Neamul Românesc, februarie 1925 (Anul 20, nr. 25-48)
1925-02-01 / nr. 25
NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA FOAIA ZILNICA A PARTIDULUI NAȚIONALIST AL POPORULUI Anului XX, NO. 25 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60.I 2 LEI ț ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60 Duminică 1 Februarie 192 wammam Un om consecvent D. general Averescu este, înnainte de toate, un om consecvent în politică. A început, după căderea sa în condiții pe care însuși și le-a pregătit râșchirînduse înnaintea Regelui care nu și-l mai voia prim-ministru, a negat oricui dreptul de a guverna, de a-i lua locul pe care înțelegea, se vede, a-l păstra pe viață. Aceasta negație nu l-a împiedecat de a se presinta la alegeri, de a suferi o rușinoasă înfrîngere. A doua zi după aceasta trista constatare, a hotânt sa nu participe nici d sa, nici aici sate, la lucrările Parlamentului. Și aceasta e o atitudine. Dar atunci opera acestui Parlament n’o mai poți socoti ca legala. Consecvența d-lui general i-a impus insa a accepta însăși noua formă constituționala la a cărei discuție nu voise sa ia parte. A făcut chiar din aceasta recunoaștere titlul său de drept pentru succesiunea la guvern. Dar iată că speranțe care i-au fost întinse cu o ironică viclenie îl îndeamnă a veni către sfârșitul unei legislații în Parlamentul pe care nu l-a recunoscut, dar a cărui opera a primit-o, a veni pentru ce ? Pentru a discuta? Dar de la ce punct de doctrină poate pleca o opoziție absenta din sistem, dar consimțind totuși la orice? Pentru a figură? Dar poate fi ceva mai ridicul decît un om care în clipa unei agonii scontate apare pe prag ca sa ceara bolnavului pe care nu l-a sfătuit până atunci sa-i facă favoarea de a-i lasa întreaga moștenire ? N. IORGA Conflictul intre Danțig și Polonia Conferința Statelor baltice Un grav conflict a izbucnit în ultimul timp între orașul Danțig și Polonia. Conform paragrafului 3 art. 194 al tratatului des Versailles, o convenție trebuia să se încheie între Polonia și orașul Danțig, care asigura celei dintâiu supravegherea și direcția serviciului poștal, telegrafic și telefonic cu Danțigul. Această convenție a fost încheiată, și la art. 29, ea arată că Polonia va avea dreptul de aș aranja în portul Danțig un serviciu poștal, telegrafic și telefonic, care va uni direct pe acest din urmă cu Polonia. Mai mult, la 25 octombrie 1921 o altă convenție e și mai concludentă asupra detaiiilor, stabilind că Polonia va avea instalații tehnice poștale la Danțig. Azi, Polonia, executând toate aceste convenții, semnate de reprezentanții orașului Danțig, și-a instalat, printre alte servicii de poștă, și cutiile de scrisori, necesare pentru depozitul corespondenții. Orașul însă, cînd a fost vorba de executare, s-a opus și conflictul ajunse până acolo încât s'au produs adevărate încăerări de stradă între cele două partizi, iar cutiile au fost ridicate cu forța de la locul lor de către locuitorii orașului și sfărâmate. Incidentul mic în fapt, a deschis în fond un război o diplomațic aprins între Polonia și orașul Danzig, pentru aplanarea căruia a fost nevoie de intervenția Ligei Națiunilor. D. Colban, din partea Ligei, a venit să cerceteze cazul, un raport detailat a fost încheiat, iar în Martie se va întruni Consiliul Ligei Națiunilor spre a da soluția de împăciuire. Până atunci, cutiile poștale poloneze au rămas să fie păzite de soldați. Conflictul nu ne miră. Orașul Danțig, deși liber, este condus de Nemți. In capul său, se află d-l Lahm, fost funcționar prusian și d. Ziehm, vice-președintele, care în 1922, la Kwidzyn, în fața lui Hindenburg, declara că nimic nu va putea rupe Danzigul de la Federația Statelor germane. Acolo, Germania, are, prin urmare, destui agenți, și puternici, cari să știe a conduce astfel frânele administrative ale orașului, încât Polonia să nu se simtă niciodată liniștită și să i se dea adesea motive de a fi nemulțumită de neajunsurile ce i se fac. Cazul cu cutiile poștale este tipic. Politica de duplicitate a Germaniei se demască încă odată. Ea nu vrea să vadă că chestiunile care se mai află în litigiu, între ea și vecinii săi, se aranjează și se închid una câte una. Politica sa constă în: a păstra o sumă de probleme, cari mai sunt de rezolvat cu Franța și Polonia, deschise, așa ca la momentul oportun să poată născoci ușor un conflict mai serios, care să constituie pentru dânsa un casus belli. In asemenea condiții, Germania și cu sateliții săi, — ca Danțigul în cazul de față —, continuă a fi o primejdie pentru pacea Europei și datoria Aliaților este de a interveni energie și eficace, ori de câte ori împrejurările o cer, spre a para orice tentativă diabolicăLa Helsingfors, capitala Finlandei, a avut loc conferința Statelor baltice. Ea se adună la fiecare 6 luni, dar aceasta, de acum, a avut o importanță deosebită, prin aceea că hotărârea era de a găsi mijlocul ca orice viitoare neînțelegeri să poată fi aranjate direct de către aceste State, între ele, fără a se mai apela la concursul Marilor Puteri, sau al Ligei Națiunilor. Polonia ar fi dorit chiar un lucru și mai mare : o unire armată între toate Statele baltice în fața pericolelor comune. Aceasta însă nu s'a putut, fiecare Stat, și în special Finlanda, care visează o unire cu Suedia, făcându-și rezerve. Dar soluția, la prima chestiune, a fost găsită: o convențiune de arbitraj a fost încheiată, după care toate chestiunele în litigiu ce s-ar ivi, întâmplător, între guvernele respective să fie aranjate, în viitor, prin bună înțelegere. Se pare însă că litigiile teritoriale au fost excluse. In afară de aceasta, o sumă de alte probleme interesante au fost regulate, ca legăturile de cale ferată, regimul pașapoartelor, înscrierea reciprocă a devizelor la Bursă, etc., lucruri constructive, care dovedesc dorința tuturor acestor țări de ași consolida situația. Gruparea Statelor baltice apare astfel ca o operă serioasă de pace și de civilizație, — ultimul atac nereușit bolșevic, pentru a răsturna guvernul unuia din ele, ne-a dovedit-o —, și nu putem decât să ne bucurăm de rezultatele ei satisfăcătoare, care sunt un început promițător. ALEX. CUSIN ) Alegerea dela DeJ ROLUL UNUI MINISTRU ROMAN In fata Camerei a venit ori discuția alegerei de la Dej. D tnă o expunere care semăna grozav cu un discurs la mesaj, — nerostit din vina biroului Camerei, — al deputatului liberal Sorten, a luat cuvântul Părintele Manu, deputat din partidul national. Ș- a dovedit ceea ce se știa : toată seria de nelegalități comisă de desperarea „electoralilor“ liberali de la Dej, sub înalta comandă a ministrului Moșoiu. Zadarnice au fost vociferările majorităței care voia cu orice preț să scape pe generalul dela lucrări publice, de răspunderea întreagă a isprăvilor comise la alegerea din Dej. Guvernamentalii au încercat să facă glume pe socoteala marelui comandant de echipe contra urnelor, și pe tema vastei experiențe politice a aceluiaș generalisim electoral, generalul Moșoiu. Dar nu a reușit să risipească indignarea. Atâtea excese inutile, atâtea pălmiri ale legei, numai din dorința maladivă a câtorva naufragiați, ca să susțină că mai ființează o brumă de organizație guvernamentală în Ardeal. Iar când d. deputat Man a spus că de reușita liberală la Dej, atârna prezența în guvern a d-lui general Moșoiu, acesta, indignat, a cerut chemarea la ordine a oratorului I Discuția validărei va continua săptămâna viitoare, când vor fi date pe față si celelalte isprăvi ale agenturei liberale expediate la Dei. lürgi limwasi de niste Istm Comitetul Executiv și Republicei Moldovenești. O intrigă sovietică de proastă calitate Odată cu proclamarea republicei Sovietice moldovenești de peste Nistru, în presa noastră s’au citat nume de membri ai comitetului de conducere al Republicei Moldovenești Sovietice. Aceste nume nu spun aproape nimic publicului românesc, afară doar de faptul că mai toate sunau rusește. Ne lipseau, deci, cu desăvârșire datele și amănuntele din viața acestor atentatori la integritatea neamului românesc. Astăzi suntem în stare de a împlini această lacună. CINE FORMEAZĂ COMITETUL REVOLUȚIONAR AL REPUBLICEI Comitetul revoluționar al Republicei autonome Moldovenești sovietice se compune din șapte persoane și anume din: Starâir Crivorucov, Stroev, Radaev, Bucinșcanu, Ivanov și Ecaterina Arbore. Acest comitet e provizoriu, adică își va îndeplini misiunea sa revoluționară până la îsbânda comunismului, adică „până la convocarea primului congres sovietic din întreagă Moldova, cuprinzând și Basarabia“. Președintele comitetului revoluționar C. I. Stăriț. Acesta este de origină rus, de profesiune lucrător la calea ferată. Lucra în atelierele gării Tighina și face parte din partidul bolșevic încă din 1901. In anul 1917 își pune candidatura pentru statul Parishin-Basarabia, din partea internaționaliștilor și bolșevicilor, însă nu reușește. In anul 1919 Stalin fuge din Basarabia ln Ucraina, unde se inrolează în armata roșie și luptă împotriva ucrainenilor naționaliști conduși de Hatmanul PetA. I. STROEV, membru al Comitetului revoluționar și vice-președintele acestui comitet, e de origină bulgar, de profesiune advocat. Stroev e bolșevic cu vechime; el lucra împotriva ordinei de stat din Rusia încă din 1904. In anul 1910, Stroev e expulzat pentru activitatea lui de către autoritățile rusești din Petersburg, unde-și urma studiile universitare. In anul 1917 Stroev apare ca membru în comitetul gubernial din Basarabia și secretar al sovietului profesoinal gubernial. In ultimii ani Stroev ocupa locul de referent al chestiunilor balcanice în comisariatul afacerilor străine al Ucrainei. In 1923 a fost numit membru în secțiunea civilă a Inaltei Curți de Justiție a Republicei Sovietice Ucrainene. CRIVORUCOV, rus de origină e de profesie tâmplar. In anul 1905 face parte din echipajul crncișătorului Potemkin. După Părăsirea vaporului in acelaș an el pătrunde în Rusia, unde reușește o bucată de vereme să trăiască nedescoperit. In anil 1910 curtea marțială rusă îl condamnă la muncă silnică, descoperit fiind pe când se ocupa cu contrabande. Revoluția din 1917 ii redă libertatea. Crivorucov se instalează imediat membru în sovietul profesonal din Basarabia în care post funcționează până la 1918, ducând o camnitaie înverșunată îi ura. ii întâlnim apoi ne starâi înpotriva curentului nationalist In rolul de propagandist comunist printre muncitorii c. f. din Ucraina. In 1923 Starâi absolvă facuitatea pentru muncitori „Sverdla” iar în 1924 ajunge președinte al republicei moldovenești moldovenesc în Baaarabia. BADAEV e născut în Basarabia ,de profesiune lucrător grădinar. In 1903 fu condamnat la închisoare pentru furt de boi. In ultimul timp ocupa postul de administrator la punctul de propagandă din orașul Nicolaev, în care postul găsește numirea ca membru al comitetului de conducere al Republicei Moldovenești. A. I. IVANOV, de origină rus e membru în comitetul central bolșevic ucrainean. Ca membru în partidul bolșevic figurează numai din 1918. BUCINȘCANU, e de origină moldovean, de profesie învățător. In 1918, a fost ales deputat în Sfatul Țării. Pe când blocul moldovenesc din Sfatul Țării votează pentru unire Bucinșcanu votează contra. In acelaș an, Bucinșcanu trece în Ucraina, unde lucrează în partidul Bolșevic ucrainean. * ECATERINA ARBORE e atât de cunoscută publicului românesc că nu e nevoe să adăugăm nimic pentru a o ilustra. E o fruntașe a „partidului comunist român“ cum o numește ziarul . Comunist“ din Harcov. * Zora din Sofia comunică că Racovski a trimis o telegramă de felicitare comitetului executiv al Republicei Moldovenești. In această telegramă Racovski încurajează comitetul la luptă, declarând că republica moldovenească va servi de etapă principală în calea desvoltărei triumfătoare a bolșevismului în Balcani. * Ifltrenii löteroíi siliiiiii obșin«. Ministrul nostru de finanțe se întoarce de la Londra cu puține lucruri sigure. Așteptăm să le cunoaștem pentru a ne pronunța asupra lor. Deocamdată o istorie arpicantă. Tratativele d-lui Vintilă Brătianu sunt nițel mai vechi. Ne aducem aminte de faimoasa operație a bonurilor de tezaur desăvârșită de marele bancher londonic Zaharoff. Ind-sa, d. Vintilă Brătianu pusese toate speranțele pentru viitoarele cointeresări ale capitalului englez, și’n acest scop o invitase pe d. Zaharoff, la București, care ne-a și vizitat anul tinerat fiind primit cu toate onorurile. D. Zaharoff, om bătrân, s'a deplasat in toiul iernii, întrerupându-și vilegiatura plăcută de la Nissa, crezând că are de a face cu un om de realități și venind cu propoziții precise. Astfel, d-sa a propus, cu acest prilej, pentru C. F. R„ un împrumut de 7 milioane lire Sterlinge, din care 6 milioane în material rulant și numai un milion ln bani. D. Vintilă Brătianu a refuzat. Se pare că în condițiile economice în care se zbătea țara atunci, d. Zaharoff n'a putut face o propunere mai avantajoasă, dar d-sa fiind refuzat, s-a supărat și a plecat hotărât a nu mai lucra cu noi, sau cel puțin cu guvernul liberal. Revenind acum la Londra, d. Vintilă Brătianu n'a mai îndrăznit să meargă la d. Zaharoff spre a-i aminti de propunerea de anul trecut, dar s-a dus la fabricele Vickers, unde Zaharoff e interesat cu peste jumătate din capital, spre a încerca indirect pulsul. Nu știm încă precis ce aranjamente ,a pus la cale ministrul nostru de finanțe cu acest grup, — dacă le-a pus —, dar observăm că i-a trebuit să se gândească peste un an de zile ca să se convingă că avea datoria să discute propunerea ce i s'a adresat și nu s-o refuze pur și simplu. Și iată cum cumetria între d-nii Zaharoff și Vintilă Brătianu care părea stricată, acest din urmă se luptă a o reface.. Ne este însă frică că plata engleză a aflat de pățania d-lui Zaharoff și de aceea îl tratează, cum îl tratează, — adică nu-i face nici o propunere sigură — pe ministrul nostru de finanțe. JUDEX. ■wwwmass*TM tnf '«IțafUlI Iü'l II »I ■ Jwcacwrres. ®*D°* Curiozități comerciale Mare alarmă deunăzi în Constanța... Mai mulți comercianți, în special angrosiști, din cetatea lui Ovidiu au primit din partea unei mari case comerciale din America, rugămintea de a-i trimite o „mostră“ ’ din... apa de băut a Constanței. Oricât ar fi de reputată cetatea Tomis ca având drept apă de băut o apă cu totul nebăubită și oricât de cunoscută ar fi extravaganța yankeilor, cererea firmei americane a produs totuși o stupefacție de nedescris. De ce ? întrebarea aceasta a chinuit stăruitor pe locuitorii mai mult sau mai puțin pacinici ai primului nostru port la Mar-' De ce? Răspunsul la întebare, s'a aflat In sfârșit, — el e pe cât de simplu pe atât de.... spumos: Casa americană in chestiune este o mare fabrică de săpunuri. Și este atât de bine organizată industriali, cește și comercialicește incât, vrea ca săpunul ei de export să aibă o compoziție himicd în raport cu compoziția apei din localitatea debușeu, cu care, potrivit elementarelor prescripțiuni, trebue să facă spumă. Spaima pe care cererea ei a provocat-o Constănțenilor a fost însă atât de mare încât sunt temeri ca nu cumva casa americană să se spele ,pe bot fără apa de la Constanța. Liberal și averescanii RECUNOȘTINȚA ANTICAMEREI GENERALULUI Cafenelele pe unde circulă „inițiații“ liberali, cari spun că cunosc intențiile șefului— răsună de o arie banală și ridiculă... Liberalii pregătesc, spun ei, aducrea la putere a averescanismului care sucombă. Averescanii, — se grăbesc să fie recunoscători. Și scriu în oficiosul lor că regimul brtăienist e nefast. Au dreptate, și le-o recunoaștem. Nefast de la început până la sfârșit. Dar șeful liberalilor dorește să vină la cârmă după d-sa, un astfel de succesor, — încât opinia publică să recunoască, ca un fapt firesc, că oricât de nefast era fostul guvern, tot era mai suportabil ca cel pe care Var dori Brătianu. Sau, cum ar putea să spună d. Ionel Brătianu, dacă fanteziile dictatoriale ar putea să se înjghebe vre-odată: — Nefaști am fost noi, dar ia uitați-vă la averescani!? «sas ® ® ie prin Oficiosul guvernului a publicat în numărul șae ori, — vehemente atacuri contra „sciziunilor și mai ales a fuziunilor". Intriganți neîntrecuți, liberalii oftează după sciziuni, când nu pot să îj provoace la alții, și le condamnă cu o neînduplecată asprime, când se produc în propriile lor rânduri. Că guvernamentalii v. S îngroziți orice închegare de forțe politice, — nu era prea greu de prevăzut. Dar furia lipsită pe alocuri chiar de urbanitate, a oficiosului care ne obișnuise cu altfel de argumente, dovedește câtă snaiană a cuprins sferele liberale. Nu e, desigur vina noastră... Șî ne bucură necazul copilăresc, al domnilor dela guvern. F COURT POLITICE la o secție de vot de la Dej, prezida... fratele candidatului guvernamental. Când un d. deputat a spus acest lucru în Cameră, cineva a răspuns: — Ei și? Ce-ați fi vrut? să prezideze chiar candidatul liberal ? și* * practică de câtăva vreme un nou sistem de conservare a... popularităței averescane. Se făgăduește alegătorilor, prin sate și cătune, că li se vor construi linii de cale ferată, gări și poate chiar exprese menite să lege toate... comunele rurale. N'ar fi prea mult ca savanții averescani să electrifice chiar rețeaua ferată, in consfătuirile lor la botul calului. Ü. Vorbea la Cameră, d. I. U. Soricu, deputat liberal ardelean, amic al d-lui general Moșuiu. Și lăuda... pe d. Octavian Goga. Iar deputații erau surprinși, cu drept cuvânt. D. Soricu întreabă: — Ce aveți de spus ! Amicul nostru, d. deputat Răutu li răspunde: — Discutăm în numele cui vorbești : nu ai d-lui general Goga sau în al poetului Moșoiu ? MU w D. Asquith a declarat că rămâne ța conducerea partidului liberal englez. In Camera franceză s-a terminat discuțiunea asupra bugetului departamentului afacerilor streine, cu care prilej a fost desbătută întreaga politică externă a guvernului Herriot. Discursul cu care primul ministru a răspuns interpelărilor făcute guvernului s'a hotărât, s fie afișat. D. Herriot a obținut cu acest prilej o foarte mare majoritate: 529 contra 31 voturi. In discursul său primul ministru francez a declarat că Franța n'are intenția să rămână la infinit în Renania, însă Colonia este un ultim retranșament de siguranță împotriva Germaniei care nu a executat clauzele militare ale tratatului de pace. D. Herriot a făcut apoi o expuneri a situației de peste Rin prin care denunță lumei pericolul german. D. Baldivin a declarat că guvernul englez vrea să contribuie prin fapte spre a face o puternică organizație din Societatea Națiunilor, va proceda însă de acord cu Dominionurile. Edilitatea și Universitatea Desigur că titlul o să vă pară multora curios; și s’ar putea crede că ne vom ocupa de aspectul ce o să prezinte Palatul Universitar față de cel Municipal proectat, de armonia de stil ce vor prezenta, armonie greu de închipuit, poate și mai greu de realizat. Nu, ceia ce nx’a determinat a scri acest articol este proectul deschiderii unei strade prin curtea Universității. Din intervievurile publicate în acest ziar, referitor la construirea Palatului Municipal, am înțeles că acel început de stradă, care se desface din str. Academiei, în dreptul stradei Edgar Quinet, este prelungirea proectată a acestei strade, care se va termina în Bulevardul C. Brătianu, în fața proectatului „Palat Municipal”, pentru a-i da un aspect frumos. Adică autoritatea comunală are de gând să construiască o stradă prin curtea Universității, separând astfel cele două palate Universitare, printr’o stradă, care desigur va fi foarte fregventată. Dar arhitecții preocupați numai de frumos, de artă, nu s’au gândit la neajunsurile ce pot pricinui școalei. Zgomotul produs de circulația automobilelor, trăsurilor și camioanelor pe lângă ferestrele sălilor în care se țin cursuri, va tulbura liniștea prelegerilor.Și se știe câtă nevoe are școala de liniște, cât de mult trebue înlăturat zgomotul care tulbură lecțiunile și distrage pe auditor. Iată de ce am scris acest articol: pentru ca să atragem atențiunea asupra cestui neajuns. Și apoi nu ar fi oare mai utilă chiar mai frumos pentru o școală o curte cu o grădină de recreație pentru studenți, cu arbori umbri la răcoarea cărora să poată studenții ceti și medita asupra lectilor ! Și ar înlătura multe alte inconveniente ce ar aduce circular în curtea Universității care cuprinde atâtea Facultăți cu un număr așa de mare de studenți. De aceea socotesc că ar fi bine să se renunțe la deschiderea acestei strade și a scuti școala noastră cea mai înnaltă, de neplăcerile multe ce ar putea rezulta, lăsandu-i și mulțumirea liniștei de cari arte totdeuna nevoe o școală. Cred de altfel că însăși autoritatea școlară se va opune din vreme la executarea acelui proect N. COLACESCU Consiliul Se șrne,fi alatări s’a depus la Cameră de către d. Mârzescu, ministrul de Justiție, proectul de lege pentru înființarea „Consiliului legislativ". In spiritul autorului procetului, necesitatea înființărei acestui consiliu ar fi justificată de numeroasele greșeli ce se fac azi ori de câte ori se modifică sau crează o lege nouă. Acest consiliu dar ar fi compus din specialiști, din tehniciani, cari să pună la punct legile și să le coordoneze între dânsele. Graba însă cu care liberali vor să treacă această lege și mai ales să facă numirile cari după proect ar trebui să fie făcute pe ziua de 1 Septembrie 1925, dă oriscum de bănuit. Întocmai cum au procedat în tot ceea ce au făcut, mulți își lijie D.V. BRATIANU SE ÎNTOARCE O telegramă din Roma anumța plecarea d-lui Vintilă Brătianu de la Paris spre București. Telegrama adaugă că ministrul nostru de finanțe a rămas satisfăcut de convorbirile avute cu d. Churchill, cu alți bărbați de stat și cu numeroși bancheri și industriași. Valoarea cuvintelor este pentru d. Vintilă Brătianu relativă. Satisfăcut a fost ministrul nostru de finanțe și cu rezultatele conferinței din Paris, pe care a părăsit-o cu mâinile goale și foarte firesc ar fi ca, in acelaș sens d-sa să fie satisfăcut și de numeroasele convorbiri avute în lunga sa călătorie. Dar țara nu câștigă nimic de pe urma satisfacțiunilor morale ale d-lui Vintilă Brătianu. Sunt trei ani de când d-sa se înapoiază cu aceleași rezultate, din numeroasele călătorii întreprinse în Occident. Și tocmai acest lucru ar trebui să-i dea de gândit. Căci vina insucceselor, nu se poate spune că o poartă țara. Atât timp cât d. Vintilă Brătianu va fi dictatorul vieței noastre economice, România nu va putea spera la concursul capitalului strein. Ceva mai mult — și acest lucru l’au afirmat personalități politice și financiare de seamă din Occident — chiar dacă ministrul nostru de finanțe ar renunța la concepțiile sale economice, situația ar rămâne neschimbată. Soluția care se impune de la sine, e unică și irevocabilă, plecarea d-lui Vintilă Brătianu. egislativ exprimă teama ca nu cumva și acest consiliu legislativ să nu fie altceva decât o nouă citadelă politică liberală. Pe vremuri, când cu chestia tramvaielor S. T. B. liberalii erau siguri că înalta Curte de Casație e cu dfxnși. Astăzi, aceeași liberali devin suspecți când vor să suspende inamovibilitatea și când se grăbesc atât de mult ca să creeze acest „consiliu legislativ". Ce admirabilă armă de guvernare ar mai fi acest consiliu și cum ar dicta d. Brătianu legile de care are nevoe și la cârmă fiind ca și în opoziție! Rămâne de văzut dacă proectul va trece așa cum este alcătuit, și dacă opoziția nu îl va modifica în așa fel încât acest „consiliu" să fie al cărei nu al partidului liberal. SPRE REFACERE., Importan prim a delegație a Sindicatului Morarilor a solicitat Primăriei Capitalei, autorizarea și concursul să importe grâu. In convorbirea avută cu un de ajutor de primar, morarii au arătat că pot aduce în țară grâu american, ca să asigure, până la noua recoltă, alimentarea cu pâine. Morarii cer dreptul sa vândă făina la prețul mondial, plus plata măcinișului. Ei cred că pot găsi grâu la prețul de 7 dolari chintalul. Nu știm ce va hotăra esc misiunea grâului, sustfiwită atunci când el nu se mai găsește nicăeri. Dar faptul categoric este că avem nevoe să aducem grâu străin, noi, cari trimeteam anual, înainte de război și numai din vechiul regat, peste 2 milioane de tonei! Inutilele discurii și replicele pătimașe nu fac decât să ascundă realitatea. Faptul pozitiv este prin urmare că după TREI luni de normalizare și de progres, — liberalii se pot mândri că am ajuns la importul grâului. O stare mai înfloritoare, pentru o țară agricolă, nu cunoaștem... Păcat că economiștii guvernului și competințele lui necontestate, nu văd și în importul grâului, o consecință a genialelor lor conscepții economice«