Neamul Românesc, iunie 1926 (Anul 21, nr. 105-108)

1926-06-07 / nr. 105

ANUL XXI, No. 105 PREȚUL 3 LEI Abonamentul 300 lei anual Orice corespondență se trimite în Șoseaua Bonaparte N­r 6 Luni, 7 Iunie 1926 APARE IN FIECARE LUNI Ardealul Printr’o admirabilă mișcare de conștiință revoltată Ardealul a dat o satisfacție strălucită partidului național. Un tînăr care crede că în „talent“, și fără învăță­tură și fără activitate și fără multe alte lucruri, e ori­ginea tuturor drepturilor socotia de mult că injuria în­florită de pe buzele sale e o armă politică fără greș, o sfîntă spadă cuceritoare. Președintele prin politică al „Asociației“, întovărășit de un harnic funcționar de bancă și de un profesor academician fără nicio che­mare pentru acțiuni publice, și-a închipuit că pot în­locui prin vraja ortodoxiei pe oamenii în cari s’a în­trupat lupta românească supt regimul maghiar. Sila și conrupția au avut siguranța că vor sfărma sau rătăci o armată trecută timp de trei generații prin cele mai grele încercări. Naționalitățile au crezut și ele că a revenit vremea cînd țara li aparținea exclusiv. Coborîndu-se din munte, strîngîndu-se pe șesuri, țe­­ranul ardelean a răspuns prin una din acele afirmații care fac onoare unui popor. El a votat înnainte de toate o morală politică. " N. 10R0A Noul Senat Adunarea care ar trebui să exercite, cu înțelepciune, controlul ei asupra lucrărilor „tinerei* Camere a fost alcătuită de guvernul Averescu în condiții de simplă și nerușinată hoție. Nu s’a cruțat nimic din știința celor mai rafinați găi­nari pentru a fabrica aceastălaltă unealtă de cîrmuire. Arestarea candidaților a fost pentru întîia oară in­trodusă în România fără cel mai mic respect pentru dreptul cel mai elementar. Bătăușii străjuiau marțiali la intrarea localurilor de vot. Pachetele de buletine se treceau și pe ferești tovarășilor. Pănă și sentinelele strecurau îndemnul de a vota pe „generalul“. Și peste cîteva zile acești „aleși“ vor fi trecuți în revistă de Rege și vor avea sfruntarea să-i presinte o adresă omagială în numele țerii.... N. IORQA Simion Petliura și-a fost un prieten — și să nu discutăm prea mult asupra sincerităților politice ! — omul pe care le-au străpuns gloanțele ridiculului Schwartzbart, victorios asupra acestui voinic soldat numai pentru că revol­verul permite iașilor a-și ajunge de departe ținta. Poate crede sau nu crede cineva în rasa ucrainiană, și oricine cunoaște istoria nu va admite continuitatea istorică a Statului ucrainian, căruia nu toți filologii îi dăruiesc și o limbă ucrainiană. Dar e sigur că în aceste Ținuturi ale Niprului și Donului sînt alte legături cu Apusul decît în Moscova sau chiar în Petersburgul tuturor plagiatelor. De aici a resultat ideia de Stat ucrainiană, care, un moment, a rîvnit și la Basarabia, unde a oprit-o vechea noastră conștiință „moldovenească“. Comunismul Bulgarului de cetățenie românească Ra­­covschi a confiscat acest plăpînd naționalism, care plînge azi pe mormîntul Hatmanului, și noi sîntem în stare a-i înțelege durerea. N. IORGA Palacký Boemia a sărbătorit amintirea lui Palacký. El e creatorul sufletesc al Statului Ceho-Slovac de astăzi, chiar dacă, la un moment, metodele lui n’au fost acelea care puteau duce direct — dar venise oare vremea ? — la imediata și întreaga libertate politică. N’a fost un advocat cu mrasa înaripată; agitația lui n’a strigat la răspîntii; n’a ridicat un steag pe baricade. N’a fost măcar un poet care să fi cîntat psalmii sufe­rință și îndemnul către răsplătire. Istoric erudit, presintînd liniștit concluziile sale, teo­retician legat de formulele unei gîndiri filosofice, el a fost însă prin onestitatea superioară a scrisului și a vieții sale unul din acei oameni pe cari în țerile civili­­zate îi respectă și adversarii lor. Omul de la 1848 e astfel viu și astăzi, în opera și în cugetarea sa. Și cei ce-I sărbătoresc nu duc viața lor la un mormînt, ci vin la mormînt pentru a lua viață. N. IORQA

Next