Neamul Românesc, martie 1927 (Anul 22, nr. 21-33)
1927-03-02 / nr. 21
NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA Prim-Redactor N. GEORGESCU ANUL AL XXII-lea No. 21| REDACȚIA« Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. I 3 LEI ! ADMINISTRAȚIA! Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60 8 Miercuri 2 Martie 1927 J România in străinătate --Un exemplu- Sínt de două zile în Madrid și din cercuri de intelectuali, fie profesori de Universitate, am auzit această uimitoare declarație că „România e mai puțin cunoscută decit orice țară din Europa“, — mai că erau să zică din lume, ' A cui e vina?! In rîndul întâia a noastră. Spania întreține o adevărată legație în București, al cărui șef actual, d. Cardemas, a primit cu plăcere ideia călătoriei mele în țara sa și mi-a trimes scrisori de recomandație. Acum cîțiva ani, secretarul de legație, poetul Ramon de Bastera, a publicat o carte întreagă în limba soră, „Cucerirea lui Trai an“, 1 Iw/ d ; 1 La noi, deși literatura spaniolă e cunoscută — trei profesori de Universitate, formați în Spania, o vorbiau și d. Telega de la Craiova scrie curent despre dînsa —, statul trimetea la Madrid miniștri de pe urma cărora n’a ieșit nimic și trebuie prietenia d-lui Lamuza ca să avem un consulat. Nu știe ce va resulta din noua numire, care nu se precisează încă. O țară mare, cu un larg orizont american, declară că nu știe nimic despre noi fiindcă, oficial, nu i-am spus nimic. N. IORGA Atacurile presei marhiare Nu de mult, am luat cunoștință de cuprinsul unei comunicări, făcută oficial de către guvernul român, secretariatului general al Ligei Națiunilor Prin acea întâmpinare, semnată de d. Nicolae Titulescu, delegatul României în consiliul Ligei, se anunță hotărârea guvernului de la București, ca să nu mai participe la ședințele unei instanțe arbitrare, care a dat dovezi nu numai de o regretabilă lipsă de obiectivitate. Arbitrul reprezentând țara noastră va refuza pe viitor să colaboreze la o operă absurdă, acea de a se supune unei judecăți arbitrare, legile cu caracter definitiv, votate și aplicate în cuprinsul statului românMăsura abținerei noastre, de a ne înfățișa unui tribunal de arbitrii, a fost îndeajuns motivată. Nu putem merge mai departe pe drumul acesta. Se va susține că am făcut prea mult, admițând să ne supunem unei asemenea jurisdicții, înainte de a ne fi luat toate garanțiile ca ea va păstra o firească atitudine de nepârtinire. Perseverând într’o acțiune greșită, când ele altfel reprezentantul României a făcut din vreme toate rezervele asupra unei eventuale hotărâri defavorabile, —i ne-am fi expus la grave consecințe. Căci este inadmisibil ca supușii statului, să apeleze la jurisdicțiuni străine, unde să ceară o dreptate specială pe care legile noastre nu o pot admite nici unuia din locuitorii României. Ne-am știrbi drepturile noastre de suveranitate care nu pot fi lovite în nici un caz, și mai puțin atunci când obligații internaționale, pot fi intervertite și transformate în arme de constrângere împotriva învingătorilor de eli. . Ne așteptam însă, ca rezerva explicabilă a României, să provoace comentarii și violențe, în rândurile exuberante ale șovinilor unguri. Jurisconsulții de la Budapesta au pornit acum o furioasă ofensivă împotriva României, pe tema proceselor tribunalului de arbitraj, și a refuzului nostru categoric de a ne supune mai departe bunului plac derivând din interpretarea absurdă a unui articol al tratatului de la Trianon. Se revarsă, acum, în torente șidgumentele decisive ale acestor geniali mânuitori ai dreptului internațional. Dar se omite intenționat să se arate că, na cu nici un preț, un stat independent nu poate admite imixtiuni străine în legiferarea lui internă. „ Este cea ce s’a scăpat din vegere când arbitrul nostru a asistat la ședința faimosului juriu de arbitraj, ușurință de neînțeles, care ne silește acum să punem în discuție, întreaga problemă a acestor instanțe Inadmisibile. „Energia“ cu care guvernul unguresc va lupta pentru „forța obligatorie și absolută a tratatelor inter’ripționale“, se va lovi de drepturi intangibile, care nu pot fi atinse chiar dacă unele prevederi ale tratatelor, au putut lăsa câmp liber acțiunilor lăturalnice ale învinșilor. Va fi însă și pentru noi o secțiune de care credem că vor trebui să țină seama cei cari au rolul să apere cu ceva mai multă grijă, interesele fundamentale ale României. N. G. * D. N. Titulescu a cărui comunicare la Paris, a provocat vâlvă la Pesta. Un monopol și o ilegalitate Consiliul de administrație al Căilor Ferate Române, proaspăt constituit, a acordat un veritabil monopol unei societăți particulare. Toți călătorii din toate trenurile, vor fi asigurați obligatoriu, —și după socotelile ce se fac, — s’a dat prin această aprobare bizară, un cadou de câteva zeci de milioane anual, unor particulari. Ne întrebăm și noi, cum se întreabă toți cei cari poartă grijă intereselor publicului și nevoilor căilor ferate, căror argumente solide se datorește ciudatul monopol pe care îl institue în folosul câtorva, —• conducerea superioară a drumului de fer. Obligativitatea asigurărei călătorilor, a mai fost cerută cândva — DAR NU A FOST ADMISA — adaugă un ziar de seară. De ce atunci, atâta grabă? Nu era mai bine ca asigurarea să se facă direct de Calea Ferată? Ar fi rămas statului beneficiile enorme ale acestui monopol, — cea ce nu credem că poate fi trecut cu vederea atât de ușor De altfel problema e destul de importantă, ca să nu fie nevoe de o lămurire oficială. O așteptăm cu atât mai mult cu cât aprobarea e dată în disprețul Constituției- D. prof. N. lorga la Dunkerque ROMANIA ECONOMICA Un istoric al raporturilor româno francese în secolul 16șMaj JUcatur i&f * ■**. Dunkerque. In cele ce urmează vă fac un rezumat al conferinței d-lui Profesor N. lorga: „România Economică“. Asistă d. Hudele, prefect de Nord, președintele și membri comenii de comerț, primarul și membrii municipalității, guvernatorul orașului și ofițeri ai garnizoanei, profesori și toată elita industriei și comerțului regiunei. Conferențiarul este prezentat de d. Felix Coquelle, care spune că nici o ocazie nu putea fi mai bună pentru a începe o operă de consolidare a legăturii politice dintre Franța și România prin relațiuni economice, decât aceea de a ne cunoaște țara prin o expunere făcută de cel mai reprezentativ om al ei. După câteva cuvinte asupra personalității d-lui profesor ,,a cărui notorietate a trecut de mult frontiera țării sale și chiar a Franței“ mulțumește pentru cinstea ce a făcut orașului primind de a-i fi oaspe și oferind ocazia de a putea fi auzite cuvintele sale autorizate. RAPORTURILE ROMANO-FRANCEZE IN SECOLUL 16 și 17 Din conferința d-lui profesor Iorga dăm numai un rezumat făcut în grabă. D. profesor lorga, după ce arată cât de mișcat este de felul cum este primit, precizează că expunerea sa neputând depăși 40 de minute, nu va putea fi decât o privire de ansamblu asupra țăii noastre, căutând să dea pe cât va fi posibil aspectul economic. Subiectul poate fi într'adevăr interesant în momentul în care o nouă linie maritimă leagă porturile din Nodul Franței cu porturile Dunării, servind la stabilirea unor relațiuni apropiate cu Franța, unde găsim o primire pe care țara noastră o merită mai mult decât persoanele noastre. Se deschide epoca unor relațiuni de muncă, de comerț, de schimb, ce trebuie să înlocuiască în țara noastră pe aceia cari vin, dar cari nu găsesc din partea noastră putința de a uita felul cum s'au purtat in vremea răsboiului. Aceste relațiuni trebuie să existe, ele pot să existe. Când vom găsi mijlocul să ne înțelegem cu prietenii noștri Sârbi pentru a putea ajunge la Adriatica, raporturile cu porturile franceze din Nordul Franței vor fi mai strânse cu cât cum pot fi acum, când trebuie să ne mulțumim cu legătura ocolită prin Marea Neagră, mare închisă, ținându-ne la discreția stăpânitorilor strâmtorilor. Raporturile cu Nordul Franței n'au lipsit în trecut: prin secolul al 16-lea și al 17-lea o parte din exportul principatelor noastre se ridica spre Marea Baltică, străbătând Polonia, ajungea la Danțig, de unde pornia pe vase nemțești până la Londra. Comerțul cel mai important care urma această cale era acela de vite, boii moldovenești fiind un însemnat articol al negoțului polonez și ajungând pe la 1650 mult apreciați. O bună parte din sarea ocnelor noastre desigur și alte produse, au fost articole ale acestui schimb. Făcând o paranteză plină de spirit și de fină observație, de profesor, arată de ce nu prezintă statistici în scurta sa expunere. Datele statistice spun foarte puțin dacă nu e priceperea unui cunoscător să se interpreteze: sunt atât de multe lucruri de corijat într'o statistică! Și apoi, cine știe cum a fost alcătuită? Se cer date asupra tuturor elementelor ce pot interesa, dar se oefer unor funcționari prea ocupați ca să poată da relațiuni controlate. Decât să nemulțumească pe superiori, care e funcționarul care nu preferă să dea o statistică oarecare, confecționată în grabă, după criterii inexistente! Bogățiile României D-sa povestește cum, fiind pe o plută ce cobora Bistrița cu subprefectul și un țăran bătrân, a asistat la confecționarea unei statistică asupra unui ținut întreg, rezultat al unei conversațiuni prietenești între plutaș și subprefect. Deci în locul acestor statistici — pe care oricine le poate avea cerând vreuna din numeroasele buletinuri statistice sau reviste economice — este mul mai edificatoare experiența unui om care cunoaște țara aproape sat cu sat, care, istoric fiind, poate ține seamă de multe lucruri și care, amestecat în politica țării e deprins să aibă în vedere realitățile. Pentru a înțelege prezentul trebuie să cunoști bine trecutul și să ai ochii îndreptați spre viitor. Iar în politica unei țări, numai o ideologie bazată pe realități și o realitate capabilă să impună un ideal poate da rezultate folositoare. + ; DUPĂ REFORMA AGP,ARA D. profesor Iorga aruncă o repede privire asupra situații țării noastre în urma exproprierii, ținând seama de mărirea țării și de urmările aduse de noua stare de lucruri de după răsboiu. Pentru a înțelege caracterul complex și variat al vieții economice actuale a României trebuiesc cunoscute toate aceste schimbări, trebuie să se țină seama de nevoile mult mai mari și de noile obiceiuă’i pe cari noile provincii le aduc. Țării noastre în aspectul său fizic nu-i lipsește nimic: câmpie, munte, Dunărea, mare, regiuni de păduri, mine. La acest aspect fizic variat, se adaugă o desvoltare istorică care dă României avantajul de a prezenta posibilități de schimb și de profit cum rar se poate găsi întrunite într'o țară. Având întrunte toate condițiunile unei desvoltări economice din cele mai complecte, țara noastră nu are încă posibilitățile trebuitoare acestei desvoltări. Spiritul de inițiativă economică reprezentat prin țăranul, muncitor al pământului și printr'o burghezie care abia se formează și care este înțesată de elemente străine, chiar când este susținut de stat, acest spirit de inițiativă economică este departe de a putea face față nevoilor și bogățiilor țării. In aceasta direcție este la noi un loc care nu este încă ocupat și care este nespus de bogat în posibilități pentru viitor. D. profesor expune apoi problema foarte delicată a situației politice asupra principiilor de desvoltare pentru viitor, cum și tot binele și tot răul ce poate rezulta din această situație, dacă asupra acestor principii este diferența de concepții, asupra unui lucru toată lumea este de acord, că ceea ce așteptăm și ceea ce cerem este o colaborare pe picior de egalitate utilă ambelor părți, nouă prin experiența și puterea unei vechi desvoltari economice ce ne pot veni de la dv iar dv. prin bogatele resurse variate de care noi dispunem. De obiceiu lumea se înșeală asupra caracterului acestei invitațiuni de colaborare, dar d. profesor Iorga, nu aplauzele unanime precizează: nu este actul umilitor al celor cari întind mâna pentru a primi bani; mâna noastră este Întinsă pentru a primi o altă mână, dornica de a lucra alături de noi. PRODUCȚIA ROMÂNIEI Pentru a da o idee generală de ceea ce țara noastră reprezintă in domeniul economic, urmează o trecere în revistă a diferitelor domenii al producției. România a fost totdeauna o țară agricolă, cu toată părerea opusă a anumitor teorii apărând anumite interese, pretinzând că colonii romani locuitori ai pământului țării noastre erau păstori, cari la o vreme s'au retras în munți, de unde au revenit târziu înapoi, atât de târziu cât îi trebuie unei teorii ca să pretindă lucruri contrarii oricărui bun simț. Agricultura nu este o ocupație de import pentru țăranul român. Moștenind această îndeletnicire a lucrării pământului de la Romani (cazul la care boii sunt înjugați după felul cum făceau colonii romanii), agricultura este pentru țăran misiunea vieții lui, este o vocațiune. GRÂNELE NOASTRE Seci, din vremea cea mai depărtată țara noastră are o foarte însemnată producție de grâu. Aceasta producție a fost mult timp oprită în loc din cauză că, tributari fiind Turcilor trebuia să furnizăm la Constantinopol toate previziunile cu preț dinnainte statornicit. Țările noastre au fost totdeauna autonome. N‘am avut justiție turcească, nici moschee nu s‘a ridicat vreodată pe întinsul principatelor. Dar, siliți de Împrejurări să fim sub suzeranitatea celor cari s‘au întins până la porțile Vienei, le plăteam tribut. Vinderea grâului cu preț fix era dăunătoare țăranului, și de aceea producția de grâu a început să scadă. Turcii cereau grâu, țăranul a început să cultive alte cereale de cari Turcii nu aveau nevoie. Astfel se explică marea extensiune pe care a luat-o cultura porumbului prin secolul al 17-lea. Tot astfel, crescătorii de porci înlocuiesc pe cele de oi și berbeci. In vremea aceasta, producția de grâu nu mai are însemnătate ca altădată, din pricină că țăranul își îndreaptă eforturile în alte domenii. In secolul al 19-lea marea proprietate întreține cultura intensă a grâului, cultură care rămâne foarte importantă chiar după exproprierea ce s-a impus ca un act absolut necesar. Boierii noștri au avut multe merite, dar un mare cusur: mari proprietari, se lăsau înlocuiți in exploatarea pământului de arendași de multe ori străini, și ei trăiau în străinătate. Și în momentul când exproprierea s'a impus de la sine, boierii au avut marele merit de a nu fi protestat nici unul. Exproprierea a dus la o situație interesantă pentru străinătate. Mulți țărani au murit la răsboiu, mulți au devenit orășeni, o parte din ei câștigă mult mai mult cu cărăușia, iar din cei cari lucrează pământul, mulți sunt lipsiți de animale și unelte, astel că o mare întindere de pământ rămase nelucrată sau rău cultivată. In locul acestor brațe cari lipsesc pentru cultura pământului, trebuie să se introducă cultura automotrice, necesitatea mașinii este evidentă. Și când fabrici de mașini agricole englezești sau putut înțelege cu organi (Continuarea în pag. II a col. 1—2) FCOURI VlfluktUL acuză vacanul, că,ace demagogie financiară. Ar trebui să precizeze pe cine acuză oficiosul liberal , pe d. Manoilescu, ori pe d. Lapedalui ? * UN CONFRATE anunță că au plecat câțiva misionari ai „blocului“ ca să caute alt șef in locul d-lui Maniu... Să se mai spună că partidul n'are o deplină încredere în cel pe care vrea să îl debarce cu atâta elegantă. * UNELE ZIARE americane anunță că în România s-au mai aranjat căteva programuri. Că au căzut sute de morți, mii de răniți... și zeci de mii de dispăruți. Urmând această progresie, în două săptămâni nu va mai rămâne în România, nici picior de minoritar! Sunt tari americanii, fără îndoială. Discuția și votarea pe articole a legii I. D. V. Adunarea Deputaților a admis cateva amendamente ale d-lui deputat D. V. Toni Cu prilejul discuției și votării pe articole a legii I. O. V., d-l D. V. Toni, deputat de Covurlui a reușit prin puterea argumentării sale să obțină pe calea amendamentelor însemnate modificări în favoarea invalizilor, văduvelor și orfanilor de război. Au fost admise de către d. ministru de război și de către Cameră următoarle amendamente propuse și susținute de d. Țoni: La articolul 14: „In caz de dizolvare a vreuneia din societățile particulare I. O. V. — subvenționate de stat — întreaga avere a societății va "trece asupra Ofic. National 1. O. V." La art. 20: „Invalizii și văduvele să aibă câte trei delegați aleși in Comitetul central al Oficiului O. V.“ La art. 25: „Invalizilor de război U se va acorda ca o răsplată morală bine meritată gradul pensiunii“. La art. 39: „Invalizii, văduvele și orfanii de război vor fi scutiți și ele impozitul global asupra pensiunii“. Aceasta în urma revizuirii ce se va face de către Of. Naf. 1. O. V. La art 40: „Invalizii și văduvele de război, să fie primiți în funcțiuni înaintea altora, primind în acest caz pensiunea întreagă, precum și salarul funcțiunii, cu toate sporurile cuvenite“. La art. 42: „Invalizii, văduvele și orfanii de război vor avea dreptul la o reducere de 50 la sută la toate spectacolele subvenționate de Stat, precum și o reducere de 15 la suta pe C. F. R.“. La articolul 10, d. Țoni a susținut cu tărie și foarte ciuciime maica societățile particulare subvenționate de Stat, considerate prin lege ca organe ale Ofic. Naț. I. O. V. să nu li se acorde autonomie. Motivele arătate de d. Țoni au fost : Societățile Asociația Invalizilor de război, Societatea invalizilor de război, Asociația văduvelor de război și Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război — n’au venituri proprii — decât sume cu totul neînsemnate — faß de subvențiile ce li se acordă de către Stat. Cheltuclile acestor societăți —• mai ales a unora din ele —■ pentru personal și administrație sunt prea mari — adeseori ridicându-se până la jumătatea sumei acordată de Stat. Ajutoarele — sume considerabile - s’au acordat, de aceste societăți fără normă și fără control. De la conducere, cât și din personal au fost înlăturați — afară de excepții — tocmai acei cari aveau mai mult drept: invalizii și văduvele de război. Acțiunea societăților de mai sus lipsită de coordonare — adesea a fost anihilată de rivalitatea dintre ele. Camera, cucerită de argumentarea d-lui Toni, ar fi dorit să se aprobe amendamentul propus de d-sa la articolul 10. I s’a cerut insă de reprezentanții guvernului să respingă amendamentul — care lovea în anumite interese particulare, căutând să înlăture păcatele acțiunii de până acum și Camera — docilă ca ’ntotdeauna — s’a supus și respins tocmai modificarea deja, aștepta o îndreptare în care se viitor- Cronica externă — Cererea d-lui Titulescu, pentru înscrierea la ordinea zilei a primului Consiliu a chestiei opianților unguri a provocat, după cum era și de așteptat de altfel, o întreagă furtună de protestări in Ungaria. Având dreptatea de partea noastră ieșirile desperate ale maghiarismului nu ne pot sdruncina și cu atât mai puțin face să renunțăm la drepturile noastre. Comunicatul Secretariatului S. N. e un indiciu. — Nota Angliei către Soviete a provocat, înainte de a se fi fost dat răspunsul Moscovei, declarația Germaniei pentru neutralitate." Ziarele de stânga îndeamnă chiar la o apropiere mai strânsă de Franța. Pe de altă parte, chestiunea reluării negocierilor franco-ruse a fost amânată până 'n August, din cauza demisiei lui Racovski din demnitatea de ambasador sovietic la Paris. Răspunsul francez la propunerile spaniole în chestia Tangerului este complect negativ, deoarece propunerile sunt considerate că tind la o anexare deghizată a Tangerului. In schimb Franța făgăduiește satisfacțiuni de ordin administrativ. Aceste împrejurări amână fără termen conferința francospaniolă. — Ministerul de externe german a terminat publicarea întregului material de acte diplomatice privitor la războiu. Atât președintele Reichului cât și ministrul de externe socotesc că aceste documente vor convinge pe toți că Germania n’a dezlănțuit războiul, pe care desigur „l-a deslântuit", cu intenție. Polonia a anunțat că înțelege să lase guvernului german inițiativa reluării negocierilor economice. —. Trupele chineze din Canton înaintează spre Shangai continuu. — Alegerile parțiale pentru Cameră din departamentul Sarthe au dat câștig moderaților. Radiciștii din Skupcina iugoslavă au îndreptat un nou loc contra ministrului de interne, care a răspuns atât de categoric încât un deputat radicist, BassarbCk, s-a declarat satisfăcut, hucru care i-a atras eliminarea telegrafică din partid. Ministrul de justiție, iugoslav, dr. Marcovici, a plecat la Budapesta însoțit de noul ministru plenipotențiar ungur la Belgrad. Se vorbește de o înțelegere ungaro-jugoslavă, căreia îi va urma una austriaco-jugoslavă, pregătită tot de ministrul de justiție. —• O veste din Paris comunică faptul că el, Poincaré ar fi primit un răspuns deosebit, de amical din partea președintelui Coolidge, care declară că America acceptă propunerile franceze pentru achitarea provizorie, a anuităților la datoriile de războia. Redacția și administrația noastră sunt instalate în str. Parlamentului No. 8, unde urmează să se tri«unează întreaga corespondență destinată NEAMULUI ROMÂNESC. La agapa Culoarei de Galbex a Organizației Capitalei, fruntașul nostru, d. profesor G. Tașcă, șef al organizației București și jud. Ilfov, a rostit următoarea cuvântare: Sunt două feluri de a face politică. Unul, plecând de la ideia că buna stare a țarei este întemeiată pe bogăția cetățenilor și printr’un exces de generalizare, confundând pe cetățeni cu partisanii politici înscriși în partid, — crede că înbogățirea partisanilor va aduce prosperitatea țarei. Așa se explică acea asociație politică, care urmărește cu o energie tenace, înbogățirea cu orice preț a partizanilor politici, chiar cu riscul compromiterei intereselor mari ale fărei. Evident că o atare politică, care a răsturnat lozinca lui Barbu Catargiu: „Totul pentru țară nimic pentru noi“, în acela de totul pentru partid, nimic pentru fără, are foarte mulți aderenți. Un număr din ce în ce mai mare de dornici de înbogățire fără muncă vine să îngroașe rândurile celor ce duc o astfel de politică. Partidele ce urmăresc astfel de scopuri au fonduri nenumărate, mijloace de propagandă fără margine și dau iluzia unei puteri impresionante. Aceasta este politica pe cari o fac cu atâta succes liberalii, și pe cari o urmează, cu mai puți succes tovarășii lor, averescanii, cari guvernează acum țara. Este însă și o altă politică, acela care urmărește numai prosperitatea și progresul fărei, aceia care crede că într’o țară prosperă, bogată, bine administrată, orice cetățean va putea duce un trai mai bun, va putea să-și agonisească mai ușor traiul; va găsi o răsplată mai dreaptă a muncei lui. Firește, această politică nu va găsi mulți partizani; ea nu are mijloace de propagandă, nu are presă puternică; partidul care îmbrățișează o atare politică nu dă impresia de putere pe care o dă partidul politicei contrare. POLITICA NAȚIONALA și vreme de restriște însă, la vreme de grea cumpănă pentru față spre acest partid și spre oamenii cari fac parte din el se îndreaptă privirile. Numai oamenii capabili de acest idealism în politică, de această jertfă și de această desinteresare pot să dea sprijinul real fărei în vreme de greutate. Acei cari in grija apărărei unei nogătii făcută fără muncă, acei cartrafichează, și fac afaceri; acei cari au de apărat societăți din a căror consilii de administrație fac parte, nu au vreme să se ocupe de interesele țarei. POLITICA PRIN CULTURA Pentru a pricepe o atare politică era nevoe de o însemnată cultură și de o mare dragoste de țară. De aceia șeful nostru, d. N. Iorga, care preconizează această politică, duce de o viață întreagă o luptă de fiece moment pentru luminarea și cultivarea marilor pături populare. De aceia politica noastră se întemeiază pe cultură. Politica celorlalți pe incultură și afaceri. Dar numai cultura singură nu ar fi de ajuns. Învățătura seacă este ca lumina astrului de seară, ea luminează dar nu încălzește și nu fecundează. Învățătura și cultura trebue să fie întemeiate pe dragoste. învățătura întemeiată pe dragoste este ca lumina soarelui care nu luminează numai ci și încălzește și face să crească planta. Politica profesorului Iorga este făcută din Inimă și dragoste , dragoste de ară, dragoste de oameni. Omul are in sufletul lui ceva din tăria pietrei. Atunci când potopul a nimicit omenirea, a mai rămas pe lume, zice povestea, numai un om și o femee. Deucalion și sofia sa Pyrra. Pentru a reface genul uman, zeii, i-au sfătuit, să arunce în urma lor oasele strămoșilor. Ei au socotit că strămoșul trebue să fie pământul, iar oasele, pietrele. Pietrele aruncate de Deucalion se prefăceau în bărbați, cele aruncate de Pyrra, în femei. Original acesteia se datorește faptul că în sufletul fiecăruia din noi este ceva din duritatea pietrei. Dacă pui la baza întregei acțiuni politice, interesul personal, sufletul omului devine și mai împietrit. Numai prin dragostea mare și sublimă a șefului nostru am putut întemeia o școală politică de îndulcire a sufletului omenesc si de desinteresare, care va forma punctul de plecare al regenerărei acestei țări. Redacția și administrația ziarului „NEAMUL ROM t VESC ’’,sunt instalate in Str. Parlamentului Nr. 8,București). Acțiunea noastră Cuvântarea d-lui prof. O lajta la agapa Culoare de Galben