Neamul Românesc, februarie 1927 (Anul 22, nr. 9-20)
1927-02-02 / nr. 9
NEAMUL ROMANESC ANUL AL XXII No. 9I REDACȚIA : Str. Par lomén tui ui No. 8 Telefon 18/60.JLdi ADMINISTRAȚIA : Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. Director N. IORGA Prim-Redactor N. GEORGESCU Miercuri 2 Febr. 1927 teistului Baisse Cartea cl-lui Barbusse, Les Bourreau*, dans l’enier de l’Europe, a apărut și apostolul călător al umanitarismului poate fi judecat altfel decît după simple atitudini și, după vorbe aruncate în treacăt și care pot fi desmințite. Scrisă rău, fără nicio legătură între capitolele împroșcate în dreapta și în stînga, total neconstruită și nerînduită, fără concepție inițială și fără concluzie netedă, romancierul care se încumetă a face istorie, politică și chiar sociologie nu se ridică peste nivelul oricărui Panait Istrate de adopțiune. Ce vrea să dovedească d. Barbusse atunci cînd pune alături omorurile jalnice din Bulgaria, care poate fi un „iad“ și brutalitățile din temnițele Siguranței romînești ori capriciile sanguinare ale unui om isolat pe care numai spiritul de corp și o modă de naționalism exaltat l-au putut scăpa de urmările faptelor sale? Că „dracii“ din Sofia au tovarăși la București? Că de o parte și de alta e aceiași omenie? Că guvernul român e tovarăș și complice cu cel bulgăresc? Dar este vreun om care să admită această egalitare în concepții și procedee? Nimeni nu poate aproba o sălbătăcie. Dacă aș fi în locul generalului Averescu, aș face să se verifice punct cu punct aceste acuzări și aș pedepsi exemplar unde ar fi cașul, iar cu dosarul întreg aș merge la Geneva. Dar poate un om cu simțul critic să accepte tot ce i se spune din o singură parte? Poate un om drept să nu caute și vinovățiile acelui care sufere, fie și ce nu îngăduie legile și umanitatea? Poate un om cu simțul răspunderii să puie în sama cuiva lucruri absolut false ca acelea pe care în treacăt mi le aruncă și mie care aș fi fost un adversar din principiu al unor cercetări oneste și un apărător al „onoarei“ sbirilor? Causa socială se apără cu discernămînt și cu o generoasă Înțelegere. Astfel de procedări o deservesc și o ridiculiseală. Se agită Abia înființări unei Facultăți de Agronomie. Agronomii cari după expropriere au acoperit țara cu o rețea cu diferite titluri: agronomi regionali, agronomi comunali, agronomi județeni, consilieri agronomi, director agronomi la minister și chiar miniștrii agronomi. Înțeleg că cei de acum nu sunt de ajuns și că trebue o Facultate ca să mai scoată noi elemente de intelectuali slabei noastre agriculturi. Decât, momentul e rău ales in criza salariilor și salariaților, pe care sărăcia bugetului nu o poate satsface și când guvernul pe de oarte se gândește la suprimări de slujbe iar pe de alta avizează la noi impozite pentru a satisface dreptele veri ale salariaților ce se vor păștra în slujbe, a creia noi slujbe este o mare greutate. Dacă este de o imediată nevoe o Facultate, este iarăși o întrebare. Când sunt atâțea ingineri și doctori agronomi, cari ocupă un loc destul de important, ca număr și situații in bugetul statului, când încă nu s'a precizat rolul lor In acțiunea pe teren, desigur că momentul e rău ales. In agricultură nu se vede până acum nimic din acțiunea și influența agronomilor. Țăranul care este astăzi de fapt posesorul pământului, îl lucrează cum știe mai prost ca în vremea când proprietarul il silea să facă o cultură mai îngrijită, mai rânduită El nu vrea în ruptul corpului să citească revistele și buletinele în carie"agronomii se străduesc să le arate cum se cultivă grâul și păpușoiul in Canada, în Australia, in Indii și în alte părți ale lumii. Ei bine, săteanul nostru nu vrea să i asculte și pace. Ba chiar, agronomii cari s‘au împroprietărit prin filotimia unui ministru, tot agronom și el, ca să cultive ca model pentru săteni, au lăsat’o tot la agricultura veche arendășească . Cultivă bucățica lor de moșioară luată de stat pe nimic de un proprietar și dată tot pe nimic agronomilor funcționari. Și au rămas bune date, fără ca vreunul din miniștrii cari s‘au succedat pnă acum să curme abuzul. Vom vedea până când. Deocamdată sutele de agronomi cultivă cu asiduitate numai bugetul statului, și va trece vreme până când acțiunea lor să se coboare și pe teren. Școlile ce avem dau pe fiecare an încă mulți. Și până acum mai toți s-au oprit tot la buget. Așa că trebue schimbat câmpul acțiuni iar la cultura pământului. Și desigur că aceasta nu se poate începe cu doctorii și inginerii pe cari i-ar da Facultatea, ci numai cu cei mari, cu absolvenții școlilor practice, adică cu aceia pe cari nu -i poate primi bugetul și prin urmare nevoia îi va împinge la munca cea bună și sfântă, la munca câmpiilor mănoase, dar bu’ruienoase ale acestei țări. După asta va veni și rândul Facultății. X. Y. N. IORGA Facultate de Agronomie FCOURI L'LUI JUMEA intre ardelenii d-lui Vada și amicii d.lui Mihalache, nu s'a făcut încă, la Argeș... * VIITORUL destăinuește fapte grave făptuite de un d. subsecretar de stat. Mare noroc pe confratele nostru că nu s'a votat încă proectul Cudalbu. * LIBERALII se plâng de chipul cum se dizolvă unele consilii comunale. Bar au grija să nu spună cum au fost alese. * UN CONFRATE, dă sfaturi pentru uscarea fructelor. Să sperăm că se vor aplica metodele, și poamelor din politică. * *4 S'A DESCOPERIT o nouă contrabandă la Arad. Impreecația: „am să-l trec granița“, nu mai este astăzi atât de periculoasă. Cu condiția să-l lași pe onorabilul, să ia ceva mătase la el.. Din polemica ce s’a iscat pe chestiunea celor din urmă, dar nu și a ultimelor pertractări el mereu la iveală amănunte și atitudini. D. Iuliu Maniu, hotărât ca întotdeauna, revizuia în convorbirea de azi, cea ce stabilise eri, definitiv. Pânza Penelopei, din mitologie, se aseamănă perfect cu „opera“ pe care o desăvârșește de zece ani, d. Iuliu Maniu... Ea se rupe mereu, tocmai când e vorba să se dreagă mai serios. E un autentic antereu al celebrului Arvinte, permanentizat de d. Maniu în registratul politicei pertractările. Dar să dăm cuvântul confratelui Indreparea, aceluiaș ziar care deunăzi vorbea de gafele celor ce vorbesc de actul de la 4 Ianuarie, și de posibilitățile pe care le pun înainte evenimentele în curs, îndreptarea fixează în linii precise, felul de a vedea al d.lui general Averescu. „Două chestiuni au fost puse în discusiune de d. Maniu , actul de la 4 ianuarie și dizolvarea Parlamentului . D. general Averescu a spus că primul punct nu poate fi cuprins în cadrul înțelegerei a două organizațiuni politice, cari ar intenționa să se contopească într-un singur partid. Această chestiune nu poate constitui un punct din programul unui partid. Fiind o chestiune de Stat, iese din cadrul strict al unui partid și nu poate fi nici măcar discutată, cu atăt mai puțin re-salvată decât de completerul factorilor răspunzători și cu căndere de a-și spune cuvântul. ». GENERAL AVERESCU NU A DEVIAT DE LA ACEASTA LINIE CE ȘI-A TRAS INCA DE MULT“. Prin urmare, d-mi Maniu și General Averescu au discutat pe larg chestiunea renunțarea la tron a Principelui Carol. Șeful partidului țărănist, schimbând fundamental atitudinea d-safe și a partidului său a cerut revizuirea actului de la 4 Ianuarie 1927. D. general Averescu președintele consiliului a cerut să nu se discute acest act ca o chestiune de partid, el constituind o problema de Stat. Surtsem de aceiași părere. Actul de la 4 Ianuarie este și rămâne o problemă de înalt interes de stat. D. profesor N. lorga, a spus-o, nu de mult, că actul de la 1 Ianuarie este un act care trebuie revizuit cu toate garanțiile legei și în afară de orice aventură. D. profesor N. Iorga încheia „Calea legală este oricui deschisă în România, — CHIAR ȘI UNUI FIU DE REGE“. * * Actul de la 4 ianuarie Preciziunile d-lui general Averescu Ofcioasele de partid vorbesc pe larg de problema renunțărei Prințului Carol Punctul de vedere al d-lui Președinte de consiliu,a u* M mta a « hm* și al Partidului Poporului II-1 GEN. VVERESCU Congresul invalizilor si orfanilor de rásűosputa, tarea d-lui deputat D. V. Țoni Invalizi și văduvele de războiu s’au strâns în congres Duminică 30 Ianuarie pentru a-și spune doleanțele și pentru a cere celor în drept reparația nedreptului lor tratament. Nu e țară în care soarta invalizilor, văduvelor și orfanilor de războiu să fie mai neglijată, ca la noi. Desbaterile au fost foarte vii și foarte impresionante. Au luat cuvântul oratori din toate partidele evidențiind lipsa de sprijin efectiv pe care o sufăr întregitorii sau urmașii acelora care au sacrificat totul pentru întregirea și liniștea neamului. Dăm mai jos cuvântarea plină de înălțătoare simțire și de înalt patriotism a prietenului nostru d. deputat de Covurlui D. V. Țoni. * Cel dintâi cuvânt al meu e un cuvânt de omagiu pentru acest congres — icoană vie a jertfei supreme pe care neamul românesc în ceasul îndeplinirii destinului a făcut-o pentru înfăptuirea unității sale. Ce m’a adus la congres ? Dorința de a vă auzi durerile — pe care de altfel le cunosc — și hotărîrea de a vă sprijini dreptele cereri. Era o datorie morală ca țara să fie recunoscătoare celor cari sângeraseră și cari lăsaseră pe câmpiile de bătălie bucăți din trupul lor pentru realizarea visului strămoșesc. Era o datorie națională să nu fie lăsați în părăsire și umilință cei cari întruchipaseră în chip strălucit virtuțile neamului și grandoarea sufletului nostru național — în clipa hotărîtoare a istoriei. Era o datorie față de viitor, căci generației noul trebuia să i se insufie respectul pentru marile fapte ale înaintașilor, trebuia sa i se arăte pilda recunoștinței față de glorioșii mutilați ai răsboiului — pentru ca mâine când — cine știe — brațul românesc va fi nevoit să puie iarăși mâna pe armă — să răspundă toți cu dragă inimă și cu entuziasm la chemarea țării. Situația ce sa crezat însă invalizilor, orfanilor și văduvelor de răsboiu constitue una din cele mai triste și mai rușinoase manifestări ale României zilelor noastre. Am văzut dela răsboiu încoace risipindu-se fără măsură banii Statului, am văzut răsărind în toate domeniile comercializările și cointeresările, am văzut ridicându-se categoria ,,negustorilor de glorie“ (Urmare in pag. II-a col. III și IV) ws D. profesor N.Iorga la Sorbonna Ce spune d. I. Valmy, în „La Volonté“ Ziarul purtawit :,LA VU^ViVliv publică în numărul său din 6 Ianuarie următoarele rânduri la adresa d-lui profesor Iorga, în legătură cu seria de conferințe pe care d-sa a fost chemat să o ție și in anul acesta la Sorbonna, oferindu-ne astfel un rezumat al programului pe care urmează să-l desvolte. D. N. IORGA, profesor la Universitatea din București, membru corespondent al Institutului, directorul școlii române din Franța, vine la Sorbonna — căreia îi aparține ca profesor agreat — zece conferințe dintre cari cinei vor fi consacrate călătorilor orientali în Franța. Autorul lucrării „Essai de Synthese de l’Histoire de l’Humanité” va urma, în itinerariul lor occidental, pe călătorii turci din secolul al XVIII-lea și pe călătorii greci ș el va evoca figura unui călător român de pe vremea Restaurației și ne va pune în curent cu preocupațiile sociale ale studenților români dinainte de 1848. In sfârșit — și aici vom întâlni o frescă bogată în culori și sentimente — d. N. Iorga ne va conduce să privim trecând călătorii orientali de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deasupra acestui fond de idei, care e decorul însuși al istoriei, această confruntare a două civilizații cari totuși sunt atât de deosebite, n’au încetat însă să se pătrundă are o notă emoționantă. Vom avea poate ocazia de a cunoaște Și schimburile prin cari ele au avut ocazia să se influențeze reciproc. 77 % Dar noi vom desface dintr’aceasta motivele atracției pe care Franța o exercită asupra sufletelor orientale cari, atât de îndepărtata sunt totuși atât de repede asimilabile, atracție care a făcut din țara noastră, cu o inimă atât de particularistă, cea mai universală țară ca spirit și cea mai internațională « a gândire“. J. VALMY-BAYSSE Cronica externa minnim La vecinii noștri ,Iugoslavia s'a declarat iar criza de guvern, prin demisia cabinetului Uzunovici, provocată de atitudinea radiciștilor, cari, în urma pierderilor suferite în recentele alegeri, au început să atace pe membrii guvernului și în special pe ministrul de interne Maximovici, și au votat cu opoziția la alegerile parlamentare pentru desemnarea a doi delegați în comitetul administrativ al direcției despăgubirilor de război. D. Uzunovici a fost însărcinat de rege cu alcătuirea unui cabinet de coaliție sau concentrare, în vederea " Ar» afacerilor. Tactica nereală a Rusiei sovietice este continuu demascată și reprobată, nu numai de toate Statele, chiar cele care au relații cu Rusia, dar și de organizațiile muncitorești. Astfel, recent, congresul anual al muncitorilor mineri din Statele Unite au votat o resoluție declarându-se împotriva recunoașterii Sovietelor. Interpelat în Cameră asupra angajamentelor pe care le are Franța față de Germania, d. Briand a declarat că Franța, este liberă de orice angajament în privința Renaniei. Guvernul german, confirmat de președintele Republicăi, este astfel constituit: dr. Marx, cancelar al Reich-ului și interim ministru al regiunilor ocupate; Stresemanm, ministru al afacerilor străine; Gessler, ministrul Reichsner-ului; Curtius, al Economiei; Koehler, centrist, la Finanțe; Schiele, național, la Agricultură; Koch, național, la Comerț; Schaetzer, populist, la Poștă. Sunt de numit încă doi miniștri, pentru Interne și Justiție. — Parlamentul ungar s’a deschis într’o atmosferă îndoliată, ca protestare contra tratatului de la Trianon. In discursul său regenții Horthy, după ce a vorbit elogios de activitatea adunărilor naționale, mai ales în ceia ce privește refacerea financiară, a ținut să accentueze nedreptățile de care a fost lovită Unge na. Declarând că Ungaria aspiră la pacea generală și la bune raporturi cu vecinii — lucru care nu se va putea realiza decât după o trecere mai îndelungată de timp, — regentul a arătat că au loc negocieri cu Iugoslavia pentru încheierea unui pact de arbitragiu și pentru regrearea chestiunilor economice. De asemenea, că sunt necesare negocieri cu Italia pentru reglementarea accesului Ungariei li Adriatica prin Fiume. A cerut și desființarea comisiei interaliate de control militar. N’au lipsit nici scene vijelioase în această ședință de deschidere, precum și arestări în masă. După nota Sovietelor în legătură cu tratatul franco-român ,,Comisariatul afacerilor externe publică și întâmpinarea adresată Italiei în urma tratatului încheiat cu România. Aceiași atitudine ostilă față de noi, din cauza pretinselor drepturi rusești asupra Basarabiei și somarea Italiei de a nu ratifica tratatul de recunoaștere a acestui ținut românesc. . . Deși părea că evenimentele în China se îndrumează spre o restabilire a ordinei, ultimile vești însă anunță respingerea propunerilor Angliei și un iminent atac contra orașului Shangai. D. Chamberlain, ministrul de externe, a declarat că Anglia e dispusă să facă concesii largi celor trei categorii de cereri ale Chinei, cu condiția ca să existe un guvern al Chinei unite, nerecunoscănd guvernul cantonez. întrevederea Vanderwelde Chamberlain Londrat 31 Radorf. — A.l Vanderveide, ministrul de externe al Belgiei, a acordat un interview din legătură cu întrevederea sa de bază cu d-l Chamberlain. A.l Vanderweide a afirmat că conversianea a decurs foarte cordial, referindu.se la chestiunea dezarmării și la evenimentele din China. inea iii ațelor Este oare soarta opoziției revoluționară contrară guvernului Sovietic definitiv aranjată? In Rusia sovietică niciun regulament nu poate fi definitiv, date fiind diversele influențe și curente în luptă, care nu se exercită numai în vederea triumfului unora sau altora dintre metodele bolșeviste, ci în favoarea ambițiilor personale ale urmașilor lui Lenin ridicați cu înverșunare unii împotriva altora. Ceea ce se poate constata e faptul că Stalin a isbândit pentru moment împotriva adversarilor săi coalizați și că Zinoviev, Kameneț și Trotzky, cei trei șefi principali ai opoziției au trebuit să se supună fără condiții comitetului central al partidului comunist rus, pe care Stalin și partizanii săi îl domină în întregime. Agitația creată de opoziție și care, după câte se spun, trebuia să se termine cu o revoluție în revoluție a avortat in mod lamentabil. Kameneț a fost exclus din biroul politic al partidului și din Consiliul comisarilor poporului. Zinoviev a fost exclus din comitetul executiv al Internaționalei a IlI-a, căreia îi fusese atâta vreme stăpânul absolut. Cei doi de mai sus și cu Trotzky, bănuit de moderantism, dar aliat pentru moment cu elementele cele mai avansate, toate aceste trei forțe ale bolșevismului revoluționar, nu au putut nici răsturna guvernul nici să reacționeze în mod practic împotriva politicei reformiste a lui Stalin. Faptele au luat înainte teoriilor, condițiunile economice în care evoluază Uniunea Sovietică au fost mult mai puternice decât toate considerațiile politice. Au trebuit să se plece în fața imperioaselor necesități imediate chiar cu prețul câtorva serioase îndepărtări de la principiile doctrinei comunismului integral așa cum îl propovăduia Lenin. Nodul certei dintre leaderii comuniști a fost noua politică economică inaugurată de guvern pentru a încerca să mențină regimul. Pentru a determina pe țărani să cultive pământul și pentru a putea aproviziona marile orașe și centrele muncitorești, a trebuit să li se asigure oarecari avantagii, să se consimtă la acordarea de condiții satisfăcătoare „hulakilor” pentru recrutarea personalului agricol, întru’un cuvânt să se restabilească în folosul lor, în realitate, un fel de patronat și capitalism atenuat. Pe de altă parte a trebuit să se favorizeze într-o măsură oarecare desvoltarea comerțului privat ceea ce a adus o atingere principiilor esențiale ale comunismului inițial. In general vorbind, în lupta care se dă cu înverșunare în țara Sovietelor, imensa massă țărănească, massă care astăzi când împărțirea pământurilor e definitiv terminată, este vrășmașă oricărei pasiuni revoluționare și întrece cu mult minoritatea lucrătoare care constitue adevărata armătură a regimului bolșevic. De aceia intransingenții de nuanța Zinoviev nu s’au putut resemna. Ei au voit să ridice Petrogradul, care a rămas credincios doctrinei comunis atului absolut și revoluției universale, împotriva politicei oportuniști a Moscovei și în această luptă improvizată a doua zi după congresul partidului comunist rus din Decembrie, anul trecut, ei au fost învinși înainte de a da lupta decisivă. Singură amenințarea comitetului central că va reacționa cu cea mai mare energie împotriva opozanților a fost îndestulătoare pentru a-i constrânge pe aceștia să se supună. Mărturisindu-și greșeala și subscriind toate condițile comitetului central șefii opoziției se resemnează cu o înfrângere totală. De fapt li se cere să înceteze toată acțiunea opoziției, să disolve toate organizațiile și să o rupă definitiv cu elementele de dreapta ale partidului care reclamă libertate pentru toate grupările socialiste și cu elementele de extrema stângă ale Internaționalei a III-a. „Partidul, zice Pravda, cere garanții împotriva oricărei tentative ulterioare de a impune o discuție oarecare sau de a viola disciplina partidului“. Este, după cum se vede, o execuție fără niciun fel de menajamente. Ar fi însă o greșala să se creadă că biruința actuală a oportuniștilor din Moscova va duce la o transformare radicală a regimului bolșevic. Ea creiază posibilități de evoluție pentru viitor, dar nu trebuie să se piardă din vedere că oportuniștii ei înșiși rămân cu totul revoluționari și că, inspirându-se din necesitățile momentului, sforțările lor tind numai să adapteze pe cât se poate regimul actual la circumstanțe momentane cu speranța că se va putea reveni la doctrina pură când condițiunile de existență vor fi mai puțin grele pentru Uniunea sovietică. Ei nu au renegat niciunul din principiile lui Lenin, nici idealul lor revoluționar ci se trudesc să-l înmlădie numai întrucât cere soluționarea dificultăților actuale. E de prevăzut însă că necesitățile din ce în ce mai imperioase în domeniul economic și social vor favoriza desvoltarea unei evoluții mai precise în sensul concilierii. Dacă, după cum se poate presupune guvernul actual durează la putere, acțiunea lui va fi interesantă de urmărit de aproape, pentru că debarasat de opoziție își va putea marca orientarea cu mai multă premisie. Se pare că situația creată astfel la Moscova va avea repercusiuni asupra politicei externe a Sovietelor. Informațiuni publicate de presa engleză lasă să se înțeleagă că s-ar discuta la Kremlin ideea de a aucceda la o reglementare a datoriilor ruse pe baza modalităților acceptabile pentru puterile creditoare ale Rusiei și de a renunța în acelaș timp la orice propagandă revoluționară în țările străine. Se asigură deja că asociațiile urbere ruse ar fi încetat de a mai furniza subvenții minerilor englezi în grevă. Dacă aceste știri sunt confirmate va trebui, firește, să vedem începutul unei noui politici care s’ar impune Uniunii sovietelor, nu pentru ca conducătorii Rusiei ar fi convinși de falsitatea doctrinelor comuniste, ci pentru că ei și-ar da seama că nu vor obține niciodată creditele pe termen lung de care Rusia are nevoie pentru a-și continua opera de reconstrucție economică dacă problema ansamblului datoriilor ruse și a propagandei revoluționare urmărită de internaționala IlI-a nu sunt temeinic soluționate în conformitate cu principiile de drept internațional și cu legile care întrețin relațiile dintre statele civilizate. Necontenit conducătorii Sovietelor au fost preveniți că atâta vreme cât nu se vor degaja de supt tutela comitetului executiv al internaționalei a TII-a și vor permite acesteia să pregătească revoluția universală cu mijloace procurate de Uniunea republicelor socialiste sovietice și la adăpostul reprezentanței diplomatice a Sovietelor în țările străine, întreaga lume civilizată va rămâne neîncrezătoare față de o putere care pretinde dreptul de a se impune prin dezordine și anarhie. Pentru ca încrederea să renască, ar trebui ca schimbarea politicei exterioare a Rusiei să fie altceva decât o aparență și un miraj ,și ca Moscova să dea garanții sigure pentru voința sa de a lucra de aci înainte cu sinceritatea și scurtă credință față de națiunile pe care experiența făcută în Rusia e îndestulătoare pentru a le face să ocolească pentru totdeauna orice aventură revoluționară. b ... Șefii de organizații ai Partidului Național precum și toți prietenii noștri sunt stârnitor rugați să ne țină în curent cu mișcarea politică și cu acțiunea culturală din județele și localitățile respective.■