Neamul Românesc, ianuarie 1926 (Anul 21, nr. 1-24)

1926-01-14 / nr. 9

-sr A­me­t B Kxi, No. 9 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. O­i­B­I­U ~4 NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA­I 2 LEI­I ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60­­ Joi 14 Ianuarie 1926 MREAJA SE­TELE Priviți la opera partidului liberal. Zi de zi, corifeii sai lucrează la prefacerea în sensul lor, pe mul­ta vrem­e, a întregii societăți românești. Cu o răbdare rară șaman ei lucrează la această prefacere să le aducă lor, partidului lor, maximul de avantagii. De la Constituția cu tot felul de curse, de la legile de organizare pentru a ținea cald aderenților și miluiților, de la comercializări , pentru a se asigura în opoziție, de la noile măsuri electorale pentru a zdrobi orice concurență, până­­ numirile și mutările de generali, până la org­anizarea magis­traturii favorite, pana la monopolisarea Bisericii, pană la imo­­bilitarea funcționarilor din Ministere prin inamovibilitate. Zi de zi, mreaja se țese, și în ea suntem­ prinși cu toții, de la tzunul cetățean până la Rege, fiecare cu năcazul lui, fiecare împotriva drepturilor lui. Și toți — o suferim I N. löse A i­nimi­ DE IgA.Cu Domnul ministru de finan­țe s’ar fi decis a cere institu­­țiunilor de credit comunicarea depozitelor particulare. Moti­vul ce­ ar determina o aseme­nea hotărîre ar fi faptul că în­semnate valori mobiliare s’ar sustragere de la impunere, con­tribuabilii posedenți ai lor ne­­declarându-le. Această știre de se adevereș­te este de gravă importanță. E îndestulător să reamintim că acum câțiva ani dintr’o inspi­rație socializantă o măsură i­­dentică se intenționa a se lua de guvernul elvețian și că agi­tația produsă a fost atât de ma­re în­cât sub­ presiunea ei s’a dat înapoi. Voința populară a respins cu impetuozitate nă­valnică proectul guvernului, ca unul ce amenința violarea celor mai intime secrete, ca o violare ce s’ar putea asemăna cu una adusă persoanei sau a­­verii, ambele garantate prin constituție. S’ar putea în prealabil discu­ta, dacă o asemenea măsură este sau nu conformă spiritul­­ui constituției noastre, dacă pentru aplicarea ei legală nu ar fi nevoe, în tot cazul, de—o lege specială, înainte însă de a se intra într’o specioasă discuțiune de principii, cară a se vedea dacă oportunitatea măsurii ar fi a­­tât de justificată ca să merite chiar o asemenea discuție. D-nul Vintilă Brătianu se plânge că veniturile din depu­neri, din conturi curente nu intră în calculul impozitului global. Căci numai de aceasta poate fi vorba, întru­cât impo­zitul elementar al acestor su­ne depuse spre fructificare, este plătit direct de către insti­tuțiunea de credit depozitară. Și dacă chestiunea stă așa este de văzut cari sunt avanta­­giile sau dezavantagiile situa­­țiunii de fapt și cari ar fi ace­lea în urma aplicării măsurii d-lui ministru de finanțe. Știut este de toată lumea cât de reduse și de precare sunt depunerile ce se fac la di­feritele bănci și cât de strâmto­rate sunt din această cauză în­săși în operațiunile lor institu­țiunile de credit. Știută este de asemenea ne­voia ce se simte a se da aces­tor depuneri și o impulsiune cât mai puternică, pentru a se sfârși odată cu regimul, atât de impropriu producției, al speculei. Numai astfel insti­­tuțiunile noastre de credit vor reintra în funcțiunea lor nor­mală, reluându-și rolul lor con­structor prin organizarea bogă­țiilor țării. Averile particulare, răspân­dite și sterpe numai astfel se pot contopi într’un puternic cu­rent de cooperație, repartizate individualităților creatoare, ca­re prin câștig să-și vadă înco­ronate eforturile și posedenții capitalurilor să capete justa remunerație a participării lui la noile producții. De aceste considerațiuni d-nui ministru de finanțe nu vrea să țină câtu­și de puțin seama. Ce va câștiga fiscul prin aplicarea hotărârii d-lui Brătianu? Aproape nimic. Una peste alta veniturile capitaluii­lor mobiliare din depozite sunt extrem de reduse, cunoscut fiindcă azi maximul de fructi­ficare ce se plătește actualmen­te e de nouă la sută. Deci ca­pital redus, dobândă redusă. Ce pierde? Enorm, încura­jarea depunerilor ar fi îngă­duit reintrarea în normal. Ar fi dat putința unei sporiri de Intreprinderi, unei Sporiri a ca­pacități de muncă a întreprin­derilor existente. Veniturile a­­cestora ar fi format o impozan­tă masă impozabilă. In loc de aceasta foarte sfioa­sele înclinări spre depunere de azi vor fi complect suprimate. Posedenții de valori mobilia­re, prin imitație și prin ispita câștigur­ilor, se vor avânta cu toții în plasamentele clandesti­ne, imposibil de­ a fi urmărite de risc, lărgind câmpul de a­­plicare al speculei care, alătu­rată instabilității monetare, face ca întreprinderile noas­tre să trăiască o viață atât de anemică. Iată acei dintre posedenți, la care teama riscurilor va fi mai mare de­cât ori­și ce ispită, vor căta calea depunerilor la băn­cile străine, mărind astfel și veniturile și capacitatea de ac­tivitate a altor țări, cari poate nu întotdeauna ne-ar fi prie­tene. D-nul Vintilă Brătianu, vede în orișice contribuabil un duș­man al fiscului. Orișice măsu­ră vexatorie împotrivă-i se le­gitimează după d-sa. O aseme­nea concepție poate să-și gă­­sească o aplicație și psi­hică­ și fiziologică. Orișicare ar fi ea însă, nu interesează și, mai ales, nu absolvă. Aplicată cu stăruință ea poate conduce în adevăr la prefacerea ei într’o realitate. Dușmănind se susci­tă dușmanii. O adevărată primejdie națio­nală ne amenință în ziua în care contribuabilul ar fi cea­ ce i se pare d-lui Vintilă Brătia­nu că este. Intr’acolo d-sa îl îndreaptă, atâta timp cât nu se va convinge că excesul de fiscalism este o plagă asemă­nătoare orișicărei alte calami­tăți. EGFCOURI POLITICE O­ficioasele dlui Brătianu atacă violent Internaționala Reacțiunei. Bravo I Bis. Ne pare bine că s'a revoltat încă odată, democraticul personal d. Vin­­tilă... L 'Indepriuience Roumain­e, oficio­sul liberal dă sfaturi cititorilor „POUR DEVENIR SEC“ (CA SA TE USUCI). Sfaturile confratelui guvernamen­tal sosesc cu destulă intârziere. De patru ani d. Ventilă Brătianu nu face altceva decât să usuce lu­mea. G­uvernul a instituit cenzura, deo­camdată numai pentru confra­tele Lupta. Începe prin urmare car­navalul voalatelor, vestalelor și celor­lalte personagii oculte care reprezin­tă regimul d-hd Guță Tătărăscu. * D -lui Georgeil Mârzes­cu i s'a citit la un bandit următoarea epigramă: O confuzie utilă Fără inhibiție Un ministru care duce :,Munca" la ,,Justiție", Ce rost are atunci d, Chirculescu un guvern ?... • C­onfratele Lupta deși sub censură, iți permite să spună: .,e mai la locul ei baioneta la spa­­tele pungașilor cari in patru ani de guvernare au ajuns din mitiți de ca­fenea miniștri cu averi de sute de mi­lioanei“. Bine, dar Lupta devine pur si sim­plu subversivă. Auzi ce să spună așa pe față ? Nu-și dă seama confratele că sunt în joc interesele superioare ale țărei ? Că se cutremură baza sta­tului? Că însăși existența României e în pericol ? Lupta e incorigibilă Ca fi noi, nu pricepe cât patriotism însuflețește cointeresarea tricoloră. Republică și [iislerolare Aut vorbit ieri de senzaționala telegramă „Rador“, pe care a pu­blicat-o recent ziarul „Le Messa­ger Polonais“ din 8 Ianuarie. Acea telegramă, care anunță streinătăței, că ar exista in Ro­mânia ȘI O MIȘCARE REPU­BLICANA, a fost expediată din București, după ce, bine înțeles, a trecut prin controlul ministru­lui nostru de externe. In asemenea conditioni suntem în drept să întrebăm guvernul: Oare aceasta e misiunea pe care găsește s’o îndeplinească pentru lămurirea opiniei publice streine, asupra actului renunțare! Prin­­cipelui Carol . Acesta este dinasticismul coin­teresaților, monopolisatori ai tu­turor sentimentelor față de Tron? Și in sfârșit: — într’un aseme­nea chip înțelege guvernul libe­ral să exercite censura presei ? A adăuga la o operă negativă și destinctivă din interiorul tărei minciuna și baliveria politică în străinătate, e evident singurul mijloc sigur de-a compromite ire­mediabil interesele unei țări, pe cari competențele liberale le-au batjocorit continuu din neprice­perea lor îngâmfată și presum­­țioasă. Arbitrari In granițele Româ­niei, extrem de liberali și de ge­neroși în străinătate, liberalii su­grumă presa românească pentru ca pe cea streină s-o alimenteze în schimb cu veștile cele mai ero­nate, mai fanteziste și mai „înain­tate". In sfârșit, sub domnia domnilor Brătieni, s-ar zice că pe malurile Dâmboviței, partide republicane și-ar spune cuvântul neîngrădit și nici de cum tăiat de foarfecele d-lui Guță Tătărescu. Dar telegrama publicată de zia­rul polonez își are tâlcul el, evi­dent. Agitarea, în străinătate, a unui așa zis REPUBLICANISM RO­MÂN, „aproape" nul deocamdată, înseamnă propriu zis pregătirea terenului unei dictaturi liberale. Odată mai mult guvernul tutu­ror nelegiuirilor dă pe față inten­țiile pensiei care-1 conduce— Situația tezaurului francez Paris, 13 (Rador). — D. Dou­­mer a fost ascultat ori de com­i­­siunea financiară a Camerei. Ministrul de finanțe a insis­tat asupra necesității de a asi­gura venituri imediate pentru a evita inflațiunea ; d. Doumer a declarat că în cursul lun­ei Decembrie eșirile Tezaurului au depășit cu 2.450 milioane in­trărire. Sforțările parțiale nu mai sunt suficiente. Este nevoie de un efort general și energic pen­tru asanarea situației finan­ciare. Sprijiniți pe un senti­ment public puternic, tr<i­zii împotriva regimului li­beral, plini de iubire pen­tru rege, dar plini de ură și dispreț împotriva unei»­filărilor cari au încercat să compromită autorita­tea și prestigiul regal, să facem acum legătura din­tre cele două partide. (Din discursul d-lui prof. N. Iorga la clubul Partidului Național). Fructul unor „succese .Succesul“ de la Washington provoacă serioase dificultăți gu­vernului nostru. In adevăr guvernul britanic, deoparte, si cel francez, de alta ne cer in chestiunea aranjării plătii datoriilor de război trata­ment egal cu cel consimțit la Washington, fată de guvernul britanic ne­am angajat chiar prin acordul în­cheiat la Londra că nu vom ac­cepta deja nici un creditor con­­ditiuni mai grele de plată­ Și to­tuși am semnat convenția deza­struoasă de la Washington. Astăzi, guvernul britanic, ne a­runcă in fată clauza de mai sus­­pe care am acceptat-o cu ușu­rintă la Londra, deși cunoșteam dispozițiunea puțin favorabilă a pieței americane față de noi. Ceva mai mult, înainte ca d- Titulescu să se îmbarce pentru America, guvernul francez ne dă­duse să înțelegem că la Paris vom întâmpina cea mai mare bună voință și că, condițiunile cele mai favorabile de plată ne vor fi impuse. Acum, după „succesul“ de la Washington și guvernul francez ne pretinde tratament egal cu cel consimțit dela guvernul Statelor­ Unite fată unde ne-a dus ușurința cu care d. Vintilă Brătianu a tratat marea problemă a datoriilor de război, pentru a veni în urmă să se împăuneze cu laurii unor suc­cese imaginare. „Succesul" de la Washington s’a terminat deocamdată cu o serie de incidente cu ceilalți cre­ditori și cu rechemarea ministru­lui nostru în America. Iar foarte curând va izbucni și­ un scandal, provocat tot de ușurința cu care guvernul a soluționat incidentul T­itulescu-Bibescu. lali pisar D-nul Vintilă Brătianu pleacă din nou la Paris, oficial, spre a se întâl­ni cu d­ani Titulescu și a discuta chestiunea aranjării datoriilor de război din Anglia și Franța. Misiune destul de spinoasă în ea însăși, căci pășind cu stânga­ la Washington e greu acum să schimbe piciorul. Ca în­totdeauna însă d-nul Vinti­lă Brătianu va sonda și dacă finanța străină nu e dispusă să colaboreze la restaurarea noastră economică. D-nul ministru de finanțe cu fer­­vență apostolică va prezenta rapoar­te broșuri statistici, diagrame. în naivitatea lui își închipue că poate impresiona favorabil atât de pozitiva și cu pămta judecată a conducători­­lor financiari din Occident cu vorbe și cu grămezi de hârtie tipărită. Urăm d-lui Vingă Brătianu suc­­ces deplin. 1­ 1 urăm cu atât mai multă ardoare cu cât îl presimțim mai puțin probabil. Căci toate calculele i săracele toată truda de mucenici a colabora­­torilor săi in contabiliceasca.! mese­rie sânt zadarnice, sânt int­ernate de o singură cifră ce se ridică pe cerul deznădejdii noastre precum odată crucea pentru Constantin Împăratul bizantin ca un semn de victorie, pentru noi ca unul de înfrângere. E cifra ce înregistrează brusca și atât de apreciabila scădere a valutei noastre. Ce încredere poate inspira omul care a micșorat subt oblăduirea lui sch­imbul național din ,ută în sută. Și, atunci ne întrebăm de ce mai pleacă. Poate spera oare să obțină condiții mai bune la Paris și Lon­dra de­cât la Washington atunci când în aceste tratative purcede cu același spirit Intransigent și îngust. • •• iuta Mi­a lam de GEORGE SOFRONIE Prei ogativile d-iui Ionel D. Ionel Brătianu se bucură de un drept incontestabil: acel de primogenitură. Se pare însă că d-sa confundă această întâmplă­toare prerogativă de familie, cu acele prerogative care se acordă, prin Constituție, Familiei Domni­toare. Actele Suveranului nu pot fi dis­cutate și supuse criticei. Dar de ce numai Suveranul Ro­mâniei să se bucure de asemenea favoruri ? Si d. Ionel, democrat convins, continuă: Intr’o țară democrată, ca acea deasupra că­reia mă aflu eu, și până la un punct, și Regele. — într’o aseme­nea tară pretind egalitate de tra­tament cu­ Suveranul, bine inteles de drept, rămânând ca de fapt să mă bucur numai eu de ele.­. De aceea, — nici un ziar n’are voe să vorbească de mine, Ionel Brătianu, de actele mele, de ispră­vile mele, de atentatele mele... înțeleg ca Viitorul să mă laude, și Independența să mă tămăeze. — dar prerogativele Mele nu ad­mit să mi se arate „lucrăturile“. Așa bine­voeste d. Brătianu care nu a cointeresat numai băn­cile, perimetrele și avuțiile tării... D-sa a acaparat tot ce a fost și este prerogativă regală. WșiggBBBKKK. Adevăruri crude L-am revăzut după mulți ani, ieri, pe prietenul meu Cutare. Auzisem între timp de el că, fiind așa cum U știam fi de pe băncile liceului, priceput, onest și muncitor ajunsese slujbaș mare in minister. M'a­m mirat deci văzându-l tremu­rând într'un palton antebelic, sub­țiat și dantelat la capătul mâneci­lor, cu pălăria foioasă și cu ghetele petecite. Firește, nu l-am mai felicitat nici de sărbători, nici pentru nenumăra­tele avansări meritate și obținute în timpul de când-l mai văzusem. M'am mulțumit să-l intreb: Ce mai faci ? „Rău, — mi-a răspuns el. — și l-am lăsat să spună: „Tu știi că sunt om cinsti, — poți s'o ș­i vezi după îm­bră­căminte. Ei bine, din cauza asta sunt persecutat de unii din supe­riorii mei, fiindcă oricât ași fi ajuns de mare în minister, tot sunt alții mai mari ca mine. Și apoi chiar și camarazii de grad. Ce vrei ! Nu sunt mulți cari față de scumpirea traiu­lui in raport cu leafa, să prefere subțiarea paltonului îngroșării obra­zului. Și atunci, cum să pot trăi eu intre cei împotriva cărora sunt obli­gat să mă ridic în fiecare clipă și ale căror mici, — desigur foare mici afaceri le stric ori de câte ori îmi stă la putință s'o fac? Înțelegi deci că mizeriile curg pe capul meu și jig­nirile mă întâmpină la tot pasul și de la bărfitori și de la cei ce-i ascultă". Amărât, mi-a strâns mâna și a ple­­cat. Iar eu am rămas să reflectez la limbajul lui sibilin dar atât de lămurit. Ce gânduri mi-au trecut prin cap? Mă tem de cenzură și mi se mai în­­șiroi Un interview al Uni isistes Ce a declarat reprezentantului agenției „British United Press“ din Berna Versiunea ziarelor „Star“ (Londra) și „Ixsel­siei“ (Hans) Principele Carol a consimțit să vorbească presei mondiale. In izo­larea in care trăeste în Elveția a primit De un ziarist englez, repre­zentantul din Roma al agendei British United Press. Principele Carol a făcut ziaris­tului englez importantele declara­­tiuni pe care le publicăm mai jos, si care au apărut întâi în ziarul londonez „The Star“ si apoi in marele ziar francez „Excelsior". PRINCIPELE 61 FAMILIA SA Chestionat de către ziaristul englez asupra sentimentelor pe care le nutrește față de soția și copilul său, principele Carol a de­cterat­­ —„Păstr­ez cea mai înaltă stimă a mea pentru prin­ce­su­i Elena, care este o mamă și o soție exempla­ră. Sunt prof­und indignat de insinuațiun­e infame adresate împotriva ei. In ce privește pe fiu­l meu, îl ador, „R­esping complect toate informațiunile, în ce pri­vește viitorul meu. Voi continua, să-mi iubesc și să-mi slujesc țara și ceea ce doresc este tăcerea“. DUPĂ O MATURA CHIB­­ZUINȚA Continuându-și declaraț­iun I­ c, principele Carol a spus că ceea ce a făcut e desigur, foarte serios. PRINCIPELE A A CALI­DAT INSA CA DOREȘTE SA SE ȘTIE CA HOTARA­­REA SA E DATORITA multor mot­ive, și ca EA N‘A FOST LUATA DE CAT DUPĂ O MATURA CHIBZUINȚĂ. NICI UN COMPLOT La o întrebare privind viata sa nu­mă principele Carol s’a ară­tat foarte supărat de insinuările dârelor Chestionat asupra svonurilor privitoare la un complot princi­pde a răspuns : ^ „ — ..AM ALT LUCRU C*. RE WLF PENIBIL. ESTE" nj »’TIUMK­ a fir­s«a FA­­R­IT LA UN ăWUME CON­­­wt ÓT. SPUNEȚI CA NICI UN wtfITIV POLITIC NU A PPTERfO­NAT ACTUL­­ 1EIJ«. Am fost foarte necăjit să citesc un expozeu al preparativelor mele de revoltă împotriva monarhiei. -FIDELITATEA MEA CA PRINT SI LOIALITA­TEA MEA CA SOLDAT­­«»»NT DESTULE ROVATI­UM FAVOAREA M5T&. PF*S­TRM CA SĂ FIE INUTIL CA SA AgrOFENC­A^Efefe­nea absurditati. ..Atitudinea antimonar­hică ce mi se atribue nu merită din partea mi nici măcar o dezmințire. N­ă­­măn un supus loial și nu voi fi nici­odată o piedică stricta mea“. MOTIVE PERSONALE Principele a continuat. ..Renunțarea mea la tron este un fapt, și e absolut adevărat că am făcut gestul meu din motive cu totul personale și că aceste motive nu pot interesa publicul. Pozițiunea mea de print, nu justi­fică deloc dorința acelora cari ar vroi să mă vadă dând în vileag fapte cari nu au in­ele nimic po­litic. Prinții au si ei dreptul să dispue de sufletul lor". UN SCANDAL IN AVIAȚIE „REFUZ”—ȘI-A ÎNCHE­IAT PRINȚUL CAROL DECLARAȚIILE, — SA RĂSPUND SPORTURILO­R PRIVITOARE LA WI SCANDAL . AVIAȚIA ROMANA. CU V­EH­I­U­L MEU POSEDA DESTULE DOCUMENTE PENTRU A DOVEDI CA ACEST SCAN­DAL NU M- AR­ PUTEA A­­TINGE IN NICI UN FEL“. De pretutindeni Comerpil cu iscete căutătoare Japonezii iubesc mai mult de­cât orice alt popor frumusețile na­turii. Ei ascultă cu mare dragoste gândăceii căutători pe care îi cum­pără anume din piață. Numai la Tokio sunt peste eii zeci de negustori cari vând vis­ee­le cântâtoare. In unele părți se află târguri de noapte unde se desfac, diferite feluri de aceste gân­găuii, greeri, lăcuste închise în­ colivii mititele, pe cari le lumi­nează alte insecte din familia li­­curiciului. Coliviile, lucrate de fe­mei și copii, sunt făcute din sâr­mă de aramă sau din răm­urela de bambus. Unele au forma unei corăbii, altele a unui felinar sau a unei cutii, dar cel mai adesea ele înfățișează căsuțe mici de bam­bus. Când oamenii de afaceri se duc in capitală, ei nu uită să viziteze și pe negustorii cari vând sân­­b­ ei căutători. Si câteodată cum­pără o colivie ce conține un cân­tăreț de neam rar sau necunoscut in locul celor de baștină. Ei îl duc la sute de kilometri depărtare pentru a veseli atât pe copii cât și pe bărbați și femeile din satul lor. Nu rar se întâmplă să întâl­nești prin trenuri un japonez, du­când un frumos geamantan de pii­le și... o colivie cu insecte. In fiecare an este o sărbătoare a insectelor cântâtoare : se des­chid toate coliviile și muzicanții închiși sunt lăsați în libertate, până ce frigul iernii pune capăt pentru totdeauna cântecelor lor vesele. Cut|£-£ S*lg US3ME GUI WÍLL se poate cântări Un medic american a născocit o mașină cu care se poate cântări creerul unui om viu. El e de părere ca în viitor, înainte de­ a alege­­ cineva primar, deputat, senator, ori în altă slujbă, ar trebui s­ă i se cântărească creerii. O fată care vorbește 300 de limbi La Londra face mare senzație încer­­car­ea de sinucidere a d-șoarei Elena Warmer, care știe să scrie și­ să vor­bească nici mai mult și nici mai pu­țin de 300 limbi. La interogatorul ce i s’a luat, foarte dezolată, d-șoaira Werner a declarat că a încercat să se sinucidă pentru că nu are posibilitatea materială să voia­jeze în țările ale căror limbi și scriere nu se cunoaște încă — vre-o 500 la număr, — căci nu înțelege să trăiască pe lume până nai va putea să stăpâ­nească scrierea și vorbirea tu­turor po­poarelor de pe globul pământului... discuții serioase și unor concluzii logice. * Știri autorizate vestesc că mult dispre mai mult în posibilitatea, unor curata problemă a „dezarmărei“, — atât de entuziast susținută de unii și atât de sceptic privită de alții, — va fi iarăși la ordinea zilei, în viitoa­rea reunire a „©omiaiiunei dezarmă­­reci“ convocată pentru 15 Februarie la Geneva. Deja consiliul Soc. Națiunilor a în­sărcinat comisiunea cu prepararea convocării unei noui conferințe a „dezarmărei“ — sau mai exact ,a re­­ducerei și limita rei armamentelor“. Și, — fapt nou și de deosebită în­semnătate — se crede că de astădată este asigurată participa­rea efectivă a Statelor­ Unite La discuții Se afirmă încă, că în urma recentelor declarația a comisarului rus de la afacerile stră­ine, nu ar fi exclusă și participarea Rusiei Astfel vor fi desmințite opiniile a­­celora care credeau în „non interven­ționismul“ Statelor­ Unite in această prea importantă problemă, de a că­rei soluționarea depinde starea de si­­guranță de astăzi și de mâine. Se va adăuga un element de forță și pres­tigiu Societătei Națiunilor si o gare. Vom asista, astfel, in lunile vii­­toare, — încă odată, — la desbaterea serioasei dar complicatei probleme a dezarmărei. Se poate însă prevedea că nu îm­prejurările actuale, — când mulți contestă existența condițiunilor prea­labile necesare unei reduceri con­trac­tuale a armamentelor — va apare iarăși antagonismul cunoscut intre teza franceză și cea britanică. Intr'a­­devăr pe când teza franceză susține că nu poate fi făcută deosebire în­tre reducerea armamentelor terestre și a celor navale, că nu e suficientă suprimarea unui anumit număr de batalioane, escadroane, baterii etc. — pentru a vorbi de dezarmare și că mai ales trebue să se țină seamă de situația specifică a fiecărei stat, fă­când să se observe că un stat indus­trial, chiar dezarmat, dialpi­ne — spre a se pune pe picior de război — de u­­șurințe care sunt refuzate unei țări agricole, zema britanică se rezumă În Lapidava, dar periculoasa formulă : „dezarmați și veți avea siguranța“. In interesul soluționărei acestei probleme insă, este evident, că numai o armonie de vederi ar putea fi de dorit. Aceasta cu atât mai mult cu participarea — aproape sigură — a Germaniei — interesată în mod deo­sebit — trebue să găsească pe marii aliați de eri solidari în dorința con­­solidărei păcei de mâine. Și, cum în viitoarea conferință — va veni în discuție întreg sistemul de sancțiuni prevăzut de pactul Socie­­tăței Națiunilor — față de statul în eventuală ruptură de pact — și în­treaga problemă a aplic­arei acordu­rilor de la Locarno, o întrebare care se pune este acela dacă reprezentan­ții francezi și englezi vor fi de acord. Mai ales că trecutul apropiat ne-a prezentat unele ocazii de neînțelegeri de principiu sau de amănunte între Franța și Anglia. Acum însă când „spiritul păcei“ trebue să planeze, în­țelegerea desăvârșită franco-engleză ar putea, singură, să impună, Ger­maniei, venită să asiste pe picior de egalitate la desbatere internațională tn care sa vor prepara deciziuni ce vor putea avea și pentru țara noa­stră o importanță vitală. * Cât ne privește — teza franceză „dați siguranța și vom dezarma“ este singura compatibilă cu situația noa­stră de stat nou, în perioada de conso­lidărei; acum, mai ales, cînd cum spu­nea de curând d. Iorga „dracul roșu, stăpân peste o jumătate de Asie, se sbate în stepa răsăriteană, țintindu­­ne cu ochii lui lacomi“. Poate însemna aceasta o eschivare permanentă dela înfăptuirea­­ reduce­­rei și limitarii armamentului? “ Nu­mai necuno­scătarii situației noastre specifice, și cei de rea credință ar putea-o afirma. Pentru noi, ca și pentru alte state — dezarmarea este în funcție de siguranță. Ea va ur­ma de la sine, ca o soluție naturală în momentul realei înfăptuiri a sigu­ranței. Și ea se va putea realiza trep­tat, pe cale evolutivă — determinată și de enormele greutăți financiare și sociale, ce suportăm. Și acest fapt nu va putea fi un de­trimentul intereselor permanente ale statului nostru. Pentru că altceva este de­ a reduce, liber, forța armată. Și altceva este pentru o țară de a se angaja „pe cale contractuală“ de a nu depăși o anumită limită în pre­parativele sale militare. De aceea , problema dezarmării este indestructibil legată de acea a „relei siguranțe“. Proiectata con­ferință a dezarmărei numai la acest caz va putea duce la rezultate pozi­tive, când va realiza „siguranța“ mult așteptată Pedicspsă a«Erei*Scenă Legea talionului (ochi pentru ochi, dintre pentru dinte) reînvie în Ame­rica. Populația New-Yorkului a avut zilele acestea un spectacol original. Doi oa­meni au stat jumătate de ceas cu capul god în ploae, în mijlocul străzii. N’au făcut-o aceasta din plăcere, ci din novoe. Erau doi căruțași care își lăsaseră caii în ploae, fără să-i învelească cu cerga. Justiția americană i-a con­damnat să stea și ei în ploae cu capul got

Next