosi abia azi după amiază Pe plata noastră devizele au fost slabe Paria 10.60 Londra 932 New-York 198.50 Praga 5.35 Zürich 38.70 Milano 8.60 Viena 28.20 D. Chamberlain a plecat la Londra Paris, 15. (Rador.) —< D. Chamberlain a sosit din Roma la Paris și a plecat peste două ore la Londra- Negocierile dintre Franța și Germania Paris 15 (Rador — Expertii ger­mani, reprezentanții mare! Indus­trii vor sosi mâine la Paris. Ei au consultat grupurile de industrii și vor reîncepe imediat negocieri­le cu experții francezi. CANDIDATUL PARTID­ULUI NATIONALIST AL POPORULUI LA ALEGEREA DE SENATOR DIN JUD. COVURLUI alegere care are loc in ziua de 20 Decembrie 1924, este fruntașul nostru Avocat, fost deputat Semnul Partidului Nationalist al Poporului este O Coasă ALEGATORI DIN COVURLUI, VOTAȚI COASA D. lile Celciurescu O OBRĂZNICIE „Adevărul’’ atribue unui membru al guvernului această afirma­ției : „D. Argetoianu­ nu mai călăto­rește în acelaș ti an cu d. Iorga"­Servitor«»­ - do • î» , care ministrul a primit această știre nu poate fi de­cât un obraznic. Iar cine cre­de astfel de obrăznicii nu poate fi în posesiunea in­teligenței sale. Acest răspuns i se dă și în numele d-lui Iorga și în numele d-lui Argetoianu. fapt«AA. D. Mihai F­opovicî, fost ministru, a relevat în Ca­meră cazul societății „Mi­ca“ a cârei venituri sunt puse, pentru propagandă politică, la dispoziția unui partid al cărui șef este în­suși președintele consiliu­lui de administrație al a­­cestei societăți. Deși au trecut de atunci mai multe zile, gruparea averescană nu a găsit cu cale să răspundă la acuza­țiile precise ce i s'au adus. Ceva mai mult, însăși so­cietatea „Mica“, a cărei datorie este «le a da lămu­riri complecte acționari­lor săi de tot felul cum le administrează interesele, se mulțumește să păstre­ze cel mai categoric mu­tism in această chestiune. Tăcerea manifestată de cei vizați e destul de e­­locventă. Dar după cât a­­f­lăm, acționarii sec. ,Mica, cari își văd capitalurile ri­sipite fără voia lor pen­tru o cauză atât de puțin interesantă, vor reacțio­na cu toata energia, este învinuit de justifiabili de fapte atât de scandaloase, în­cât m­ai sfii a le anunța Camerei pe toate. Enunț totuși una din ele pentru a obliga la imediate măsuri. Jude­cătorul Popianu dă mandate de a­­ducere la femei, pe cari apoi le si­­luește — atentând la pudoarea lor— nu chiar. Camera de consiliu a ju­decătoriei“. Am adresat această comunicare ș i d-lui ministru de domenii — Alex. Constantinescu — pentru judecăto­rul încriminat — este o creație poli­tică de după alegeri, a domniei sale. Alătur­­i reclamație cu preciziuni. D. ministru de justiție Georgel Mârzescu, va ordona o severă cer­cetare. — Marele Colegiu Electoral pentru alegerea la Scaunul vacant de Epis­cop al Eparhiei Cetatea Albă-Ismail, a fost convocat pentru ziua de 17 De­cembrie a .o. Cercurile politice din Moscova nu se așteptau la dezastrul ireparabil al comunișt­ilor germani la ultimele alegeri Rezultatul obținut de aceș­tia și care arată o pierdere de 1. n­ and.<e a făcut o impresie dezo­lantă la Moscova. Conducătorii bol­șevici încearcă să dea o explicație liniștitoare eșecului din Germania, afirmând că pierderile acestea se datoresc numai elementelor slabe, care n’au putut rezista presiunilor naționalisto-burgheze , partidul s’ar fi întărit însă prin această epurație. In lipsă de alte argumente care să explice dezastrul comunismului din Germania, sovietele se consolează cu ce pot și ele. D. Eugen Melik demisionând din cauză de sănătate de la direcția generală a Teatrului Popular, con­siliul de administrație al acestui teatru a numit director pe d. profe­sor universitar Ion Sân-Giorsh.. Reprezentantul Jugoslavia, d. Nincici, vorbind presei Italiene, a făcut declarația că România, Iugo­­slavia și Bulgaria sunt de comun acord în lupta contra Rusiei Sovie­tice. In ședința de închidere a consi­liului Ligei Națiunilor, întrunit după cum se știe la Roma, s-a decis ca viitoarea lui ședință să aibe loc la Madrid. Amicul nostru d. Ștefănescu de­putat de Botoșani, a desvăluit in Cameră abuzurile unor jandarmi din județul Botoșani. Ei silesc pe săteni prin iarmaroa­ce și chiar pe drum, să cumpere o broșură făcută de un d. căpitan de jandarmi. Bănuind pe un sătean că ar fi dat publicității aceste Plângeri, l’au bă­gat în arestul companiei de jandar­mi, l’au bătut și schingiuit. Cere să se cerceteze și să se ia măsuri con­tra vinovaților. Mai mulți membrii ai guvernului maghiar, ai poliției și parchetului din Budapesta au primit prin poștă scrisori, prin care li se comunică că sunt condamnați la moarte. Autorii acestor scrisori amenințătoare nu au putut fi descoperiți până­ acum. Se crede că organizația ebredeiștilor maghiari („Ungurii cari se deșteap­tă”) a pus la cale aceste atentate. Intr-un articol de fond apărut in ziarul șrăbesc din Tu­rcișoara „Schraebieche Volkspolise"* se anali­zează tratatul de Paris, referitor la drepturile minorităților. Autorul ar­ticolului îți incheie ref­lexiunile sale cu recunoașterea, că nedreptățile fă­cute până acum minorităților de că­­tre factorii politici din România, sunt efectele h­aosului produs de răsboiu. Este insă convine, că poporul ro­­mân e pătruns de spiritul dreptății si nădăjduește, că în viitor raportu­rile dintre minorități si factorii po­litici români vor deveni foarte bune. Noi am spus de mult lucrul acesta și ne bucurăm, că un confrate mino­­ritar vine acum și ne dă dreptate. Amicul nostru, d. Gr. Diaconescu, deputat de Bacău, a înmânat Sâm­bătă d-lui ministru de justiție, o gravă plângere în contra unui jude­cător de ocol rural. Cuprinsul ei este urmăorul: Fără a mi se clinti încrederea ce am avut-o în magistratura noastră în genere, am onoare a aduce la cu­noștința d-lui ministru de justiție și d-lui ministru de domenii că judecă­torul ocolului rural Moinești din ju­dețul Bacău — Gheorghe Popianu, Un grup de studenți au gonit astăzi din Universitate pe­ cole­gii lor evrei. Au intervenit jandarmii. Unele cursuri s'au putut face azi de dimineață. ORELE 12 ■ ■ ’.«OÁ) Jancoff In Bulgaria, s'au descoperit noui comploturi comuniste și cu acest prilej s-au găsit documente senzaționale. Autoritățile noastre au fost și ele înștiințate că președintele consiliu­lui bulgar d. Tancev a făcut alar­mante destăinuiri asupra scopuri­lor și mijloacelor bolșevicilor și a­­genților lor care operează în Bul­garia 150.000 VICTIME ALE COMUNIȘTILOR Primul ministru bulgar a comunicat că opera de distrugere a bandelor co­muniste din Bulgaria a luat proporții colosale în timpul din urmă. Din datele statistice cu­lese de guvern, dela 1 No­­embrie a. c., au fost asa­sinate in Bulgaria 150.000 de persoane. Cele mai multe victime sunt dintre primari, nota­ri, consilieri comunali, jandarmi, din miliție si armată. Acest fapt dove­dește că asasinatele au fost săvârșite în scopuri politice. S-a constatat că toată acțiunea bandelor comu­­niste e dirijată de la biroul comunist central din Vie­na, care trimite și fondu­rile necesare pentru a­­ceastă operă de asasinare în m­assă. D. Tancov a arătat do­rința guvernului bulgar de a pune capăt acestor crime sovietice, cât mai curând. Guvernul bulgar e in­format pe de­asupra că a­­genții comuniști prepară o mare lovitură pentru sfârșitul anului 1924. E vorba de pregătirea unei revoluții și întronarea re­gimului bolșevic. Opera bolșevică I si iii fi asasinate in bulgaria O senzațională declarație a primului ministru • Noi și Sovietele România. Bulpia și Seria tonica Roșiei foliese Roma, 15. (Rador). — Minis­trul de externe al Iugoslaviei, d- Nincici a primit ca pe reprezen­tanții presei italiene. D- Nincici a declarat că vizita sa la Roma a avut de scop înainte de toate să aibă u­n schimb de vederi asupra situației generale din Europa- Problema principală i se pare chestiunea rusească. Rusia este în interiorul ei slabă. Guvernul bolșevic se menține cu greutate și este obligat să caute în străină­tate sprijin pentru politica sa in­ternă. Internațional a treia este o organizație europeană în scop de a sprijini politica externă a so­vietelor. Agenții bolșevici încear­că să provoace revoluția în Sta­tele europene. Dar această ten­dință a eșuat până și în Estonia un stat mic și fără mijloace mari de apărare. Aceste tendințe vor eșua pretutindeni. Dar internațio­nala a treia și guvernul sovietic a cărui instrument ea este trebuie combătute cu hotărâre. Din orientul european ru­șii au organizații din Viena Kosovvo care încearcă să provoace dezordine în Balcani. Aceste uneltiri v-ar fi dejucate: Bulgaria și România sunt de acord cu Iugoslavia împotriva Rusiei. Goala primului ministru francez Paris, 15. (Rador). — Starea sănă­tății d-lui Herriot nu va necesita o intervenție chirurgicală. Medicii cred că pacientul va putea să părăsească odaia peste vre­o 10 zile. Arestarea unui fost ministru bulgar Sofia, 15. (Rador). — Parlamentul bulgar a autorizat urmărirea fostu­lui minitru de finanțe țărănist Tor­­lakoff. Poliția a procedat la aresta­rea inculpatului. Mihail Sarafoff, fost ministru de finanțe, și ministru plenipotențiar la Viena și Constantinopol a încetat din viață. Steagul roșu pe amba­­sada rusească din Paris Paris, 15. (Rador). — in mod t,fi­ r­al a fost arborat steagul roșu la ambasada rusească din Paris. Kras­­niin a ținut un discurs, asistența a cântat Internaționala.. Scufundarea unui vapor japonez Paris, ÎS (Rador).­­ Din Tokio se anunță că vaporul japonez Kwanto s-a scufundat din cauza furtunei. Din echipajul de 150 de oameni au dispărut 46. Săptămâna teatrală PĂTURICĂ de d TEATRUL REGINA MARIA, SLUGA LA DOI PANI de Goldoni. STA­TEATRUL NNAȚIONAL­ DINU Filat și Maniu. După „Don Quichotte’’, una din cele mai insignifiante transpuneri de roman în teatru, producția dra­m­­atică românească ne dă astăzi, adaptarea scenică a romanului „Ciocoii vechi și noul” datorită poeților Ionel Pilat și Adrian Ma­niu. Citând pe cea d’intâi, nu am înțeles să fac vre-o apropiere cu cea din urmă, care cu toate scăde­rile ce ar avea inerenta unor ase­menea adaptări, prilejuește totuși un spectacol pitoresc. Dintr’un roman social — ceea ce sunt în fond .,Ciocoii vechi și noui” — autorii ar fi putut scoate o piesă socială, în care, ca și în opera lui Filimon, să avem puse față ’n față cele două clase ale ve­chilor și nouilor ciocoi, cu toate apucăturile și caracteristicile fie­căreia, descrise până în cele mai intime amănunte. Dinu Păturică, în romanul lui Filimon e repre­zentantul cel mai strălucit al cla­sei nouilor ciocoi­ne cari faimo­aul autor ni-1 prezintă mai hră­păreți, mai lipsiți de scrupule de­cât cei vechi. D-nii Pilat și Maniu, ca toți a­­daptatorii de romane, nu au putut reda atmosfera operei originale, pe care o crează cu atât de viu colorit, minunatele descrieri ale lui Filimon Dânșu­ s’au mulțu­mit să fixeze în patru tablouri, patru momente ale romanului, cari să servească la o cât mai vi­guroasă caracterizare a eroului. Dar chestiunea care se pune, nu este, desigur, să știm întru­cât autorii s’au ținut de romanul lui Filimon. Aceasta poate intere­sa cel mult­ pe istoricii literari. In căderea noastră intră să sta­bilim dacă „Dinu Păturică” este sau nu, o piesă de teatru. Răspunsul va fi, fără ezitare, negativ. Avem — cum spuneam — în co­media d-lor Pilat și Maniu, patru aspecte din viața lui Păturică, patru momente bine distincte, cari fixează ascensiunea aproape ful­gerătoare a eroului Mai întâi. Dinu Păturică, umi­lit, lingușitor și intrigant, intrând în slujba și sub pielea postelnicu­lui Tuzluc. Apoi, acelas Păturică transformat din paznic al tiitoa­­rei lui Tuzluc, Kera Duduca, un aliat al acesteia înpotriva stăpâ­nului lor. In urmă, Păturică, re­ducând la sapă de lemn pe postel­nicul Tuzluc, căruia îi fură și i­­bovnica cu care se căsătorește. In sfârșit, eroul ajuns în culmea as­censiunii, ispravnic, bogat, per­secutor, jefuitor. Iar epilogul, căderea eroului, Kera Duduca fuge peste Dunăre, în tovărășia Pașei de la Silistra, iar noua stăpânire, pentru a pe­depsi nelegiuirile lui Păturică — (morala fabulei) — îl asvârle în ocnă. Aceste aspecte, cu destulă înde­mânare exploatate, ajută la con­turarea caracterului eroului, fără a folosi prea mult și interesului dramatic. Ceea ce lipsește piesei este conflictul, pe care să se spri­jine acțiunea și care să provoace interesul. Fără conflict nu obți­nem mișcare și fără mișcare. „Di­nu Păturică” rămâne un roman dialogat, în genul celor pe cari germanii le extrag mai ales­ din romanele rusești. Asemenea opere sunt prilejuri de succes, în spe­cial, pentru mari regizori, crea­tori de „atmosferă”.­­ La Teatrul National, comedia d-lor Pilat si Maniu s’a bucurat de o bună interpretare, datorită în bună parte și excelentului re­gizor, care e d. P. Gusty Mâna d-sale o trăda mai ales ad­mirabila scenă din actul al doilea dintre Duduca si Păturică, jucată de d-na Zimniceanu și d. Bălță­tea­nu cu o neasemuită dibăcie. Am fi preferat totuși mai multă vioiciu­ne în ritmul general al spectaco­lului. D. Bălțăteanu a constituit „sur­priza” serei, — surpriză pentru a­­cei cari nu cunoșteau bogatele re­surse ale acestui excelent artist. In rolul lui Păturică­ — stagiarul de clasa a doua (ce ironie!) al Teatrului National parcurge cu un lux de mijloace nerevelat în­că, bogăția unei game, în care i­­pocrizia e elementul precumpăni­tor. Trecerile de la o atitudine la alta, ating une­ori virtuozitatea, vlâvie d. Bălțăteanu va putea crea pe nemuritorul „Tartuffe”. Mărturisesc că nu am înțeles rostul reprezentărei comediei „Slu­gă la doi stăpâni” De scena Tea­trului „Regina Maria” Numele autorului nu este suficient pentru a justifica sacrificiile unei mon­tări și a suporta neplăcerile unui insucces. Ce serviciu ar face miș­cării teatrale o companie care ar reprezintă, de pildă, Monsieur de Pourceaugniac pentru motivul că e scris de Moli­ère ? Dacă nici chiar pentru Teatrul National nu implică obligațiu­nea de a reprezintă pe Goldoni, cu atât mai puțin nu e îngăduit unei trupe particulare să facă sa­crificii, pentru a monta una din cele mai nule lucrări ale celebru­­lui scriitor italian. Reprezenta­rea Slugei la doi stăpâni ar mai fi fost scuzabilă cel mult, în­tr-un ciclu de reprezentații, care ar voi să reconstitue evoluția co­mediei de la Plaut până în zilele noastre. Slugă la doi stăpâni, dacă nu e o comedie, e un rol și numai a­­cest lucru ar mai justifica repre­­zintarea operei lui Goldoni, căci ea a dat prilej incomparabilului Maximilian să ne dăruiască o sa­vuroasă creație de spontaneitate, de vervă și de inventiune în rolul lui Truffaldino. Din restul interpretării reți­nem doar jocul tot mai promiță­tor al d-rei Caller. De­rest, e mai bine să nu mai vorbim, ca de un vis urât M. O. *

Next