Neamul Românesc, octombrie 1925 (Anul 20, nr. 219-244)
1925-10-01 / nr. 219
lei se mmm ■—~— - m Exposiția de veche artă românească și de artă populară pe care Fundația Prințului Carol a organisat-o la Paris și care e așezată acuma la Geneva a avut un astfel de succes cum nu a mai avut noroc până acuma divilisația noastră. Am urmărit cu atenție articolele ce i s’au consacrat in presa și în revistele din Franța și nu pot spune In de ajuns cită bucurie mi-au făcut și cită mîndrie, adevărată mîndrie națională am cules dintinsele. Prieteni buni, cu fapta, ca doi. Focillon și Dezardis, au făcut ca oriunde s’a putut spune un cuvînt bun, el să nu lipsească să fie bogat și călduros. Iată o propagandă deosebită de aceia pe care de atîta vreme se trudește s’o alcătuiască Statul și care dă tristele resultate ce se cunosc. Se vede astfel că nu e greșeală mai mare decît aceia de a crede că lumea se poate înșela cu lucruri care nu sînt așa și cu oameni cari n’au nici o valoare, — și astfel se procedează prea adeseori. Pe cînd frumuseța netăgăduită pe care o presintă trecutul nostru și îndemînarea poporului acela se vădește și biruie pretutindeni, cîștigîndu-ne de acele simpatii care ne pot servi aai mult. N. IORGA NADA Puțină vrame după ce s'a putut desvădui ce se urmărea prin așa zisul proect al armonizării gradelor funcționărești, adică retrogradare ș 1 reducere a lefurilor, d-nui ministru de finanțe anunță că intenționează introducerea salarizării în aur. Că anunțarea unei asemeni intențiuni se datorește și pregătirii opiniunii publice pentru acceptarea fără numerar a sporirii impozitelor proprietății rurale și clădire, este un lucru destul de probabil. De ailotimia clanului ministru de finanțe sau de sentimentele sale de prevedere nu poate să se vorbească, căci ele ar fi avut îndelungat prilej să se manifeste in cei patru ani de Guvernare de când d-sa priveghează la rosturile visteriei țării. Astfel tălmăcirea mărinimei, cum ar putea sa fie considerat-o dintr'un anumit punct de privire, sau mai de grabă măsurii de adâncă prudență, cum trebue considerată cu adevăratul ei înțeles chestiunea salarizării aur se găsește in făptul că sântem in preajma unor consultațiuni electorale de o capabilă importanță pentru dezășuirea însăși a viitorului acestei țări. D-nul Vintilă Brătianu se gândește și să speră să reânvie sentimentele de încredere ale acelor categorii sociale pe cari l-a sprijinit șeful actualului guvern când a solicitat puterea șn iarna anului 1622. D-sa încearcă captarea burgheziei orășenești. Dintro singură mișcare speră să die două lovituri. Pe deoparte funcționărimea, cu întregul ei atât de important contingent, recunoscătoare că d-sa a staturi* principiul, Intrucât o privește măcar, al sincerității monetare iară pe de alta a tuturor claselor posedente și cugetătoare care asistau îngrozite la de. «agregarea organismului nostru donat prin abHterarea sentimentelor da datorie a acelora ce-l compuneau. Nada pe care d-nul Brătianu, vrea s’o arunce pentru a prinde In plasa Adapatilor guvernamentale, acele categorii sociale ce au o înrâurire atât de hotărâtoare încă, nu ar fi lipsită de abilitate. Din păcate, pentru d-sa și partidul său, în considerarea tocmai a intelectualității mai răsărite a acelora ce încearcă a-i reteli devita intereselor sale, apare drept cea ce este adică-te o incercaxe înșelătoare. O asemenea încercare a mai fost făcută și de către un alt coleg al â-sale în străinătate, in preajma alegerilor pentru camerele agricole, d-nul Alexandru Constantinescu, prin mijloacele-i bine cunoscute și prin punerea in scenă, a unul superior consiliu economic ținut la d-sa acasă, lansa svonul că taxele de export vor fi reduse, reduse măcar intrio asemenea măsură ca recolta să se poată vinde cu prețul parității mondiale. Schimbarea de regim trebuia să coincidă cu începerea exportului, ce s'a întâmplat să se știe. Cum nu s'au redus taxele se știe iarăși și cum nu se vor reduce s'a luat cunoștință din declarațiile saboticului d-n Gheorghiu, fost șef peste vămi și'n perspectivă director al Băncei Naționale. Toate măsurile de stat, indiferent oportunității și necesității lor, care ar putea să reprezinte o ușurare a MețU individuale, o spărtură a ur. stâUX coercitive subt care trăim, nu se mai poate crede că ele ar putea fi fie luate de d-nul ministru de finanțe ca Unele ce sunt respinse de temperamentul d-lui Brătianu, ce are pentru ele mai mult decât ostilitate, o desăvârșită idiosincrasie. Luându-se în considerare precedentele, când guvernamentalii ce alună cu atâta ușurință pe alții de iemagogie și cari o practică cu atâta inifinament, cât și structura intimă sugetescă șefiilor partidului liberal ce nu poate fi satisfăcută de ofiț prin menținerea permanentă a unei apăsări, încercarea ministrului de finanțe va fi o nouă aruncătură de sabe in apă. Funcționărimea nu se va lăsa prinsă de nada salarizării aur, și dacă acest principiu s-ar realiza chiar subt oblăduirea dlui Brăilafen, ea are destulă luciditate de-ași da seama că aceasta s-ar datori și revendicărilor ei metodic susținute și cât mai ale presiunilor de ordin moral exercitate de acei ce nu puteau privi cu indiferență la virusul imoralității ce vedea corosiv osatura aparatului nostru administrativ. GonceaUl © chiar înșelătoare pe cere d-nul Vintilă Brătianu pare a« consimți, tătăresc dovezile ce conduc la concluzia că nu numai întreaga opiniimne publică apreciază șubreziciunea situații guvernului dar că el însăși a devenit conștient de aceasta. 5 ii IM Excelența Când vorbește d. Chirculescu, auditorul e obligat să-și astupe urechile. Când vorbea d. Tancred Constantinescu, emisiunile salivare obligau pe nefericitul interlocutor, să-și deschidă umbrela, sau, in lipsa ei, să-ți întoarcă pardesiul cu fata cauciucată și impermeabilă. De atunci insă d. Tancred Constantinescu a făcut progrese.... Iată-i oferind cu gratia i remarcabilă, un „Interview“ despre export. Dar d. ministru al comercializărilor, e un adept al Prudenței... Cine știe! E Vnutilă de acord? Sau și-a schimbat Intre Mihăești și Chitila, convingerile economice ? Înainte prin urmare de a spune ceva confratelui, d. Tancred Constantinescu II avertizează: — „Să «tueți părerile mele nu angajează nici Consiliul Economic, «toi guvernul, nici chiar pe mine... Ele nu angajează PE NIMENI! AI luat notă? PE NIMENI!" Confratele se supune... Intervievat urmează. D. Tancred ! Împotriva scăderea taxelor, vorbește de grâul propriu, cu neghina respectivă, de înghețul Dunărei, de șansele primăvăratice ale făinei românești., și se spune toate fără să angajeze pe nimeni, PE NIMENI! Apar deci declarațiile, care nu angajau... După *8 de ore, oilipsul guvernului le desplnte Insă categoric... Confratele liberal se căznește să ne convingă de un alt lucru: Că d. ministru nici nu a acordat acel Interview... Evoluția oratoriei ministeriale a d-lui Tancred, este la orice caz primejdioasă, pentru partenerul cel mai apropiat. Prima etapă era In orice caz mai suportabilă. Cu tot reumatismul el inevitabil. , PRIVIND LUMEA Prestigiul magistraturei Gfintm&el. Lupta pături de «Ife câteva «tare amintește tri ftouie ritualii magistrați vr «< evident, rituata materială, ** atâta la pagube baza interesului obsteée derű menținea «U orice preț prestigiul piagi straturei. Se amintește astfel de mul prezidentului de la Ocolul Fiara, gătit mort in tren, intrun compartiment de data treia, având asupra ta turna de lei cinci, iar fa mâna încleștată ținând o sticlă cu lapte pe care urma să-l aducă copilului tău bolnav in București. Toată lumea înțelege de ce magistratul călătoria in data jU-a. te arăugat e iită faptul, că faptele pe care Li ducea copilului era cumpărat in Tulia, fiindcă laptele in Vidra II vinde tu câtiva bani mai fericite cât in București. Ținem că adăugăm că am fost primii ti aproape, singurii, cari am semnalat această întâmplare, încă de acum câteva luni. O subscripție publică încheiată atunci de noi a strâns o oarecare turnă in ajutorul văduvii și orfanilor magistratului. Cu atel prilej totodată d. Manetcu un eaitate de ministru de jurisie, a acordat o turnă derizorie, văduvei, din care nici măcar cheluelile de înmormântare n'au putut fi acoperite. Ulterior, d. ministru Constantinescu, a simțit necesitatea corectărei știutorului dat de I. Manescu, și pare-se că d-sa ar fi fost mai generos... Esențial evită faptul, că murind un magistrat — familia lui a trebuit să apeleze la caritatea statului, atunci când acesta, de la sine, ar fi crut îndatorirea să preîntâmpine toate neajunsurile și sărăcia familiei unui înalt funcționar al său. Pe guvern însă acesta nu-l interesează. Prestigiul magistraturei nu-l preocupă,ci pe când se găsesc fonduri pentru crearea unei instituții, că de pildă Azilul Legislativ, ocrotitor al oamenilor regimului, — magistratura se sbate sub apăsarea spectrului foametei și a morței membrilor ei, hrăniți cu lapte din Vidra și călători drn compartimentul de cl li, •«.•„•„ti. ECOURI POLITICE fl. N. Bălănescu deputat, șeful partidului liberal din Vlațca, in calitate de propagandist culturel, a ținut Duminică, țăranilor din satul Comana, conferință savantă despre ...Rabindranath Tagore. In definitiv e mai ușor att descris frumusețile poeziei lui Tagore, decât competența financiară a d-lui yiintilă Brătianu. * O veste fericită: d. Ionel Brătianu s’a înapoiat de la Karlsbad unde a urmat cura obicinuită D-sa s'a dus direct la Florica, unde urmează o cură de odihnă, absolut necesară după obositoarea acțiune desfășurată la băi. Cea ce însemnează că la do.lonel, un concediu nu vine niciodată singur. * F&. general Averescu a mărturiit la Craiova, că guvernul liberal a venit la putere neisprăvit, cu un păcat din naștere, înainte de vreme... Partidul liberal, a adus la cârma țărei un avort, spune d. general. Noroc că nu a reușit să mai aducă un monstru, mult mai neisprăvit decăt acest tată denaturat. t* Evaporarea ideilor este o crudă realitate a vremurilor noastre. Eele sunt falsificate și înlocuite prin surogate de proveniență dubioasă”. Constatările sunt ale unui ziar guvernamental...m Păcat că nu se precizează de unde se scot... surogatele cu care se înlocuesc azi ideile li BIETUL DICTATOR!! Averescanismul și... © știrea Socoteanu s’a strecurat o greșeală, fn rezumatele publicate de ziare, asupra declarațiilor, solemne făcute de d. general Averescu, la Cralova, căci niciun pasagiu se vorbea de polul pe care o desemnează șeful ultimilor, averescani, oștirei române.. Oficiosul grupării, confirmă dorințele bietului șef, care toți permite abia acum, aereie, dictator, Cităm; ,ți .,Pe ce le-am intemeea pentru a guverna. ' Pe popularitatea noastră, adică Pe opinia publică $t PE FORȚA PUBLICA“. Dacă voi, general iar bizuimn speranțele d-săle, pe... popularitatea averescană, adică pe... opinia publică, nu l-am, dori decăt nenumărate dovezi de simpatie,deopotrivă de elocvente Ca cele date, avereteanilor In ultimele alegeri, ae corpul doctoral. Dar d, Averescu se măi întemeiază, mai exact a’aț mai Întemeia ca să guverneze, și pe... FORȚA PUBLICA. O repetă și. un alt pasagiu: „Pentru ca cineva să poată năsui la conducerea țărei, trebue să se bazeze pe ceva pl in afară de încrederea factorului suprem, pe care eu il scot hotărît din discuțiune: sunt două elemente de bază pe care am dreptul să le discut. Acestea suntj 1GNREDEREA OPINIEI PUBLICE ȘI SPRIJINUL FORȚEI PUBLICE ". D. Averescu dorește să se sprijine deci pe forța publică, ca să-și asigure guvernarea... Se va spune, cu drept cuvânt, e un deziderat irealizabil, condatorit de o dorinț fă ce puțin tot atât de realizabilă”... Dar nu mai puțin ii desvălue mentalitatea șefului averei cornilor. Cel care anunță formule, rigide asupra rolului factorilor contribcționalli, sfârșește socotind armata română ca o unealtă cu o destinație atât de puțin recomandabilă... Oștirea României Întregite chemaă să „sprijine"... avetturile averescane ! Forța armată, pusă In serviciul duhurilor, d-lui Averescu 11 Cât de lamiehabii rămâne crepuseului unei grupări, și al unui Lefătăt de puțin pregătit pentru viața politicii ce cuprinde o justificată tristețe privind ultimele tentative ale bietului dictator de la Severin. Cât mai putină demagogie Guvernul s-a precipitat oft nu va da prin viitorul budget, funcționarilor, un spor de trei miliarde strâns cu ușa, pentru a arăta de unde va pompa aceste sume. Ministrul de finanțe s-a văzut silit sf explice oft numai.după ce se vor trece în budget plățile obligatorii, tot restul care va fi disponibil, va fi dat pentru salariile funcționarilor Statului“. Cu această lămurire ,demagogia guvernului e complect demascată. T^r?Twf oTwr».Tr-L- W nn?rfr«^ impresiona, se »mută pe deoparte animat de dorințe de a îmbunătăți soarta funcționarilor iar pe de alta promite sft le dea restul ce va prisosi... dupfă acoperirea „plăților obligatorii“. Apoi aceste „plăți obligatorii“ sunt atât de mari, mai ales dacă în viitorul budget va trebui sft însoțim și cota datoriile de război, încât dacă ar fi sft le împlinim mai întâi i pe toate acestea și numai în armft. sft ne îngrijim de soarta funcționarilor, salariile acestora sunt condamnate sft nu sufere nici o augumentare. De altfel, însuși secretarul general al ministerului de finanțe, vizând impresia pe care a produs-o promisiunea gogonată a celor 8 miliarde sporuri, sa grffbit sft-i adauge un corectiv, care nu mai lasat nici-o îndoială asupra demagogiei guvernului. ..Nu se poate ști dacă se vor spori salariile luirnefit nici fin s'au alcătuit procetele de budget ale fiecărui minister“. Noi nu înțelegem să facem opoziție guvernlui, speculând problema funcționarilor. Pătrunși de imperioasa necesitate a sporirii salariilor, cerem Ministrului de finanțe să facă toate eforturile și toate sacrificiile posibile, pentru a aduce o ameliorare a situației funcționarilor publici în cadrul posibilităților budgetare. Iar, mai presus de toate, îi cerem, mai ales, cât mai puțină demagogie. Lefuri normale? a o slabă mângâiere, ori ca o încercare de încurajare spre o nouă și îndelungată agonie, funcționarilor publici li se promit, din când in când sporuri. Iar ca supremă ironie Conducătorul vistieriei statului, acordă bieților slujbașii odată pe an, la alcătuirea bugetului, câte un spor minuscul. o In fiecare lună prețul vieții crește cu zece la sută, — în fiecare an deci costul existenței e cel putin îndoit de cât in trecut. Când marele vistiernic crește deci lefurile slujbașilor oficiali cu un ridicul procent anual, avem dreptul să-l credem un brutal ironist. Ca irt oricare ajun de budget nou, și acum se vorbește de... îmbunătățirea situației funcționarilor, — cuvântul îmbunătățire având aci serti sul de o încercare de menținere in curent cu scumperea a situației precare a slujbașilor publici. De data aceasta însă formula te temitică: e vorba de un fel de retrogradare în titlurile funcționarilor cu scopul de a-i repune tn situs afia din vremurile normale ți cu speranța că, plătindu-se în lei aur lefurile de atunci, ar putea duce o existentă normală. Formula, lăsând la o parte criticile grave ce se impun când o analizezi un fond, nu are nici măcar darul de a fi atrăgătoare în aparentă. In adevăr, toate informațiile concordă tn a arăta că leu L aur ce s’ar acorda funcționarilor m ar fi de cât de maximum de 20 de ori mai valoros ca cel de hârtie, când în realitate valoarea lui e mai mult decât 10 de ori. Astfel situația funcțonarilor, cărora riu li se mai ține seama de avansările obținute dinainte de război încoace, ajunge materialmente la jumătate din cea „normală”. E sigur însă că vorbele nu mai satură pe nimeni, dar mai ales pe slujbașii flămânzi de atâția ani, Cum s’a rezolvit problema locuințelor și regimul chiriilor în Franța Este îndeobște cunoscut oft problema locuințelor și a chiriilor în toate țările, fie că au luat parte sau nu la marele războiu, fie oft au învins, fie oft au fost învingătoare, fie oft au depreciată sau ridicatft valoarea și puterea de achiziție a monezi. Cauza generală, la care s-a adftonat alte cauze specifice fiecărei țări, a fost puterea de atracțiune pentru medii pe care o exercită marele orașe cu industrie, comerț, și cu diversele instituțiuni și așezăminte de utilitate publică, pentru populația rurală. Fără nici o deosebire și numai cu rare excepții, ruralul imediat ce se înstărea, dacă nu se stabilea definitiv la oraș, părăsindu-și satul apoi cu siguranță, își aducea copiii pentru învățătura de carte sau pentru vre-un meșteșug și dacă îi dădea mâna cumpăra și o casă de locuit sau pentru a face vrOji o negustorie etc. Acest fenomen general s-a petrecut și în Franța, accentuânduse în timpul războiului, datorită invaziei armatelor germane. Invazia germană a determinat un aflux al populației satelor către orașele franțuzești și mai ales către Paris. . Franța grație eroizmului tradițional, grație tacticei și înțelepciunei conducătorilor ei, a eșit precum se știe, învingătoare și cu moneda bine susținută și bine cotată. Avalanșa de locuitori care năpădiseră în orașele franțuzești a întrecut capacitatea locativă, determinând criza de locuințe și scumperea chiriilor prin apariția speculei. Prima măsură cu care au răspuns toate guvernele franțuzești fără nici o deosebire a fost aplicarea în practică, printrtr ul sistem de legiuiri coordonate a principiului proclamat de consiliul municipal al Parisului „personne de bouge“. Mai mult au fost orașe ai căror primari au oprit orice fel de evacuare chiar când se deduse sentințe definitive judecătorești, citez cazul primarului din Lyon d. Herriot, primul ministru de mai târziu. Francezii au înțeles să stabilească chirii de bază din 1914 drept pivot, la care au raportat sporuri raționale și nu au permis să fie evacuat nici un om nevoiaș. Desfid să mi se arate în toată Franța și la Paris un singur caz în care un funcționar, un pensionar, un muncitor, un invalid, un orfan sau o văduvă de războiu nevoiași a fost evacuat. Francezii au dat pr’orogări, adică prelungiri de contracte cari la prăvăli au mers până la 15 ani și la locuințe până la 9 ani. * guvernele franțuzești au început să soluționeze problema crizei de locuințe. In adevăr pe lângă ministerul de interne s-a înființat un subsecretariat de stat al locuințelor, cari împreună cu o comisiune a studiat mijloacele efective cu cari săt se vină în ajutorul campaniei de construcțiune. Rezultatul a fost că s'a permis și s'a încurajat înființarea de societătți de construcțiuni eftine. cstrora Statul prin Banca Națională a Franței și prin toate instituțiile de stat, comună și județ le-a pus la dispoziție capitaluri mari, pe termeni lungi și cu dobânzi mici. Mai mult acestor societăți li s'a pus la dispoziție terenuri in mod gratuit și la Paris, unde nu erau terenuri s'au dărâmat toate fortificațiile inutile și terenul și materialul rezultat s'a pus la dispoziția acestor societăți. Subsecretariatul construcțiunilor a început să construiască pentru trebuințele Statului. * Pentru ca această operă de construcție să nu fie stânjenită și să se oprească în adevăr specula în Franța si a luat următoarele măsuri: 1) S'a oprit ca o casă făcută pentru închiriere să rămân goală mai mult de o lună. 2) S'a pus un impozit asupra plus valutei terenurilor virane. 3) S'a reluat discuțiile începute încă în 1912 asupra vadului comercial și în 1925 s-a legiferat vadul comercial în așa fel că s a asigurat odată pentru totdeauna stabilitatea locativă a făuritorului vadului comercial și industrial. Se știe că progresul comerțului depinde de stabilitatea locativă, de credit și capacitate. In Franța alături de proprn tea »iurilor ș a erei«* c:. prop» «ătatea comercială cari de acum va merge mână în mână ca doi frați gemeni. Această legiuire este deopotrivă folositoare pentru proprietar, pentru toți cei ce au făcut vaduri vechi și pentru cei ce vor face vaduri de aci înainte, adică pen(Citifi continuare in pag. Il-a) •IntMfM « wf ii ș *m»! Datoriile de războI AMERICA FACE IMPORTANTE CONCESII FRANȚEI 5) .a Răspuns la scrierea: „Români și Ruși Amintiri din anii 1916 -1918 „Criticele aduse guvernului conservator din 1918“J „Dar", cu greu soldatul român ar fi putut fi convins să lupte contra Franței. Era mai ușor să-l îndrepți în contra Rușilor, și Germanii, cari s’au gândit la aceasta, au crezut cft vor obține de la Români un ajutor militar pentru ocuparea Rusiei meridionale. "Această intervenție ar fi liberat circa 10 diviziuni germane, acțiunea română dincolo de Nistru fiind estimată la 0 diviziuni a 15 mii una. „Dar, dacă generalii frazxcofobi sau servitorii slugarnici ai dușmanului ajunsese să declare că armata, neavând să discute ordinele, trebuia să treacă in Rusia îndată ce i se va da această misiune, imensa majoritate a ofițerilor influenți considerați de Generalul O. N. HERJEU o asemenea acțiune ar fi fost nu numai o nenorocire , o colaborare cu armata germană ar fi dus la un război civil“. Toate aceste afirmări, făcute ca să arunce dezonoarea pe niște devotați servitori ai Țării și ai Tronului, sunt insinuări nedemne de cel care le face în numele unei țări respectată, compătimită și iubită de toți Românii, oricări ar f fost deosebirile politice dintre ei și judecarea evenimentelor cari se desfășurau în fața lor da la 1914 pănă’n acea zi. In ce chip a voit Marghiloman s ăi-și aservească țara, *f cum s’a manifestat rezistența poporului româm a armatei tării și a voinței, clar exprimate de rege în contra dorinței guvernului M. m a îînna exemplul rus și de a trăda pe Franța? Când au cerut Germanii să trimitem pe frontul de Vest una, sau două divizii? Când, apoi, au cerut Germanii guvernului Marghiloman 0 divizii în ajutorul armatei lor pentru ocuparea Rusiei meridionale ? Spulberarea acestor afirmațiunii e ușor de făcut. In ziua de 22/9 Martie, delegatul militar de la Congresul păcii a trimis ministrului de război protocolul pentru demobilizarea armatei încheiat de delegații Puterilor centrale. Ministrul, găsindu-i în dezacord cu interesele țării, a întocmit în înțelegere cu șeful de S. M. al M. C. G. un contra-proiect pe care la supus aprobării Regelui. M. S. F a admis, dar a rămas indignat de nouile sarcine și condițiuni umilitoare, pe cari germanii voiau să nu le impună. Regele însă era încredințat că guvernul său va străjuii cu credința tonul și nu va îngădui nimănui să-l atingă. Contr-proectul a fost trimis la București și discutat de delegații militari ai congresului, și, în forma lui definitivă, ne-a îngăduit sa ținem sub arme 184,000 (nu 80,000 cum se spune) oameni până la pacificarea Basarabiei. Mai mult încă, guvernul servitorilor grigornici al dușmanului fi făcut tot ce a putut ca să tină sub arme 176.000 oameni, să păstreze o mare parte din corpurile de trupă și serviciile cari nu figurau în bugetul din 1916, dar cari după protocol trebuiau desființate, și, mai mult încă, ca să creeze în ascuns unități noui și să întărească efectivul jandarmeriei rurale. Cu aceste trupe al căror efectiv total trecea acum de 180.000 oameni, s’a păstrat neatinsă granița Nistrului, s’au împiedicat incursiunile trupelor austriace pe granița Moldovei, și, când ceasul a sunat, cu ele am ocupat Bucovina și ținutul Hotinului pe care-1 dețineau trupte austriace, cu ele am ocupatobrogea și Muntenia, și tot cu ele am început și săvârșit ocuparea Ardealului, Banatului, Crișlanei și Maramureșului. Singura afirmațiune, care se apropie de adevăr, e cererea făcută de austriaci — nu de germani — ca să participăm alături de ei la operațiunile din Ukraina, subordonând chestiunea Basarabiei aprobării acestei cereri. Cornitele Czernin ne-a cerut să luăm parte cu cel puțin un batalion de infanterie la aceste operații și să vindem armatei R.U. 18 baterii de artilerie. Chestiunea Rind adusă înaintea consiliului de miniștri (4/22 Aprilie), ministerul de război a cerut ca ambele propuneri să fe refuzate fără’ & In aceste prorogări legiuitorul francez a stabilit criterii precise neținând seamă de nici un interes meschin personal sau de gașcă ci numai de interesul general și de dreptatea socială. Criteriile stabilite în asemenea condițiuni n'au putut fi eludate de nici o abilitate de interpretare. Aceste măsuri au produs efecte strălucite producând liniștea internă necesară. Profitând de această liniște și la adăpostul ei fi discutate, Consiliul a admis, iar Axion a declarat că atitudinea ministrului de război a salvat complect onoarea armatei și a țării. 8. Dar, unde autorul depășește orice măsură, este când afirmă următoarele: „In armată încă din Martie demisiile erau înaintate. Generalii Iancovescu, Grigorescu, Prezan, demisionau.Apoi mulți generali dintre cei mai harnici refuzau colaborarea cu Ministerul Păcii și plecarea celor mai buni șefi grăbi prăbușirea organizării militare. Misiunea franceză nu plecase decât de o lună și multe servicii speciale, reorganizate cu ajutorul ei, mai ales Artileria și Aeronautica, erau în plină debandadă. In Infanterie, pe urma numeroaselor demisii și a demobilizării, dezordinea era mai mare. Cadrele ofițerilor subalterni luase proporții ridicute și incompatibile cu buna funcționare a serviciilor. Astfel, maiorii se găseau în fruntea campanielor și aveau sub ordinile lor câte o jumătate de duzină de căpitani“ (să se observe că în altă parte autorul declară că numărul căpitanilor era foarte redus din cauza înaintărilor fără măsură la gradul de maior). Și aceasta e o pagină din „amintirile d-lui Prévat, menite să ajute la înjghebarea celui din Paris. 29. (Rador.) *» Ziarele anunță din Washington că în ședința de ori delegația americană au prezentat noi contra propuneri, admițând cererea sa în privința fixării cafranceză de a încorpora venită din stocurile crmțictd la o reducere a sumei dobânzilor neplătite, Ptare că în sânul comisiunei Americane ar exista oarecari divers iapacității de plată. Unii delegați americani ar fi dispuși să admită că dacă Franța va avea dificultăți în viitor chestiunea datoriilor să poată fi din nou discutată, urmă act al Istoriei Războiului nostru alături de aliații din Occident. Da. Au fost demisiuni din armată, dar cum și cine le-a provocat și cum au fost rezolvate ? Generalul Iancovescu, fost ministru, și-a prezentat demisia în primele zile ale guvernului conservator, motivând-o, verbal, că armata-i dăduse tot ce-i putea da și acum hotărîrea-i era să dea o nouă orientare activității sale. La alegerile pentru Parlament, el a fost ales senator, iar după retragerea guvernului s-a înscris în partidul conservator-progresist. Generalul E. Grigorescu nu numai că nu și-a dat demisia, dar a făcut și protestări de devotament pentru guvernul Marghiloman și pentru ministrul de Războiu, de care era legat când era ofițer-elev în școalele de artilerie și geniu și se găsise sub odinele sale mai în toate gradele. Grigorescu a fost numit de M. S., după propunerea mea, comandant al corpurilor de armată din Moldova.