Neamul Românesc, ianuarie 1926 (Anul 21, nr. 1-24)
1926-01-14 / nr. 9
-sr Amet B Kxi, No. 9 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. OiBIU ~4 NEAMUL ROMANESC Director N. IORGAI 2 LEII ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60 Joi 14 Ianuarie 1926 MREAJA SETELE Priviți la opera partidului liberal. Zi de zi, corifeii sai lucrează la prefacerea în sensul lor, pe multa vreme, a întregii societăți românești. Cu o răbdare rară șaman ei lucrează la această prefacere să le aducă lor, partidului lor, maximul de avantagii. De la Constituția cu tot felul de curse, de la legile de organizare pentru a ținea cald aderenților și miluiților, de la comercializări , pentru a se asigura în opoziție, de la noile măsuri electorale pentru a zdrobi orice concurență, până numirile și mutările de generali, până la organizarea magistraturii favorite, pana la monopolisarea Bisericii, pană la imobilitarea funcționarilor din Ministere prin inamovibilitate. Zi de zi, mreaja se țese, și în ea suntem prinși cu toții, de la tzunul cetățean până la Rege, fiecare cu năcazul lui, fiecare împotriva drepturilor lui. Și toți — o suferim I N. löse A inimi DE IgA.Cu Domnul ministru de finanțe s’ar fi decis a cere instituțiunilor de credit comunicarea depozitelor particulare. Motivul ce ar determina o asemenea hotărîre ar fi faptul că însemnate valori mobiliare s’ar sustragere de la impunere, contribuabilii posedenți ai lor nedeclarându-le. Această știre de se adeverește este de gravă importanță. E îndestulător să reamintim că acum câțiva ani dintr’o inspirație socializantă o măsură identică se intenționa a se lua de guvernul elvețian și că agitația produsă a fost atât de mare încât sub presiunea ei s’a dat înapoi. Voința populară a respins cu impetuozitate năvalnică proectul guvernului, ca unul ce amenința violarea celor mai intime secrete, ca o violare ce s’ar putea asemăna cu una adusă persoanei sau averii, ambele garantate prin constituție. S’ar putea în prealabil discuta, dacă o asemenea măsură este sau nu conformă spiritului constituției noastre, dacă pentru aplicarea ei legală nu ar fi nevoe, în tot cazul, de—o lege specială, înainte însă de a se intra într’o specioasă discuțiune de principii, cară a se vedea dacă oportunitatea măsurii ar fi atât de justificată ca să merite chiar o asemenea discuție. D-nul Vintilă Brătianu se plânge că veniturile din depuneri, din conturi curente nu intră în calculul impozitului global. Căci numai de aceasta poate fi vorba, întrucât impozitul elementar al acestor sune depuse spre fructificare, este plătit direct de către instituțiunea de credit depozitară. Și dacă chestiunea stă așa este de văzut cari sunt avantagiile sau dezavantagiile situațiunii de fapt și cari ar fi acelea în urma aplicării măsurii d-lui ministru de finanțe. Știut este de toată lumea cât de reduse și de precare sunt depunerile ce se fac la diferitele bănci și cât de strâmtorate sunt din această cauză însăși în operațiunile lor instituțiunile de credit. Știută este de asemenea nevoia ce se simte a se da acestor depuneri și o impulsiune cât mai puternică, pentru a se sfârși odată cu regimul, atât de impropriu producției, al speculei. Numai astfel instituțiunile noastre de credit vor reintra în funcțiunea lor normală, reluându-și rolul lor constructor prin organizarea bogățiilor țării. Averile particulare, răspândite și sterpe numai astfel se pot contopi într’un puternic curent de cooperație, repartizate individualităților creatoare, care prin câștig să-și vadă încoronate eforturile și posedenții capitalurilor să capete justa remunerație a participării lui la noile producții. De aceste considerațiuni d-nui ministru de finanțe nu vrea să țină câtuși de puțin seama. Ce va câștiga fiscul prin aplicarea hotărârii d-lui Brătianu? Aproape nimic. Una peste alta veniturile capitaluiilor mobiliare din depozite sunt extrem de reduse, cunoscut fiindcă azi maximul de fructificare ce se plătește actualmente e de nouă la sută. Deci capital redus, dobândă redusă. Ce pierde? Enorm, încurajarea depunerilor ar fi îngăduit reintrarea în normal. Ar fi dat putința unei sporiri de Intreprinderi, unei Sporiri a capacități de muncă a întreprinderilor existente. Veniturile acestora ar fi format o impozantă masă impozabilă. In loc de aceasta foarte sfioasele înclinări spre depunere de azi vor fi complect suprimate. Posedenții de valori mobiliare, prin imitație și prin ispita câștigurilor, se vor avânta cu toții în plasamentele clandestine, imposibil de a fi urmărite de risc, lărgind câmpul de aplicare al speculei care, alăturată instabilității monetare, face ca întreprinderile noastre să trăiască o viață atât de anemică. Iată acei dintre posedenți, la care teama riscurilor va fi mai mare decât oriși ce ispită, vor căta calea depunerilor la băncile străine, mărind astfel și veniturile și capacitatea de activitate a altor țări, cari poate nu întotdeauna ne-ar fi prietene. D-nul Vintilă Brătianu, vede în orișice contribuabil un dușman al fiscului. Orișice măsură vexatorie împotrivă-i se legitimează după d-sa. O asemenea concepție poate să-și găsească o aplicație și psihică și fiziologică. Orișicare ar fi ea însă, nu interesează și, mai ales, nu absolvă. Aplicată cu stăruință ea poate conduce în adevăr la prefacerea ei într’o realitate. Dușmănind se suscită dușmanii. O adevărată primejdie națională ne amenință în ziua în care contribuabilul ar fi cea ce i se pare d-lui Vintilă Brătianu că este. Intr’acolo d-sa îl îndreaptă, atâta timp cât nu se va convinge că excesul de fiscalism este o plagă asemănătoare orișicărei alte calamități. EGFCOURI POLITICE Oficioasele dlui Brătianu atacă violent Internaționala Reacțiunei. Bravo I Bis. Ne pare bine că s'a revoltat încă odată, democraticul personal d. Vintilă... L 'Indepriuience Roumaine, oficiosul liberal dă sfaturi cititorilor „POUR DEVENIR SEC“ (CA SA TE USUCI). Sfaturile confratelui guvernamental sosesc cu destulă intârziere. De patru ani d. Ventilă Brătianu nu face altceva decât să usuce lumea. Guvernul a instituit cenzura, deocamdată numai pentru confratele Lupta. Începe prin urmare carnavalul voalatelor, vestalelor și celorlalte personagii oculte care reprezintă regimul d-hd Guță Tătărăscu. * D -lui Georgeil Mârzescu i s'a citit la un bandit următoarea epigramă: O confuzie utilă Fără inhibiție Un ministru care duce :,Munca" la ,,Justiție", Ce rost are atunci d, Chirculescu un guvern ?... • Confratele Lupta deși sub censură, iți permite să spună: .,e mai la locul ei baioneta la spatele pungașilor cari in patru ani de guvernare au ajuns din mitiți de cafenea miniștri cu averi de sute de milioanei“. Bine, dar Lupta devine pur si simplu subversivă. Auzi ce să spună așa pe față ? Nu-și dă seama confratele că sunt în joc interesele superioare ale țărei ? Că se cutremură baza statului? Că însăși existența României e în pericol ? Lupta e incorigibilă Ca fi noi, nu pricepe cât patriotism însuflețește cointeresarea tricoloră. Republică și [iislerolare Aut vorbit ieri de senzaționala telegramă „Rador“, pe care a publicat-o recent ziarul „Le Messager Polonais“ din 8 Ianuarie. Acea telegramă, care anunță streinătăței, că ar exista in România ȘI O MIȘCARE REPUBLICANA, a fost expediată din București, după ce, bine înțeles, a trecut prin controlul ministrului nostru de externe. In asemenea conditioni suntem în drept să întrebăm guvernul: Oare aceasta e misiunea pe care găsește s’o îndeplinească pentru lămurirea opiniei publice streine, asupra actului renunțare! Principelui Carol . Acesta este dinasticismul cointeresaților, monopolisatori ai tuturor sentimentelor față de Tron? Și in sfârșit: — într’un asemenea chip înțelege guvernul liberal să exercite censura presei ? A adăuga la o operă negativă și destinctivă din interiorul tărei minciuna și baliveria politică în străinătate, e evident singurul mijloc sigur de-a compromite iremediabil interesele unei țări, pe cari competențele liberale le-au batjocorit continuu din nepriceperea lor îngâmfată și presumțioasă. Arbitrari In granițele României, extrem de liberali și de generoși în străinătate, liberalii sugrumă presa românească pentru ca pe cea streină s-o alimenteze în schimb cu veștile cele mai eronate, mai fanteziste și mai „înaintate". In sfârșit, sub domnia domnilor Brătieni, s-ar zice că pe malurile Dâmboviței, partide republicane și-ar spune cuvântul neîngrădit și nici de cum tăiat de foarfecele d-lui Guță Tătărescu. Dar telegrama publicată de ziarul polonez își are tâlcul el, evident. Agitarea, în străinătate, a unui așa zis REPUBLICANISM ROMÂN, „aproape" nul deocamdată, înseamnă propriu zis pregătirea terenului unei dictaturi liberale. Odată mai mult guvernul tuturor nelegiuirilor dă pe față intențiile pensiei care-1 conduce— Situația tezaurului francez Paris, 13 (Rador). — D. Doumer a fost ascultat ori de comisiunea financiară a Camerei. Ministrul de finanțe a insistat asupra necesității de a asigura venituri imediate pentru a evita inflațiunea ; d. Doumer a declarat că în cursul lunei Decembrie eșirile Tezaurului au depășit cu 2.450 milioane intrărire. Sforțările parțiale nu mai sunt suficiente. Este nevoie de un efort general și energic pentru asanarea situației financiare. Sprijiniți pe un sentiment public puternic, tr<izii împotriva regimului liberal, plini de iubire pentru rege, dar plini de ură și dispreț împotriva unei»filărilor cari au încercat să compromită autoritatea și prestigiul regal, să facem acum legătura dintre cele două partide. (Din discursul d-lui prof. N. Iorga la clubul Partidului Național). Fructul unor „succese .Succesul“ de la Washington provoacă serioase dificultăți guvernului nostru. In adevăr guvernul britanic, deoparte, si cel francez, de alta ne cer in chestiunea aranjării plătii datoriilor de război tratament egal cu cel consimțit la Washington, fată de guvernul britanic neam angajat chiar prin acordul încheiat la Londra că nu vom accepta deja nici un creditor conditiuni mai grele de plată Și totuși am semnat convenția dezastruoasă de la Washington. Astăzi, guvernul britanic, ne aruncă in fată clauza de mai suspe care am acceptat-o cu ușurintă la Londra, deși cunoșteam dispozițiunea puțin favorabilă a pieței americane față de noi. Ceva mai mult, înainte ca d- Titulescu să se îmbarce pentru America, guvernul francez ne dăduse să înțelegem că la Paris vom întâmpina cea mai mare bună voință și că, condițiunile cele mai favorabile de plată ne vor fi impuse. Acum, după „succesul“ de la Washington și guvernul francez ne pretinde tratament egal cu cel consimțit dela guvernul Statelor Unite fată unde ne-a dus ușurința cu care d. Vintilă Brătianu a tratat marea problemă a datoriilor de război, pentru a veni în urmă să se împăuneze cu laurii unor succese imaginare. „Succesul" de la Washington s’a terminat deocamdată cu o serie de incidente cu ceilalți creditori și cu rechemarea ministrului nostru în America. Iar foarte curând va izbucni și un scandal, provocat tot de ușurința cu care guvernul a soluționat incidentul Titulescu-Bibescu. lali pisar D-nul Vintilă Brătianu pleacă din nou la Paris, oficial, spre a se întâlni cu dani Titulescu și a discuta chestiunea aranjării datoriilor de război din Anglia și Franța. Misiune destul de spinoasă în ea însăși, căci pășind cu stânga la Washington e greu acum să schimbe piciorul. Ca întotdeauna însă d-nul Vintilă Brătianu va sonda și dacă finanța străină nu e dispusă să colaboreze la restaurarea noastră economică. D-nul ministru de finanțe cu fervență apostolică va prezenta rapoarte broșuri statistici, diagrame. în naivitatea lui își închipue că poate impresiona favorabil atât de pozitiva și cu pămta judecată a conducătorilor financiari din Occident cu vorbe și cu grămezi de hârtie tipărită. Urăm d-lui Vingă Brătianu succes deplin. 1 1 urăm cu atât mai multă ardoare cu cât îl presimțim mai puțin probabil. Căci toate calculele i săracele toată truda de mucenici a colaboratorilor săi in contabiliceasca.! meserie sânt zadarnice, sânt internate de o singură cifră ce se ridică pe cerul deznădejdii noastre precum odată crucea pentru Constantin Împăratul bizantin ca un semn de victorie, pentru noi ca unul de înfrângere. E cifra ce înregistrează brusca și atât de apreciabila scădere a valutei noastre. Ce încredere poate inspira omul care a micșorat subt oblăduirea lui schimbul național din ,ută în sută. Și, atunci ne întrebăm de ce mai pleacă. Poate spera oare să obțină condiții mai bune la Paris și Londra decât la Washington atunci când în aceste tratative purcede cu același spirit Intransigent și îngust. • •• iuta Mia lam de GEORGE SOFRONIE Prei ogativile d-iui Ionel D. Ionel Brătianu se bucură de un drept incontestabil: acel de primogenitură. Se pare însă că d-sa confundă această întâmplătoare prerogativă de familie, cu acele prerogative care se acordă, prin Constituție, Familiei Domnitoare. Actele Suveranului nu pot fi discutate și supuse criticei. Dar de ce numai Suveranul României să se bucure de asemenea favoruri ? Si d. Ionel, democrat convins, continuă: Intr’o țară democrată, ca acea deasupra căreia mă aflu eu, și până la un punct, și Regele. — într’o asemenea tară pretind egalitate de tratament cu Suveranul, bine inteles de drept, rămânând ca de fapt să mă bucur numai eu de ele.. De aceea, — nici un ziar n’are voe să vorbească de mine, Ionel Brătianu, de actele mele, de isprăvile mele, de atentatele mele... înțeleg ca Viitorul să mă laude, și Independența să mă tămăeze. — dar prerogativele Mele nu admit să mi se arate „lucrăturile“. Așa binevoeste d. Brătianu care nu a cointeresat numai băncile, perimetrele și avuțiile tării... D-sa a acaparat tot ce a fost și este prerogativă regală. WșiggBBBKKK. Adevăruri crude L-am revăzut după mulți ani, ieri, pe prietenul meu Cutare. Auzisem între timp de el că, fiind așa cum U știam fi de pe băncile liceului, priceput, onest și muncitor ajunsese slujbaș mare in minister. M'am mirat deci văzându-l tremurând într'un palton antebelic, subțiat și dantelat la capătul mânecilor, cu pălăria foioasă și cu ghetele petecite. Firește, nu l-am mai felicitat nici de sărbători, nici pentru nenumăratele avansări meritate și obținute în timpul de când-l mai văzusem. M'am mulțumit să-l intreb: Ce mai faci ? „Rău, — mi-a răspuns el. — și l-am lăsat să spună: „Tu știi că sunt om cinsti, — poți s'o și vezi după îmbrăcăminte. Ei bine, din cauza asta sunt persecutat de unii din superiorii mei, fiindcă oricât ași fi ajuns de mare în minister, tot sunt alții mai mari ca mine. Și apoi chiar și camarazii de grad. Ce vrei ! Nu sunt mulți cari față de scumpirea traiului in raport cu leafa, să prefere subțiarea paltonului îngroșării obrazului. Și atunci, cum să pot trăi eu intre cei împotriva cărora sunt obligat să mă ridic în fiecare clipă și ale căror mici, — desigur foare mici afaceri le stric ori de câte ori îmi stă la putință s'o fac? Înțelegi deci că mizeriile curg pe capul meu și jignirile mă întâmpină la tot pasul și de la bărfitori și de la cei ce-i ascultă". Amărât, mi-a strâns mâna și a plecat. Iar eu am rămas să reflectez la limbajul lui sibilin dar atât de lămurit. Ce gânduri mi-au trecut prin cap? Mă tem de cenzură și mi se mai înșiroi Un interview al Uni isistes Ce a declarat reprezentantului agenției „British United Press“ din Berna Versiunea ziarelor „Star“ (Londra) și „Ixselsiei“ (Hans) Principele Carol a consimțit să vorbească presei mondiale. In izolarea in care trăeste în Elveția a primit De un ziarist englez, reprezentantul din Roma al agendei British United Press. Principele Carol a făcut ziaristului englez importantele declaratiuni pe care le publicăm mai jos, si care au apărut întâi în ziarul londonez „The Star“ si apoi in marele ziar francez „Excelsior". PRINCIPELE 61 FAMILIA SA Chestionat de către ziaristul englez asupra sentimentelor pe care le nutrește față de soția și copilul său, principele Carol a decterat —„Păstrez cea mai înaltă stimă a mea pentru princesui Elena, care este o mamă și o soție exemplară. Sunt profund indignat de insinuațiune infame adresate împotriva ei. In ce privește pe fiul meu, îl ador, „Resping complect toate informațiunile, în ce privește viitorul meu. Voi continua, să-mi iubesc și să-mi slujesc țara și ceea ce doresc este tăcerea“. DUPĂ O MATURA CHIBZUINȚA Continuându-și declarațiun I c, principele Carol a spus că ceea ce a făcut e desigur, foarte serios. PRINCIPELE A A CALIDAT INSA CA DOREȘTE SA SE ȘTIE CA HOTARAREA SA E DATORITA multor motive, și ca EA N‘A FOST LUATA DE CAT DUPĂ O MATURA CHIBZUINȚĂ. NICI UN COMPLOT La o întrebare privind viata sa numă principele Carol s’a arătat foarte supărat de insinuările dârelor Chestionat asupra svonurilor privitoare la un complot principde a răspuns : ^ „ — ..AM ALT LUCRU C*. RE WLF PENIBIL. ESTE" nj »’TIUMK a firs«a FARIT LA UN ăWUME CONwt ÓT. SPUNEȚI CA NICI UN wtfITIV POLITIC NU A PPTERfONAT ACTUL 1EIJ«. Am fost foarte necăjit să citesc un expozeu al preparativelor mele de revoltă împotriva monarhiei. -FIDELITATEA MEA CA PRINT SI LOIALITATEA MEA CA SOLDAT«»»NT DESTULE ROVATIUM FAVOAREA M5T&. PF*STRM CA SĂ FIE INUTIL CA SA AgrOFENCA^Efefenea absurditati. ..Atitudinea antimonarhică ce mi se atribue nu merită din partea mi nici măcar o dezmințire. Nămăn un supus loial și nu voi fi niciodată o piedică stricta mea“. MOTIVE PERSONALE Principele a continuat. ..Renunțarea mea la tron este un fapt, și e absolut adevărat că am făcut gestul meu din motive cu totul personale și că aceste motive nu pot interesa publicul. Pozițiunea mea de print, nu justifică deloc dorința acelora cari ar vroi să mă vadă dând în vileag fapte cari nu au inele nimic politic. Prinții au si ei dreptul să dispue de sufletul lor". UN SCANDAL IN AVIAȚIE „REFUZ”—ȘI-A ÎNCHEIAT PRINȚUL CAROL DECLARAȚIILE, — SA RĂSPUND SPORTURILOR PRIVITOARE LA WI SCANDAL . AVIAȚIA ROMANA. CU VEHIUL MEU POSEDA DESTULE DOCUMENTE PENTRU A DOVEDI CA ACEST SCANDAL NU M- AR PUTEA ATINGE IN NICI UN FEL“. De pretutindeni Comerpil cu iscete căutătoare Japonezii iubesc mai mult decât orice alt popor frumusețile naturii. Ei ascultă cu mare dragoste gândăceii căutători pe care îi cumpără anume din piață. Numai la Tokio sunt peste eii zeci de negustori cari vând viseele cântâtoare. In unele părți se află târguri de noapte unde se desfac, diferite feluri de aceste gângăuii, greeri, lăcuste închise în colivii mititele, pe cari le luminează alte insecte din familia licuriciului. Coliviile, lucrate de femei și copii, sunt făcute din sârmă de aramă sau din rămurela de bambus. Unele au forma unei corăbii, altele a unui felinar sau a unei cutii, dar cel mai adesea ele înfățișează căsuțe mici de bambus. Când oamenii de afaceri se duc in capitală, ei nu uită să viziteze și pe negustorii cari vând sânb ei căutători. Si câteodată cumpără o colivie ce conține un cântăreț de neam rar sau necunoscut in locul celor de baștină. Ei îl duc la sute de kilometri depărtare pentru a veseli atât pe copii cât și pe bărbați și femeile din satul lor. Nu rar se întâmplă să întâlnești prin trenuri un japonez, ducând un frumos geamantan de piile și... o colivie cu insecte. In fiecare an este o sărbătoare a insectelor cântâtoare : se deschid toate coliviile și muzicanții închiși sunt lăsați în libertate, până ce frigul iernii pune capăt pentru totdeauna cântecelor lor vesele. Cut|£-£ S*lg US3ME GUI WÍLL se poate cântări Un medic american a născocit o mașină cu care se poate cântări creerul unui om viu. El e de părere ca în viitor, înainte de a alege cineva primar, deputat, senator, ori în altă slujbă, ar trebui să i se cântărească creerii. O fată care vorbește 300 de limbi La Londra face mare senzație încercarea de sinucidere a d-șoarei Elena Warmer, care știe să scrie și să vorbească nici mai mult și nici mai puțin de 300 limbi. La interogatorul ce i s’a luat, foarte dezolată, d-șoaira Werner a declarat că a încercat să se sinucidă pentru că nu are posibilitatea materială să voiajeze în țările ale căror limbi și scriere nu se cunoaște încă — vre-o 500 la număr, — căci nu înțelege să trăiască pe lume până nai va putea să stăpânească scrierea și vorbirea tuturor popoarelor de pe globul pământului... discuții serioase și unor concluzii logice. * Știri autorizate vestesc că mult dispre mai mult în posibilitatea, unor curata problemă a „dezarmărei“, — atât de entuziast susținută de unii și atât de sceptic privită de alții, — va fi iarăși la ordinea zilei, în viitoarea reunire a „©omiaiiunei dezarmăreci“ convocată pentru 15 Februarie la Geneva. Deja consiliul Soc. Națiunilor a însărcinat comisiunea cu prepararea convocării unei noui conferințe a „dezarmărei“ — sau mai exact ,a reducerei și limita rei armamentelor“. Și, — fapt nou și de deosebită însemnătate — se crede că de astădată este asigurată participarea efectivă a Statelor Unite La discuții Se afirmă încă, că în urma recentelor declarația a comisarului rus de la afacerile străine, nu ar fi exclusă și participarea Rusiei Astfel vor fi desmințite opiniile acelora care credeau în „non intervenționismul“ Statelor Unite in această prea importantă problemă, de a cărei soluționarea depinde starea de siguranță de astăzi și de mâine. Se va adăuga un element de forță și prestigiu Societătei Națiunilor si o gare. Vom asista, astfel, in lunile viitoare, — încă odată, — la desbaterea serioasei dar complicatei probleme a dezarmărei. Se poate însă prevedea că nu împrejurările actuale, — când mulți contestă existența condițiunilor prealabile necesare unei reduceri contractuale a armamentelor — va apare iarăși antagonismul cunoscut intre teza franceză și cea britanică. Intr'adevăr pe când teza franceză susține că nu poate fi făcută deosebire între reducerea armamentelor terestre și a celor navale, că nu e suficientă suprimarea unui anumit număr de batalioane, escadroane, baterii etc. — pentru a vorbi de dezarmare și că mai ales trebue să se țină seamă de situația specifică a fiecărei stat, făcând să se observe că un stat industrial, chiar dezarmat, dialpine — spre a se pune pe picior de război — de ușurințe care sunt refuzate unei țări agricole, zema britanică se rezumă În Lapidava, dar periculoasa formulă : „dezarmați și veți avea siguranța“. In interesul soluționărei acestei probleme insă, este evident, că numai o armonie de vederi ar putea fi de dorit. Aceasta cu atât mai mult cu participarea — aproape sigură — a Germaniei — interesată în mod deosebit — trebue să găsească pe marii aliați de eri solidari în dorința consolidărei păcei de mâine. Și, cum în viitoarea conferință — va veni în discuție întreg sistemul de sancțiuni prevăzut de pactul Societăței Națiunilor — față de statul în eventuală ruptură de pact — și întreaga problemă a aplicarei acordurilor de la Locarno, o întrebare care se pune este acela dacă reprezentanții francezi și englezi vor fi de acord. Mai ales că trecutul apropiat ne-a prezentat unele ocazii de neînțelegeri de principiu sau de amănunte între Franța și Anglia. Acum însă când „spiritul păcei“ trebue să planeze, înțelegerea desăvârșită franco-engleză ar putea, singură, să impună, Germaniei, venită să asiste pe picior de egalitate la desbatere internațională tn care sa vor prepara deciziuni ce vor putea avea și pentru țara noastră o importanță vitală. * Cât ne privește — teza franceză „dați siguranța și vom dezarma“ este singura compatibilă cu situația noastră de stat nou, în perioada de consolidărei; acum, mai ales, cînd cum spunea de curând d. Iorga „dracul roșu, stăpân peste o jumătate de Asie, se sbate în stepa răsăriteană, țintindune cu ochii lui lacomi“. Poate însemna aceasta o eschivare permanentă dela înfăptuirea reducerei și limitarii armamentului? “ Numai necunoscătarii situației noastre specifice, și cei de rea credință ar putea-o afirma. Pentru noi, ca și pentru alte state — dezarmarea este în funcție de siguranță. Ea va urma de la sine, ca o soluție naturală în momentul realei înfăptuiri a siguranței. Și ea se va putea realiza treptat, pe cale evolutivă — determinată și de enormele greutăți financiare și sociale, ce suportăm. Și acest fapt nu va putea fi un detrimentul intereselor permanente ale statului nostru. Pentru că altceva este de a reduce, liber, forța armată. Și altceva este pentru o țară de a se angaja „pe cale contractuală“ de a nu depăși o anumită limită în preparativele sale militare. De aceea , problema dezarmării este indestructibil legată de acea a „relei siguranțe“. Proiectata conferință a dezarmărei numai la acest caz va putea duce la rezultate pozitive, când va realiza „siguranța“ mult așteptată Pedicspsă a«Erei*Scenă Legea talionului (ochi pentru ochi, dintre pentru dinte) reînvie în America. Populația New-Yorkului a avut zilele acestea un spectacol original. Doi oameni au stat jumătate de ceas cu capul god în ploae, în mijlocul străzii. N’au făcut-o aceasta din plăcere, ci din novoe. Erau doi căruțași care își lăsaseră caii în ploae, fără să-i învelească cu cerga. Justiția americană i-a condamnat să stea și ei în ploae cu capul got