Neamul Românesc, noiembrie 1925 (Anul 20, nr. 245-268)

1925-11-01 / nr. 245

NEAMUL ROMÂNESC Director N. ÍOROA Anul al XX, Ho. 245 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60.­2till ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60 Duminecă. 1 Noem. 1925 O CĂDERE L). Caillaux nu mai e ministru al Finanțelor franceze. Nu e vorba numai de schimbarea la un Ministeriu de specialitate a unui specialist. Nici de biruința acelor cari vreau impositul pe capital, cu nesfîrșitele lui greutăți practice și consecințe lui incalculabile, contra unui burghes, oricît de curajos și „radical“, care se oprește înnaintea a ceia ce s’ar părea un atentat la proprietate. E vorba și de altceva. După răsboiu a intrat în mintea mulțimilor în suferința, cărora li lipsește discernămîntul trebuitor ca să se vada că resultatele cele mai mari se ating cu mijloacele cele mai simple, ideia necesității salvatorului, a omu­lui extraordinar, cu mijloace misterioase. Orice ar fi în trecutul ca și în metodele lui, ele, mulți­mile, alearga cu st­rpări în calea sumbrului geniu, a mărețu­lui taumaturg. Experiența se face însă, plutindu-se mai scump sau mai ieftin, după împrejurări. Și în rîndul nostru, al bieților oa­meni cu bunăvoința și cu ceva mijloace, care nu trebuie e­­xagerate, se retrage, jenat, acela care n’a putut săvîrși mi­racolul care se aștepta de la dînsul. Cașul d-lui Caillaux e încă o dovada și, pentru că ea se dă pe un­ astfel de teatru cum e Franța, învățătura, folo­sitoare oricui, e mai visibilă. N. 10&QĂ Cu toată presupusa susținere a d-lui Vintilă Brătianu pentru principiul reprezentării proporțio­nale sunt temeinice motive că pă­rerea contrarie a d-lui Al. Con­­­stantinescu va triumfa și că le­gea electorală se va vota în litera Si spiritul proiectului depus la Se­nat. După acest proect candidarea se face pe liste, în județe, și pro­clamată aleasă este o listă, pem­­tru totalitatea locurilor, de îndată ce a obținut majoritatea absolu­tă , 50 plus unu. Proporționala nu va funcționa de­cât în județele în care nici o listă nu a dobândit a­­ceastă majoritate. Domnul Al. Constantinescu si guvernul sunt deci adversari ai­­ democraticului principiu al repre­zentării proportionale. Adversita­te ce­ o legitimează prin aceia că vor să asigure majorități compac­te cari să garanteze eficienta și consequenta lucrărilor parlamen­tare. Desigur că un asemenea ra­ționament își are valoarea sa mai ales în aceste vremuri când nu numai lucrările parlamentului ci însăși compunerea guvernelor se resimt de o prea pronunțată eterogenitate a adunărilor legisla­tive. Desigur că el poate forma o serioasă bază de discuțiune. Când însă un partid politic din aceste considerațiuni aderă la un sistem care implică repudierea proporțională, el trebue cu sinceri­tate să adopte sistemul contrar ducându-l până în consecințele lui ultime. In asemenea situație se găsește partidul radical francez care lup­tă cu tenacitate pentru reintrodu­cerea candidaturii uninominale cercuale și a proclamării rezulta­tului pe temeiul majorității abso­lute. In aceiași situație s’a găsit Mussolini când a făcut să se vote­ze proectul de lege electorală al listei generale pe întreaga tară ce dobândește 75 % din numărul mandatelor de îndată ce­ a avut un număr de voturi mai mare de­cât celelalte liste. In expresiuniea lui integrală sis­tem­ul majoritar reclamă candi­datura pe cerc uninominală și ca un exces, desigur peiorativ, poa­te să capete forma sistemului ita­lian. A urmări însă efectele princi­piului majoritar, fără a te decla­ra sincer și pe fată partizan al lui, a adopta o soluțiune tranzac­țională ca aceia a legii franceze după care s’a inspirat autorul pro­ectului depus la Senat, reprodu­când-o identic, se riscă compro­miterea intențiunilor chiar atunci când ele nu erau din cele mai rele. Garantează oare acest sistem mixt și tranzacțional ori fi­cărui guvern o majoritate parlamenta­ră? O examinare a situațiunilor posibile ne dă un răspuns nega­tiv. Se poate întâmpla într’ade­­văr ca la un moment dat o cre­dință, de caracter mistic, să cu­prindă colectivitatea națională sau o parte a ei pe regiuni. Sforțările administrative pentru asigurarea­­ reușitei candidaților guvernamen­tali nu vor fi îndestulătoare. Se sțfor găsi județe în cari să se alea în loc întreaga listă a opozi­­ții, exponentă a curentului ce mi­­i găsește explicațiunea decât în Anormalitatea unei situații. Cu sis­temul proporționalii care dă în genere un loc la patru minorității te vor putea alege măcar 25 la ’Étte dirt candidații guvernamen­tali, candidați ai unui partid ce-și legitimează dreptul la viață pe alte temeiuri decât mistica unui moment. Cu sistemul alegerii cer­­cuale este iarăși probabil că’n fie­ce județ presiunea exercitată în mod fractonar cât și considera­tiuni legate de persoana candida­tului să asigure deasemeni alege­rea unui quorum de 25 la sută de candidați ai partidelor ce nu sunt de azi pe mâine sau a acelora ce nu vor să convingă corpul elec­toral că iluziile cele mai ameți­toare sunt din domeniul realității. Sistemul la care d-nul Ion Bră­­tianu și d. Constantinescu s’au oprit nu garantează obiectivele politice ce le urmăresc și ce le cred sincer necesare binelui na­țional. Astfel încât așezându-ne chiar din punctul Domniilor lor de vedere, se poate constata că proectul ce-l susțin este o armă cu două tăiușuri ce cu ușurință se poate întoarce înpotriva con­cepții ce o apără , majorități com­­pacte pentru bunul mers al lucră­rilor parlamentului. Și este firesc să fie așa, căci a­­cest sistem nu este decât o solu­ție tranzacțională, adoptată în Franța la un sfârșit de legislatu­ră, ca o conciliere între partizanii principiului majoritar și cel ai proporționalii. Pentru mulțumirea celor de pe urmă s-a admis lista pentru a celor dintâi, majoritatea absolută. Sistem la a cărui abro­gare luptă și cel dintâi si cel de pe urmă. Nimic nu silea guvernul la o a­­semenea conciliere. Dorința lui de a părea pătruns de importanta principiului democratic al pro­porționalii o înlătura el însuși prin chipul cum voește s’o aplice fară lipsa de mărturisire sinceră a cea ce realmente urmărește îl pune în imposibilitate de-a des­­volta argumentele în favoarea sis­tem­ului majoritar și de-a încerca prin acestea înrădăcinarea lui în opiniunea publică. Politica de compromis a­lruver­nului se evidențiază încă odată cu toate consecințele ei primej­dioase. R. PATRULIUS. Dmitri Guvernul continuă opera de des­centra­zare. Prin viitorul buget adminstrarea șoselelor va trece în sarcina județelor. Sfatul își reține numai grija șo­selelor naționale' cari și acestea, vor fi îm­potrivite' pentru a spori numărul celor județene. La prima vedere, ideea acestei descentralizări ar, părea fericită. Județele, cari au tot interesul să-și întrețină cât mai bine propriile drumuri­ vor fi gata, să facă fapte sacrificiile materiale, necesare a a­cestui scop. Din păcate, descentralizarea a­­ceasta nu este decât fictivă. In rea­litate­ guvernul aplică și aci ace­­laș principiu ca și la... autonomia căilor ferate. In adevăr­ județele vor pune la dispoziție fondurile necesare, iar lucrările se vor executa tot de oa­­meni numiți de Ministerul lucră­rilor publice și sub controlul a­­cestuia. Cu alte cuvinte, introducerea principiului descentralizării nu, va aduce vreo altă schimbare decât în registrele contabilității gene­­rale. Incolo­ aceeaș administrație, cu aceeaș funcționari, având a­­ceeas mentalitate. In schimb' fondurile de cari vor dispune județele' vor fi insufcien­te pentru a face față unor sarcini sporite, ca acelea impuse de siste­­mul descentralizării. Vorba lui Cățavencu: să facem reforme... dar să nu schimbăm ni­mic. De pretutindeni Averea unui sărac In timpul unui incendiu care adia trus imobil­ul unui proprietar din Lourdes, Franța,­— d. Camus,—salva­torii fură surprinși de a descoperi printre sdvențele unui anume De­­putte, care părea că trăește mai mult din pomană decât din vânza­rea jurnalelor, —, meseria ce­ o fă­cea, —, o mare cantitate de piese de argint franceze și spaniole. Au trebuit trei căști de pompieri pentru a strânge aceste piese. S-a găsit, de asemenea, un sac care con­ținea, iarăș, o sumă importantă în piese divizionare. In altă parte bonuri de ale apă­­rării naționale, obligațiuni și ti­tluri la purtător, toate ascunse sub o saltea. Ele au fost insă pradă flă­cărilor. Departe, totuși nu pară prea nenorocit de această pierdere. Căci îi rămân, fără îndoială, ascun­se în locuri sigure, resurse cari să-l pună la adăpostul mizeriei. IFCOURI­I MaNMM­ PMBOPi POLITICE aft murit și a fost înmormântat regretatul Tom­a Stelian, și nu mai încetează să se manifeste drag­os­tea și simpatia conducerei liberale față de marele dispărut. Abea acum pricepem de ce a lă­sat regretatul Tom­a Stelian cu lim­bă de moarte, să nu-i țină amb­ii politici discursuri. A­nfuriat că din alegerile epar­hiale nu a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, d. Ionel Brătiau a­ luat eroică hotărâre să anuleze toate alegerile bisericești. Căci un șef ortodox nu poate ad­mite asemenea... schisme ale opozi­ției. Si­ju­tdrul combate pe adversari­i „în vederea unuei guvernări“. Noi ne mulțumim să arătăm is­prăvile guvernanților, în vederea a­­propiatei lor opoziții. *­ O nouă îndrumare politică MINISTERUL COUCIl AI UNEI Legea Pădurilor Comunale Unicul scop al legii, mun­cipilor poli An aviz „din ordin“ ai Consiliului Teh­nic Am arătat în câteva articole neapărata nevoe a refacerei edu­catione­ naționale și a creărei unui minister al educațiunei, in acest scop, voesc să arăt astăzi, în ce mod văd eu organizarea unui asemenea minister, pentru a răspunde marei lui meniri. Am spus că în Statele­ Unite s’a prezentat parlamentului un proect de lege prin care se crează un mi­nister al educațiunei. Am înaintea mea acest proect, dar el nu poate răspunde nevoilor noastre, cari sunt altele decât în Statele­ Unite. Sunt insă și unele părți pe care am putea să le folosim. Așa cum îl văd, un minister al educațiunei ar trebui să aibă ș­ase însărcinări covârșitoare, care să corespundă fiecare unui grup dis­tinct unul de altul, dar legate în­tre ele prin acelaș scop: răspân­direa unei sănătoase educațiuni în popor. 1) Prima însărcinare ar fi acela de a avea sub grija și controlul său, librăriile, tipografiile, casele de editură, într’un cuvânt tot ce privește tiparul, în afară de presă bine­înțeles.—Ne închipuim bine cu toții, ce înrâurire, mă mulțumesc a spune nenorocită, o are licența fără margini ce există în comerțul librăriei și a tiparului asupra mo­ravurilor și mentalităței acestui popor. Ne închipuim bine cu toții, ce otravă se scurge zilnic în cre­­erul lui cu tot felul de publica­­țiuni, străine sau naționale, cari schilodesc și amintesc toată sim­țirea și toată făptura lui. Știu că se vor găsi care să țipe grozav citind această­ propunere, dar la boale grele, leacuri serioase. Dacă vrem cu adevărat să stârpim răul, nu putem sta la îndoială de a întrebuința măsurile radicale ce-i vor stârpi rădăcină. 2) A doua însărcinare ar fi acea de a avea controlul tuturor așeză­mintelor în care educațiunea tre­­bue să fie scopul de căpetenie, cum sunt: orfelinatele, leagănele, ins­­tituțiunile de educație fizică (art. al proectului american), școalele de adulți, universitățile populare și asemenea. 3) A treia însărcinare ar fi de a supraveghia teatrele, cinematogra­fele, toate localurile publice de consumație de zi și de noapte. Da, mai cu seamă toate aceste localuri, asupra cărora va trebui să aibă nu numai un drept de su­­praveghiare și de control, dar și dreptul de hotărâre asupra func­ționarei sau nefuncționărei lor, sau asupra modului lor de funcți­onare, aceasta depinzând de nenu­mărate condițiuni, ce se vor avea în vedere pentru hotărârea de luat Tot ce am spus mai sus la No. 1 pentru a învedera nevoia propune­rei ca o fac acolo, privește tot om atât temei, mai bine zis, cu temei și mai mare, propunerea ce o fac aci. 4) O a patra însărcinare ar fi a­­ceea de a h­otărâ care vor fi nor­mele ce vor trebui urmate de orga­nele Statului și așezămintele ce a­­târnă de dânsul, pentru a-și înde­plini rolul lor educativ — de a co­ordona toate măsurile hotărâte, — de a urmări cu strășnicie aducerea lor la îndeplinire, în special și mai cu seamă în ce privește educațiu­­nea populațiunei rurale (art. 5 al râsetului american). 5) O a ci­ncea însărcinare ar fi de a supraveghia educațiunea tine­relor vlăstare ale minorităților din cuprinsul României, pentru a face dintr­ânșii buni cetățeni, cunoscă­tori ai datoriei lor către patria ro­mânească,­­ având ministerul a hotărâ metoadele cele mai bune pentru atingerea acestui scop (A­­cest punct îl împrumut proectului american. Art. 8 al proectului). 6) In sfârșit a șeasea însărcinare ar fi facerea de cercetări, anchete, studii, în țară și străinătate, privi­toare la marea problemă a educa­ției și îndrumarea spre lucrări ști­ințifice asupra ei, după ce se vor fi dobândit atâtea și atâtea date neapărat trebuincioase pentru bu­na ei rezolvire (Art. 5 al proec­tului american). In acest mod aș vedea eu funcțio­nând un minister al educațiunei. Am ajuns la concluziunile da mai sus, după îndelungi cugetări și crez că o atare organizație, speci­fic românească, ar corespunde în totul nevoilor noastre și lipsurilor ce le simțim. Proectul este specif­ic românesc cum am spus, căci un asemena mi­nister al educațiunei, care își gă­sește nevoia în adâncurile trebuin­țelor noastre, trebue să fie întoc­mai potrivit acestor nevoi. N'am urmat în totul proectul american (am arătat mai sus ce i-am impru­mutat), căci altă stare de lucruri acolo, alta la noi. Principalul ce trebue reținut din acest proect, este însăși ideia creă­­rei unui minister al educațiunei. Dacă într'un ținut ca Statele­ U­­nite, mult mai înaintat de­cât noi ca civilizație și cultură, s-a simțit nevoia unui asemenea minister, cu, cât de mare este această nevoe într-o țară înapoiată ca civilizație cultură și educațiune! De altminteri așa de înrădăcina­tă este la Anglo-Saxoni, ideia unei neapărate și zdravene educațiuni în popor, în­cât ministerul ins­­trucțiunei în Anglia, poartă nu­mele de minister al educațiunei, a­rătărit astfel că învățământul nu, e un scop. — scopul de a ne învăța câte­va buchii și de a ne face să căpătăm o diplomă — ci e un mij­loc, mijlocul de a ne face educația. Să nu mi se spună că avem mi­nisterul instructiun­ei publice. E atât de lesnicios, pentru oricine să-și dea seama de deosebirea de însărcinări ce ar avea fiecare din aceste ministere. Adaug că acelai instrucțiunea publice este și așa destul de încărcat, pentru a-i mai da și alte însărcinări. Să nu mi să obiecteze cheltu­iala. Nu e nevoe de mari cheltueli. Dar se cere suflet mult, abne­gație, devotament, pr­icepere, stă­ruință mare, energie de fier, dra­goste neprihănită și interes ne­mărginit pentru numai ce o faci, cu asemenea însușiri poți pune o­­per­a în picioare cu mai nimic, cu cele mai strânse economii. Am arătat astfel în rândurile de mai sus și în cele ce au prece­dat în alte numere ale acestui ziar rezultatul unor lungi cugetări și adânci și vechi convingeri ale mele, concretizate acum în propu­neri precise. Le dau în vileag, fără nici o tea­mă. Ori­cum vor fi primite azi, ele răspunzând unei atât de mari și neapărate nevoi, vor fi negreșit înfăptuite mâine. ȘTEFAN MEITANI Am dovedit in cele două articole, complecta contrazicere, în concep­ția care trebuia să conducă la îm­părțirea pădurilor comunale, și sis­temul dezastruos al aplicărei, care se pretează la hatâr în folosul par­tizanilor politici. Pentru a procopsi însă pe partiza­nii politici cari au păduri degradate și deci cu o valoare redusă, a clocit în capul d-sale nefastul procedeu, de care ne-am ocupat încă din anul trecut, — cu ocazia discuțiunei în parlament a legei înainte de data promulgărei legei, și până în pre­zent, iar astăzi voește să-l pună în proect, în sensul de a plăti, 9000 lei hectarul de teren, proprietarului care îi aduce un venit de 12.000 lei la 30 ani, ca și carul a cărui pădure îi aduce un venit de 30.000 lei. Este drept sau nu aceasta?. CU CÂT ESTE PĂGUBIT STATUL După statisticile făcute, suprafața ce se poate expropria, pentru înfiin­țarea de păduri comunale este de circa 000 000 hectare. Din acestea, circa 25 la sută au o producțiune, evaluată pe hectar la 30.00 lei, restul, au o producțiune evaluată cu 12.000 lei. După procedeul științific, înscris și în regulament, statul, în urma exproprierii ce va face, va plăti: Hect. a) 150.000X 9000=1.350.000.ooo lei b) 450000X3i0O—1.530.000.0oo lei Total 2.880.000.000 lei După procedeul indicat de d-l Al. Constantinescu. Statul, în cazul exproprierei pădurilor, va trebui să plătească: 5.400.000.000 lei, adică cu circa 2.500.000.000 mai mult. întreb oare aceste 2 miliarde jum.­­ lei, ce statul este obligat să achite,­­ în punga cui vor merge? In privința aceasta cifrele sunt destul de lămurite și răspund des­tul de clar. SMULGEREA AVIZULUI CONSI­LIULUI TECHNIC PENTRU ACOPE­RIREA FRAUDELOR? Din ceel arătate mai sus, rezultă în mod neîndoios, că statul va fi fu­rat, cu circa 2 miliarde jum. iei da­torit sistemului creiat de d-1 minis­tru de Domenii. Totuși d-sa dân­­du-și seama de proporția enormă la care vor ajunge aceste fraude, a cău­tat să se pună deocamdată la adă­postul specialiștilor. In acest scop, a dat ordin d-lui administrator al Casei Pădurilor, să obțină din partea consiliului teh­nic al Casei Pădurilor, un aviz în sen­sul evaluăiei pădurilor, servindu-se de zone. Cu regret constatăm că a­­ceastă administrație cu toată auto­nomia ei — s-a supus —­ și aplicat în fața atotputerniciei unui minis­­tru fără scrupule. Consiliul teh­nic contrar vederilor lui, contrar principiului înscris in regulament, a dat avizul cerut de autoritatea superioară în sensul ve­derea ministrului. Pentru, ca să dea o bază legală acestui act nefast, pentru averea sta­tului, amenințat a perde circa 2 mi­liarde ju­.­lei, — s-a convocat de far­mă pe la începutul lunei August, un consiliu al directorilor regionali silvici, cari au reconfirmat avizul Consiliului Teh­nic. Iată clar cum, la adăpostul unor avize, smulse „din ordin" statul poa­te să fie păgubit cu sume fantastice, înainte de a termina „O CURIOZI­TATE“. Și în Basarabia s-au expro­priat circa 300.000 hectare. Cu toate acestea, evaluarea pădurilor, s-a fă­cut de o comisie compusă din ingi­neri silvici, pe baza principiilor re­comandate de știința silvică car­e se găsește inscrs in regulamentul de care ne ocupăm, sub art. 6. întrebăm, față cu cele arătate și dovedită mai sus pe d-i ministru de Domenii. a) De ce nu se procedează și cu cele circa­­00.000 hectare, destinate ca păduri comunale în ceea ce pri­vește evaluarea fondului și arborele lor, cum s-a procedat și în Basara­bia, adică, evaluarea în funcțiune de producțiune a solului, în parte pentru fiecare pădure? b) Cum se explică contrazicerea dintre al. 6 din regulament, cu noul sistem al zonelor, în ceea ce privește evaluările? e) De ce nu se dă toată libertatea inginerilor silvici, ca la fața locului, să determine valoarea pădurei, nu la birou de către organele centrale ale Casei Pădurilor, după oarecare elemente, procurate tot de agenți exteriori, cum de altfel s’a proce­dat în Basarabia? d) Fixarea zonelor, încarcă sau nu mai mult executarea acestei lucrări, ca și cazul când, ar trebui să se e­­valueze, numai supoziția păduroasă, destinată exproprierii? e) De ce căutați să vă puneți la adăpostul diferitelor avize tectonice smulse din ordin? Până la­­ primirea răspunsului, la aceste întrebări, categorice consta­tăm că partidul și din această ches­tiune vitală, pentru populațiunea ru­rală a urmat aceeași politică de jaf la averea statului, pentru avantaja­rea acoliților politici. Va veni sperăm ziua judecăței, dacă vinovat e ministrul sau „er­satzul“ său în această chestie. DE D. R. IOA­NIȚESCU, DEPUTAT. PREȘEDIN­TE AL CAM­ERII AGRICOLE DE ILFOV SUBSOLUȚI PENTRU AȘEZAMANTUL CULTURAL REGELE FERDINAND I SUBSCRIERILE SE PRIMESC LA ZIARUL UNIVERSUL Criza de n­in­erar Buletinul ministerului ele finanțe spune : „O noua criză de aina­­rariu analoagă celeia din Octombrie, apasă mult a­­supra pieței. Unele case importante de en gros su­feră mult din această pri­cină. Situația, în general, e dif­icilă și unele din ace­ste case, cu uin pasiv de­pășind 100 milioane au fost forțate să ceară mo­ratoriu. E posibil ca, dacă actuala stare de lucruri persistă și dacă urcarea bișnuită în acest anotimp, a leului, nu va înlesni re­­gulările în devize forte, multe case de comerț să se găsească într-o situație foarte delicată. Din acea­stă cauză vânzătorii din străinătate sunt foarte prudenți când e vorba să acorde credite“. Mai departe, buletinul cons­tată stagnarea exportului și deficitul balanței comerciale. Activitatea femeilor noastre lim femeilor noastre pentru tip Haniilor ■Această Uniune femenină îm­plinește în curând im­nun de e­­xistență­ și s'a format din îndem­nul și inițiativa d-nei Michaela Cattargi, ca o ramură a "Asociației naționale mixte pentru Societa­tea Nat­hanilor, de existiu de mult, sub prezidenția dl­. profesor dr*. Tom­ai Ionescu. Uniunea femeilor a luat naș­tere din dorința de a ajuta Socie­tatea Națiunilor propaganda sa umanitară și coferalul. Căci se știe, că pe lângă partea politică­, Societatea Națiunilor a găsit că cel mai bun mijloc "pentru rea­lizarea păcel­ăr­ii solidarizarea tuturor popoarelor' împotriva multor rele sociale și morale pen­tru care sforțările u­nui singur popor sunt' cu totul insuficiente. A luptă în comun împotriva unui inamic de oțin fifte da ai«TM a», mai bun prilej de a se cunoaște și a creia mii de legături și acea atmosferă, care mai sigur decât toa­te tratatele, va izbuti să aducă pacea în lume. Cea mai mare parte din ches­tiunile umanitare și sociale ale Societății Națiunilor privesc deaproape interesele femeii. Ast­fel sunt chestiunile privitoare la protecțiunea copilului în genere, protecțiunea­ muncii femeii și a copilului în fabrici și ateliere, la organizarea orelor libere ale lu­crătorilor spre a-i abate de la ca­lea vizitului și a degenerării mo­rale și fizice, la traficul cu femei și copii, cooperarea intelectuală, etc. Grupul femenin de sub condu­cerea d-nei Michaela Catargi s-a gândit a se pune în serviciu­l So­cietății­ Națiunilor, atât­ pentru a-i face cunoscută opera, cât și pentru a ajuta guvernul cu sla­­bele-i puteri a face față îndato­ririlor pe cari și­ le-ar lua prin ratificările convențiilor care ar sta în legătură cu aceste chesti­uni. Dar nu nu e de ajuns a voi să faci binele, a fi, cum zicea sena­torul Pozner, reprezentantul Po­loniei la Comisia Traficului cu femei: „Une bonne et sainte fem­­me“. Asistența socială este o o­­peră complicată și cele ce vor să o facă, trebue în primul loc să aibă o pregătire specială în acest scop. In alte țări, cum e de pildă America, există adevărate labo­­ratoarii sociale pe lângă univer­sități, în care tineretul este for­mat în practică și teorie pentru lucru social. Mai pretutindeni e­­xistă școli sociale pentru femei anume pentru a le forma la axis­­tența sociala. La noi nu există nimic în acea­stă direcție. Totuși pentru a lu­cra efectiv pentru Societatea Na­țiunilor trebuia să căpătăm pre­gătirea necesară. Timp de un an de zile am cău­tat să ne informăm în toate che­stiile sociale în care voiam a co­labora cu Societatea Națiunilor, atât relativ la cele ce se fac în alte tări, cât­­ la ceea ce de bine sau de rău s’a făcut în țara noa­stră pe fiecare din aceste ches­tiuni. D-nii Hodea și Oprescu, secretarii secțiilor de informații și cooperație intelectuală de la Societatea Națiunilor au asistat la ședințele noastre și au rămas foarte mulțumiți de metoda noa­stră de lucru. Dar ceea ce ne-a preocupat mai mult a fost chestiunea propa­gandei pentru pace și aceea a aproprierii noastre de minorități In adevăr, nu există chestiuni mai spinoase și totuși mai vitale pentru țara noastră decât aces­tea. Căci cine poate fi mai doritoare de pace în omenire decât femeia, care din firea ei și evoluția vie­ții ei sociale trebue să fie pro­­tivnică violenței și războiului. Totuși a face propagandă pentru pace poate adeseori să fie o pri­mejdie națională pentru o țară ca a noastră și în momentul is­toriei în care ne găsim. A con­vinge pe blândul și omenosul no­stru popor că a vărsa sângele a­­proapelui este o nelegiuire, ar fi de­sigur foarte ușor. Dar ce s-ar întâmpla d­acă numai soldatul român ar ajunge la această con­vingere în mijlocul atâtor alte popoare, care s’ar folosi de acea­stă ».evoluție“ a noastră spre a-și satisface șovinismul și dorința de stăpânire ? Suntem desigur convinși că numai o armonie între grupurile etnice, armonie care ar permite fiecărui grup a se desvolta cu nota sa originală și intonalitatea culturii sale naționale într­-o pa­trie comună, ar fi adevărata for­mă și cea mai fericită expresie a României Mari. Nu este oare un exemplul viu mica Elveție cu cele trei culturi și limbi deosebite ale grupurilor sale etnice și totuși cu o conștiință profundă a unității sale naționale și o iubire necon­diționată a patriei comune? Dar oare toate grupurile minoritare voesc această ideală armonie ? S'ar putea crede atunci că, nici propaganda pentru pace nici cea pentru împăcarea intereselor mi­noritare nu e posibilă la noi.^ Aceasta ar fi din cate afară de trist pentru civilizația și cultura noastră. Din fericire propaganda pentru pace pe bazele stabilite de Societatea Națiunilor, având în hotărîrile și în instituțiile sale o bază și un criteriu comun tutu­ror naționalităților, înlătura^ ori­ce echivoc ce ar putea servi de paravan unor interese străine. Oricine poate face propagandă pentru pace și pe lângă și sub călăuzirea Societății Națiunilor, fără nici o teamă pesteM viitorie­­ țării. Lucrând pentru pace pa lângă Societatea Națiunilor, a­­vem un control pentru propa­­ganda oricărei societăți pentru pace și în acelaș timp siguranța că suntem în fiece moment pe calea cea bună în propria noas­tră activitate. Pentru o conlucrare cu mino­ritățile nu se poate iarăși găsi un teren neutru mai favorabil pentru împăcarea intereselor și armonizarea tendințelor, de­cât cel al Societății Națiunilor Când sunt atâtea ciocniri de patimi, a­­tâtea puncte de vedere deosebite, atâta varietate în concepții, atât de contrastante tendințe, armo­nia și împăcarea nu se pot sta­bili decât plecând de la o bază admisă de toate grupările etnice, spre a construi încetul cu încetul raporturi stabile care să permită un modus vivendi pentru toate. Dacă nu se va proceda astfel, vom ajunge la un­ Katzen musik în toate încercările de a ne apro­pia și ne vom expune a asculta lucruri cari nu numai că nu ne vor apropia, dar vor tăia pentru multă vreme orice posibilitate de legături prietenești. Uniunea femeilor române pen­tru Societatea Națiunilor a cău­tat a fi o școală pentru agentele (Continuare în caz. II-a)

Next