Neamul Românesc, iulie 1925 (Anul 20, nr. 146-171)

1925-07-01 / nr. 146

FURTUL OFICIAL -- ,K Cum voiți d-voastră ca Terente îen și azi banditul sta­pin pe două județe de munte să fie prinși cînd ei se împăr­tășesc de aceleași sacre principii ca și aceia cari, dacă nu li-ar sămăna în concepții, dacă nu în cutezanță, ar fi ehe idați a-i prinde? «Universul* se plîngea ieri că i se fură pachetele de ziare d­e cite ori în judecata împrejurărilor zilnice, din punc­tul de vedere al interesului general, i se întîmplă să nu poată pune lauri nemuritori pe divina frunte a d-lui Ioan Brătianu și a spiritualului său frate mai mic, Hoția ca armă politică. Azi afla că la congresul Ligii Culturale, unde desfid pe oricine să afle cea mai slabă infiltrație a politicei de partid, în cutare sat posta a restituit biletele de reducere pe ca­lea ferata ca să nu se întîmple ca popa și cîțiva țerani să iea parte la cea mai puțin capabilă de a fi bănuită din de­­m­onstrațiile curat naționale. Le-a furat adecă de la destina­tari, cari n'au luat parte la adunare. Să mai vorbesc de furtul inițial al votului cetățenilor ? Și atunci am cu dreptate să spun că ne-am întors la vremea lui Caragea cu: klepto, kleptis, klepti, fur, furi, fură ? N. BORGA Pilda franceză Printre criticile cele mai obiș­nuite ce s’au adus, în Franța mai ales, democrației și corolarului ei regimul parlamentar se numărau acelea privitoare la neputința pu­terii executive de a lua o hotărâ­re, supusă fluctuațiunilor de inte­rese ale grupurilor din care se re­crutează majoritatea ce-o susține.­­ Politica de culoare e suverană. De la vestiar la bufet, soarta unui minister se decide după cum cu­tare grup ar fi decis să voteze sau nu, pentru a menaja interesele și susceptibilitățile cercurilor în ca­re deputații lor respectivi au fost ialeși. Cum spunea atât de spiritual un comentator ironist al vieții par­lamentare franceze Robert de Jou­­venel, „un grup, nu o organizație politică, e o uniune corporativă. El nu s-a creiat, pentru triumful unei doctrine ci pentru a îngădui câtorva de a ajunge fără să se în­­f­râncească". . După discuțiunile, agitate și în­frigurate ce-au precedat votul de încredere în cabinetul Painlevé, al căror ecou tardiv ne parvine a­­cum, s‘ar fi părut că‘n aceste cli­pe grave interese particulariste să aibă precădere asupra celor ge­­n­erale. Mânioși poate că d-l Painlevé mai puțin docil de­cât predeceso­rul său d-l Herriot nu se lasă in­fluențat de sugestiile oculte ale d-lor Renaudel și Blum, socialiștii se gândeau să denunțe pactul pe temeiul căruia se făcuseră alegeri­le de la 11 Mai 1924. Se gândiau de­sigur la aceasta pentru zădărni­cirea proectelor d-lui Caillaux, ca­re a îndepărtat ca o erezie finan­ciară de prost gust ideia impozitu­lui pe capital. Amenințarea unui vot de neîn­credere plana deasupra guvernului Painlevé. Aceasta, în momente din cele mai încărcate de la armistițiu încoace. In adevăr acest vot ar fi survenit pe când d-l Briand și Chamberlain pregăteau pactul de garanție menit a împiedica even­tuale agresiuni ale Germaniei în­vinse dar nu înfrânte și pe când președintele de consiliu descope­rind și dând în vileag toată machi­națiunea de intrigă a sovietelor în războiul cu Abd-el-Krim era îndrituit a cere o politică de in­transigență atât pentru încheerea tratativelor cu Riffanii pe baza statului quo ante, o abandonare equivalând cu retragerea civiliza­tii din Africa de nord, cât și pen­tru a curma cu energie propagan­da îndrăzneață inițială de la Mos­cova. Totuși din repetatele întruniri ale grupurilor care se succedau din ceas în ceas, din rumoa­rea stârnită în lagărul socialiști­lor, când s-a aflat că d-l Painlevé, e gata de a răspunde de îndată unei interpelări ce i se va face de unul din partizanii săi pe chestia Marocului, fără a mai aștepta hotărârile lor, s-ar fi părut că ziua va fi decizivă, că guvernul își joa­că ultima lui carte. Prevederile nu-i erau din cele mai optimiste, iminența unei crize ministeriale ce sconta. Ședința s-a încheiat printr'un co vâréital* vot de încredere. Trecând peste orice consideratiun­i. peste rigiditatea principiilor în materie financiară, care se știe cât sânt de importante în doctrina socialistă, socialiștii d-lui Renaudel și Blum alături de radicali și partidele dre­ptei, înțelegând ce înseamnă pen­tru Franța menținerea prestigiu­lui și a patrimoniului ei din Afri­ca de nord, înțelegând mai ales că pe deasupra și cu prilejul unor o­­perațiuni militare se încercă un atentat al concepției occidentale de stat, fără șovăire au votat în­credere guvernului ce-i incumbă sarcina de a combate peste valuri­le albe ale Riffanilor și-n nisipu­rile pustiului steagurile roșii, e­­florescență a întunericului de mia­ză-noapte. Peste disentimente și interese rațiunea de stat s-a așezat suve­rană. Aceasta este ultima pildă fran­ceză, partidele naționaliste și de­mocrate de ori­unde o salută cu entuziasm. R. PATRULIUS Starea d-lui Pasici Belgrad, 30. (Radar). — Starea sănătăței primu­lui ministru Pasici merge spre ameliorare, în mod lent dar constant. Falsificarea alegerilor agricole (In răspuns care nu aduce nici­ o lămurire Am precizat abuzurile revoca­­toare com­ise de prefectul de Il­fov și de acoliții săi, ca să poată măslui fostele Celor chemați și v­o­teze la alegerile pentru Camerele Agricole. Fapte categorice, dovedeau ace­le scandaloase metode prin care se încearcă o nouă și infantă si­luire a voinței alegătorilor. In jud. Ilfov, n’au fost trecuți pe liste nici jumătate din numă­rul alegătorilor cu drept de vot la alegerile agricole. Listele n’au fost afișate cate­goric cum prevede legea. Ținute ascunse, cei ne­înscriși n'au pu­tut lua cuuostintă de cuprinsul lor. SI N’AU PUTUT FACE CON­TEST­ATU IN TERMEN. Odată închisă calea contesta­ției, alegătorii agricoli nu mai pot face recursul legal. Oficiosul d-lui Nic­ ’,escu Doro­banți, crede că poate răspunde invocând impopularitatea... noas­tră și dragostea pentru liberali a alegătorilor. Și „Viitorul” spune cu încheere: „Legea este în așa fel întocmită încât cei omiși au tot timpul să ceară înscrierea lor în liste. Deci, să nu înceapă de pe acuma fruntașii opoziției cu „proteste" me­nite să acopere impopularitatea lor în massa electorală“. Un astfel de răspuns, dovedește acelaș cinism revoltător, cu care guvernul vrea să-și acopere aten­țárile împotriva libertăților cetă­țenești. Căci manevra dorobanților o­­ficiali a fost tocmai ca alegătorii om­iși să nu mai poată face con­testație în termen. De această gravă chestiune a înscrierei alegătorilor omiși, se o­­cupă în deaproape­ d-nii i deputați D. R. Ioanițescu și Virgil Mad­­gearu, în plângerea adresată ju­decătorilor și președintelui Ca­­mer­ei. Reprezentanții Opoziției Unite au precizat următoarele: „Pentru ca acest procedeu a­buziv să nu dea măsura sis­temului după care se vor face și alegerile comunale și alege­rile județene, GUVERNUL E DATOR SA DEA ORDIN SA SE ÎNTOCMEASCĂ SUPLI­MENTE DE LISTE CU CEI EMIȘI. Formarea de noi liste supli­mentare sau chiar complecta­­rea listelor din oficiu cadrea­ză cu spiritul art. 7 din lege indiferent de dreptul de con­testație sau de recurs. Căile de atac constituesc procedura juridică pe când simplectarea prin suplimente de liste este o măsură administrativă că­reia nu-i trebuie un termen fatal. Guvernul mai e dator să ia măsuri ca afișarea să fie afi­șare în fapt, nu lucrare de cancelarie. Numai astfel cei omiși fraudulos POT FI INC­A UN TERMEN DE A FACE CON­TESTAȚIE. LISTELE TRE­­BUESC COMPLECT REFĂ­CUTE. Nu poate fi socotită lista a­­cela din care lipsește fără nici un motiv majoritatea să­tenilor agricultori de pământ“. E vorba prin urmare de necesitatea urgentă, a în­­tocmirei SUPLIMENTE­LOR DE LISTE PENTRU CA IN ELE SA FIE INS­CRIȘI TOȚI ALEGATO­RII AGRICULTORI CU DREPT DE VOT. Aceasta se pretinde or­ganelor de conducere. Noi cerem guvernului un răspuns categoric , înțelege el să acopere ultimul atentat prin care se falsifică de pe acum alegerile Camerilor A­gricole ? Sau va admite fie com­­plectarea liste­lor neafi­șate la vreme, fie noi lis­te suplimentare ? Un comunicat oficial este absolut necesar. Isprăvi administrative ca acea comisă în jude­țul Ilfov, nu pot fi acope­rite cu aserțiunile nese­rioase pe care le face presa liberală._________ Repausul duminical Legiuitorul, milostivindu-se de soarta celor a căror muncă se face fără ore­ fixe, dar pe lefuri mici, s'a gândit că, dacă nu le poate mări simbriile, sä le dea măcar ore fixe de lucru și de odihnă. Și o lege­­ a repaosului duminical, dar mai ales a repaosului din din zilele din cursul săptămânii, s'a alcătuit. Funcționarii comerciali, — căci mai mult de ei­a vorba — s'au lup­tat ani îndelungați ca să câștige dreptul la odihnă, — la odihna nece­sară întrețin­er­ei amarnicei lor vie­ți. Au avut dreptate, — și legea cea nouă le-a dat-o. Dar împotriva legii s'au ridicat pa­tronii", acei de pe urma cărora tră­­esc funcționarii comerciali, sau acei cari trăesc de pe urma muncii func­ționarilor lor. Toți recunosc că sala­riații au dreptate să ceară odihnă —­ toți sunt de acord că pentru munca ce se cere, și mai ales pentru munca ce se va cere mâine, e necesară o­­dihna de azi. Dar, — zic ei, — orele pe cari legiuitorul fără cunoștință de starea reală a comerțului, le-a fixat pentru repaos nu sunt potrivite, ne­­ajutând nici negoțului nici amărâ­ților slujbași. Cu­ cifre statistice, cu date oficial certificate și cu docu­mente de tot soiul, patronii dovedesc c­ă este așa cum spun ei. Și se poate ca să aibă și ei dreptate. Protestul negustorilor a ajuns la Ministerul de resort. Va ține acesta seama de el? Va avea dreptate: le‘ glie în primul rând trebuie să fi tot atât de utile cât și de drepte. Nu va ține seamă de el? Și în acest caz va avea dreptate: autoritata lucrului ju­decât trebuește cu ori­și ce preț sal­vată. Și se poate ca și noi să avem drep­tate constatând că legea odihnei a dat de mare osteneală pe toată lumea Patima noastră Hotărât lucru, O declară ritos­­ tală într'un lung tixt «O tiii-ft ji/U/i­j,1 Patimaț;i.­­ ‘.o .vernamen­­tA, care vrea ecească mul­­im­ilor, geniul priivitar al d-lui Vin­tiă Brătianu. Evident, purtăm o luptă pătimașe împotriva guvernului de sărăcire a țări. Suntem pătimași, mai cu seamă, pentru că suntem adversari fățiși ai politicei economice și financiare a omului, care suplinind in atribuții până și pe primul ministru, își arogă dreptul de-a guverna singur o țară întreagă sub cuvântul, că e cel mai priceput și omul exclusiv al operei de reconstrucție. Astăzi guvernamentalii vor să ne dovedească, nu numai că d. Vintiä Brătianu lucrează, dar că lucrează și cu spor. Ei susțin, că în primele patru luni ale anului în curs prevederile buge­tare ar fi fost despărțite și că înca­sările ar fi în creștere. De bună seamă că n'am avea nimic de obiectat, dacă am fi siguri, că al­cătuirea bugetului României unite ar fi sinceră. Dar suntem, din păcate siguri de contrariu. Bugetul unei țări într'adevăr nu poate fi sincer și deci nu poate im­pune nici un respect, atunci când în alcătuirea lui posturile referitoare la salarizarea funcționarilor Statului sunt sub normalul elementarelor ne­cesități de viață ale acestora. Un buget e nesincer, când exce­dentele pe care le dă nasc nu numai din alcătuirea lui timorată, dar mai cu seamă din frauda vădită a cetă­țenilor. E o crimă, ca într-o țară, în care totul urm­ează a fi refăcut, să se pro­cedeze bugetar la o regulare a chel­­tuelilor publice după suma venituri­lor, pe cari în al doilea rând nimeni nu se îngrijește să le sporească re­almente. Dar presa guvernamentală se ex­taziază la sate- vistierniculiZ, firește ispirată fiind de el. Lumea înțelege.... .,Lauda de sine, nu..." ...... — ECOURI POLITICE BuRinistrul afacerilor streine d. I. “ . G. Duca, desminte știrea că se va duce la Sofia, sau la Draga., Prevedeam desmințirea. D. I. G. Duca nu se duce de­cât la Reghin, la Gorj și ori­unde sunt a­­legeri parțiale.... Ce-ar căuta în alte părți ! *C­ând e în guvern, d. Al. Constan­­tinescu simte o necesitate, înăs­­cută n'am putea susține, dar totuși maladivă... să plece mereu la băi... Să fie o protestare tacită împotriva­ adversarilor? Sau o nevoe fatală, după atâtea luni de guvern ? * D Ionel Brătianu se va duce la Craiova și de acolo la Brăila, ca să lămurească ce a mai descifrat din convorbirile sale aborioase, pe care le are zilnic la Viorica, cu potaia d­­sale... Ne îngrijorăm gândindu-ne cu ce intensitate va aplauda, pe căldura asta, d. Leonte Moldovanu... doar doar se va sui și d-sa în hodorogita mașină liberală... * D­upă consiliul ministerial ținut la Sinaia, a hotărât să se accele­reze... repararea vagoanelor căilor ferate. Bine că se mai accelerează câte ceva la drumul de fer... Cehoslovacia este în­deobște cunoscută la noi numai ca tară industrială, foarte puțini fiind acei cari să știe că țara vecină ocupă un loc de cinste și printre țările cu viață agricolă bine desvoltată. Dintr’o insuficientă cunoaștere a țării prietene, ori de câte ori au­zim de Cehoslovacia ochii min­ții văd masivul muntos al Bo­­hemiei în care agricultura nu este cu putință pe o scară largă. Citirea hărții geografice a tâ­nărului dat puternicului stat, îți arată însă că țara cuprinde și ți­nuturi fertile, în Rusia subcarpa­tică, în Slovacia și în Moravia, ținuturi în a căror frunte stă mi­nunata dar puțin cunoscuta la noi, regiune mănoasă Hanna. Ziariștii români cari au vizitat de curând Cehoslovacia au fost viu impresionați văzând că și ca forță agricolă vecina noastră de la nordul semi apusean stă pe primele planuri. II» Densitatea populației cehoslo­vace este dintre cele mai mari din Europa, așa în­cât pământul prea puțin pentru atâta po­pulație rurală cât are republica prietenă și aliată. Lipsa de pă­mânt însă e compensată printr’o largă pricepere a rostului muncii la câmp și a produsului gliei, printr’o cultură intensivă până la extrem, printr-o desăvârșită va­lorificare a fiecărui centimetru pătrat de teren. De îndată ce treci granița din România în Cehoslovacia, fața pământului cultivat se schimbă. Țarinile iau aspectul unor ră­zoare bine îngrijite, — cuiburile cerealelor devin fiecare un ghi­veci de flori îngrijit fiecare în parte, migălos, cu­ dragoste și cu pricepere. Gospodăria țăranului cehoslo­vac e utilată cu tot ce știința și practica a consacrat ca mai folo­sitor pentru valorificarea țarinei, de la biblioteca de specialitate până la instrumentul de prășit,— și fiecare țăran știe să scoată o largă bogăție.­ ­ In sprijinul dragostei de agri­cultură a țăranului cehoslovac, a venit puternică oficialitatea. La priceperea de ordin practic a cul­tivatorului, statul adaugă zi cu zi rezultatul experiențelor științifice și-i dă în fiecare zi mai mult pu­tința să învețe cum se lucrează cel mai bine pământul. Pornind de la constatarea că populația agricolă a țării este de 40 la sută din cea totală, — față de o populație industrială de 37 sută, — oficialitatea cehoslo­vacă a înțeles imediat după eli­berarea țării că țărănimea nu tre­buia lăsată în voia soartei și a vechilor metode de cultură cari nu mai sunt suficiente nici în Rusia de pildă vinde populația a­­gricolă este de 85 la sută din total și unde densitatea este foarte redusă. In consecință în cei șeapte ani de viață independentă de până acum oficialitatea cehoslovacă a ridicat la aproape 800, de la 167 câte a găsit, numărul școalelor de agricultură, pe cari le frec­ventează anual peste 30.000 de elevi, în loc de numai 5566 câți erau în 1918. Aceste școli sunt judicios risi­pite pe întreaga scară a intelec­tualității, de la Academiile supe­rioare, — în 1923 erau trei din acestea, — și până la școlile e­­lementare , școlile practice înfiin­­țându-se acolo unde populația e mai puțin cultă, —■ în Rusia sub­carpatică de pildă. Mulțumită acestor școli, țăra­nul cehoslovac, ori din ce regiune ar fi el, învață ce trebue să cul­tive pe ogorul său ca să-i renteze cel mai mult. — învață ca ală­turi de cereala necesară hranei să cultive și planta de valoare care să-i asigure satisfacerea u­­nei existențe cât mai bune. Astfel în afară de cereale, ță­ranul cehoslovac cultivă pe o scară întinsă sfecla de zahăr, ha­meiul și cartofii. Dar cu toate că întinderea de teren cultivabil este redusă astfel pentru cereale, țăranul vecin izbutește să satis­facă mai mult de­cât alții nevoile de hrană ale țării. Astfel i pe câtă vreme 100 de agricultori italieni nu pot îndestula în medie cu­ pâine de­cât 360 de oameni din alte profesiuni, — 100 de țărani cehoslovaci dau pâinea necesară la 450 de persoane din alte ra­muri de activitate, — întrecând în aceasta nană și pe Fra­m unde raportul este de 100 la 440. * In afară de creiarea de școli preocuparea oficialității pentru prosperarea agriculturei se mani­festă abundentă pe terenul selec­ționării semințelor, pentru a da maximum de eficacitate muncii puse în pământ. Grație unei legislațiuni speciale și care este bună de imitat pretu­tindeni, ministerul de agricultură din Praga, a creiat o infinitate de centre și subcentre în cari sa­vanți și practicieni ai agriculturei lucrează fără încetare pentru o cât mai desăvârșită selecționare a semințelor, potrivit terenului și climei. Rezultatul acestei munci îl poate identifica ușor un singur exemplu, ales la întâmplare, din­­tr’un vast material de cifre agri­cole . Zece hectare cultivate cu sfeclă dau în Cehoslovacia 127 de chin­tale metrice de zahăr, pe câtă vreme în Germania nu dau de­cât 65,8, în Danemarca 46,1, iar în Franța, țară consacrată în pri­vința industriei zahărului, numai 19,8. Iar la un concurs recent, un cultivator a expus sfeclă care conține 20,1 la sută zahăr. — re­zultat neatins nicăieri aiurea. * Pentru ca sforțările ce face în direcția desvoltărei agriculturei să fie cât mai eficace, statul ce­(Continuare și pag. II-a) Vecinii noștri Cehoslovacia, ca țară agricolă .k ..................................... Frumoasele roade ale unei bune educațîuni șî ale unei pricepute numai agricol MICHEL PREVOST 15) Români și Ruși -- Amintiri din anii 1916-1918­­,­ ­ în acelaș timp guvernul ro­mân, pentru orice eventualitate, căuta să lege negociațiuni cu fra­gilul guvern al lui Kerensky în scopul de­ a primi toate garanții­le funcționării lui în străinătate. Și, cu toată opunerea Sovietului local, orașul Cherson fusese de­semnat a fi în caz de nevoie, re­ședința Regelui și a autorităților publice. Parlamentarii români, de altă parte, se îndreptau spre Odessa u­nde fură în curând ajunși de un mare număr de familii boga­te care nu doriau să aștepte în Moldova eventualități puțin fa­vorabile.­­ Aceste familii sperau totodată (dar’ închipuirea lor fu repede nesmintită) — ca să găsească în Sudul Rusiei, altă­dată elegant și voios, — o existență mai pu­țin mizerabilă decât aceea ce li era dată în inom­ia lor țară. DEFENSIVA:­­ MARAȘEȘTI Situația pe frontul român era cu totul răsturnată. Trupele alia­te, care avuseseră inițiativa o­­perațiilor o pierdeau de-acum fă­ră nici o speranță de-a o­ mai re­lua cândva. Dezastrul rus într’a­­devăr lăsa descoperită, la nordul frontului, frontiera Moldovei. Era așteptat atacul dușman pe această linie, în această regiune, în punctul de legătură al celei de-a 9-a armată rusă cu armata 2-a română. Armata 9-a, năpă­dită de bolșevism ne mai oferind nici o capacitate de rezistență, fu necesar ca o parte din divi­ziile românești să fie trecută de la stânga la dreapta, ne mai lă­sând decât o slabă pânză în re­giunea, unde ofensiva aliată fu­sese prevăzută ăi Germani. Dar această mișcare de t!­pp trebuia să se efectueze sub i­nvitarea unui atac dușman imi­nent. Și ceea ce îngreuia mane­vra, era tocmai faptul că aceas­tă mișcare de trupe trebuia să se săvârșească și precis în mijlocul retragerei și debandadei trupe­lor rusești, cari nu mai vroiu să asculte de nici un ordin. Mackensen află imediat de mișcarea de trupe începută, căci el era minunat pus la curent de spionii săi și la nevoe chiar de trupele ruse cari — nu numai că fraternizau cu germanii, ba chiar în multe puncte erau legați prin fire telefonice cu tranșeele adversarului.... In consecință, Feldmareșalul se hotărâ să dea o puternică lovi­tură în zona Siretului, să treacă apa la Cosmești tăind în două armatele românești care izolate astfel, urmau să fie repede cap­turate, una la Sud de trupele ger­mane, cealaltă la Nord de trupe­le arhiducelui Iosef. In câteva săptămâni totul s-ar fi încheiat și comandamentul duș­man, sigur de isbândă, se și ve­dea proclamând victoria. Mackensen dispunea în regiu­nea Cosmești de 12 divizii și el își îndrepta atacul spre Mără­­șești, important nod de cale fe­rată. Primul asalt fu a dat la 6­­ Au­gust, în clipa când comunicatele austriaca salutau eșecul­­ ofensi­vei întreprinse de armata 2-a ro­mână pe malul stâng al Siretu­lui, la sud de Focșani. In puțin timp Rușii pierdură patru linii de tranșee și coman­damentul lor ceru ajutor. Or s-a întâmplat ca deplasarea trupe­lor românești, care ar fi putut compromite situația, dimpotrivă contribui la salvarea ei, căci di­vizia 5-a română, în marș spre Nord se găsea, în momentul re­tragerii rasă, în proximitatea Cosmeștilor. Imediat, și fără să mai aștepte Instrucțiuni g-rasul care o comanda puse în acțiune artileria și aruncă în luptă și pes­te dezordinea rusă, pe toți solda­ții de care dispunea. O brigadă trecu în goană râul, REORGANIZA CAPUL PODU­LUI ABANDONAT DE RUȘI ȘI REZISTA LA ATACUL UNEIA, APOI LA ATACUL A DOUA ȘI A TREI DIVIZII GERMANE ȘI ANUME: DIVIZII 89 PRUSA­CA, CORTUL ALPIN ȘI DIVIZIA 12 a BAVAREZA. De opt ori trupele germane au atacat întF o zi, de opt ori însă fără nici un rezultat. De ambele părți pierderile au fost considerabile. Regimentele române au pierdut 9 zecimi din efectivul lor. Din divizia bavareză au scăpat numai 2000 de oameni, iar prizo­nierii căzuți în ariile Românilor, soldați din corpul alpin declara­ră că s'au închipuit retrăind ce­le mai înspăimântătoare clipe din luptele de la Verdun. La cartierul general român, a fost o zi de groază, căci în mo­mentul în care bătălia devenea mai crâncenă venia vestea că în regiunea Trotușului Rușii erau străpunși și că armata română din Nord risca să rămână fără nicio acoperire. Cu toate acestea capul podului era salvat. Mackensen mirat, dă­du puțin înpoi și ziua de 10 Au­gust fu calmă. Dar trupele germane nu profi­tară de această odihnă, căci chiar din ziua de 11, generalul Grigorescu, care tocmai primise comanda resturilor armatei a 4-a ruse și ale armatei 1-a română, or­ganiză o contra ofensivă. Dar di­vizia 9-a română, care o porni cu cea mai mare ardoare și cu un real succes, progresând strălucit la sud-vest de Cosmești, se găsi atacată de flanc. Rușii care tre­buiau să-i preteagă aripa stângă o rupeau de fugă. Divizi română în puțin timp pierdu astfel 2 treimi din efecti­vul ei, și, cu toate eforturile fă­cute încă timp de două zile, con­tra­ofensiva nu putu da rezulta­te prea mulțumitoare. Comanda­mentul român opri opertiunile în ziua de 18. Mackensen se pre­para să atace pe frontul ambelor armate. Dușmanul dibuia terenul cău­tând punctul celei mai slabe re­zistențe, în speță trupele rusești, mai mult sau mai puțin ameste­cate cu cele române și în ziua de 15 August Mackensen atacă în două puncte după o violentă pre­­parație de artilerie- S forțarea sa purta de-o parte asupra punctu­lui Băltărețu și asupra capului de pod de la Cosmești, în curând cucerit cu toată energica defen­sivă a trupelor române care se retrăgeau astfel pe malul stâng al Siretului,1 de une ocupând o pozițiune dominantă ele pulsau să împiedice dușmanul de­ a tre­ce apa. De cealaltă parte a câmpului de luptă, în regiunea Panciu, în­tre Mărășești și Adjud, situația deveni repede critică pentru alia­ții noștrii. Chiar de la începutul bombardamentului, cea mai ma­re parte dintre Ruși o luă la fu­gă, cei mai curagioși a­șeptară a­­tacul pentru ca la rândul lor să se împrăștie fără a opu­ne nici cea mai mică rezis­tență. In zadar înapoia lor proprii lor ofițeri și elemen­tele române încercau să reorga­nizeze toată această mulțime de fugari. Cucerirea punctului Panciu pu­nea pe Români într-un vădit pe­ricol, de­oarece centrul lor de comunicații, Adjudul, se găsia a­­menințat și dușmanul înfigea un colț între armatele românești, a căror legătură devenia astfel foarte nesigură; întăririle trimi­se îngăduiră a se menținea situa­ția, dar­ nu a se și ameliora. Contra-atacul opri doar inain­tarea dușmanului și Mackensen de partea lui trebui de­ asemeni să facă apel la rezerve. Două di­vizii germane și una austriacă se găsiră astfel în fața diviziei 13-a română proaspăt intrată în lup­tă și în fața resturilor diviziei a 11-a. Dușmanul înaintase accentuat deși foarte încet și cu prețul u­­nor pierderi considerabile. In du­pă amiaza zile de 19 August In urma unei zile de bombardament el atacă de-alungul căii ferate Focșani—Adjud. Lupta fu de­ o violență extremă. Inamicul era su­perior ca număr, dar unul după altul, valurile lui de asalt se spărgeau în fața liniei Români­lor. Și totuși arunca în lupta tru­pe proaspete. (Va urma)

Next