Neamul Românesc, aprilie 1926 (Anul 21, nr. 75-97)
1926-04-01 / nr. 75
NEAMULROMANESC Altui al XXI, No. 75 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. Mai multă omenie!Subt . armata De multe lucruri va fi nevoie în această țară, de multe lucruri din afară și de cîte unul —mai ales—dintre cele dinlauntru. Dar nu e mai mare nevoie decît acela a vechii și nobilei însușiri care se chiamă omenia. De un timp ea pare a fi considerata ca o biata urma de trecut, de care omul tare e dator chiar sa se deschere. Tinerii cari bat femeile în numele „ideii naționale“, intelectualii cari pentru triumful „causei romanești“ murdăresc cu cerneala bietele rochite ale fetelor care au păcatul de a voi să învețe carte cînd „eroii naționali“ prefera sa se ocupe numai cu sfințirea drapelelor negre, studenții cari terfelesc supt iscălitura în reviste menite sa li arăte cunoștințele, dar și cultura morală, și disciplina de spirit operele profesorilor lor, toți aceștia represinta aceasta „energie“ în mers. Luni, un om bolnav, un fost ministru care s’a luptat trei luni cu suferința, mai la urmă, oricare ar fi defectele politicei pe care a servit-o, un om de bine e bătut cu pumnii în fața — precum acuma zece zile cu insulte în obraz mă primiau agenții liberali de la „Viitorul“ cînd veniam după oarecare muncă pentru țară — de un fost adjutant princiar, ofițer superior în reserva și fruntaș al unei mișcări care prin „energie“ vrea sa reformeze țara. Ce gesturi scîrboase care tind a desonora poporul cel mai generos din lume ! N. IORGA Guvernul Averescu Cabinetul prezidat de generalul Averescu a depus eri jurământul. Nu exagerăm susținând că pentru întâia oară de când există la noi viață politică cristalizată, norme de orientare și axiome constituționale impuse de tradiție, niciodată un guvern n’a fost primit cu mai multă ostilitate și mai legitimă impulsiune. O scurtă recapitulare a unor evenimente politice mai vechi și a altora de dată mai recentă, îndrituește sentimentele de unanimă surprindere cu care a fost primit guvernul generalului în clipa în care țara aștepta conducerea firească chemată să răspundă complexului-j de probleme agravate de, regiverind d-lui Ionel Brătianu. * Partidul Poporului, de sub conducerea celui de care d, lad Brătianu nu se sfia să vorbească în întruniri publice ca de un primejdios uneltitor împotriva Țării și Tronului, a păstrat ani de-a rândul față de guvernul liberal o atitudine pasivă, afirmând în nenumărate rânduri că venirea și rămânerea cabinetului precedent s’a făcut cu o totală lipsă de respect a formelor Constituționale. Gruparea de sub șefia drlui general Averescu rezuma în numărul reprezentanților ei din Parlament, încrederea maselor în competența și existența politică a celei mai anemice înjghebări care a putut complica vreodată politica noastră internă. Un număr de șapte deputați dintre care câțiva aleși din generozitatea calculată totdeauna a liberalilor, șapte deputați însumau laolaltă „puternicul“ grup opoziționist averescan din Dealul Mitropoliei. Partidele opoziției naționale răspundeau acestei imense cifre, cu un număr de o sută de mandate. Una sută de scaune cucerite în lupta aprigă cu tot ceia ce criminala inventivitate a dictaturei liberale putea să pună în fața elanului cetățenesc. Una sută de mandate plătite cu sânge și cu luptă fără preget împotriva furioasei avalanșe pe care o constituia violențele, corupția și nelegalitatea. De o parte câțiva averescani ploconiți în fața atotputerniciei stăpânului dela Florica și în fața lor cei o sută de trimeși ai civismului în Camera României întregite. Șapte creaturi din anticamera d-lor Tătărăscu și Al. Constantinescu, lipsiți de independență și de cugetare proprie, manechine fără ambiție și fără orizonturi... De cealaltă parte, opoziția tenace, indignată, care a res SÎSI-«Usixetope», țătoare a cointeresărei, în permanentă luptă pentru împiedecarea abuzului, risipindu-și generoasă energia pentru a salva atât cât se poate din ghiara totdeauna rapace a regimului Brătianu, înțelegând să-și împlinească chemarea până în ziua din urmă și să răspundă încrederei civice prin cea mai hotărâtă și cea mai bine intenționată dintre luptele parlamentare. Dezamăgirea cu care o țară întreagă primește cea mai artificială și cea mai riscată dintre soluțiile cari s’au putut da, in actualele împrejurări, unei crize de regim, noi răspundem cu senina și înțelegătoarea noastră convingere. Drumul nostru, în care am fost și rămânem sprijinitori ai țărei și ai Coroanei, nu poate fi deviat de erorile firești, și mai puțin de permanenta și vinovata dorință a unei tiranii ca cea liberală, de a provoca și a exploata apoi nemulțumirea obștească. Un asemenea guvern care vine, constitue o parodie puțin reușită a celui care pleacă. Guvernul Averescu nu va putea să trăiască. Este convingerea noastră pe care o confirmă sentimentul general al țarei conștiente. Pe când guvernul d-lui general Averescu depunea legiuitul jurământ marea piață a palatului era încercuită de trupe. Imagini de demult uitate au fost repede evocate. Tot atați prin aceleași cordoane de jandarmi se Îndreptau miniștrii Rusiei Țariste ori de câte ori se duceau la vre o solemnitate sau chiar la Îndeplinirea misiunii lor quotidiene. Rușii in pribegie, văduviți de țara lor, vor fi avut vedenii nostalgice. Iar străini de alte spițe, necunoscători ai resturilor băștinașe, judecând numai după aparențe vor fi Încercat desigur o nepătrunsă nedumerire. La ce bun această concentrare de torțe pentru instaurarea unui guvern ce pare a veni la cârmă in condițiiuni aparent absolut normale? Guvernul d-lui Brătianu n'a plecat silit de nimeni, nu tot cazul n'a fost ules concediat nici disgrațiat de Șeful Statului. Trecerea lui de la o situație oficială la una de simplu particular n'a ridicat și nici nu putea să ridice, declarând că pleacă de bună voe, nici un val de Indignare populară,mpotriva căruia să se ia măsuri de apărare a celor ce i-au luat locul. Constituționalicește noului guvern nu i se poate imputa nici o lipsă. Aparent deci măsurile de ordine nu-și găseau imediat voo explicare. Prezența trupelor și trecerea miniștrilor subt pază armată, numai ea singură indica anormalitatea situației. S-au văzut $1 aiurea guverne chemate contra voit poporului. Ele aveau însă o menire, care dacă nu era nobilă se întemeia totuși pe o tradiție. Păzeau stăpânii și așezămintele lor. Guvernul d-lui general Averescu, in fața istoriei nu va putea invoca nici măcar această scuză. El a fost chemat ca să păzească înfăptuirile unui partid. In vatra liberală cărbunii nu trebue să se stingă. Nu vreo nedreptate regească, ci acceptarea însăși din partea d-lui general Averescu, a unui rol atât de umilitor, putea să stârnească indignarea populară, pentru a fl cărei contenire modentană «piața palatului tufcVrdÂÎEt »• c!?țto' •'îJ&sta? * Mare e ciudățenia soarii. Omul intri adevăr popular odată, păzit de jandarmi șî‘n slujba aceluia inpotriva căruia cerea răzvrătirea. ECOURI POLITICE D . Tancred Constantinescu și-a hiat rămas ban de la funcționarii departamentului. Ne gândim deja că te fi-a luat rămas bun ciata avuție publică în anii d-sale de ministeriat. * Se știe că d. Vintilă Brătianu a găsit Lira sterlină la 620 lei și o lasă la 1.190. Cum însă d-sa a fost partizanul unui regim Averescu, este probabil că „Viitorul“ nu va mai vorbi cum vorbea pe vremuri de competența d-lor . adiționau. și auiupania. In vederea ministeriatului d-sale d. Gr. Trancu-Iași, fost si actualul ministru al muncei, a comandat câteva kgr. de lumânări. Ca oricare dintre creaturile liberale ale guvernului Averescu d-sa s'a decis să-si comande și o cădelniță special destinata pentru anticamera d-lui Al. Constantinescu. * D . Alexandru Constantinescu își transformase locuința într'un sediu al intrigând. Când a auzit de așa ceva, d. Goga, plin de indignare, i-a scris veneratului client al Afiepunderei că nu-i mai calcă prin casă... director JN* IORGA ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60I li externa Unele ziare vieneze din cele mai serioase sunt informate că în cercurile diplomatice din Roma se agită ideia unui pact de amiciție italo- german menit să pună capăt conflictelor: dintre cele două țări. Știrea nu se confirmă până acum, dar ea nu pare neverosimilă cu tot limbajul recent al d-lui Mussolini la adresa d-l lui Streseman în chestiunea Tirolului de sud. S’ar accentua astfel politica italiană de a îngloba intr’o rețea de pacturi de garanțțig întreaga Europă centrală ți Balcani, mic influența directă și puternică până la hegemonie a Romei. De altfel din activitatea diplomatică din ajunul, din timpul și de după Geneva, cum și din cele câteva tratate încheiate ori măcar plănuite în acest timp, reiese că bazele unei asemenea politici au fost puse. In legătură cu aceasta am avut de înregistrat vizita la Praga a cancelarului austriac Ramek. Cu acest partid presa cehoslovacă vrând bun venit șefului guvernului austriac, accentuiază că între cele două țări, nu există nici un diferend însemnat și adaugă că aceste bune raporturi nu pot influența întru nimic nici egăturile Cehoslovaciei cu statele Micei Antante și nici amiciția cu Italia. Pe de altă parte in Balcani asperitățile politice greco-jugoslave tind să dispară. In ce privește însă Bulgaria, ea pare că deocamdată n’ar putea intra în rețeaua de alianțe pacifice și garantatoare, date fiind pe de o parte relațiile ei încă neconsolidate cu Iugoslavia, iar pe de alta conflictele încă deschise ce aveau Grecia. Danțul legendelor Două versiuni caută cu persistență să se acrediteze în lumea ultimelor intrigi și bizemianilsme. Ele intră incă In lanțul ultimelor legende. Prima e aceea, că guvernul liberal s’a retras sigur de izbânda sa în opera de consolidare a Statului și sigur de asemeni că, dacă ar fi vroit, și-ar fi putut continua netulburit guvernarea sa. Cea de a doua e mai interesantă și trădează fățiș, un moment critic în psihoza specifică retragerei de la putere in genere, a liberalilor. Intelectuali și Îndeobște lumea, care a avut intr’un fel sau altul, atingeri cu trecuta guvernare, răspândesc intenționat și cu profusiune versiunea „impresionabilei“ retrageri a guvernului d-lui I. I. Brătianu. Se spune astfel, că strângerea rândurilor liberale în jurul șefului, constituirea unitari, de bloc, a unui partid ,ce părăsește onoarea frmei anu ar fi ,una patru ani, — In jurul aceluiași steag și fără nici-o diversiune măcar, fără nici-o fărâmițare, fără nici-o disensiune sau disidență, — ar dovedi, indubitabil, tăria celor ce pleacă și, ca un corolariu necesar, slăbiciunea celor ce succed. Firește că, în câmpul realităților politice, singurele care pot determina schimbările de regimuri, alegerea și judecarea tăriei lor sunt însăși aceste realități, — tot ceea ce concret se impune perceperii sensibilităței și rațiunea factorilor constituționali, __ iar nicidecum versiunile mai mult sau mai puțin bizare sau neverosimile, care pornesc din oficina întreprinderilor de asemenea natură, cu titlul mai mult sau mai puțin legitim de „informație", puls“ sau d 2 „nerv politic". O rece și obiectivă cercetare a rezultatelor politicei liberale Îndreptățește concluzia, că oricât de sigur s’ar fi retras guvernul d-lui I. I. Brătianu de isbânda repurtată în opera de consolidare, — rămasă totuși atât de necesară încă vieței noastre publice post-belice, — siguranța inexorabilă . însă tocmai aceea, care pornește din cugetul profund al unei opinii publice conștiente de faptul că nimic nu era săvârșit de către trecuta guvernare, pentru așezarea temeinică a Statului român pe bazele susceptibile a-i îngădui progresul și prosperarea, pe care vremile i-o cer. Mărturia acestei concluzii se cuprinde în critica negativă a partidelor politice din opoziție care, din păcate chiar pe drept cuvânt, au găsit un ecou aprobator în străinătatea ce a retras orice credit și încredere țărei noastre. Dar, dovadă de neînlăturat e însăși demisiuneia guvernului liberal care, în lipsa unei proprii și intime conștiințe a slăbiciunei cale în fața cerinței evenimentelor, nu a’ar fi sfiit să-și continue guvernarea, așa precum de altfel nestânjenit și-a continuat-o, cu tot votul de blam pe care i l-au dat corpurile electorale, cu prisosință și în atât de repetite rânduri. Hotărât lucru deci, retragerea guvernului liberal corespunde propriei sale neputințe de guvernare. Nemărturisită, ea se trădează totuși în gestul însuși al demisiunei. Așadar, chiar și în jurul unei „retrageri cu torța“ bine alcătuită, procesional, de măestria regizorilor ei, nici o legendă nu poate suplini, temeinic, adevărul și greutatea unei căderi.Ia«ea privește* tfidația*'»-'siune și anume aceea, ce-ar vroi ca din priveliștea unei destinderi politice să făurească egenda unei omogenități de neatins e suficient să amintim doar desbaterile legei electorale în Carxteră, desbateri cari în pofida unei discipline servile, contrară sentimentelor docililor soldați de plumb ai d-lui Brătianu, a arătat totuși spasmul lăuntric al unei masse majoritare amorfe, capabilă uneori să reacționeze și chiar să desbine. Iar lipsa unora dinttre miniștri cum și a președintelui Camerei, de la ceea ce trebuia să însemne o sărbătorire și o glorificare spontană a melodiului liberal, a lăsat să se întrevadă prăpastia dintre ambițiile și interesele bisericuțelor liberale. Dar danțul legendelor persistă în ultime sbateri ca ultim decor al ultimelor încercării de intrigă. Elogiul Academiei de medicină din Paris pentru dr. Toma Ionescu Paris, 31. (Radca*). — A» cademia de medicină întrunită ori in ședință extraordinairă a ascultat elogiul funebru pronunțat de președintele Bar pentru profesorul Dr. Toma Ionescu. Joi 1 Aprilie 1926 Pagini din istoria marelui război Bulov, min nui pe frontul de Est Cu ocazia morții generalului Brustilov, se comunică, din sursă militară, câteva interesante detalii, asupra însemnătățeii victoriei reputată de el pe frontul de est în August 1914, victorie care a lovit în coastă armata austro-ungară, care a demtat ofensiva plănuită de Conrad și care se constată acum, a zdruncinat din temelii armata monarhiei dualiste. Până acum s-a știut numai de ofensiva lui Brusilov din vara anului 1910, prin care a rupt frontul armatei a patra a arhiducelui Josef Ferdinand, producând adevărata debandadă. Această ofensivă era considerată până acum ca cel mai mare succes, succes mondial, al generalului rus din prima perioadă a războiului. Ea era considerată astfel mai mult pentru motivul că înfrângerea austriacă din Wolhinia nu a avut numai dezastruoase consecințe locale, ci a atras după sine și prăbușirea ofensivei austriace din Tirolul de sud. *1* Se povestește așadar acum cum Brusilov a reputat la Începutul lui August 1914, pe teatrul de război din est, o victorie, care trebuie privită ca decisivă pentru frontul acesta și care, din punct de vedere tactic și strategic, întrece cu mult îa importantă renumita spărtură de la Luck. Că atunci opinia publică rusească nu a putut cunoaște cuii se cuvenea acest fapt de arme, motivul a fost foarte puternic și anume gelozia generalismului Nicolae Nicolaevici După declararea de război făcută Austro-Ungariei, s'a ținut la începutul lui August 1914 un consiliu de coroană sub prezidenția țarului, ]n care au participat toți comandanții de armată, și în care s'au produs în igrijitoare divergențe de opinii. Marele duce Nicolae Nicolaevici cerea ca ofensiva princiară rusească să se execute dela nord la sud pe ambele părți ale râului Bug. Motiva aceasta cu faptul că în caz de reușită lovitura austro-ungară din Galiția ar fi paralizată și artera vitală strategică a armatei monarhiei, calea rece ar aduce Galiția de est la capitală la fruct în mâinile rușilor. Brusilov a combătut energic propunerea marelui duce. Atitudinea acestui general de rând era pentru Nicolae Nicolaevici, al cărui caracter arțăgos nu suferea nici cea mai mică rezistență, o mare îndrăzneală. Brusilov a arătat că după informațiile primai te, dintre care două principale sosite cu porumbei din Rracpritz, grosul armatei austro-ungare avea să atace spre nord între Vistula și Bug, în care timp un front austro-ungar mult mai slab trebuia să asigure terenul din fața Lembergului. Dacă și forțele principale rusești ar înainta tot pe ambele părți ale Bugului și pe cea de sud a Vistulei, ar trebui să se ajungă la lupte de front cu mari pierderi și rezultatul nesigur și aceasta cu atât mai mult cu cât aceste operațiuni ar mai fi de parat și loviturile permanente ale unei armate germane in flanc și spate. Mult mai sigur pare totuși succesul dacă lovitura principală rusească ser da nu dinspre nord Intre Bug și Vistula, ci de la est spre vest, «santra sectorului din fața Lembergului Acolo acel front mai slab austro-ungar ar fi de parat și loviturile permanente ale unei armate germane în flanc și spate. Mult mai sigur pare totuși succesul dacă lovitura principală rusească s-ar da nu dinspre nord între Bug și Vistula, ci de la est spre vest, contra sectorului din fața Lembergului. Acolo acel front mai slab austro-ungar ar fi rupt de superioritatea forțelor rusești la mai scurt timp și cu mai puține pierderi. Această lovitură spre vest n'ar fi apoi amenințată de o armată germană în spate, ca cea din sud. Acest atac de vest ar putea să-și continue Înaintarea peste Lemberg și chiar să cadă în spatele forțelor principale austro-ungare înaintând diin Italiția de mijloc spre nord, fapt care ar avea ca urmare o imediată prăbușire a ofensivei austriace de nord. Expunerile lui Brusilov în consiliul mareșalilor au fost convingătoare chiar și pentru marele duce Nicolae Nicolaevici. Numai comandantul grupului de armate pe frontul Prusiei de est, fostul șef de stat major Șulinski, a luat, din motive lesne de înțeles, zadarnic apărarea primului plan. Ratfel din cele patru armate ale grupului de sud-vest, s-au adus din est pentru atacul din vest la Lemberg, cele două armate mai tari, a treia și a opta Brusilov însuși a avut comanda armatei a treia. Că s'au desfășurat încă la începutul lui Septembrie exact cum precisese el, este de notorietate publică. „Atacul nereușit a produs armatei monarhiei dunărene pierderi grele și ireparabile“ spunea raportul de mai târziu din arhiva de război din Viena. Cea mai bună armată, pe care bătrâna Austrie a opus-o dușmanului în decursul secolelor, dă când există, s'a distrus de la început. Floarea corpului ofițeresc și cea mai bună trupă, acoperea câmpul. O mare parte din artilerie a fost pierdută“. Rușii însă anunțau atunci: „Aproximativ 250 mii austrieci morți și răniți, peste 100 000 prizonieri, peste 400 tunuri capturate“. Armata austro-ungară a fost zguduită prin temelii“. Că această idee, atât de importantă prin realizarea sa, n'a ieșit din capul marelui duce, ce a fost omisă de Brusilov, se cunoaște pe deplin de abia acum, după moartea acestui general rus. De ce mi-a venit acum în minte o poveste pe care am auzit-o mai au mult și care poate înveseli un moment pe acei dintre cititori cari n'o cunosc inpp. Undeva, într'o țară, pe drept sau pe nedrept, un om a fost condamnat să fie legat la stâlp. Și ca chinurile să-i fie și mai mari, fusese mai întâi desbrăcat și uns cu miere. Era o după amiază fierbinte din toi de vară și muștele s'au abătut puzderie asupra bietului condamnat. Ce i-a pățit pielea sub milioanele de pișcături, numai el ar fi putut s'o spună. Se chinuia omul de scornea mila până și a judecătorilor săi, dar legea e lege. Și judecătorii au plecat lăsăndul pradă pedepsei. Mai târziu a trecut pe acolo un drumeț care milostivindu-se de condamnat, s'a apropiat să gonească muștele de pe trupul lui, căci de deslegat n'avea dreptul să-l deslege. Dar condamnatul l-a rugat foarte: — Nu le goni prietene, lasă-le să stea, că astea s'au săturat, de-acum și nu mai pișcă așa tare. Dacă h gonești vor veni în locul lor altele, flămânde și vai fi amar va fi di pielea mea. Drumețul a înțeles și a plecat mai departe. Dacă altfel ar fi fost legile, drumețul l-ar fi deslegat, condamnatul s'ar fi înveștmântat și muștele ne mai fiind atrase de miere nu s'ar mai fi strâns puzderie asupra bietului pedepsit pe drept sau pe nedrept. Iar pentru cei cari ar căuta să găsească dedesubturi povestirei, atragem atenția că la această rubrică nu se face niciodată „politică“. Mm si un multiHili iluliDi in si inrila I nil de ALEX. QUSIN Armand Julin definește, in sens general, numărul indice, drept cifra care indică aplicarea metodei procentuale, ln care număr sau o serie de numere sunt reprezentate prin cifre proporționale, raportate la o altă cantitate admisă ca bază de comparație (1). Propriu zis, numărul-indice reprezintă un „sistem statistic“ care arată variațiile prețurilor mărfurilor, diferitelor articole sau a salariilor. Este foarte discutată chestiunea dacă numărul indice al prețurilor poate preciza situația economică generală intr’un moment dat (2). El indică însă dar 2 1) Armand Julin, Préciis du cours lie Statistique, 4-e édition, Paris 1019, pag. 248. 2) A se vedea Dr. I. N. Angelescu. Cunoașterea și conducerea pieții economice, București 1914, pag. 5—22 . 5 că proporția între costul vieții și între câștigul muncei este normală, dacă traiul este suportabil pentru roassele muncitoare. Iar din acest punct de vedere se învederează importanța lui socială. A ceea ce a preocupat totdeauna pe specialiștii cari au elaborat diferitele formule ale număruluiindice, a fost ca el să reprezinte cât mai exact scara de ridicare sau de coborâre a prețurilor, sau a salariilor, sau a budgetului unei familii, procentual, în comparație cu cifra de bază, reprezentată prin 100. Dar din cauze multiple nu s’a ajuns încă până azi la acest rezultat pozitiv și anume: 1. Metodele întrebuințate sunt prea numeroase. Aceasta împiedică executarea unui calcul unitar care să poată da un tablou de de numere-indice cât mai apropiat de realitate. 2. Se aleg în mod arbitrar mărfurile care servesc la formarea numărului-indice, ceea ce nu poate da indicațiuni serioase cu privire la scumpirea sau ieftenirea vieții, întrucât sunt lăsate afară articole cari sunt absolut necesare existenței cuiva. 8. Articolele cari au o mare importanță se pun pe acelaș picior de egalitate cu acelea cari sunt de o însemnătate mică, reprezentând fiecare o parte egală în ansamblul cifrelor. In ceea ce privește prima obiectiune, vom cita un necaz cu totul recent, acel al anchetei asupra producției mondiale întreprinsă de biroul international al muncii din Geneva. Dorind să stabilească o tabelă generală de numerele indice al prețurilor de detaliu ale alimentelor din toate țările, biroul se găsi aproape la imposibilitate a o stabili, din cauza metodelor de prelucrare cu totul diferite de la o țară la alte (8). Iată: 3) Bureau International du travail, Enquéte sur la production, I Mémoire totroduetti, Paris 1020, Dast. 4k dar, o gravă lacună. Și vom cita numai câteva exemple: 1. Numărul-indice al costului vieței în Anglia se referă la alimente, locuință, îmbrăcăminte, încălzit și luminat, precum și alte câteva articole, ca săpun, vase, perii, tutun, ziare, etc. Board of Trade fixează astfel numărul indice: calculează un coeficient de estimare a 1944 budgete de familii de lucrători locuind în orașe, budgete cari au fost reunite in 1904, atât pentru serii de articole, cât și pentru fiecare articol la parte, proporțional la suma cheltuită pentru fiecare din aceste articole. Procentuarea creșterii fiecărui preț este examinată pentru fiecare lună, după care se calculează numărul indice al diverselor serii, înmulțind procentuarea prin coeficient, înmulțind aceste mimere indice de serii prin coeficienții individuali, se obțin în sfârșit numerile indice general. Nu s'a ținut nici o seamă de modificările în consumație, din cauza împrejurărilor anormale. 2. Numărul-indice al costului vieții în Austria nu cuprinde decât prețurile alimentelor. El este bazat pe consumația unei familii de lucrători in anii 1912—1914. Această consumație a fost calculată în mijlocul budgetelor cari au fost ținute la zi, timp de un an, a 100 familii de muncitori din Viena. Nu s-a tinut seamă, ca și în Anglia, de schimbările provocate în consumația de război. Pentru articolele cari au fost raționate sau a căroor prețuri au fost fixate de către autorități, prețul fix a fost utilizat. Nu uităm să adăugăm că’n cuvântul de alimente, Austriacă cuprind și alte lucruri necesare unei familii de lucrători, adică locuință, îmbrăcămintea, luminatul, etc. 8. Numărul indice al Belgiei se rapoartă strict la produsele alimentare. Cantitățile calculate au fost calculate cu mijlocul a 1028 budgete de familii de muncitori, budgete ,ariiau fost reunite in 1919 cu prilejul unei anchete deschise de către Institutul de Sociologie Solvay. Această anchetă a durat 80 de zile, ceea ce înseamnă că budgetele reprezintă consumația în timpul acestei perioade. S’a ținut seamă de diferențele dintre aceste familii atât din punct de vedere al sexului membrilor, cât și din acel al vârstelor. Pentru aceasta s’a aplicat metoda Enrol, prin care se admite coeficienții următori: teta 100, mama 86, copiii de la 11 la 14 ani 60—69 copiii de la 7 la 10 ani 50—60, copiii de la 4 la 6 ani 40—1ß și copiii sub 3 ani 29—34. Numărul indice a fost calculat fără a se ține seamă de consumația schimbată din cauza războiului. Pentru a cunoaște această consumație schimbată, ministerul de industrie și comerț a decis să se deschidă o anchetă cu privire la cheltuelile pe alimente a 1500 familii, între cari 1125 lucrători și 375 burghezi. 4. In Italia, numărul indice este calculat după un budget săptămânal complect privind o familie de lucrători, părinții și 8 copii, budget fixat de „Uniione Statistica delle Cită Italiana“. 5. In Germania, numărul indice este calculat asupra unui oarecare număr de mărfuri din cele mai necesare, consumate în curs de o lună. Cheltuelile de îmbrăcăminte, de educare a copiilor, de recreare, impozitele, nu sunt cuprinse în numărul indice. Familia se compune din 5 persoane (2 adulți și 8 copii din 12, 7 și 11/2) ani. Observăm, prin urmare, câte țări, atâtea metode. Câte carete, atâtea părerii au drept cuvânt, autorul memoriului biuroului international al muncii, citat mai als, a condamnat cu aceste cuvinte aspru acest sistem : „Toutefois, en ce qui concepe „Ies index numbers relatifs au „coűt de l’existence dans les diffé„rents pays, il devra se livxer â „une critique rigoureuse de leul1 „valeur comparative. Ge point se „rattache ă un grave probleme de „méthode, celui de l’uniformité á „éteblir dans les statistiques des „divers pays, afin de fournir une „base solide aux comparaisoh „d’ordre international“. Credem că ar fi de un mare interes ca Direcțiile statistice oficiale ale diferitelor state să cadă de acord pentru convocarea unei conferințe internationale Statistice, în care să se discute anomaliile de metodă constatate în cercetarea numărului indice, hotărându-se pentru viitor norme de lucru comune pentru toate țările. In orice caz, Biroul internațional al muncii ar putea sesiza despre necesitatea rezolvirei acestei chestiuni, Societatea Națiunilor care ar fi în măsură, prin comisiile sa-ÍContinuare în pag. II a>