Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)
1925-06-02 / nr. 123
NEAMUL ROMÂNESC Director N. IORGA finui al XX, No. 123 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. FTMI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6. Telefon 12/60. Marți, 2 iunie 1925 Intimal arocuițt Franța luptă, și nu fără greutăți și îngrijorare, cu acele triburi marocane revoltate, care mai ieri aduceau așa de importante pierderi trupelor spaniole. E, desigur, o întețire la mijloc. Atitudinea, infamă, a comuniștilor francezi chiar, cari au spus în Cameră lucruri capabile de a indigna toate partidele rǎmase în tradiția sănătății naționale, indică pe unii dintre vinovați. Cine-și aduce aminte de visita lui Wilhelm al II-lea la apogeu în apele acestui Magreb african va gîci ca sînt și alte intrigi decît ale Internaționalei a treia. Dar situația de azi nu s’ar fi produs dacă în acțiunea tuturor Puterilor creștine, representînd aceiași civilisație, ar fi fost o înțelegere, dacă la Paris n’ar fi fost și oameni cari să se bucure de umilința de ieri a Madridului, dacă azi Madridul nu s'ar desolidarisa de preocupațiile Parisului. Chestiile coloniale se îndreaptă spre o nouă fază. Ea nu va privi numai pe una din țerile colonisatoare, ci pe toate. Problema scopului și a metodelor se împletește cu o alta: aceia a dreptului la viață pentru rasele indigene, care pot reclama măcar primirea la colaborație pe pămintul lor istoric, fără a răspinge acel aport care singur le poate desmorți și înot. E nevoie de desastre pentru a se înțelege acest lucru ? N. IORGA m mmim osos Reprezentanții reali ai țarei, excluși din Cameră după ordinele telefonice ale Marelui Invizibil de la Florica, de o majoritate slugarnică, au ridicat ori la Dacia cuvântul lor de energică protestare. S-a perindat din nou, în fata miilor de ascultători, tabloul sinistru al politicei guvernanților liberali. Au trecut prin fata noastră, toate neorânduelile, toată incompetența goală și pretențioasă, întregul cortegiu de mizerii care s-au strâns de pe urma politicei interesate a zarafilor cari ne guvernează. Politică de zigzaguri funeste unei sănătoase îndrumări economice. Politică de ilegalitate, de lipsă de respect pentru drepturile altora, de mizerie organizată după cea mai strâmtă și cea mai lipsită de orizont concepție din câte au putut fi aplicate vre-o dată, nu vre o țară din lume. Din nou s-a veștejit politica de amestec al armatei României, — în luptele politice pe motivul banalizat al primejdiei în care s-ar găsi țara. Nu există o primejdie de stat pe care o inventează tirania, în speranța că prin această sperietoare își va putea duce la sfârșit opera de dominație integrală a unei țări libere, conștiente și clădită cu viețile celor mai buni fii... Nu există o primejdie de stat. ..Dar este în adevăr una, care amenință un guvern incapabil, și odios. O primejdie formidabilă, care va dărâma nu numai regimul tiranic și nepregătit, dar însăși sistemul de guvernare al unei familii nesățioase, cu ambiții nemăsurate și neîndreptățite, cu apucături incalificabile. Vor cădea fără putința unei supraviețuiri, regimul și sistemul. Este ceea ce dorește țara întreagă, ajunsă la desperare în fața incapacitătei interesate care o spoliaza de patru ani de zile. [ii iote... Guvernul pare a fi hotărât a traduce în fapt intențiunea sa de a sugera majorității ca să se modifice regulamentul Camerii astfel ca la discuțiunea unui articol, nici un orator să nu poată vorbi mai mult de cinci minute. Un glumeț ar putea spune că guvernul e mărinimos. Cinci minute e doar timp mai îndelungat decât ii trebue cuțitului guilotinei ca să-și desăvârșească fatala cădere pentru o decapitare. Prestigiul regimului parlamentar se decapitează în cinci minute. Firește Camera e suverană, ea poate să-și modifice regulamentul. Dar deasupra dreptului ei în abstract considerat, oriși ce modificare trebue să se motiveze în chip temeinic. Modificări cari se fac numai de hatârul cutării voințe furioase că întâmpină o înpotrivire, modificări numai pentru a putea la un sfârșit de sesiune trece cu repeziciune uluitoare proecte de covârșitoare importantă, pentru a sugruma cuvântul opoziției, asemenea modificări coboară și prestigiul instituții și al celor ce le-au sugerat. Ori și ce urmă de încredere Instabilitatea legilor dispare în acest chip în tara noastră. Se știe cât rău ne-a făcut această neîncredere. Cât pățim pe urma ei. De ce guvernul nu caută să piardă nici un prilej pentru a o confirma și mări ? Ce preț se va mai pune pe o hotărâre ce trebue să rezulte din dezbateri, cari sunt de esența re omului parlamentar, când de fapt aceste desbateri se suprimă? Nimicirea instituții parlamentului se desăvârșește de acest guvern cu mult mai repede decât cei mai pesimiști ar fi putut-o prevedea. In cinci minute de mânie neputincioasă se poate lua o hotărâre atât de fatală. Decenii întregi n’ar fi îndestulătoare pentru a-i repara urmărite. POLITICE . Vintilă Brătianu declară că ii place cum e scris Viitorul. Ba bine că nu. Am vrea s'o vedem pe asta. Ca d. Vintilă Brătianu să se simtă fericit citind ziarele în care se arată la ce dezastru complect a dus politica d-sale. Și să fie amărât când vedem coloanele oficiosului că țara e fericită, contribuabilii mulțumiți, că progresăm, ne refacem, și că așa guvern capabil n'am avut niciodată... * In sfârșit ca să voteze reforma administrativă, guvernul a găsit o soluție genială, desființează regulamentul Camerei. In aceeași ședință deputații majoritari ridică mâinile în sus, votează proectul și se duc acasă. A doua zi ziarele liberale scriu că țara va fi fericită și că ai noștrii fiau făcut datoria. La camieră de ministru Kirculescu și-a luat aere de boxeur și a provocat pe membrii opoziției. A fost ca să zicem astfel, o veselie generală. Căci vorbea eminentul jurisconsult focșenean, strălucitul contimporan al d-lui Nicușor Săveanu. Dar riscurile profesiei de provoca lor, sunt cunoscute. Așa a pățit și d. Kirculescu, care a încasat o zdravănă săpuneală... Majoritarii spuneau mâhniți: — Păcat! Ai dracului și opozanții ăștia. Rău i-au frecat.* gulia excelenței... ........... ECOURI ! Un succes sportiv românesc la Sofia Sofia 1 (Rador). Echipa română de foot ball a sosit eri dimineață la Sofia fiind primită în gară de președintele federației naționale sportive din Bulgaria și de membrii organizațiunilor sportive din capitală. Peronul era decorat cu drapele românești și bulgare. In matchul disputat în fața unui numeros public, echipa română a câștigat 4 puncte contra două. Citiți în pagina II la Marea întrunire de protestare de la Dacia. Discursurile rostite Eminentul fruntaș al partidului national, d. Const. Argetoianu, a binevoit să facă geamului Românesc următoarele declarațiuni privitoare la legea administrativă, care se desbate actualmente în Cameră. DESCENTRALIZAREA — Descentralizarea administrativă a fost de aproape cinci decenii una din temele favorite ale așa zisei democrații românești! Nu este program politic de la 1870 încoace, care să nu enumere printre desideratele lui descentralizarea administrativă. Cum era chiar natural, în tața paradoxelor o asemenea descentralizare, reformă demarcatică, a fost editată în două rânduri de guverne conservatoare. Căpităniile generale ale lui Petre Carp nu erau altceva decât o încercare de descentralizare. Dar programele noastre politice vorbeau întâi de descentralizare, apoi de sufragiul universal și mult mai târziu au vorbit de expropriere și împroprietărire; totuși, problema descentralizării a rămas cea din urmă de rezolvit. O rezolvă oare proectul guvernului ? înainte de a răspunde la această chestiune mă văd nevoit să mă opresc puțin asupra acestei noțiuni a descentralizării. IN ALTE ȚARI — ȘI LA NOI Descentralizarea administrativă trebue privită din două puncte de vedere: cel istoric și real — și cel teoretic care, cred eu, e foarte vecin cu utopia. In toate statele occidentale, în care există o reală descentralizare administrativă, precum sunt între altele Elveția, Germania, Austria, Anglia, toate state de înaltă și veche cultură, descentralizarea este un rezultat al evolutiunei istorice. In aceste state viata publică, răspunderea cetățenească, controlul financiar, inițiativa culturală au început cu comuna ; comunele s’au liberat treptat de samavolnicia absolutistă ; dreptul și libertatea individuală, ca opuse și antagoniste absolutismului de Stat, s’au născut în comună. Să nu uităm că până azi Adunarea deputaților din Anglia se chiamă Camera Comunelor. In aceste state descentralizarea n’a fost niciodată legiferată în bloc, nu s’a sărit „a pieds joints“ dintr’un regim centralist într’unul de descentralizare. Instituțiile autonome comunale*au desvoltat pe cale evolutivă foarte lentă și educația cetățeanului s’a făcut paralel cu »creșterea răspunderilor ce cădeau în sarcina celulei comunale. Nu cunosc exemple printre statele în care descentralizarea administrativă își dă toate roadele, unde această descentralizare să fi fost obținută pe cale de reformă generală. La noi ideia descentralizării ca punct de program democratic s’a născut în bună parte și din constatările că cele mai multe din statele în care ea exista, erau și state cu adevărat democratice. Dar mai ales s‘a născut dintr’un spirit de protestare împotriva tuturor neajunsurilor vădite ale unei administrațiuni deplorabile, considerată drept corolar al unor metode de guvernământ despotice și exagerat centraliste UNIFICARE SAU DESCENTRALIZARE î — Și acum revin la chestiunea pusă: constitue reforma din discuția parlamentului o adevărată descentralizare ? Constat mai întâi că proectul guvernului poartă titlul de „Proect de unificare legislativă“. Și atunci mă întreb, ce vrea guvernul? Vrea o unificare sau o descentralizare ? Dacă ar vrea numai o unificare, am putea discuta și această chestiune pe larg și ne-am întreba întrucât ea ar fi necesară ? Nu văd interesul chiar pentru un stat unitar al unei unificări pripite. Sunt alte unificări care trebuesc făcute înainte de cea administrativă. Instituțiile locale și metodele de administrațiune intrate în obiceiurile oamenilor nu trebuesc schimbate decât cu multă băgare de seamă. Istoria ne arată că state mult mai înaintate ca noi pe scara civilizațiunei au ținut seamă întotdeauna de obiceiurile locului. State foarte unitare cum sunt Franța și Italia au respectat și respectă aceste obiceiuri. Ca să luăm exemple mai recente, atât puternica Rusie dinainte de război a respectat până la sfârșitul ei legislația românească din județele Cahul și Ismail. Franța victorioasă nu se gândește nici azi să schimbe legile din Alsacia și Lorena. Și dacă vroim să facem cu orice preț o unificare, apoi de ce nu am luat ca bază în locul organizației noastre din vechiul regat,principiile organizațiunii din Ardeal și din Bucovina, care au dat rezultate locale atât de bune — în locul neantului nostru administrativ, sau chiar principiile zemstvelor din Basarabia, care și ele sunt cu mult superioare principiilor noastre administrative. Dar eu nu cred că proectul guvernului vizează numai unificarea administrativă. Cred că guvernul a avut și are și o intenție reală de descentralizare și mai ales o idee de descentralizare. Atunci să vedem puțin cum încearcă să o realizeze. GREUTATEA CEA MARE Marea greutate a unei descentralizări pe cale de reformă generală este crearea celulei periferice cu răspundere și cu inițiativă. Din neant trebue creat un organism viabil. Acest organism nu poate fi mărginit la atribuțiunile care sunt de competinta strictă a unei legi administrative. In etapa culturală a vieței noastre de azi nu e de ajuns să lărgești competiția și inițiativa consiliilor comunale și celor județene, nu e de ajuns să lărgești cercul de atribuțiuni și mai ales de inițiative ale primarului și prefectului. Prin administrație se înțelege astăzi mult mai mult construcția și întreținerea drumurilor de tot felul, întreținerea și perfecționarea serviciilor sanitare, etc. O adevărată descentralizare cere prin urmare și descentralizarea tuturor acestor servicii tehnice. SERVICIILE TECHNICE Nu trebue însă pierdut din vedere că toate aceste servicii tehnice la noi în țară nu au, ca în alte țări înaintate în civilizație, unde găsim exemple de descentralizare, să întrebe sau să perfecționeze un aparat existent; acest aparat la noi trebue creat. Asemenea creațiuni ce reclamă metoda de înfăptuire treptată în conformitate cu un plan de ansamblu, — sunt în complect antagonism cu inițiative locale, bazate pe puteri și pe competințe inegale. Experiența a arătat la noi, că cel puțin pentru serviciul sanitar și cel al lucrărilor publice, o organizare generală și prin urmare centralistă este indispensabilă. Până acum 30 de ani am avut și noi spitalele, corpul medical, șoselele și podurile dependințe de comune și județe, a fost o cale. A trebuit ca aceste servicii să fie centralizate pentru a da modele cu care astăzi ne fălim. Cred totuși că și pentru aceste servicii a sosit momentul unei descentralizări relative : țara sa mării și vigilența centrului nu mai poate fi prezentă pretutindeni. REGIUNEA Mai cred însă că descentralizarea acestor servicii tehnice n’ar putea trece de regiune. Iată un prim motiv pentru care înființarea regiunei este indispensabilă. Dar pentru această înființare mai există un alt motiv pur administrativ Celula comunală și județeană acefală de azi nu se poate crea deodată. Răspunderea și inițiativa celulelor periferice nu se pot desvolta decât încetul cu încetul: transiția de la centralizare la descentralizare nu poate să fie bruscă. Și pentru ca organele periferice să poată funcționa In mod util trebuesc supuse, la început cel puțin, controlului și tutelei unui organ cât se poate de vecin care să coordoneze eforturile diverselor resorturi menite să constitue locul normal al intregei administrații publice. Un asemenea organ nu poate fi decât regiunea. REFORMA DIN 1921 In proectul de reformă administrativă pe care am avut onoarea a-l prezenta parlamentului și care a fost votat de Senat, am ținut seama de toate acestea. Toată arhitectura proectului avea în vedere descentralizarea regională a tuturor serviciilor publice. Proectul meu era numai o piatră dintr-un edificiu care urma să fie clădit și care, odată terminat, ar fi constituit, fără îndoială, o reală descentralizare regională pregătitoare a unei etape subsecvente în care s’ar fi ajuns, încetul cu încetul și la descentralizarea județeană și comunală. Prevăzusem în proectul meu nu numai descentralizarea regională a serviciilor tehnice, dar și acea a justiției și a contenciosului adminstrativ. Contenciosul administrativ mai ales, fără o descentralizare regională, este o literă moartă. Guvernul actual este foarte ingrat în modul cum a tratat proectul meu, nu numai față de mine dar și față de unul din cei mai buni și mai onorabili servitori ai partidului liberal. Și fiindcă nu s’a rosti niciodată numele lui în discuțiile din Cameră, tin să-i aduc eu acum omagiul recunoștințe pe care i-o datorăm toți. Proectul meu a fost în bună parte opera singurului om cu adevărate cunoștințe în materie administrativă, pentru țara noastră, a d-lui A. Crăsnaru. Există astăzi o adevărată știință administrativă cu tratatele, cu revistele, congresele ei, sunt chestiuni în știința administrativă, care nu se mai discută decât la noi, după cum numai la noi se improvizează peste noapte competente de operetă și se transformă dovlecei în castraveți. REGIONALISM ȘI REGIUNE Nu mai insist asupra importantei regiunei din punct de vedere etic. REGIONALISMUL E UN PERICOL NUMAI ATUNCI CÂND EL AR PUTEA FI SINONIM CU NOȚIUNEA DE ANTAGONISM IN DESVOLTAREA UNITARA A UNUI POPOR. CÂND INSA ACEASTA DESVOLTARE UNITARA, ÎNCHEGATA INTR’UN IDEAL COMUN EXISTA, REGIONALISMUL ESTE FECUND ȘI DATA TOR DE VIAȚA. Nu mă pot întinde asupra acestei idei fiindcă m’ar duce prea departe; exemplele Elveției, Germaniei, Italiei, puse în opoziție cu centralismul și antiregionalismul francez ilustrează mai bine decât o lungă desvoltare binefacerile focarelor provinciale. Dar lăsând la o parte istoria și teoria din punct de vedere practic DESFID O REFORMA DE DESCENTRALIZARE SA FIE APLICATA IN MOD REAL FARA INELUL REGIUNEI. Am cunoscut celula comunală și județeană ca ministru de interne și nu-mi fac nici o iluzie asupra celulei de mâine. Fără tutelă regională inițiativele celulare, dacă se vor constitui VOR DUCE LA CEA MAI DESAVARȘITA ANARHIE ȘI LA RUINA PUȚINULUI BINE REALIZAT ASTAZI. EXEMPLE EDIFICATOARE „Gașca și politica fără control vor ține locul inițiativei bine chibsuite. Vreți exemple. (Continuarea în vag, ll a) Una din legile cele mai de seamă e în discuția Camerii. Proectul așa cum s’a prezintat trădează toată diversitatea de păreri a celor ce ’n mod succesiv l’au remaniat. Fie ce articol, prin inversiuni de fraze, prin adausuri, prin prezența de enunțări ce nu mai au nici un rost, poate să dea loc la interpretări diferite și contradictorii care să-i paralizeze eficacitatea intenționată. S-a observat mai de demult că redacțiunea legilor lasă simțitor de dorit, ultimile legiuiri mai cu seamă prezintă acest neajuns, multe din dispozițiunile lor fiind din această cauză inaplicabile. Printre aceste legi se numără mai ales acelea care au fost votate — pentru a vorbi așa — în momente de latitudine ca cele de azi, impuse — pentru a fi mai exacți— de o majoritate samavolnică dorită de o vacanță prematură. Constatarea relei redactări a legilor, a recunoscut-o chiar actualul guvern, creând așa numitul consiliu legislativ. Nimic mai firesc deci decât ca reprezentanții opoziției care nici nu pot fi terorizați de guvern, care nu sunt orbiți de auto-sugestia infailibilității acestuia ca membrii majorității, în fața unui proiect de importanță atât de capitală ca acela al legii administraive să caute a aduce pe cale de amendamente toate îndreptările posibile. Sunt îndreptățiți la aceasta cu atât mai mult cuvânt cu cât cum s‘a arătat de la început, dintr’un spirit de conciliatiune în proectul propus se găsesc urmele bine distincte ale inițiatorilor săi. Suprimările ce se impuneau nu s au făcut pentru a nu jigni susceptibilitatea celor dintâi propunători In proect există astfel dispozițiuni ce se anihilează și-n întregul lui se prezintă într’o redacțiune confuză. In a.c<’.-isi ohi-sÍ.Í tmo tie redac țiune pură se adaogă și acela că opozițiunea este datoare de a căta în chip cât se poate de stăruitor să prefacă conținutul unora măcar din articole care îndepărtează legea de la cerințele modemne în materie administrativă și s’o apropie cât mai mult de declarata inenție a însăși propunătorilor ei. Căci cu partidul liberal se întâmplă acest fenomen ciudat, ca atunci chiar când e bine intenționat, să nu dea curs de realizare intențiilor sale din cauză că ele sunt deformate de anumite teze ale temperamentului conducătorilor săi. S-a întâmplat astfel de sigur, cum toți oratorii la discuția generală au arătat-o și cu principiul de descentralizare sub a cărui firmă legea se prezintă. Fie ce articol ce se succede îl fă limițează pînă a sa ajunge la negația lui completă. Independent de tardivitatea „sezonului“ la care legea i’a adus în discutiune pentru motive binecuvântate discutiunea pe articole trebue să fie din cele mai ample. Desigur că lucrul nu poate să fie pe gustul majoritătei și a guvernului. In momentul de fată el e, animat de preocupări cu mult mai apropriate a intereselor sale. Convențiile cu Banca Națională își așteaptă rândul. Votarea lor e de un interes imediat pentru viitorul însăși al partidului. Este firesc ca el să dorească buscularea unei discuțiuni care are un caracter mai degrabă teoretic și dezinteresat pentru a purcede la discutarea și votarea unor pro.cote atât de strâns legate de structura intimă a organizării lui. Din aceste preocupări și din înpiedicarea lor de a le realiza cu un moment mai de grabă, rezultă toată ciuda majorității și noua învinuire adusă opoziții că ar face obstructionism. Obstructionism fiindcă a luat în serios discuțiunea unei legi de o așa de însemnată înrâurire asupra vieții tării. Obstructionism pentru că din respect pentru prestigiul parlamentului, opoziția nu înțelege să se strecoare o lege a cărei redacție să fie o monstruozitate de confuzie. Obstructionism pentru că opoziția insistă ca formele regulamentare să fie măcar păstrate. Obstructionism, pentru că dintr-un sentiment de pudoare, întârzie cu câteva ore închiderea unei discuțiuni care să lase loc liber pentru votarea unui proect ce se leagă atât de strâns de interese de partid și atât de puțin de cele obștești. Obstrucționiști azi pentru că în urma celor două întruniri nu se mai prinde calificativul de bolșevici. O serie de învinuiri una mai nătângă decât cealaltă. E de mirare chiar, cât de puțin fertile sânt născocirile boncii ministeriale și cum de nu se teme de imediata desmințire a realităților. După scrupulozitatea unei discuții se numește obstructionism atunci se vede cât temei se poate pune pe acuzările ce se aduc opozitiunii. Obstructionismul de azi, prin acea denaturare a înțelesului noțiunilor atât de scumpă partidului liberal, este tocmai manifestarea cea mai concretă a îndeplinirii îndatoririlor pentru care alegătorii și-au trimis aleșii în parlament. Un asemenea obstrucționism cinstește pe cei ce-i practică. Reforma administrativă Interview cu d. Const. Argetoianu *S**S**0«*SUNT Părerile autorului legal din 1921 asupra reformei administrative a guvernului liberal, din 1925 &NE JUCAM, ASTAZI DE-A VOTATUL LEGILOR. RAMANE CA MAINE SA NE PUNEM PE TREABA“, DECLARA DISTINSUL NOSTRU BARBAT POLITIC. Obstructionism! C. ARGETOIANU Acuzația de trădare D. profesor Iorga, în desvoltarea interpelării sale, dealungul căreia vibra conținuta indignare a unui suflet onest, a arătat în ascultarea înmărmurită și uluită a tuturor că procedeul acuzării de trădare de neam nu este o inovație a celor de pe urmă dintre coucătorii partidului liberal. Cu documente în mână a dovedit cum aceiași acuzare s'a adus și-n trecut unor bărbați al căror nume se păstrează azi în patrimoniul moral al neamului. Este un sistem statornic, reflex al unei mentalități speciale. Este un sistem insă care desminte pretențiunile de cald patriotism ale partidului liberal. Căci în amândouă ipotezele, fie că acuzarea ar fi adevărată, fie că ar fi o simplă născocire, formularea aruncă asupra țării ce ar număra asemenea și o lumină atât de tristă, încât o elementară datorie de patriotism ar f impus tăinuirea ei in prima ipoteză, alungarea ei ca o ispită blestemată în a doua. Din fericire pentru prestigiul fără repetirea acuzării ii dovedește inanitatea. Căci dacă această tendință de trădare are reală, atunci ea are un defect al conștiinței cetățeneși in genere și trădatori ar trebui să se numere și‘n rândul partidului liberal, neputându-se admite ca el să se grupeze numai în celelalte partide. Din fericire deasemeni tot pentru țară tot răul acestei opere de statornică defăimare e contrazis de progresele ce le-a desăvârșit și care, nu sunt rezultatele activități unui partid, ci ale eforturilor colectivități naționale. Denunțând ca incontestata-i autoritate sistemul liberalilor din tată-n fiu, d. profesor N. Iorga a arătat încă odată mai mult nevoia primenire! moravurilor noastre clitice și a adăugat un temei nou opoziției alăturata» Un oaspe de seamă Prof. Pittard, distins antropolog și arheolog a ținut recent trei prelegeri publice, sub auspiciile Institutului Sud-Est European. Oaspe, pentru scurtă durată al României, a ținut ca prin conferințele rostite în specialitatea sa, să aducă tinerei științe românești aportul său modest dar savant. A vorbit despre omul primitiv. Și a arătat tot ce poate azi afla omul despre omul de altădată, pe temeiul cercetării resturilor de oseminte. Dar profesorul Pittard nu e numai savantul investigator în domeniul antropometriei și al uvdelor dolicocefale sau brachicefale. Și nu e nici oaspe întâmplător al nostru. Intr'adevăr, el ne cunoaște de mult, și în repetate rânduri a trăit timp îndelungat în România. Acum vreo 25 de ani era oaspete Prințului Gh. Bibescu la Posada. Cu acest prilej a cunoscut și cercetat în amănunțimi întreaga vale a Prahovei. Deasemeni a întreprins intense studii antropologice la Comuna Cucuteni din jud. Iași și în Dobrogea. Căsătorit cu renumita romancieră Noële Roger, a revenit în România și amândoi au dus viață de cort pe câmpiile și dealurile Dobrogei. Mozaicul bătrânelor popoare din această regiune a fost unul din obiectele principale ale cercetării savantului. Iar pentru romancieră, viața aceasta quasi-nomadă, trăită în mijlocul aproape al zlătarilor, pe care profesorul Pittard îi cerceta de predilecție, desigur că nu cu puțin va fi îmbogățit imaginația fecundă a scriitoarei. Aceștia sunt oaspeții noștri de acum. Prieteni ai României. Profunzi cunoscători ai ei și dornici de-a vedea această de-a doua țară a lor pe drumul frumos al culturii europene,