Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)

1925-06-02 / nr. 123

Cuvântarea d-lui Dem. Dobrescu D. DEM. DOBRESCU, mulțu­mește cu recunoștință pentru ale­gerea ca prezident al acestei adu­nări, care va­­ intui pentru tot­deauna acest guvern nenorocit. V’ați strâns aici, — spune d. Do­brescu — ca să vă arătați păsurile. Până astăzi însă văd că numai vorbiți, nu acționați. Să știți, însă, că cetatea lui Brătianu nu se poa­te dărâma, ca Ierih­onul, numai la cântece. Trebue să se treacă de la vorbe la fapte (Aplauze. Strigăte: Așa el Să trecem la fapte!) Mijlocul decisiv pentru a dărâ­ma guvernul ar fi facerea fuziunii intre partidul naționalist și parti­dul țărănesc. (Aprobări unanime și aplauze care durează câteva minute). întrunirea de astăzi e întrunirea parlamentarilor excluși de către guvernul lui Abdul Hamid, exclu­și pentru că arată toate nelegiuiri­le și toate tâlhăriile regimului. Aceștia convoacă astăzi aici un alt parlament, alături de parla­mentul rușinei naționale și aces­ta e parlamentul cel adevărat, par­lamentul celor cinstiți și cu dra­goste de țară. Să arătați deci că nu Camera reprezintă țara, ci d-voastră, cei adunați aici. (Aplauze prelungite) D. Dem. Dobrescu dă apoi cu­vântul d-lui Gr. Diaconescu, depu­tat de bacău, care, primit cu en­tuziaste aplauze rostește următoa­rele : .NEAMUL ROMANESC* 3 Lupta Împotriva tiraniei Protestarea cetățenească de la DACIA Discursurile d-lor: Grigore Diaconescu, deputat de Bacău; Virgil Madgearu, deputat de Ilfov; Pompiliu Ioanițescu, D. I. Ioanițescu, deputat de Ilfov și Const. Argetoianu, deputat de Do­il Moțiunea care înfierează guvernul și cere alungarea regimului ilegalităței și provocărilor In i­ibima Dadei,­­de unde s-a dat de atâtea ori eminaJul luptelor pentru libertate și democrație, de­­ unde a pornit și avântata acțiune a Opoziției Unite. , §i­eiu să*8 ori cuvântul deputații excluși din Ca­­riera Liberală de grupul necugetător al mugurită­­ței numite de regimul pașapoartelor. In fața miilor de cetățeni cari tiviseră sala, sce­na, lojile, culoarele, s-a manifestat ori, caldă și infio­rată de indignare, protestarea aleșilor reali ai ța­­ rei. A fost încă una din demonstrațiile puternice ale Opoziției Unite în lupta grea pe care o duce împo­triva unei tiranii pe care o agonie fatală a făcut-o să­­și piardă mințile. A fost o dovadă mai mult că frun­tașii țarei nu se înspăimântă de furioasa deslănțui­­­­re a calomniilor, a infamiilor, și a provocărilor, de care dispun forțele întunecate ale guvernării dic­tatorului obosit de la Florica. Dorința supremă a țărei, manifestată și eli, la Dacia, s-a rezumat in formidabilele ovațiuni și ura­te cu care s-au acoperit ultimele cuvinte ale mo­­ț­iun­ei: TRAIASCA REGELE ! JOS REGIMUL GRAȚIE­RILOR ! Deschiderea întrunire! Încă dinainte de orele 9, deși întru­nirea fusese anunțată pentru orele 9 și jumătate, sala Dacia era tixită până la ultimul loc. Parterul, lojile și balcoanele gemeau de lume, ca și vasta sală din dreapta celei de spec­tacole, ca și curtea Daciei Mulțimea care nu a mai găsit loc în sală, s-a urcat până și pe acoperișul clădirii în dreptul ferestrelor, pentru a putea asculta cuvântul fruntașilor opozi­­­iei unite. Intrarea pe scenă a d-lui C. Arge­toianu este salutată cu urale și ova­țiuni care cu greu se pot domoli D. D. R. Ioanițescu este salutat și d-sa la sosire cu o caldă și prelungită ma­nifestație de simpatie. D. Virgil Mad­gearu, voind să treacă prin sală, este luat și dus pe umerii cetățenilor pâ­nă pe scenă. Entuziasmul cetățenesc pentru fruntașii opoziției­ unite ia proporții uriașe. Strigătele de „Trăiască opozi­­ția­ unită!, trăiască Nicolae Iorga!. Trăiască Ion Mihalachel trăiască Iu­­lu Maniul trăiască doctorul Lupul" nu se mai sfârșesc. ASISTENȚA. Intre fruntașii partidelor opoziției unite care umplu scena Daciei, no­tăm !n fugă pe d-nii: C. Argetoianu, C. Cihodariu, n­. Mnonescu, fost mins­tru, Dem. Dobrescu, Șt. Meitani, C. Davilla, Virgil Madgearu, Pompiliu Ioanițescu, Mateescu Capetineanu, ge­neral Anastasiu, Th. Costescu, Iulian Vrăbiescu, D. Istrate, deputat de Ia­lomița, D. K­. Ioanițescu, D. Diacones­cu, Emanuel Protopopescu Pake, Vic­tor Duculescu, dr. G. Radulescu, Pos­telnicu, Al. Cusin, Murgășeanu, fost secretar general, P. Suciu, colonel Chirițescu, Giurculescu, deputat, Be­llu­, Ștefănescu Zănoagă, Em. Cavale­­ru, dr. Topa, General Gârlișteanu, dr. G. Rädulescu, V. Ioachim, V. Dinces­­cu-Bolin­tin, etc., etc. * Cu mare greutate d. D. R. Ioanițes­cu isbutește sa potolească pentru o clipă uratele și stigătele de „ trăias­că­­“ ale cetățenilor. D. D. R. Ioanițescu propune alege­rea ca președinte al întrunirii a d-lui Dem. Dobrescu, președintele Uniunii advocaților, pe care adunarea il acla­mă in unanimitate. Rare­ori am vorbit cu inima ,­­ffi­ de strânsă de durere și Îngrijora­re. Ceia ce se petrece azi sub ochii noștri depășește o tragedie. Pentru mine cel puțin — care nu m-am putut deprinde, și nu mă voi­­ putea deprinde să înghit șerpi nici măcar în politică — tabloul de azi al țărei este sfâșietor (Aplauze, aprobări) Când în mintea mea este totdeauna proaspătă și trează memoria înainta­șilor mei, chinuiții clăcași din Văile Trotușului, când în fața orașului meu natal, sau desfășurat cele mai des­perate lupte între drept și brutalitate, când mi-am făcut copilăria cunos­când fie­care creastă de deal, fiecare copăcel — din munții Oituzului, Cire­șoaei și Coșnei, iar în timpul bărbă­ției am apărat și eu acești munți scumpi. In țărâna cărora m'au a­mestecat și pe mine obuzele dușmane, nu-mi vine a crede ochilor că noi moș­tenitori ai necazurilor gliei și păr­tași la făurirea visului de totdeauna, că noi am putea fi apoi bruscați și loviți în țara noastră în ceea ce este mai scump omului, — ideal pentru care a sângerat atâta omenirea, — în libertățile și în credințele noastre cinstite, și să fim tratați, după acest război sfânt, ca niște robi de pe o mo­șie fanariotă . In mintea mea de țăran cinstit, mă întreb: „Cum poate răbda Dum­nezeu, cum pot răbda oamenii atâta nedreptate?“ (Aplauze entuziaste). Excluderea trimișilor țarii DIN PARLAMENT Când însă nu s'au uscat nici mă­car lacrimile din ochii văduvelor și orfanilor de război, când s'au stins a­­proape luminile moșnegilor de atâta plâns în așteptarea — încă — a celor mai buni zi ai țărei, cum poate Dum­nezeu, cum pot oamenii să îngăduie Suprimarea celor mai omenești drep­turi printr'o guvernare vitregă de oa­meni In parte străini și de sângele și de sufletul țărei? Când s'a vărsat atâta sânge pentru „dreptate", când mămăliga ce o mân­căm azi are în porumbul ei îngrășă­­mintea ce au dat-o pământului atâtea lăstare scumpe nouă, — cum se poa­te îngădui atâta neomenie, după atâ roului necunoscut Ei profanează — speculând — până și liniștea, atât de necesară, iubitului nostru suveran care este bolnav. (Strigăte: Așa el). La adăpostul durerilor regale și cari sunt și durerile neamului, libe­ralii punând degetul la gura, reco­mandă tuturora „liniște! Maiestatea Sa Regele suferă" și sub această „li­niște sfântă" ei își Îndeplinesc planul lor de răpirea tuturor bunurilor ță­­­rei In fața acestui tablou, puteam noi deputații voștri sta nemișcați Și pentru că am protestat demascându­­le netrebniciile, ei ne-au scos din sfatul țărei, cu ușurința cu care scoți din casă pe un netrebnic. Acest atentat la viața parlamen­tară, este fără de precedent în ana­lele parlamentare. — Să-ți bați adversarii prin jandar­meria țărei și să-l excluzi din Came­ră, acestea sunt sisteme cari pun pe gânduri și pe cel mai cuminți și mai la suferință? (Aplauze și strigăte de indignare). Cum de rabdă cerul, cum de-i rabdă Maiestatea Sa Regele, cum de-i rab­dă țara? (Aplauze). Să ne vedem noi, adevărații trimiși ai dv. în Sfatul Țărei bătuți tn afară de Parlament, maltratați și izgoniți din Parlament, fără de nici o vină și prin călcarea legilor, de cei ce sunt puși acolo ca să le facă, — mă întreb: unde poate duce toată aceas­tă durere înăbușită? (O voce: Mai bine să nu spunem unde) și,dacă să crimez, n'o fac­ pentru că aș fi slab de îngeri ca femeile, ci pentru că iu­­bindu-mi prea mult țata, nu o pot și nu vreau să o arunc în desnădejde; prin gesturi, cari de altfel s-ar putea explica. UNDE-I DREPTATEA? UNDE-I O­­MENIA? La adăpostul marelui război de re­întregirea neamului s'au pus la pra­dă „bandiții“. Ei profanează marele război: ei profanează mormântul serioși oameni de stat Cât poate du­ra asta­? (Voci, o să se isprăvească curând!) [fața, încă roșie de sângele răzbătu­lui, poa­tee? poate suferi o astfel de pălmu­ Din cer pare că aud — ca răspuns, — un lung hohot de râs și de batjo­cură! Râd de noi străbunii noștrid, râdi foși­­ii robi ai gliei, râd In hohote de bat­jocură și morții noștri scumpi, și, din hohotele lor dureroase, disting voci Înăbușite și din fundul pămân­tului: „Noi am muri cu drag, pentru ca după noi, în țară să fe mai multă dreptate, mai multă omenie!"." „Unde-i dreptatea? Unde-i omenia?" (Aplauze entuziaste și prelungite). * După aplauzele care salută cuvin­tele d-lui Gr. Diaconescu, ia cuvântul in aclamațiuni și aplauze prelungite, d. Virgil Madgearu. —Cetățeni ai Capitalei­ felul cum m'ați primit, m'ar dispensa să vă spun cum, de ce și de cine am fost exclus din Cameră. Totuș vă voi da câteva explicațiuni. Am întrerupt pe generalul Averes­­cu (strigăte: Jos strigoii!), care și în parlamentul acesta joacă acelaș rol de interpus și de umil servitor al d-lui Ionel Brătianu (aplauze, strigă­te de­ Așa e). Și i-am spus: ai uitat răspunderile. Și la acest glas a vibrat inima prezidentului Camerei, pentru că primul-ministru nu era de față. Și atunci fără să fi adus nici o injurie, nici Tronului nici miniștri­lor, nici n'am făcut scandal cum scrie la regulament, deputați și din majori­­­tate au făcut tumult, și eu am fost exclus pe 20 de ședințe din Cameră. VOIA VISTIERNICULUI Am fost exclus pentru că așa era voia vistiernicului Vintilă. E însă ex­plicabil că am fost dat afară din Ca­meră pentru că de trei ani de zile am urmărit activitatea ministrului de finanțe. Dacă am făcut-o, n'am avut la bază nici un resentiment personal Ar fi făcut la fel, oricine ar fi fost ministru de finanțe, pentru că aceasta e datoria mea, ca și a oricărui depu­tat, pentru că problema care trebuia rezolvată pentru ridicarea țării era problema financiară (Aplauze). Nu mi-am făcut deci decât datoria urmărind activitatea ministrului de finanțe timp de trei ani și jumătate. Iată cum am urmărit-o: In 1922 am dovedit că d. Vintilă Brătianu nu avea nici un program fi­nanciar, intrebându-1 dacă-1 are în discuția la Mesagiu. (Strigăte: Jos cu dl).I-am spus atunci că face politică de zaraf și politică de mărunțișar și i­ttr'adevăr numai pe aceasta a fă­cut-o. CONSOLIDARE ȘI... BACȘIȘ In 1923 l-am tras la răspundere pentru felul cum a făcut așa zisa con­­­solidare a bonurilor de tezaur în stră­inătate. Am dovedit atunci­ căd. .Vin­tilă Brătianu s-a servit de Sir Basile Zaharoff, pe unul din financiarii cei mai veroși din Europa, plătind 900 milioane comision, în loc să trateze cu financiarii serioși din occident. Am arătat atunci că toți samsarii au redat parte din acest comision samsarilor politici, care au primit deci bacșișuri din averea țării După un an, ducându-mă la Paris am a­­flat că directorul bănci cu care tra­tase consolidarea— Banque de Seine — fusese dat judecății tot pentru ase­menea afaceri de către acționarii băncii. D. C. ARGETOIANU: A măr­turisit d. Vintilă Brătianu în ex­punerea făcută presei că țara e discreditată în străinătate. LEUL ȘI PIEILE D. VIRGIL MADGEARU, în continuare, arată că în 1923 a fă­cut o interpelare în chestiunea leului, care scădea mereu, ară­tând­ făgăduelile mincinoase fă­cute de către partidul liberal în această chestiune. Am tras și a­­tunci la răspundere pe ministrul de finanțe, și am arătat unde ne duce politica liberală a leului, cu veșnicile oscilațiuni ale valutei noastre. Tot în 1923 am mai ridicat și colțul gospodăriei dinlăuntru a ministerului de finanțe. Am ară­tat hoția exportului de piei, și atunci s-a dus și ultima faimă a d-lui Vintilă Brătianu, că știe să conducă o gospodărie. Atunci ura d-sale contra mea a ajuns la ma­ximum. Am mai arătat că bugetele mi­nistrului de finanțe sunt toate fal­se, și situațiunea funcționarilor, a tuturor instituțiilor țării, în fru­nte cu armata, ar face, într'o ța­ră mai conștientă, ca acest gu­vern să nu mai poată sta nici 24 de ore. ACAPARAREA AVUȚIILOR TARII In 1924 am ținut piept în Came­ră acaparării tuturor bunurilor țării liberalilor. Mai ales la legea minelor am descoperit planurile ei, ea nu a fost făcută pentru ex­ploatarea rațională a petrolului, ci exclusiv pentru salvarea finan­­ței în frunte cu Banca Româ­nească. Legile liberale, în loc să aibă un caracter general, sun­t făcute pentru anumite societăți sau anu­mite persoane, înțelegeți de ce ura d-lui Vin­tilă Brătianu împotriva mea. Ura e, însă, un semn al neputinței. Se simt umiliți, numai oamenii care nu pot ieși ei singuri la soare. Nu­mai cei ce nu pot uza de lupta dreaptă, numai aceia se servesc de forța publică pentru a stăvili lupta spre lumină și adevăr. OPERA CONSTRUCTIVA OPOZIȚIEI­ UNITE Spun liberalii că noi nu facem operă constructivă. Se poae însă construi pe nisip, fără nici un plan. Politica e însă arta de a preve­dea viitorul. Ce a prevăzut oare guvernul din cele ce s'au întâm­plat? Absolut nimic. Ei spun deci că facem operă distructivă. Dar operă distructivă e să împiedecăm pe d. Ion Brătia­nu de a-și alege moștenitor la guvern? Facem operă constructi­vă, pentru că vrem să deschidem țara spre o viață constituțională a­tractive pe care o vom face. Am avut deja război încoace numai guverne iresponsabile. Dacă noi vom inaugura primul guvern res­ponsabil, nu vom face oare cea mai constructivă operă? POLITICA LIBERALA A GRÂU­LUI Ni se mai spune că opoziția­­unită n'are un program. Ce pro­gram aveau liberalii în 1921, când au venit la putere! Bârguelile șe­fului lor de la Eforie! Ce s'a rea­lizat însă și din acest program? Nume, absolut nimic. Priviți, domnilor, ce s'a făcut în chestiunea pâinii (indignare în sală și strigăte de­ jos ceicescum, pasc pâinea poporului). De la 1922 9i­acuma, reprezentanții opo­ziției, au arătat că politica finan­ciară și economică a guvernului e o politică de descurajare a cul­turii grâului. Toată politica liberalilor a fost o politică de zigzaguri, și la fie­care răspântie a ei e un interes meschin al trusturilor liberale. SOLUȚIUNILE OPOZIȚIEI UNITE Noi, reprezentanții partidului na­țional și ai partidului țărănesc, am dat soluțiunile la toate nevoile tari». Programul nostru l.am pu­tut stabili deci în 24 de ore, îm­preună cu ű. Mihai Popovici. Pro­gramul nostru îl putem trasa foar­te ușor, pentru că suntem de acord cu partidul național, că țara are nevoe de un regim care să respec­te ființa și demnitatea omenească așezate numai pe legalitate. Suntem de acord cu partidul na­tional că ne trebue un regim eco­nomic bazat pe stabilizarea mo­nedei și bugetului. Suntem de acord că trebue să facem politica producătorilor îm­potriva politicei actuale a para­ziților. . Suntem de acord cu partidul na­țional să facem o politică buge­tară realăi și să organizăm bogă­țiile acestei țări, pe baza coopera­ției țî la colaborarea capitalului străin, într'un regim de stabili­tate și de legalitate. Și mai suntem de acord pentru o politică de economie a oameni­lor, care să dea buna stare a cetă­țenilor de la sate și de la orașe Acestei politici i se opun libera­lii, i se mai opun liberaloizii­ în­­treținuții liberalilor în diferite partide. Grupul cel mai impor­tant al liberaloi­zi­lor sunt averes­­canii, o sucursală a partidului li­beral. Sunt poate liberaloizi și în par­tidele noastre, dar ei nu vor mai putea ridica capul, pentru că ța­ra cere o forță politică de cohe­­ziune, care nu poate ieși decât din mănunchiul de oameni care au o concepție și care au convingeri. (Aplauze furtunoase. Strigăte pre­lungite de. ..Jos cu ei. Trăiască opoziția unită! Trăiască partidul național-țărănesc !>), D. Dem. Dobrescu dă apoi cu­­vântul d-lui Pompiliu Ioanițescu, fruntaș al partidului țărănesc, (Primit cu oii aplauze). Aplauzelor cu care mă primiți dați-mi vor să le dau adevărata destinație, să le tri­mitem drept palme pe obrazul guver­nului. (Aplauze, jos guvernul). Cel mai mar și­ mai luminat cole­giu din­­ord. Capitala și județul prin miile de alegători care sunt aci de față ratifică acțiunea noastră parla­mentară prin care am demascat o­­piniei publice că un guvern in ago­nie și-a propus suprimarea libertăți­lor publice. (Strigăte, jos dictatura! Jos șobolanii). Starea de asediu, înjosirea presti­giului armatei și tot sistemul polițist care a pătruns tn toate instituțiunile face dovada că acest guvern, venit la cârmă prin ușa din dos a palatului, nu poate guverna decât prin dicta­tură. (Aplauze. Jos guvernul. Jos ti­rania). Camera, produs al furturilor de urne este o coterie pătimașe și îndrăzneață, care acoperă regimul de jaf al avutului statului. (Strigăte, jos camarila liberală). MĂSLUIREA EXPROPRIERE! ȘI A VOTULUI UNIVERSAL Urmăriți toată activitatea lor ca partid și ca guvern; nici o ideie no­­bilă nu a răsărit și nici nu putea ră­sări din sufletul zarafilor, lacomi de arginti. Din contră au compromis și au pângărit toate ideile nobile și toate instituțiile fundamntale ale ță­­rei. Au măsluit exproprierea, cu aju­torul comitetului agrar care a fost transformat într'un fel de BURSA A­­GRARA. (Aplauze). Au măsluit sufragiul universal prin furtul de urne. De două ori îna­intea liberalilor masa cea mare a sătenilor chemată la viața politică, a dat dovadă și la 1919 și la 1920 că înțelege importanța sufragiului uni­versal. Guvernul liberal în loc să încura­jeze aceste frumoase începuturi prin jandarmi, violențe și furturi de urne, a pângărit sufragiul universal, o­prind în loc deșteptarea politică a țărănimei. LEGEA ADMINISTRATIVA ESTE MORMÂNTUL DEMOCRAȚIEI Acum încearcă să măsluiască gos­podăria comunală prin pângărirea principiului descentralizării. Prin reforma administrativă se ur­mărește instituirea unui regim in­chizitorial prin membrii de drept și puterea excepțională dată prefectu­lui. Se mai urmărește ca partidul libe­ral să-și numească senatori de drept, consilieri comunali de drept și consi­lieri județeni de drept pe câte 9 ani. Numai pentru acest scop, și-a al­cătuit Camerele de agricultură, Ca­merele de Comerț, Camerele de mun­că și legea administrativă. Legea administrativă este mor­mântul vieții politice, după cum re­valorizarea și prelungirea privilegiu­­lui Băncii Naționale a constitui mor­mântul economiei naționale. ROBIREA ECONOMICA: PIRA­ȚII NAȚIUNEI Toată preocuparea lor a fost robi­rea economică și acapararea artere­lor vieții naționale. Au cointeresat N. F. R. care a fost contopit cu S. R. D. Au înghițit Cuturul, Hunedoara și Ghețarul, contopindu-se cu Reșița, care s'a liberalizat. Minele de cărbuni de la Lonea și Surduc au fost înghițite de Petro­șani. Petrolul a fost naționalizat după modelul Creditului Minier și Steaua Română iar în momentul de față ga­zul metan și toți generatorii de ener­gie, se caută a se acapara de finan­țE (Aplauze, strigăte, Frigul). Și când mai vedem cum urmăresc și vor să înghită pădurile, ciocurile, bălțile și peștele, această hrană a să­racului, avem dreptul să strigăm. JOS PIRAȚII AVUȚIEI NAȚIONA­­la liberală. (Aplauze, strigăte). ZARAFII NU SE GÂNDESC LA MUNCITORIME Nici o lege cu caracter social și muncitoresc n'a fost votată. O legis­lație muncitorească presupune milă și iubire pentru durerea omenească, ori aceste sentimente nobile, nu pot găsi răsunet în sufletul speculatori­lor nevoilor publice. Legea repaosului duminical a fost adusă sub­ presiune și in urma miș­­cărei funcționarilor comerciali și e concepută cu sfidarea tuturor prin­cipiilor pentru garantarea odihnei săptămânale. (Aplauze) Au venit insă cu Camerele de mun­că; ce inconștienți! Camerele de muncă sunt organele care urmează să se aplice cu o legislație minucitorea­scă de protecție, organizare și salari­zare. Noi nu avem o asemenea legislație complectă, care să ceară înființarea Camerelor de muncă. Motivul creier­ei camerelor de mun­că este tocmai ca să le dea senatori de drept. (Aplauze) Unde este codul muncii ? Unde este codul asigurărilor ? Iată clar politica muncitorească a liberalilor, nu legi, pentru muncitori ci fațadă pentru realizarea scopuri­lor de partid. (Aplauze). ÎNCĂTUȘAREA ECONOMICA DUCE LA ASERVIREA POLITICA Câte fapte atâtea atentate iu «?><­<n politică și la avutul națiune­i. Ne ridicăm și nu vom tolera libe­ralilor ca prin subjugarea economică să ducă la dominațiunea politică. Nu poate exista independență poli­­tică într'un regim de încătușare e­­conomică, iată doctrina noastră, pen­tru care înțelegem să luptăm cu ori ce sacrificii. In această luptă grea și-a dat mă­­na tot ce tara are mai democrat si mai iubitor de neam, partidul națio-i nai, și partidul țărănesc­­ Urale: h­ăr­iască opoziția unită!. FRUNTAȘII OPOZIȚIEI UNITE Avem in fruntea noastei W VS tara are mai înalt si mai cu**«­ t*nt» valorile morale și intelectuale și toa­te forțele adevăratei democrații. A­­vem pe d. N. Iorga marele profesor și istoricul care a dus faima peste hotarele țărei iar în parlament duce lupta sfântă pentru triumful demo­crației. Avem pe IvMn Maniu care simbolizează figura istorică a unirei libere cu patria mumă și în politica internă cel mai zelos apărător a li­­bertăților publice. Avem toată pleia­da de mari luptători ardeleni: Vaida Voevod, Cicio Pop, Mihai Popovici, etc., sunt tot ce Ardealul are mai cu­rat și neprihănit, — chintesența ace­lei țărănimi ardelene care de 70 ani duce lupta titanică pentru a păstra nestinsă flacăra românismului. A­­vem marile însușiri de om de stat a lui C. Argetoianu a cărui pregătire și inteligență superioară va putea da țărei garanția unei serioase guver­nări. Alături de acești mari bărbați a­­­vem figurile reprezentative ale con­ducătorilor partidului țărănesc. In fruntea acestui partid stă figura lui Ion Mihalache trup din trupul ță­rănimei și os din osul ei, cu a­le că­rei mirese s'a intentificat. Avem personalitatea d-rului Lupu la al cărui nume nu poate să nu tre­salte orice inimă de democrat și pen­tru care vibrează toți acei oropsiți ai soartei, cari văd in el, in faptele lui, speranța unei vremi mai bune. (A­­plauze. Trăiască opoziția unită, tră­iască adevărata democrație română! Trăiască Mihalache, trăiască Lupu Ovații, trăiască tribunul!) Avem valori morale, — avem stat major incomparabil, suntem popu­­pu­lari, avem țara cu noi. (Aplauze). Formidabila for­ță a opoziției va triumfa. Vom spulbera ca un vis u­­rdu, nefastul regim liberal. Mijloacele? Să ia aminte că este ln ceasul al ?2-lea și că furia populară nu cunoaște margini. Luptăm pe căile legale, dar dacă va fi nevoie vom recurge și la vio­lență, mai ales când ni se răspunde cu violență și ilegalitate. Suntem hotărîți la orice sacrificiu și în această luptă sfântă, opoziția unită, contopită sufletește, sper, pent­­ru totdeauna, strigă și cere ca gla­sul ei să fie auzit, să plece tiranul, — să plece jefuitorii avuției națio­nale.­­Urale, strigăte, Jos guvernul! Jos liberalii! Cuvântarea d-lui Gr. Dia­conescu Discursul d-lui Virgil Madgearu Mai e însă o parte a operei cons primit cu aplauze. Discursul d-luS 12. i. loanitescu JJ. GR. DIACONESCU D. VIRGIL MADGEARU D. D. R. IOANIȚESCU Cuvântarea d-lui Pompiliu Ioanițescu D. POMPILIU IOANIȚESCU, spune că poporul adunat azi la Dacia a venit să sărbătorească pe adevărații reprezentanți ai națiu­­nei, în frunte cu d. C. Argetoianu, vajnicul luptător oltean pentru că aceștia luptând pentru răsturnarea guvernului Brătianu, au fost ex­cluși din Parlament. Vorbiam ca un cetățean, — spu­ne d-sa, care mă întreba : dar pen­tru D-zeu ! nu faceți nimic pentru dărâmarea ticăloșiei care duce ța­ra la dezastru ? Și atunci cetățea­nul spunea în fiecare seară pun pe copii mei să se roage lui D-zeu pentru căderea guvernului. Când Brătianu a venit la gu­vern, a declarat către țară că, deși e bătrân, țara are nevoe de el. Dar de când au venit și până acum liberalii n’au făcut altceva, de­cât să înrăutățească viata eco­nomică a acestei țări. Inproprietă­­ririle și exproprierile așa cum s’au făcut e nevoe ca alt guvern să le revizuiască pentru ca muncito­rimea să fie salvată de ororile re­gimului liberal. Dar în politica financiară ne-au făcut țara și neamul de rușine, pentru ca o ceată de 100—200 de indivizi să exploateze această ța­ră. Pentru îmbogățirea lor suferi­ți d-voastră și toate cointeresările, comercializările și acaparările lor sunt numai și numai jxtru bi­nele familiei brătieniste. 4. Cauza scumpirei panei nu e alta de­cât trustul făinei patronat de Banca Românească. Dar libertățile publice ? Starea de asediu în București ca și în celelalte părți ale țărei e în con­tra principiilor constituționale. Țara noastră e bună și d-voastră sunteți prea răbdători. In Româ­nia nu e pericol de stat, dar este un pericol al guvernului. Armata trebue să stea acolo unde trebue, nu pentru a ține o guvernare hră­­păreață ca aceia a lui Ionel Bră­tianu. In Parlament au recurs la ex­cluderi pentru ca să scape de cen­zura deputaților opoziționiști. Au spus că stau la putere, fiindcă opoziția nu e unită. Acum au adus o lege admini­strativă prin a cărei aplicare vor să pună mâna pe întreaga țară instalând oamenii lor în conduce­rea trebilor comunelor și județe­lor. Au zis, dacă trebue să plecăm de la putere, să lăsăm în locul nos­tru pe un om bătrân, la al cărui partid s’au adăogat rămășițele marghilomaniste fără să aducă în­să viață în partidul sărmanului bătrân. Dar țara a decretat moartea gu­vernului Brătianu. Cetățenii i-au pregătit un coșciug, un dric de clasa III-a și groapa comună, iar preoții să facă rugăciuni ca nici strigoii să nu mai iasă din groapă. Guvernul cel nou e aici și el va salva țara. (Aplauze furtunoase). Strigăte de­­ Jos guvernul lui Bră­tianu), Discursul d-lui C Arge­toianu , Sala ovaționează îndelung pe frun­tașul nostru. D. DEM. DOBRESCU, prezidentul întrunirei spune: Vă rog să ascultați pe deputatul ex­clus fiindcă a spus că parlamentul li­beral este un bordel clandestin. (A­­plauze furtunoase. Se aud câteva vo­­cif­erări) D. POMPILIU IOANIȚESCU. S'au strecurat în sală agenți de siguranță și jandarmi îmbrăcați civil. Să fie dați afară. (Sala în picioare, huiduește pe pro­vocatorii trimeși de guvern. Tulbură­torii sunt scoși din sală. D. Argetoia­nu urmează.) — Era să încep cuvântarea mea cu vorbele: Demnilor deputați Se vede că dv. ați ghicit acest lucru și câți­va au provocat nu­ Voiam să vă zic, d-lor deputați nu ca să vă supăr, nici in mod t­­roinic dar fiindcă eu cred că dv. aveți mai mult drept la titulatu­ra de reprezentanți ai poporului, dv. cari v'ați adunat aici din pro­prie voință și fără diurne, mai mult drept de­cât acei majoritari adunați acolo cu măturoiul pre­fecților și polițiilor din toată ța­ra (aplauze furtunoase). Și fiindcă vă consider mai ca drept cuvânt reprezentanți ai na­­țiunei, și consider această sală a­­devărată Cameră, să-mi dați voie să fiu, în cele câteva cuvinte, pe care vreau să vi le spus, să fiu foarte parlamentar. (Aplauze, ila­ritate). Vă bucurați de­geaba, înțeleg „parlamentar" in sensul bun al cu­vântului (aplauze, ilaritate). Ca să nu mă las târât de pati­ma politică, să-mi dați voe să vă spun o mică istorioară care, să presare pe pâinea țigănească pe­ care v'o dau guvernanții, puțină sare românească, (aplauze). (Citiți continuare în pag. IV-a)

Next