Neamul Românesc, noiembrie 1925 (Anul 20, nr. 245-268)
1925-11-01 / nr. 245
NEAMUL ROMÂNESC Director N. ÍOROA Anul al XX, Ho. 245 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60.2till ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60 Duminecă. 1 Noem. 1925 O CĂDERE L). Caillaux nu mai e ministru al Finanțelor franceze. Nu e vorba numai de schimbarea la un Ministeriu de specialitate a unui specialist. Nici de biruința acelor cari vreau impositul pe capital, cu nesfîrșitele lui greutăți practice și consecințe lui incalculabile, contra unui burghes, oricît de curajos și „radical“, care se oprește înnaintea a ceia ce s’ar părea un atentat la proprietate. E vorba și de altceva. După răsboiu a intrat în mintea mulțimilor în suferința, cărora li lipsește discernămîntul trebuitor ca să se vada că resultatele cele mai mari se ating cu mijloacele cele mai simple, ideia necesității salvatorului, a omului extraordinar, cu mijloace misterioase. Orice ar fi în trecutul ca și în metodele lui, ele, mulțimile, alearga cu strpări în calea sumbrului geniu, a mărețului taumaturg. Experiența se face însă, plutindu-se mai scump sau mai ieftin, după împrejurări. Și în rîndul nostru, al bieților oameni cu bunăvoința și cu ceva mijloace, care nu trebuie exagerate, se retrage, jenat, acela care n’a putut săvîrși miracolul care se aștepta de la dînsul. Cașul d-lui Caillaux e încă o dovada și, pentru că ea se dă pe un astfel de teatru cum e Franța, învățătura, folositoare oricui, e mai visibilă. N. 10&QĂ Cu toată presupusa susținere a d-lui Vintilă Brătianu pentru principiul reprezentării proporționale sunt temeinice motive că părerea contrarie a d-lui Al. Constantinescu va triumfa și că legea electorală se va vota în litera Si spiritul proiectului depus la Senat. După acest proect candidarea se face pe liste, în județe, și proclamată aleasă este o listă, pemtru totalitatea locurilor, de îndată ce a obținut majoritatea absolută , 50 plus unu. Proporționala nu va funcționa decât în județele în care nici o listă nu a dobândit această majoritate. Domnul Al. Constantinescu si guvernul sunt deci adversari ai democraticului principiu al reprezentării proportionale. Adversitate ce o legitimează prin aceia că vor să asigure majorități compacte cari să garanteze eficienta și consequenta lucrărilor parlamentare. Desigur că un asemenea raționament își are valoarea sa mai ales în aceste vremuri când nu numai lucrările parlamentului ci însăși compunerea guvernelor se resimt de o prea pronunțată eterogenitate a adunărilor legislative. Desigur că el poate forma o serioasă bază de discuțiune. Când însă un partid politic din aceste considerațiuni aderă la un sistem care implică repudierea proporțională, el trebue cu sinceritate să adopte sistemul contrar ducându-l până în consecințele lui ultime. In asemenea situație se găsește partidul radical francez care luptă cu tenacitate pentru reintroducerea candidaturii uninominale cercuale și a proclamării rezultatului pe temeiul majorității absolute. In aceiași situație s’a găsit Mussolini când a făcut să se voteze proectul de lege electorală al listei generale pe întreaga tară ce dobândește 75 % din numărul mandatelor de îndată ce a avut un număr de voturi mai mare decât celelalte liste. In expresiuniea lui integrală sistemul majoritar reclamă candidatura pe cerc uninominală și ca un exces, desigur peiorativ, poate să capete forma sistemului italian. A urmări însă efectele principiului majoritar, fără a te declara sincer și pe fată partizan al lui, a adopta o soluțiune tranzacțională ca aceia a legii franceze după care s’a inspirat autorul proectului depus la Senat, reproducând-o identic, se riscă compromiterea intențiunilor chiar atunci când ele nu erau din cele mai rele. Garantează oare acest sistem mixt și tranzacțional ori ficărui guvern o majoritate parlamentară? O examinare a situațiunilor posibile ne dă un răspuns negativ. Se poate întâmpla într’adevăr ca la un moment dat o credință, de caracter mistic, să cuprindă colectivitatea națională sau o parte a ei pe regiuni. Sforțările administrative pentru asigurarea reușitei candidaților guvernamentali nu vor fi îndestulătoare. Se sțfor găsi județe în cari să se alea în loc întreaga listă a opoziții, exponentă a curentului ce mii găsește explicațiunea decât în Anormalitatea unei situații. Cu sistemul proporționalii care dă în genere un loc la patru minorității te vor putea alege măcar 25 la ’Étte dirt candidații guvernamentali, candidați ai unui partid ce-și legitimează dreptul la viață pe alte temeiuri decât mistica unui moment. Cu sistemul alegerii cercuale este iarăși probabil că’n fiece județ presiunea exercitată în mod fractonar cât și consideratiuni legate de persoana candidatului să asigure deasemeni alegerea unui quorum de 25 la sută de candidați ai partidelor ce nu sunt de azi pe mâine sau a acelora ce nu vor să convingă corpul electoral că iluziile cele mai amețitoare sunt din domeniul realității. Sistemul la care d-nul Ion Brătianu și d. Constantinescu s’au oprit nu garantează obiectivele politice ce le urmăresc și ce le cred sincer necesare binelui național. Astfel încât așezându-ne chiar din punctul Domniilor lor de vedere, se poate constata că proectul ce-l susțin este o armă cu două tăiușuri ce cu ușurință se poate întoarce înpotriva concepții ce o apără , majorități compacte pentru bunul mers al lucrărilor parlamentului. Și este firesc să fie așa, căci acest sistem nu este decât o soluție tranzacțională, adoptată în Franța la un sfârșit de legislatură, ca o conciliere între partizanii principiului majoritar și cel ai proporționalii. Pentru mulțumirea celor de pe urmă s-a admis lista pentru a celor dintâi, majoritatea absolută. Sistem la a cărui abrogare luptă și cel dintâi si cel de pe urmă. Nimic nu silea guvernul la o asemenea conciliere. Dorința lui de a părea pătruns de importanta principiului democratic al proporționalii o înlătura el însuși prin chipul cum voește s’o aplice fară lipsa de mărturisire sinceră a cea ce realmente urmărește îl pune în imposibilitate de-a desvolta argumentele în favoarea sistemului majoritar și de-a încerca prin acestea înrădăcinarea lui în opiniunea publică. Politica de compromis alruvernului se evidențiază încă odată cu toate consecințele ei primejdioase. R. PATRULIUS. Dmitri Guvernul continuă opera de descentrazare. Prin viitorul buget adminstrarea șoselelor va trece în sarcina județelor. Sfatul își reține numai grija șoselelor naționale' cari și acestea, vor fi împotrivite' pentru a spori numărul celor județene. La prima vedere, ideea acestei descentralizări ar, părea fericită. Județele, cari au tot interesul să-și întrețină cât mai bine propriile drumuri vor fi gata, să facă fapte sacrificiile materiale, necesare a acestui scop. Din păcate, descentralizarea aceasta nu este decât fictivă. In realitate guvernul aplică și aci acelaș principiu ca și la... autonomia căilor ferate. In adevăr județele vor pune la dispoziție fondurile necesare, iar lucrările se vor executa tot de oameni numiți de Ministerul lucrărilor publice și sub controlul acestuia. Cu alte cuvinte, introducerea principiului descentralizării nu, va aduce vreo altă schimbare decât în registrele contabilității generale. Incolo aceeaș administrație, cu aceeaș funcționari, având aceeas mentalitate. In schimb' fondurile de cari vor dispune județele' vor fi insufciente pentru a face față unor sarcini sporite, ca acelea impuse de sistemul descentralizării. Vorba lui Cățavencu: să facem reforme... dar să nu schimbăm nimic. De pretutindeni Averea unui sărac In timpul unui incendiu care adia trus imobilul unui proprietar din Lourdes, Franța,— d. Camus,—salvatorii fură surprinși de a descoperi printre sdvențele unui anume Deputte, care părea că trăește mai mult din pomană decât din vânzarea jurnalelor, —, meseria ce o făcea, —, o mare cantitate de piese de argint franceze și spaniole. Au trebuit trei căști de pompieri pentru a strânge aceste piese. S-a găsit, de asemenea, un sac care conținea, iarăș, o sumă importantă în piese divizionare. In altă parte bonuri de ale apărării naționale, obligațiuni și titluri la purtător, toate ascunse sub o saltea. Ele au fost insă pradă flăcărilor. Departe, totuși nu pară prea nenorocit de această pierdere. Căci îi rămân, fără îndoială, ascunse în locuri sigure, resurse cari să-l pună la adăpostul mizeriei. IFCOURII MaNMM PMBOPi POLITICE aft murit și a fost înmormântat regretatul Toma Stelian, și nu mai încetează să se manifeste dragostea și simpatia conducerei liberale față de marele dispărut. Abea acum pricepem de ce a lăsat regretatul Toma Stelian cu limbă de moarte, să nu-i țină ambii politici discursuri. Anfuriat că din alegerile eparhiale nu a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, d. Ionel Brătiau a luat eroică hotărâre să anuleze toate alegerile bisericești. Căci un șef ortodox nu poate admite asemenea... schisme ale opoziției. Sijutdrul combate pe adversarii „în vederea unuei guvernări“. Noi ne mulțumim să arătăm isprăvile guvernanților, în vederea apropiatei lor opoziții. * O nouă îndrumare politică MINISTERUL COUCIl AI UNEI Legea Pădurilor Comunale Unicul scop al legii, muncipilor poli An aviz „din ordin“ ai Consiliului Tehnic Am arătat în câteva articole neapărata nevoe a refacerei educatione naționale și a creărei unui minister al educațiunei, in acest scop, voesc să arăt astăzi, în ce mod văd eu organizarea unui asemenea minister, pentru a răspunde marei lui meniri. Am spus că în Statele Unite s’a prezentat parlamentului un proect de lege prin care se crează un minister al educațiunei. Am înaintea mea acest proect, dar el nu poate răspunde nevoilor noastre, cari sunt altele decât în Statele Unite. Sunt insă și unele părți pe care am putea să le folosim. Așa cum îl văd, un minister al educațiunei ar trebui să aibă șase însărcinări covârșitoare, care să corespundă fiecare unui grup distinct unul de altul, dar legate între ele prin acelaș scop: răspândirea unei sănătoase educațiuni în popor. 1) Prima însărcinare ar fi acela de a avea sub grija și controlul său, librăriile, tipografiile, casele de editură, într’un cuvânt tot ce privește tiparul, în afară de presă bineînțeles.—Ne închipuim bine cu toții, ce înrâurire, mă mulțumesc a spune nenorocită, o are licența fără margini ce există în comerțul librăriei și a tiparului asupra moravurilor și mentalităței acestui popor. Ne închipuim bine cu toții, ce otravă se scurge zilnic în creerul lui cu tot felul de publicațiuni, străine sau naționale, cari schilodesc și amintesc toată simțirea și toată făptura lui. Știu că se vor găsi care să țipe grozav citind această propunere, dar la boale grele, leacuri serioase. Dacă vrem cu adevărat să stârpim răul, nu putem sta la îndoială de a întrebuința măsurile radicale ce-i vor stârpi rădăcină. 2) A doua însărcinare ar fi acea de a avea controlul tuturor așezămintelor în care educațiunea trebue să fie scopul de căpetenie, cum sunt: orfelinatele, leagănele, instituțiunile de educație fizică (art. al proectului american), școalele de adulți, universitățile populare și asemenea. 3) A treia însărcinare ar fi de a supraveghia teatrele, cinematografele, toate localurile publice de consumație de zi și de noapte. Da, mai cu seamă toate aceste localuri, asupra cărora va trebui să aibă nu numai un drept de supraveghiare și de control, dar și dreptul de hotărâre asupra funcționarei sau nefuncționărei lor, sau asupra modului lor de funcționare, aceasta depinzând de nenumărate condițiuni, ce se vor avea în vedere pentru hotărârea de luat Tot ce am spus mai sus la No. 1 pentru a învedera nevoia propunerei ca o fac acolo, privește tot om atât temei, mai bine zis, cu temei și mai mare, propunerea ce o fac aci. 4) O a patra însărcinare ar fi aceea de a hotărâ care vor fi normele ce vor trebui urmate de organele Statului și așezămintele ce atârnă de dânsul, pentru a-și îndeplini rolul lor educativ — de a coordona toate măsurile hotărâte, — de a urmări cu strășnicie aducerea lor la îndeplinire, în special și mai cu seamă în ce privește educațiunea populațiunei rurale (art. 5 al râsetului american). 5) O a cincea însărcinare ar fi de a supraveghia educațiunea tinerelor vlăstare ale minorităților din cuprinsul României, pentru a face dintrânșii buni cetățeni, cunoscători ai datoriei lor către patria românească, având ministerul a hotărâ metoadele cele mai bune pentru atingerea acestui scop (Acest punct îl împrumut proectului american. Art. 8 al proectului). 6) In sfârșit a șeasea însărcinare ar fi facerea de cercetări, anchete, studii, în țară și străinătate, privitoare la marea problemă a educației și îndrumarea spre lucrări științifice asupra ei, după ce se vor fi dobândit atâtea și atâtea date neapărat trebuincioase pentru buna ei rezolvire (Art. 5 al proectului american). In acest mod aș vedea eu funcționând un minister al educațiunei. Am ajuns la concluziunile da mai sus, după îndelungi cugetări și crez că o atare organizație, specific românească, ar corespunde în totul nevoilor noastre și lipsurilor ce le simțim. Proectul este specific românesc cum am spus, căci un asemena minister al educațiunei, care își găsește nevoia în adâncurile trebuințelor noastre, trebue să fie întocmai potrivit acestor nevoi. N'am urmat în totul proectul american (am arătat mai sus ce i-am imprumutat), căci altă stare de lucruri acolo, alta la noi. Principalul ce trebue reținut din acest proect, este însăși ideia creărei unui minister al educațiunei. Dacă într'un ținut ca Statele Unite, mult mai înaintat decât noi ca civilizație și cultură, s-a simțit nevoia unui asemenea minister, cu, cât de mare este această nevoe într-o țară înapoiată ca civilizație cultură și educațiune! De altminteri așa de înrădăcinată este la Anglo-Saxoni, ideia unei neapărate și zdravene educațiuni în popor, încât ministerul instrucțiunei în Anglia, poartă numele de minister al educațiunei, arătărit astfel că învățământul nu, e un scop. — scopul de a ne învăța câteva buchii și de a ne face să căpătăm o diplomă — ci e un mijloc, mijlocul de a ne face educația. Să nu mi se spună că avem ministerul instructiunei publice. E atât de lesnicios, pentru oricine să-și dea seama de deosebirea de însărcinări ce ar avea fiecare din aceste ministere. Adaug că acelai instrucțiunea publice este și așa destul de încărcat, pentru a-i mai da și alte însărcinări. Să nu mi să obiecteze cheltuiala. Nu e nevoe de mari cheltueli. Dar se cere suflet mult, abnegație, devotament, pricepere, stăruință mare, energie de fier, dragoste neprihănită și interes nemărginit pentru numai ce o faci, cu asemenea însușiri poți pune opera în picioare cu mai nimic, cu cele mai strânse economii. Am arătat astfel în rândurile de mai sus și în cele ce au precedat în alte numere ale acestui ziar rezultatul unor lungi cugetări și adânci și vechi convingeri ale mele, concretizate acum în propuneri precise. Le dau în vileag, fără nici o teamă. Oricum vor fi primite azi, ele răspunzând unei atât de mari și neapărate nevoi, vor fi negreșit înfăptuite mâine. ȘTEFAN MEITANI Am dovedit in cele două articole, complecta contrazicere, în concepția care trebuia să conducă la împărțirea pădurilor comunale, și sistemul dezastruos al aplicărei, care se pretează la hatâr în folosul partizanilor politici. Pentru a procopsi însă pe partizanii politici cari au păduri degradate și deci cu o valoare redusă, a clocit în capul d-sale nefastul procedeu, de care ne-am ocupat încă din anul trecut, — cu ocazia discuțiunei în parlament a legei înainte de data promulgărei legei, și până în prezent, iar astăzi voește să-l pună în proect, în sensul de a plăti, 9000 lei hectarul de teren, proprietarului care îi aduce un venit de 12.000 lei la 30 ani, ca și carul a cărui pădure îi aduce un venit de 30.000 lei. Este drept sau nu aceasta?. CU CÂT ESTE PĂGUBIT STATUL După statisticile făcute, suprafața ce se poate expropria, pentru înființarea de păduri comunale este de circa 000 000 hectare. Din acestea, circa 25 la sută au o producțiune, evaluată pe hectar la 30.00 lei, restul, au o producțiune evaluată cu 12.000 lei. După procedeul științific, înscris și în regulament, statul, în urma exproprierii ce va face, va plăti: Hect. a) 150.000X 9000=1.350.000.ooo lei b) 450000X3i0O—1.530.000.0oo lei Total 2.880.000.000 lei După procedeul indicat de d-l Al. Constantinescu. Statul, în cazul exproprierei pădurilor, va trebui să plătească: 5.400.000.000 lei, adică cu circa 2.500.000.000 mai mult. întreb oare aceste 2 miliarde jum. lei, ce statul este obligat să achite, în punga cui vor merge? In privința aceasta cifrele sunt destul de lămurite și răspund destul de clar. SMULGEREA AVIZULUI CONSILIULUI TECHNIC PENTRU ACOPERIREA FRAUDELOR? Din ceel arătate mai sus, rezultă în mod neîndoios, că statul va fi furat, cu circa 2 miliarde jum. iei datorit sistemului creiat de d-1 ministru de Domenii. Totuși d-sa dându-și seama de proporția enormă la care vor ajunge aceste fraude, a căutat să se pună deocamdată la adăpostul specialiștilor. In acest scop, a dat ordin d-lui administrator al Casei Pădurilor, să obțină din partea consiliului tehnic al Casei Pădurilor, un aviz în sensul evaluăiei pădurilor, servindu-se de zone. Cu regret constatăm că această administrație cu toată autonomia ei — s-a supus — și aplicat în fața atotputerniciei unui ministru fără scrupule. Consiliul tehnic contrar vederilor lui, contrar principiului înscris in regulament, a dat avizul cerut de autoritatea superioară în sensul vederea ministrului. Pentru, ca să dea o bază legală acestui act nefast, pentru averea statului, amenințat a perde circa 2 miliarde ju.lei, — s-a convocat de farmă pe la începutul lunei August, un consiliu al directorilor regionali silvici, cari au reconfirmat avizul Consiliului Tehnic. Iată clar cum, la adăpostul unor avize, smulse „din ordin" statul poate să fie păgubit cu sume fantastice, înainte de a termina „O CURIOZITATE“. Și în Basarabia s-au expropriat circa 300.000 hectare. Cu toate acestea, evaluarea pădurilor, s-a făcut de o comisie compusă din ingineri silvici, pe baza principiilor recomandate de știința silvică care se găsește inscrs in regulamentul de care ne ocupăm, sub art. 6. întrebăm, față cu cele arătate și dovedită mai sus pe d-i ministru de Domenii. a) De ce nu se procedează și cu cele circa00.000 hectare, destinate ca păduri comunale în ceea ce privește evaluarea fondului și arborele lor, cum s-a procedat și în Basarabia, adică, evaluarea în funcțiune de producțiune a solului, în parte pentru fiecare pădure? b) Cum se explică contrazicerea dintre al. 6 din regulament, cu noul sistem al zonelor, în ceea ce privește evaluările? e) De ce nu se dă toată libertatea inginerilor silvici, ca la fața locului, să determine valoarea pădurei, nu la birou de către organele centrale ale Casei Pădurilor, după oarecare elemente, procurate tot de agenți exteriori, cum de altfel s’a procedat în Basarabia? d) Fixarea zonelor, încarcă sau nu mai mult executarea acestei lucrări, ca și cazul când, ar trebui să se evalueze, numai supoziția păduroasă, destinată exproprierii? e) De ce căutați să vă puneți la adăpostul diferitelor avize tectonice smulse din ordin? Până la primirea răspunsului, la aceste întrebări, categorice constatăm că partidul și din această chestiune vitală, pentru populațiunea rurală a urmat aceeași politică de jaf la averea statului, pentru avantajarea acoliților politici. Va veni sperăm ziua judecăței, dacă vinovat e ministrul sau „ersatzul“ său în această chestie. DE D. R. IOANIȚESCU, DEPUTAT. PREȘEDINTE AL CAMERII AGRICOLE DE ILFOV SUBSOLUȚI PENTRU AȘEZAMANTUL CULTURAL REGELE FERDINAND I SUBSCRIERILE SE PRIMESC LA ZIARUL UNIVERSUL Criza de ninerar Buletinul ministerului ele finanțe spune : „O noua criză de ainarariu analoagă celeia din Octombrie, apasă mult asupra pieței. Unele case importante de en gros suferă mult din această pricină. Situația, în general, e dificilă și unele din aceste case, cu uin pasiv depășind 100 milioane au fost forțate să ceară moratoriu. E posibil ca, dacă actuala stare de lucruri persistă și dacă urcarea bișnuită în acest anotimp, a leului, nu va înlesni regulările în devize forte, multe case de comerț să se găsească într-o situație foarte delicată. Din această cauză vânzătorii din străinătate sunt foarte prudenți când e vorba să acorde credite“. Mai departe, buletinul constată stagnarea exportului și deficitul balanței comerciale. Activitatea femeilor noastre lim femeilor noastre pentru tip Haniilor ■Această Uniune femenină împlinește în curând imnun de existență și s'a format din îndemnul și inițiativa d-nei Michaela Cattargi, ca o ramură a "Asociației naționale mixte pentru Societatea Nathanilor, de existiu de mult, sub prezidenția dl. profesor dr*. Tomai Ionescu. Uniunea femeilor a luat naștere din dorința de a ajuta Societatea Națiunilor propaganda sa umanitară și coferalul. Căci se știe, că pe lângă partea politică, Societatea Națiunilor a găsit că cel mai bun mijloc "pentru realizarea păcelării solidarizarea tuturor popoarelor' împotriva multor rele sociale și morale pentru care sforțările unui singur popor sunt' cu totul insuficiente. A luptă în comun împotriva unui inamic de oțin fifte da ai«TM a», mai bun prilej de a se cunoaște și a creia mii de legături și acea atmosferă, care mai sigur decât toate tratatele, va izbuti să aducă pacea în lume. Cea mai mare parte din chestiunile umanitare și sociale ale Societății Națiunilor privesc deaproape interesele femeii. Astfel sunt chestiunile privitoare la protecțiunea copilului în genere, protecțiunea muncii femeii și a copilului în fabrici și ateliere, la organizarea orelor libere ale lucrătorilor spre a-i abate de la calea vizitului și a degenerării morale și fizice, la traficul cu femei și copii, cooperarea intelectuală, etc. Grupul femenin de sub conducerea d-nei Michaela Catargi s-a gândit a se pune în serviciul Societății Națiunilor, atât pentru a-i face cunoscută opera, cât și pentru a ajuta guvernul cu slabele-i puteri a face față îndatoririlor pe cari și le-ar lua prin ratificările convențiilor care ar sta în legătură cu aceste chestiuni. Dar nu nu e de ajuns a voi să faci binele, a fi, cum zicea senatorul Pozner, reprezentantul Poloniei la Comisia Traficului cu femei: „Une bonne et sainte femme“. Asistența socială este o operă complicată și cele ce vor să o facă, trebue în primul loc să aibă o pregătire specială în acest scop. In alte țări, cum e de pildă America, există adevărate laboratoarii sociale pe lângă universități, în care tineretul este format în practică și teorie pentru lucru social. Mai pretutindeni există școli sociale pentru femei anume pentru a le forma la axistența sociala. La noi nu există nimic în această direcție. Totuși pentru a lucra efectiv pentru Societatea Națiunilor trebuia să căpătăm pregătirea necesară. Timp de un an de zile am căutat să ne informăm în toate chestiile sociale în care voiam a colabora cu Societatea Națiunilor, atât relativ la cele ce se fac în alte tări, cât la ceea ce de bine sau de rău s’a făcut în țara noastră pe fiecare din aceste chestiuni. D-nii Hodea și Oprescu, secretarii secțiilor de informații și cooperație intelectuală de la Societatea Națiunilor au asistat la ședințele noastre și au rămas foarte mulțumiți de metoda noastră de lucru. Dar ceea ce ne-a preocupat mai mult a fost chestiunea propagandei pentru pace și aceea a aproprierii noastre de minorități In adevăr, nu există chestiuni mai spinoase și totuși mai vitale pentru țara noastră decât acestea. Căci cine poate fi mai doritoare de pace în omenire decât femeia, care din firea ei și evoluția vieții ei sociale trebue să fie protivnică violenței și războiului. Totuși a face propagandă pentru pace poate adeseori să fie o primejdie națională pentru o țară ca a noastră și în momentul istoriei în care ne găsim. A convinge pe blândul și omenosul nostru popor că a vărsa sângele aproapelui este o nelegiuire, ar fi desigur foarte ușor. Dar ce s-ar întâmpla dacă numai soldatul român ar ajunge la această convingere în mijlocul atâtor alte popoare, care s’ar folosi de această ».evoluție“ a noastră spre a-și satisface șovinismul și dorința de stăpânire ? Suntem desigur convinși că numai o armonie între grupurile etnice, armonie care ar permite fiecărui grup a se desvolta cu nota sa originală și intonalitatea culturii sale naționale într-o patrie comună, ar fi adevărata formă și cea mai fericită expresie a României Mari. Nu este oare un exemplul viu mica Elveție cu cele trei culturi și limbi deosebite ale grupurilor sale etnice și totuși cu o conștiință profundă a unității sale naționale și o iubire necondiționată a patriei comune? Dar oare toate grupurile minoritare voesc această ideală armonie ? S'ar putea crede atunci că, nici propaganda pentru pace nici cea pentru împăcarea intereselor minoritare nu e posibilă la noi.^ Aceasta ar fi din cate afară de trist pentru civilizația și cultura noastră. Din fericire propaganda pentru pace pe bazele stabilite de Societatea Națiunilor, având în hotărîrile și în instituțiile sale o bază și un criteriu comun tuturor naționalităților, înlătura^ orice echivoc ce ar putea servi de paravan unor interese străine. Oricine poate face propagandă pentru pace și pe lângă și sub călăuzirea Societății Națiunilor, fără nici o teamă pesteM viitorie țării. Lucrând pentru pace pa lângă Societatea Națiunilor, avem un control pentru propaganda oricărei societăți pentru pace și în acelaș timp siguranța că suntem în fiece moment pe calea cea bună în propria noastră activitate. Pentru o conlucrare cu minoritățile nu se poate iarăși găsi un teren neutru mai favorabil pentru împăcarea intereselor și armonizarea tendințelor, decât cel al Societății Națiunilor Când sunt atâtea ciocniri de patimi, atâtea puncte de vedere deosebite, atâta varietate în concepții, atât de contrastante tendințe, armonia și împăcarea nu se pot stabili decât plecând de la o bază admisă de toate grupările etnice, spre a construi încetul cu încetul raporturi stabile care să permită un modus vivendi pentru toate. Dacă nu se va proceda astfel, vom ajunge la un Katzen musik în toate încercările de a ne apropia și ne vom expune a asculta lucruri cari nu numai că nu ne vor apropia, dar vor tăia pentru multă vreme orice posibilitate de legături prietenești. Uniunea femeilor române pentru Societatea Națiunilor a căutat a fi o școală pentru agentele (Continuare în caz. II-a)