Neamul Românesc, noiembrie 1926 (Anul 21, nr. 126-130)

1926-11-01 / nr. 126

Osînda spre stînga CInd a trecut, cu bagaje, dar fără arme, la partidul țărănesc, d. Iuliu Maniu, a cărui operă, exclusiv, e așa-numita «fusiune», a crezut, ca bun conservator — și încă așa de mult! — ce a fost și este, că trebuie să-și asigure o basă lipsită de orice subsol revo­luționar, capabil să aducă scufundări. Firește, a întîmpinat împotrivire. Cu sau fără voie, «țerăniștii» trebuie să recurgă la mijloace demagogice. Dacă le-ar suprima cu totul, ce ar pune la loc ? Vrîsta unora ? Ex­periența acestora ? Marea reputație cîștigată în alte domenii? Un covîrșitor talent? Ser­vicii neuitate — vezi cașul Stere — aduse ideii naționale? N’am zis și nu voiu zice niciodată că, afară de cîteva cașuri patolo­gice, «țerăniștii» sînt demagogi din fire, ci numai atîta că, prin lipsa de alte însușiri și titluri la majoritatea lor, sînt condamnați a întrebuința sisteme demagogice. D. Maniu a smuls ceva. Adecă, acoperirea, — destul de nedibace, din causa lipsei de inteligență, — a înseși basei fatal demago­gice a partidului. Și după această pripită o­­perație de camuflare s’a liniștit, fără a-și da sama că un partid nu reprezintă ce spune, ci, vai!, ceia ce este, ceia ce și-a impus a fi, formula din care nu poate ieși decît pentru o sinucidere. Dar să zicem că nu e așa, că d. Maniu, care are de­sigur în d-sa instinctele propa­gandistului religios prin neobosita insinuare în sufletul adversarului, a săvîrșit o mare și definitivă convertire. Dar mai e ceva. Lovitura d-lui Argetoianu, sau a șefului său de atunci, d. Averescu, contra socialis­mului, a zdrobit pentru totdeauna o organi­­sare. Dar ea n’a desființat pe oameni. Ei au rămas, așa cum erau. Și nimeni nu-i va putea desvăța de o politică, de singura politică pentru care sînt făcuți, a socialismului de temperament românesc, intrigant, negativ, re­voluționar. Unde se pot duce acești oameni, cari nu mai pot avea partidul lor? Evident că la stînga care este, acela pe care o presideazâ e, Maniu, conservatorul. Și cum îi poate re­tușa o organisație care, osîndită la demago­gie, nu poate decît să se felicite cînd îi vin cei mai roșii din demagogi, cari sînt țeroriști mai activi și mai gata la sacrificii decît, să zicem, d. Pavlică Brătășeanu? I. N. IQROA Cercetarea unor magistrați O comunicare a guvernului în legătură cu cercetarea începută împotriva a trei magistrați de la tribunalul Ilfov, Ministeriul Justiției a dat lămuririle acestea: „Aducîndu-se învinuirea d-lor Pastion, Popescu-Rlîmnic și Stratan, judecători la tribunalul Ilfov, că ar fi comis fapte cari ating prestigiul magistraturii, s’a ordonat o severă anchetă, care pentru d-nii Pastion și Popescu- Rîmnic a stabilit, că, de­și faptele lor nu sînt grave, dar, fiind apreciate de Minister ca incompatibile cu demni­tatea de magistrat, li s’au primit demisiile din magistra­tură. Contra d-lui judecător Stratan, de asemenea, ancheta a stabilit că este vinovat de acte care ating în mod se­rios demnitatea de magistrat, — și de aceia va fi deferit judecății comisiunii disciplinare. Cu ocasiunea cercetărilor făcute contra judecătorilor mai sus citați, constatîndu-se unele abateri de la da­torie din partea și a d-lui Davidoglu, prim-președinte al tribunalului Ilfov, iar gravitatea lor mărită fiind mai ales prin locul înalt ce ocupă în ierarhia judecătorească. Ministeriul a dispus, ca actele privitoare la d-sa să fie deferite comisiunii disciplinare. Ancheta fiind terminată, e de dorit a nu se mai dis­cuta nimic,­­ justiția disciplinară trebuind a fi lăsată să judece obiectiv, și nu supt presiuni, de niciun fel. Corpul judecătoresc este la înălțimea misiunii sale, iar aceste două cozuri, care sînt deferite justiției disci­plinare, exprimă ideia netolerării niciunei abateri de natură a micșora încrederea în justiție.“

Next