Neamul Românesc, ianuarie 1927 (Anul 22, nr. 3-8)
1927-01-17 / nr. 3
PRETUL 3 LEI I NUL XXII, No. 3. Luni, 17 îanuar 1927 Director: N. IORGA Prim redactor:n. GHINI ABONAMENTUL 300 LEI ANUAL ORICE CORESPONDENTA SE TRIMITE STRADA PARLAMENTULUI NO. 1. APARE IN FIECARE LUNI A cui e vina? Un ziar atrage atenția asupra halului în adevăr ticălos în care se află cutare biserică veche din București. Curte pîngărită, ziduri scrise cu porcarii, ferești sparte, mobile furate, catapiteasma pîngărită. Și «România» crede că a făcut o descoperire și ea înțelege să cheme la răspundere, apelînd la Patriarhul Romăniei, organele administrative responsabile, deci, în primul rînd, Comisia Monumentelor Istorice. Nu e cel de întăiu atac neîndreptâțit contra ei. Un altul, de ieri, îi punea în samă insultele aduse monumentelor religioase de pe malurile Oltului. Cred că acei cari învinuiesc, mișcați, altfel, de așa de firești și de bune sentimente, greșesc adresa. Comisia Monumentelor Istorice are o singura cădere: aceia de a repara clădirile în legătură cu trecutul nostru. Ea nu le poate și administra. Pentru aceasta îi lipsesc nu numai mijloacele materiale, — budgetul ei fiind foarte restrîns —, dar și cele administrative. Prin cine ar putea pune paza la monumentele care supt acest raport nu-i sunt încredințate? După ce norme i-ar alege, cu ce drept i ar numi, cu ce bani l-ar plăti? S’ar putea, pe buna dreptate, cere ce mai rămîne de la Primărie, care nu poate avea numai grija pavajelor sparte și a gîrlei împuțite. Nu știu cărui sector ii aparține lăcașul, odată frumos, de la începutul veacului al XVIII lea, dar d. primar de acolo poate binevoi să aviseze. Cu aceasta însă n’am isprăvit socoteala. Autorul articolului poate să afle că numele de «Scaune» îi vine bisericii de la măcelarii bucureșteni, cu scaune de carne, cari au clădit-o. Odată erau o breaslă, aveau hramul lor și-l serbau în biserica lor. Dar măcelari avem și acuma, cari, dacă nu mă înșel, cîștigă cel puțin cît înaintașii lor cari făceau biserici. Au și o corporație, bună, rea, cum este. De ce nu-și aduc aminte de datoria lor? Dar mai sînt și enoriași. Atîția creștini se mai păstrează în acest cartier de jidovime. De ce nu-i preocupă biserica, încă solida pe temeliile ei, pe care Comisia ti o lasă să fie dărîmată. Iar cei cari cei necontenit aceasta, cari nu doresc decît s’o vadă distrusă, aceia sînt tocmai anume vecini, de cea mai autentică batarama de botez. Ei n’au o bucurie mai mare decît la îngrămădirea degradărilor rușinoase care ne-ar putea aduce să admitem dărîmarea. Primar, măcelari și vecini să binevoiască a răspunde. Comisia și-a spus cuvîntul el. N. IOROA l Loc pentru Patriarhie de Ing. C. CIHODARIU S’a arătat și de alții, dar cel mai bine argumentat de d. Profesor Iorga,ce greșeală s’ar face, dacă s’ar așeza Patriarhia cu palatul ,ei în piața sf. Gheorghe, dărîmînd biserica cu același nume și presupunîndu-se bine înțeles că în criza în care ne sbatem s’ar găsi sumele colosale pe cari le ar cere marile exproprieri necesare acolo. S’a propus de unii așezarea Patriarhiei în Parcul Carol. Nu se poate îimagina o idee mai greșită decît aceasta. — Parcul Carol își are rostul lui. In afară de grădina Cișmigiu, Capitala nu are alt loc de respirare, de distracții, de serbări și de expoziții decît parcul Carol. A se așeza acolo Patriarhia ar însemna să se renunțe la tot caracterul actual al Parcului, căci nu se poate imagina ca în vecinătatea :sau chiar la un loc cu Patriarhia „să fie și locurile de distracție ale Bucureștenilor. " 1 i . D. Iorga cu bunul Jd-sale simț și cu modul său de a vedea toate chestiunile dintr’un punct de vedere mai înalt a indicat locul NATURAL al Patriarhiei în DEALUL SPIREI. Ne vine în ajutor o împrejurare foarte fericită, care ar permite nu numai jiefăcînd vreo cheltuală cu exproprierile, dar din contra realizînd și un ciștig de