Neamul Românesc, iulie 1925 (Anul 20, nr. 146-171)
1925-07-01 / nr. 146
FURTUL OFICIAL -- ,K Cum voiți d-voastră ca Terente îen și azi banditul stapin pe două județe de munte să fie prinși cînd ei se împărtășesc de aceleași sacre principii ca și aceia cari, dacă nu li-ar sămăna în concepții, dacă nu în cutezanță, ar fi ehe idați a-i prinde? «Universul* se plîngea ieri că i se fură pachetele de ziare de cite ori în judecata împrejurărilor zilnice, din punctul de vedere al interesului general, i se întîmplă să nu poată pune lauri nemuritori pe divina frunte a d-lui Ioan Brătianu și a spiritualului său frate mai mic, Hoția ca armă politică. Azi afla că la congresul Ligii Culturale, unde desfid pe oricine să afle cea mai slabă infiltrație a politicei de partid, în cutare sat posta a restituit biletele de reducere pe calea ferata ca să nu se întîmple ca popa și cîțiva țerani să iea parte la cea mai puțin capabilă de a fi bănuită din demonstrațiile curat naționale. Le-a furat adecă de la destinatari, cari n'au luat parte la adunare. Să mai vorbesc de furtul inițial al votului cetățenilor ? Și atunci am cu dreptate să spun că ne-am întors la vremea lui Caragea cu: klepto, kleptis, klepti, fur, furi, fură ? N. BORGA Pilda franceză Printre criticile cele mai obișnuite ce s’au adus, în Franța mai ales, democrației și corolarului ei regimul parlamentar se numărau acelea privitoare la neputința puterii executive de a lua o hotărâre, supusă fluctuațiunilor de interese ale grupurilor din care se recrutează majoritatea ce-o susține. Politica de culoare e suverană. De la vestiar la bufet, soarta unui minister se decide după cum cutare grup ar fi decis să voteze sau nu, pentru a menaja interesele și susceptibilitățile cercurilor în care deputații lor respectivi au fost ialeși. Cum spunea atât de spiritual un comentator ironist al vieții parlamentare franceze Robert de Jouvenel, „un grup, nu o organizație politică, e o uniune corporativă. El nu s-a creiat, pentru triumful unei doctrine ci pentru a îngădui câtorva de a ajunge fără să se înfrâncească". . După discuțiunile, agitate și înfrigurate ce-au precedat votul de încredere în cabinetul Painlevé, al căror ecou tardiv ne parvine acum, s‘ar fi părut că‘n aceste clipe grave interese particulariste să aibă precădere asupra celor generale. Mânioși poate că d-l Painlevé mai puțin docil decât predecesorul său d-l Herriot nu se lasă influențat de sugestiile oculte ale d-lor Renaudel și Blum, socialiștii se gândeau să denunțe pactul pe temeiul căruia se făcuseră alegerile de la 11 Mai 1924. Se gândiau desigur la aceasta pentru zădărnicirea proectelor d-lui Caillaux, care a îndepărtat ca o erezie financiară de prost gust ideia impozitului pe capital. Amenințarea unui vot de neîncredere plana deasupra guvernului Painlevé. Aceasta, în momente din cele mai încărcate de la armistițiu încoace. In adevăr acest vot ar fi survenit pe când d-l Briand și Chamberlain pregăteau pactul de garanție menit a împiedica eventuale agresiuni ale Germaniei învinse dar nu înfrânte și pe când președintele de consiliu descoperind și dând în vileag toată machinațiunea de intrigă a sovietelor în războiul cu Abd-el-Krim era îndrituit a cere o politică de intransigență atât pentru încheerea tratativelor cu Riffanii pe baza statului quo ante, o abandonare equivalând cu retragerea civilizatii din Africa de nord, cât și pentru a curma cu energie propaganda îndrăzneață inițială de la Moscova. Totuși din repetatele întruniri ale grupurilor care se succedau din ceas în ceas, din rumoarea stârnită în lagărul socialiștilor, când s-a aflat că d-l Painlevé, e gata de a răspunde de îndată unei interpelări ce i se va face de unul din partizanii săi pe chestia Marocului, fără a mai aștepta hotărârile lor, s-ar fi părut că ziua va fi decizivă, că guvernul își joacă ultima lui carte. Prevederile nu-i erau din cele mai optimiste, iminența unei crize ministeriale ce sconta. Ședința s-a încheiat printr'un co vâréital* vot de încredere. Trecând peste orice consideratiuni. peste rigiditatea principiilor în materie financiară, care se știe cât sânt de importante în doctrina socialistă, socialiștii d-lui Renaudel și Blum alături de radicali și partidele dreptei, înțelegând ce înseamnă pentru Franța menținerea prestigiului și a patrimoniului ei din Africa de nord, înțelegând mai ales că pe deasupra și cu prilejul unor operațiuni militare se încercă un atentat al concepției occidentale de stat, fără șovăire au votat încredere guvernului ce-i incumbă sarcina de a combate peste valurile albe ale Riffanilor și-n nisipurile pustiului steagurile roșii, eflorescență a întunericului de miază-noapte. Peste disentimente și interese rațiunea de stat s-a așezat suverană. Aceasta este ultima pildă franceză, partidele naționaliste și democrate de oriunde o salută cu entuziasm. R. PATRULIUS Starea d-lui Pasici Belgrad, 30. (Radar). — Starea sănătăței primului ministru Pasici merge spre ameliorare, în mod lent dar constant. Falsificarea alegerilor agricole (In răspuns care nu aduce nici o lămurire Am precizat abuzurile revocatoare comise de prefectul de Ilfov și de acoliții săi, ca să poată măslui fostele Celor chemați și voteze la alegerile pentru Camerele Agricole. Fapte categorice, dovedeau acele scandaloase metode prin care se încearcă o nouă și infantă siluire a voinței alegătorilor. In jud. Ilfov, n’au fost trecuți pe liste nici jumătate din numărul alegătorilor cu drept de vot la alegerile agricole. Listele n’au fost afișate categoric cum prevede legea. Ținute ascunse, cei neînscriși n'au putut lua cuuostintă de cuprinsul lor. SI N’AU PUTUT FACE CONTESTATU IN TERMEN. Odată închisă calea contestației, alegătorii agricoli nu mai pot face recursul legal. Oficiosul d-lui Nic ’,escu Dorobanți, crede că poate răspunde invocând impopularitatea... noastră și dragostea pentru liberali a alegătorilor. Și „Viitorul” spune cu încheere: „Legea este în așa fel întocmită încât cei omiși au tot timpul să ceară înscrierea lor în liste. Deci, să nu înceapă de pe acuma fruntașii opoziției cu „proteste" menite să acopere impopularitatea lor în massa electorală“. Un astfel de răspuns, dovedește acelaș cinism revoltător, cu care guvernul vrea să-și acopere atențárile împotriva libertăților cetățenești. Căci manevra dorobanților oficiali a fost tocmai ca alegătorii omiși să nu mai poată face contestație în termen. De această gravă chestiune a înscrierei alegătorilor omiși, se ocupă în deaproape d-nii i deputați D. R. Ioanițescu și Virgil Madgearu, în plângerea adresată judecătorilor și președintelui Camerei. Reprezentanții Opoziției Unite au precizat următoarele: „Pentru ca acest procedeu abuziv să nu dea măsura sistemului după care se vor face și alegerile comunale și alegerile județene, GUVERNUL E DATOR SA DEA ORDIN SA SE ÎNTOCMEASCĂ SUPLIMENTE DE LISTE CU CEI EMIȘI. Formarea de noi liste suplimentare sau chiar complectarea listelor din oficiu cadrează cu spiritul art. 7 din lege indiferent de dreptul de contestație sau de recurs. Căile de atac constituesc procedura juridică pe când simplectarea prin suplimente de liste este o măsură administrativă căreia nu-i trebuie un termen fatal. Guvernul mai e dator să ia măsuri ca afișarea să fie afișare în fapt, nu lucrare de cancelarie. Numai astfel cei omiși fraudulos POT FI INCA UN TERMEN DE A FACE CONTESTAȚIE. LISTELE TREBUESC COMPLECT REFĂCUTE. Nu poate fi socotită lista acela din care lipsește fără nici un motiv majoritatea sătenilor agricultori de pământ“. E vorba prin urmare de necesitatea urgentă, a întocmirei SUPLIMENTELOR DE LISTE PENTRU CA IN ELE SA FIE INSCRIȘI TOȚI ALEGATORII AGRICULTORI CU DREPT DE VOT. Aceasta se pretinde organelor de conducere. Noi cerem guvernului un răspuns categoric , înțelege el să acopere ultimul atentat prin care se falsifică de pe acum alegerile Camerilor Agricole ? Sau va admite fie complectarea listelor neafișate la vreme, fie noi liste suplimentare ? Un comunicat oficial este absolut necesar. Isprăvi administrative ca acea comisă în județul Ilfov, nu pot fi acoperite cu aserțiunile neserioase pe care le face presa liberală._________ Repausul duminical Legiuitorul, milostivindu-se de soarta celor a căror muncă se face fără ore fixe, dar pe lefuri mici, s'a gândit că, dacă nu le poate mări simbriile, sä le dea măcar ore fixe de lucru și de odihnă. Și o lege a repaosului duminical, dar mai ales a repaosului din din zilele din cursul săptămânii, s'a alcătuit. Funcționarii comerciali, — căci mai mult de eia vorba — s'au luptat ani îndelungați ca să câștige dreptul la odihnă, — la odihna necesară întreținerei amarnicei lor vieți. Au avut dreptate, — și legea cea nouă le-a dat-o. Dar împotriva legii s'au ridicat patronii", acei de pe urma cărora trăesc funcționarii comerciali, sau acei cari trăesc de pe urma muncii funcționarilor lor. Toți recunosc că salariații au dreptate să ceară odihnă — toți sunt de acord că pentru munca ce se cere, și mai ales pentru munca ce se va cere mâine, e necesară odihna de azi. Dar, — zic ei, — orele pe cari legiuitorul fără cunoștință de starea reală a comerțului, le-a fixat pentru repaos nu sunt potrivite, neajutând nici negoțului nici amărâților slujbași. Cu cifre statistice, cu date oficial certificate și cu documente de tot soiul, patronii dovedesc că este așa cum spun ei. Și se poate ca să aibă și ei dreptate. Protestul negustorilor a ajuns la Ministerul de resort. Va ține acesta seama de el? Va avea dreptate: le‘ glie în primul rând trebuie să fi tot atât de utile cât și de drepte. Nu va ține seamă de el? Și în acest caz va avea dreptate: autoritata lucrului judecât trebuește cu oriși ce preț salvată. Și se poate ca și noi să avem dreptate constatând că legea odihnei a dat de mare osteneală pe toată lumea Patima noastră Hotărât lucru, O declară ritos tală într'un lung tixt «O tiii-ft ji/U/ij,1 Patimaț;i. ‘.o .vernamentA, care vrea ecească mulimilor, geniul priivitar al d-lui Vintiă Brătianu. Evident, purtăm o luptă pătimașe împotriva guvernului de sărăcire a țări. Suntem pătimași, mai cu seamă, pentru că suntem adversari fățiși ai politicei economice și financiare a omului, care suplinind in atribuții până și pe primul ministru, își arogă dreptul de-a guverna singur o țară întreagă sub cuvântul, că e cel mai priceput și omul exclusiv al operei de reconstrucție. Astăzi guvernamentalii vor să ne dovedească, nu numai că d. Vintiä Brătianu lucrează, dar că lucrează și cu spor. Ei susțin, că în primele patru luni ale anului în curs prevederile bugetare ar fi fost despărțite și că încasările ar fi în creștere. De bună seamă că n'am avea nimic de obiectat, dacă am fi siguri, că alcătuirea bugetului României unite ar fi sinceră. Dar suntem, din păcate siguri de contrariu. Bugetul unei țări într'adevăr nu poate fi sincer și deci nu poate impune nici un respect, atunci când în alcătuirea lui posturile referitoare la salarizarea funcționarilor Statului sunt sub normalul elementarelor necesități de viață ale acestora. Un buget e nesincer, când excedentele pe care le dă nasc nu numai din alcătuirea lui timorată, dar mai cu seamă din frauda vădită a cetățenilor. E o crimă, ca într-o țară, în care totul urmează a fi refăcut, să se procedeze bugetar la o regulare a cheltuelilor publice după suma veniturilor, pe cari în al doilea rând nimeni nu se îngrijește să le sporească realmente. Dar presa guvernamentală se extaziază la sate- vistierniculiZ, firește ispirată fiind de el. Lumea înțelege.... .,Lauda de sine, nu..." ...... — ECOURI POLITICE BuRinistrul afacerilor streine d. I. “ . G. Duca, desminte știrea că se va duce la Sofia, sau la Draga., Prevedeam desmințirea. D. I. G. Duca nu se duce decât la Reghin, la Gorj și oriunde sunt alegeri parțiale.... Ce-ar căuta în alte părți ! *Când e în guvern, d. Al. Constantinescu simte o necesitate, înăscută n'am putea susține, dar totuși maladivă... să plece mereu la băi... Să fie o protestare tacită împotriva adversarilor? Sau o nevoe fatală, după atâtea luni de guvern ? * D Ionel Brătianu se va duce la Craiova și de acolo la Brăila, ca să lămurească ce a mai descifrat din convorbirile sale aborioase, pe care le are zilnic la Viorica, cu potaia dsale... Ne îngrijorăm gândindu-ne cu ce intensitate va aplauda, pe căldura asta, d. Leonte Moldovanu... doar doar se va sui și d-sa în hodorogita mașină liberală... * După consiliul ministerial ținut la Sinaia, a hotărât să se accelereze... repararea vagoanelor căilor ferate. Bine că se mai accelerează câte ceva la drumul de fer... Cehoslovacia este îndeobște cunoscută la noi numai ca tară industrială, foarte puțini fiind acei cari să știe că țara vecină ocupă un loc de cinste și printre țările cu viață agricolă bine desvoltată. Dintr’o insuficientă cunoaștere a țării prietene, ori de câte ori auzim de Cehoslovacia ochii minții văd masivul muntos al Bohemiei în care agricultura nu este cu putință pe o scară largă. Citirea hărții geografice a tânărului dat puternicului stat, îți arată însă că țara cuprinde și ținuturi fertile, în Rusia subcarpatică, în Slovacia și în Moravia, ținuturi în a căror frunte stă minunata dar puțin cunoscuta la noi, regiune mănoasă Hanna. Ziariștii români cari au vizitat de curând Cehoslovacia au fost viu impresionați văzând că și ca forță agricolă vecina noastră de la nordul semi apusean stă pe primele planuri. II» Densitatea populației cehoslovace este dintre cele mai mari din Europa, așa încât pământul prea puțin pentru atâta populație rurală cât are republica prietenă și aliată. Lipsa de pământ însă e compensată printr’o largă pricepere a rostului muncii la câmp și a produsului gliei, printr’o cultură intensivă până la extrem, printr-o desăvârșită valorificare a fiecărui centimetru pătrat de teren. De îndată ce treci granița din România în Cehoslovacia, fața pământului cultivat se schimbă. Țarinile iau aspectul unor răzoare bine îngrijite, — cuiburile cerealelor devin fiecare un ghiveci de flori îngrijit fiecare în parte, migălos, cu dragoste și cu pricepere. Gospodăria țăranului cehoslovac e utilată cu tot ce știința și practica a consacrat ca mai folositor pentru valorificarea țarinei, de la biblioteca de specialitate până la instrumentul de prășit,— și fiecare țăran știe să scoată o largă bogăție. In sprijinul dragostei de agricultură a țăranului cehoslovac, a venit puternică oficialitatea. La priceperea de ordin practic a cultivatorului, statul adaugă zi cu zi rezultatul experiențelor științifice și-i dă în fiecare zi mai mult putința să învețe cum se lucrează cel mai bine pământul. Pornind de la constatarea că populația agricolă a țării este de 40 la sută din cea totală, — față de o populație industrială de 37 sută, — oficialitatea cehoslovacă a înțeles imediat după eliberarea țării că țărănimea nu trebuia lăsată în voia soartei și a vechilor metode de cultură cari nu mai sunt suficiente nici în Rusia de pildă vinde populația agricolă este de 85 la sută din total și unde densitatea este foarte redusă. In consecință în cei șeapte ani de viață independentă de până acum oficialitatea cehoslovacă a ridicat la aproape 800, de la 167 câte a găsit, numărul școalelor de agricultură, pe cari le frecventează anual peste 30.000 de elevi, în loc de numai 5566 câți erau în 1918. Aceste școli sunt judicios risipite pe întreaga scară a intelectualității, de la Academiile superioare, — în 1923 erau trei din acestea, — și până la școlile elementare , școlile practice înființându-se acolo unde populația e mai puțin cultă, —■ în Rusia subcarpatică de pildă. Mulțumită acestor școli, țăranul cehoslovac, ori din ce regiune ar fi el, învață ce trebue să cultive pe ogorul său ca să-i renteze cel mai mult. — învață ca alături de cereala necesară hranei să cultive și planta de valoare care să-i asigure satisfacerea unei existențe cât mai bune. Astfel în afară de cereale, țăranul cehoslovac cultivă pe o scară întinsă sfecla de zahăr, hameiul și cartofii. Dar cu toate că întinderea de teren cultivabil este redusă astfel pentru cereale, țăranul vecin izbutește să satisfacă mai mult decât alții nevoile de hrană ale țării. Astfel i pe câtă vreme 100 de agricultori italieni nu pot îndestula în medie cu pâine decât 360 de oameni din alte profesiuni, — 100 de țărani cehoslovaci dau pâinea necesară la 450 de persoane din alte ramuri de activitate, — întrecând în aceasta nană și pe Fram unde raportul este de 100 la 440. * In afară de creiarea de școli preocuparea oficialității pentru prosperarea agriculturei se manifestă abundentă pe terenul selecționării semințelor, pentru a da maximum de eficacitate muncii puse în pământ. Grație unei legislațiuni speciale și care este bună de imitat pretutindeni, ministerul de agricultură din Praga, a creiat o infinitate de centre și subcentre în cari savanți și practicieni ai agriculturei lucrează fără încetare pentru o cât mai desăvârșită selecționare a semințelor, potrivit terenului și climei. Rezultatul acestei munci îl poate identifica ușor un singur exemplu, ales la întâmplare, dintr’un vast material de cifre agricole . Zece hectare cultivate cu sfeclă dau în Cehoslovacia 127 de chintale metrice de zahăr, pe câtă vreme în Germania nu dau decât 65,8, în Danemarca 46,1, iar în Franța, țară consacrată în privința industriei zahărului, numai 19,8. Iar la un concurs recent, un cultivator a expus sfeclă care conține 20,1 la sută zahăr. — rezultat neatins nicăieri aiurea. * Pentru ca sforțările ce face în direcția desvoltărei agriculturei să fie cât mai eficace, statul ce(Continuare și pag. II-a) Vecinii noștri Cehoslovacia, ca țară agricolă .k ..................................... Frumoasele roade ale unei bune educațîuni șî ale unei pricepute numai agricol MICHEL PREVOST 15) Români și Ruși -- Amintiri din anii 1916-1918, în acelaș timp guvernul român, pentru orice eventualitate, căuta să lege negociațiuni cu fragilul guvern al lui Kerensky în scopul de a primi toate garanțiile funcționării lui în străinătate. Și, cu toată opunerea Sovietului local, orașul Cherson fusese desemnat a fi în caz de nevoie, reședința Regelui și a autorităților publice. Parlamentarii români, de altă parte, se îndreptau spre Odessa unde fură în curând ajunși de un mare număr de familii bogate care nu doriau să aștepte în Moldova eventualități puțin favorabile. Aceste familii sperau totodată (dar’ închipuirea lor fu repede nesmintită) — ca să găsească în Sudul Rusiei, altădată elegant și voios, — o existență mai puțin mizerabilă decât aceea ce li era dată în inomia lor țară. DEFENSIVA: MARAȘEȘTI Situația pe frontul român era cu totul răsturnată. Trupele aliate, care avuseseră inițiativa operațiilor o pierdeau de-acum fără nici o speranță de-a o mai relua cândva. Dezastrul rus într’adevăr lăsa descoperită, la nordul frontului, frontiera Moldovei. Era așteptat atacul dușman pe această linie, în această regiune, în punctul de legătură al celei de-a 9-a armată rusă cu armata 2-a română. Armata 9-a, năpădită de bolșevism ne mai oferind nici o capacitate de rezistență, fu necesar ca o parte din diviziile românești să fie trecută de la stânga la dreapta, ne mai lăsând decât o slabă pânză în regiunea, unde ofensiva aliată fusese prevăzută ăi Germani. Dar această mișcare de t!pp trebuia să se efectueze sub invitarea unui atac dușman iminent. Și ceea ce îngreuia manevra, era tocmai faptul că această mișcare de trupe trebuia să se săvârșească și precis în mijlocul retragerei și debandadei trupelor rusești, cari nu mai vroiu să asculte de nici un ordin. Mackensen află imediat de mișcarea de trupe începută, căci el era minunat pus la curent de spionii săi și la nevoe chiar de trupele ruse cari — nu numai că fraternizau cu germanii, ba chiar în multe puncte erau legați prin fire telefonice cu tranșeele adversarului.... In consecință, Feldmareșalul se hotărâ să dea o puternică lovitură în zona Siretului, să treacă apa la Cosmești tăind în două armatele românești care izolate astfel, urmau să fie repede capturate, una la Sud de trupele germane, cealaltă la Nord de trupele arhiducelui Iosef. In câteva săptămâni totul s-ar fi încheiat și comandamentul dușman, sigur de isbândă, se și vedea proclamând victoria. Mackensen dispunea în regiunea Cosmești de 12 divizii și el își îndrepta atacul spre Mărășești, important nod de cale ferată. Primul asalt fu a dat la 6 August, în clipa când comunicatele austriaca salutau eșecul ofensivei întreprinse de armata 2-a română pe malul stâng al Siretului, la sud de Focșani. In puțin timp Rușii pierdură patru linii de tranșee și comandamentul lor ceru ajutor. Or s-a întâmplat ca deplasarea trupelor românești, care ar fi putut compromite situația, dimpotrivă contribui la salvarea ei, căci divizia 5-a română, în marș spre Nord se găsea, în momentul retragerii rasă, în proximitatea Cosmeștilor. Imediat, și fără să mai aștepte Instrucțiuni g-rasul care o comanda puse în acțiune artileria și aruncă în luptă și peste dezordinea rusă, pe toți soldații de care dispunea. O brigadă trecu în goană râul, REORGANIZA CAPUL PODULUI ABANDONAT DE RUȘI ȘI REZISTA LA ATACUL UNEIA, APOI LA ATACUL A DOUA ȘI A TREI DIVIZII GERMANE ȘI ANUME: DIVIZII 89 PRUSACA, CORTUL ALPIN ȘI DIVIZIA 12 a BAVAREZA. De opt ori trupele germane au atacat întF o zi, de opt ori însă fără nici un rezultat. De ambele părți pierderile au fost considerabile. Regimentele române au pierdut 9 zecimi din efectivul lor. Din divizia bavareză au scăpat numai 2000 de oameni, iar prizonierii căzuți în ariile Românilor, soldați din corpul alpin declarară că s'au închipuit retrăind cele mai înspăimântătoare clipe din luptele de la Verdun. La cartierul general român, a fost o zi de groază, căci în momentul în care bătălia devenea mai crâncenă venia vestea că în regiunea Trotușului Rușii erau străpunși și că armata română din Nord risca să rămână fără nicio acoperire. Cu toate acestea capul podului era salvat. Mackensen mirat, dădu puțin înpoi și ziua de 10 August fu calmă. Dar trupele germane nu profitară de această odihnă, căci chiar din ziua de 11, generalul Grigorescu, care tocmai primise comanda resturilor armatei a 4-a ruse și ale armatei 1-a română, organiză o contra ofensivă. Dar divizia 9-a română, care o porni cu cea mai mare ardoare și cu un real succes, progresând strălucit la sud-vest de Cosmești, se găsi atacată de flanc. Rușii care trebuiau să-i preteagă aripa stângă o rupeau de fugă. Divizi română în puțin timp pierdu astfel 2 treimi din efectivul ei, și, cu toate eforturile făcute încă timp de două zile, contraofensiva nu putu da rezultate prea mulțumitoare. Comandamentul român opri opertiunile în ziua de 18. Mackensen se prepara să atace pe frontul ambelor armate. Dușmanul dibuia terenul căutând punctul celei mai slabe rezistențe, în speță trupele rusești, mai mult sau mai puțin amestecate cu cele române și în ziua de 15 August Mackensen atacă în două puncte după o violentă preparație de artilerie- S forțarea sa purta de-o parte asupra punctului Băltărețu și asupra capului de pod de la Cosmești, în curând cucerit cu toată energica defensivă a trupelor române care se retrăgeau astfel pe malul stâng al Siretului,1 de une ocupând o pozițiune dominantă ele pulsau să împiedice dușmanul de a trece apa. De cealaltă parte a câmpului de luptă, în regiunea Panciu, între Mărășești și Adjud, situația deveni repede critică pentru aliații noștrii. Chiar de la începutul bombardamentului, cea mai mare parte dintre Ruși o luă la fugă, cei mai curagioși așeptară atacul pentru ca la rândul lor să se împrăștie fără a opune nici cea mai mică rezistență. In zadar înapoia lor proprii lor ofițeri și elementele române încercau să reorganizeze toată această mulțime de fugari. Cucerirea punctului Panciu punea pe Români într-un vădit pericol, deoarece centrul lor de comunicații, Adjudul, se găsia amenințat și dușmanul înfigea un colț între armatele românești, a căror legătură devenia astfel foarte nesigură; întăririle trimise îngăduiră a se menținea situația, dar nu a se și ameliora. Contra-atacul opri doar inaintarea dușmanului și Mackensen de partea lui trebui de asemeni să facă apel la rezerve. Două divizii germane și una austriacă se găsiră astfel în fața diviziei 13-a română proaspăt intrată în luptă și în fața resturilor diviziei a 11-a. Dușmanul înaintase accentuat deși foarte încet și cu prețul unor pierderi considerabile. In după amiaza zile de 19 August In urma unei zile de bombardament el atacă de-alungul căii ferate Focșani—Adjud. Lupta fu de o violență extremă. Inamicul era superior ca număr, dar unul după altul, valurile lui de asalt se spărgeau în fața liniei Românilor. Și totuși arunca în lupta trupe proaspete. (Va urma)