Neamul Românesc, martie 1927 (Anul 22, nr. 21-33)

1927-03-02 / nr. 21

NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA Prim-Redactor N. GEORGESCU ANUL AL XXII-lea No. 21| REDACȚIA« Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. I 3 LEI ! ADMINISTRAȚIA! Str. Parlamentului No. 8 Tele­fon 12/60 8 Miercuri 2 Martie 1927 J România in străinătate --Un exemplu- Sínt de două zile în Madrid și din cercuri de intelectuali, fie profesori de­­ Universitate, am auzit această uimitoare de­clarație că „România e mai puțin cunoscută decit orice țară din Europa“, — mai că erau să zică­ din lume, ' A cui e vina?! In rîndul întâia a noastră. Spania întreține o adevărată legație în București, al cărui șef actual, d. Cardemas, a primit cu plăcere ideia călătoriei mele în țara sa și mi-a trimes scrisori de recomandație. Acum cîțiva ani, secretarul de legație, poetul Ramon de Bastera, a publicat o carte întreagă în limba soră, „Cucerirea lui Trai an“, 1 Iw/ d ; 1 La noi, de­și literatura spaniolă e cunoscută — trei profe­sori de Universitate, formați în Spania, o vorbiau și d. Telega de la Craiova scrie curent despre dînsa —, statul trimetea la Madrid miniștri de pe urma cărora n’a ieșit nimic și trebuie prietenia d-lui Lamuza ca să avem un consulat. Nu știe ce va resulta din noua numire, care nu se precisează încă. O țară mare, cu un larg orizont american, declară că nu știe nimic despre noi fiindcă, oficial, nu i-am spus nimic. N. IORGA Atacurile presei marh­iare Nu de mult, am luat cunoș­tință de cuprinsul unei comu­nicări, făcută oficial de către guvernul român, secretariatu­lui general al Ligei Națiunilor Prin acea întâmpinare, semna­tă de d. Nicolae Titulescu, de­legatul României în consiliul Ligei, se anunță hotărârea gu­vernului de la București, ca să nu mai participe la ședințe­le unei instanțe arbitrare, care a dat dovezi nu numai de o regretabilă lipsă de obiec­tivitate. Arbitrul reprezentând țara noastră va refuza pe vii­tor să colaboreze la o operă ab­­surdă, acea de a se supune unei judecăți arbitrare, legile cu caracter definitiv, votate și aplicate în cuprinsul statului român­Măsura abținerei noastre, de a ne înfățișa unui tribunal de arbitrii, a fost îndeajuns motivată. Nu putem merge mai departe pe drumul acesta. Se va susține că am făcut prea mult, admițând să ne su­punem unei asemenea juris­dicții, înainte de a ne fi luat toate garanțiile ca ea va păs­tra o firească atitudine de ne­pârt­inire. Perseverând într’o acțiune greșită, când ele altfel repre­zentantul României a făcut din vreme toate rezervele asu­pra unei eventuale hotărâri defavorabile, —i ne-am fi ex­pus la grave consecințe. Căci­­ este inadmisibil ca supușii sta­tului, să apeleze la jurisdic­­țiuni străine, unde să ceară o dreptate specială pe care legi­le noastre nu o pot admite nici unuia din locuitorii Ro­mâniei. Ne-am știrbi drepturile noas­tre de suveranitate care nu pot fi lovite în nici un caz, și mai puțin atunci când obliga­ții internaționale, pot fi inter­­vertite și transformate în arme de constrângere împotriva în­vingătorilor de eli. . Ne așteptam însă, ca rezer­­va explicabilă a României, să provoace comentarii și violen­țe, în rândurile exuberante ale șovinilor unguri. Jurisconsulții de la Buda­pesta au pornit acum o furioa­să ofensivă împotriva Româ­niei, pe tema proceselor tribu­nalului de arbitraj, și­ a refu­zului nostru categoric de a ne supune mai departe bunului plac derivând di­n interpreta­rea absurdă a unui articol al tratatului de la Trianon. Se revarsă, acum, în torente șid­gumentele decisive ale aces­tor geniali mânuitori ai drep­tului internațional. Dar se omi­te intenționat să se arate că, na cu­ nici un preț, un stat inde­pendent nu poate admite imix­tiuni străine în legiferarea lui internă. „ Este cea ce s’a scăpat din ve­g­ere când arbitrul nostru a asistat la ședința faimosului ju­­riu de arbitraj, ușurință de neînțeles, care ne silește acum să punem în discuție, întreaga problemă a acestor instanțe Inadmisibile. „Energia“ cu ca­re guvernul unguresc va lupta pentru „forța obligatorie și ab­solută a tratatelor inter’ripțio­­nale“, se va lovi de drepturi in­tangibile, care nu pot fi atinse chiar dacă unele prevederi ale tratatelor, au putut lăsa câmp liber acțiunilor lăturalnice ale învinșilor. Va fi însă și pentru noi o secțiune de care credem că vor trebui să țină seama cei cari au rolul să apere cu ceva mai multă grijă, interesele fun­d­amentale ale României. N. G. * D. N. Titulescu a cărui comunicare la Paris, a provocat vâlvă la Pesta. Un monopol și o ilegalitate Consiliul de administrație al Căilor Ferate Române, proaspăt constituit, a acordat un veritabil monopol unei so­cietăți particulare. Toți călă­torii din toate trenurile, vor fi asigurați obligatoriu, —și du­­pă socotelile ce se fac, — s’a dat prin această aprobare bi­zară, un cadou de câteva zeci de milioane anual, unor parti­culari. Ne întrebăm și noi, cum se întreabă toți cei cari poartă grijă intereselor publicului și nevoilor căilor ferate, căror ar­gumente solide se datorește ciudatul monopol pe care îl institue în folosul câtorva, —• conducerea superioară a dru­mului de fer. Obligativitatea asigurărei călătorilor, a mai fost cerută cândva — DAR NU A FOST ADMISA — adaugă un ziar de seară. De ce atunci, atâta grabă? Nu era mai bine ca asigura­rea să se facă direct de Calea Ferată? Ar fi rămas statului benefi­ciile enorme ale acestui mono­pol, — cea ce nu credem că poate fi trecut cu vederea a­­tât de ușor De altfel problema e destul de importantă, ca să nu fie nevoe de o lămurire oficială. O așteptăm cu atât mai mult cu cât aprobarea e dată în dis­prețul Constituției- D. prof. N. lorga la Dunkerque ROMANIA ECONOMICA Un istoric al raporturilor româno francese în secolul 16șMaj JUcatur­ i&f * ■**. Dunkerque. In cele ce urmează vă fac un rezumat al conferinței d-lui Profesor N. lorga: „România Econo­mică“. Asistă d. Hudele, prefect de Nord, președintele și membri comenii de co­merț, primarul și membrii munici­palității, guvernatorul orașului și ofițeri ai garnizoanei, profesori și toată elita industriei și comerțului regiunei. Conferențiarul este prezen­tat de d. Felix Coquelle, care spune că nici o ocazie nu putea fi mai bună pentru a începe o operă de consoli­dare a legăturii politice dintre Fran­ța și România prin relațiuni econo­mice, decât aceea de a ne cunoaște țara prin o expunere făcută d­e cel mai reprezentativ om al ei. După câteva cuvinte asupra personalității d-lui profesor ,,a cărui notorietate a trecut de mult frontiera țării sale și chiar a Franței“ mulțumește pentru cinstea ce a făcut orașului primind de a-i fi oaspe și oferind ocazia de a putea fi auzite cuvintele sale autori­za­te. RAPORTURILE ROMANO-FRAN­CEZE IN SECOLUL 16 și 17 Din conferința d-lui profesor Iorga dăm numai un rezumat făcut în grabă. D. profesor lorga, după ce arată cât de mișcat este de felul cum este primit, precizează că expunerea sa neputând depăși 40 de minute, nu va putea fi decât o privire de ansamblu asupra țăii noastre, căutând să dea pe cât va fi posibil aspectul econo­mic. Subiectul poate fi într'adevăr interesant în momentul în care o nouă linie maritimă leagă porturile din No­­dul Franței cu porturile Du­nării, servind la stabilirea unor re­lațiuni apropiate cu Franța, unde găsim o primire pe care țara noastră o merită mai mult decât per­soanele noastre. Se deschide epoca unor relațiuni de muncă, de comerț, de schimb, ce trebuie să înlocuiască în țara noastră pe aceia cari vin, dar cari nu găsesc din partea noastră pu­tința de a uita felul cum s'au purtat in vremea răsboiului. Aceste rela­­țiuni trebuie să existe, ele pot să exis­te. Când vom găsi mijlocul să ne în­țelegem cu prietenii noștri Sârbi pen­tru a putea ajunge la Adriatica, ra­porturile cu porturile franceze din Nordul Franței vor fi mai strânse cu cât cum pot fi acum, când trebuie să ne mulțumim cu legătura ocolită prin Marea Neagră, mare închisă, ținându-ne la discreția stăpânitori­­lor strâmtorilor. Raporturile cu Nordul Franței n'au lipsit în trecut: prin secolul al 16-lea și al 17-lea o parte din expor­tul principatelor noastre se ridica spre Marea Baltică, străbătând Po­lonia, ajungea la Danțig, de unde pornia pe vase nemțești până la Lon­dra. Comerțul cel mai important care urma această cale era acela de vite, boii moldovenești fiind un însemnat articol al negoțului polonez și ajun­gând pe la 1650 mult apreciați. O bună parte din sarea ocnelor noastre desigur și alte produse, au fost ar­ti­cole ale acestui schimb. Făcând o paranteză plină de spi­rit și de fină observație, de profesor, arată de ce nu prezintă statistici în scurta sa expunere. Datele statistice spun foarte puțin dacă nu e pricepe­rea unui cunoscător să se interpre­teze: sunt atât de multe lucruri de corijat într'o statistică! Și apoi, cine știe cum a fost alcătuită? Se cer date asupra tuturor elementelor ce pot interesa, dar se oefer unor funcționari prea ocupați ca să poată da rela­țiuni controlate. Decât să nemulțu­mească pe superiori, care e funcțio­narul care nu preferă să dea o sta­tistică oarecare, confecționată în grabă, după criterii inexistente! Bogățiile României D-sa povestește cum, fiind pe o plută ce cobora Bistrița cu subprefec­tul și un țăran bătrân, a asistat la confecționarea unei statistică asupra unui ținut întreg, rezultat al unei con­versați­uni prietenești între plutaș și subprefect. Deci în locul acestor statistici — pe care oricine le poate avea cerând vreuna din numeroasele buletinuri statistice sau reviste e­­conomice — este mul mai edificatoa­re experiența unui om care cunoaște țara aproape sat cu sat, care, istoric fiind, poate ține seamă de multe lu­cruri și care, amestecat în politica țării e deprins să aibă în vedere rea­litățile. Pentru a înțelege prezentul trebuie să cunoști bine trecutul și să ai ochii îndreptați spre viitor. Iar în politica unei țări, numai o ideolo­gie bazată pe realități și o realitate capabilă să impună un ideal poate da rezultate folositoare. + ; DUPĂ REFORMA AGP,ARA­ D. profesor Iorga aruncă o repede privire asupra situații țării noastre în urma exproprierii, ținând seama de mărirea țării și de urmările adu­se de noua stare de lucruri de după răsboiu. Pentru a înțelege caracterul complex și variat al v­ieții economice actuale a României trebuiesc cunos­cute toate aceste schimbări, trebuie să se țină seama de nevoile mult mai mari și de noile obicei­u­ă’i pe cari noile provincii le aduc. Țării noastre în aspectul său fizic n­u-i lipsește ni­mic: câmpie, munte, Dunărea, mare, regiuni de păduri, mine. La acest as­pect fizic variat, se adaugă o des­­voltare istorică care dă României avantajul de a prezenta posibilități de schimb și de profit cum rar se poate găsi întrunite într'o țară. A­vân­d întru­n­te toate c­ondițiunile u­­nei desvoltări economice din cele mai complecte, țara noastră nu are încă posibilitățile trebuitoare acestei des­voltări. Spiritul de inițiativă econo­mică reprezentat prin țăranul, mun­citor al pământului și printr'o bur­ghezie care abia se formează și care este înțesată de elemente străine, chiar când este susținut de stat, a­­cest spirit de inițiativă economică este departe de a putea face față ne­voilor și bogățiilor țării. In aceasta direcție este la noi un loc care nu este încă ocupat și care este nespus de bogat în posibilități pentru viitor. D. profesor expune apoi problema foarte delicată a situației politice a­­supra principiilor de desvoltare pen­tru viitor, cum și tot binele și tot răul ce poate rezulta din această situație, dacă asupra acestor principii este diferența de concepții, asupra unui lucru toată lumea este de acord, că ceea ce așteptăm și ceea ce cerem este o colaborare pe picior de egalitate utilă ambelor părți, nouă prin expe­riența și puterea unei vechi desvol­­tari economice ce ne pot veni de la dv iar dv. prin bogatele resurse variate de care noi dispunem. De obiceiu lumea se înșeală asu­pra caracterului acestei invitațiuni de colaborare, dar d. profesor Iorga, nu aplauzele unanime precizează: nu este actul umilitor al celor cari în­tind mâna pentru a primi bani; mâ­na noastră este Întinsă pentru a pri­mi o altă mână, dornica de a lucra alături de noi. PRODUCȚIA ROMÂNIEI Pentru a da o idee generală de ceea ce țara noastră reprezintă in do­meniul economic, urmează o trecere în revistă a diferitelor domenii al pr­oducției. România a fost totdeauna o țară agr­icolă, cu toată părerea o­pusă a anumitor teorii apărând anu­mite interese, pretinzând că colonii romani locuitori ai pământului țării noastre erau păstori, cari la o vre­me s'au retras în munți, de unde au revenit târziu înapoi, atât de târziu cât îi trebuie unei teorii ca să pretin­dă lucruri contrarii oricărui bun simț. Agricultura nu este o ocupație de import pentru țăranul român. Moștenind această îndeletnicire a lu­crării pământului de la Romani (ca­zul la care boii sunt înjugați după felul cum făceau colonii romanii), a­gricultura este pentru țăran misiu­nea vieții lui, este o vocațiune. GR­ÂNELE NOASTRE S­eci, din vremea cea mai depărta­tă țara noastră are o foarte însem­nată producție de grâu. Aceasta pro­ducție a fost mult timp oprită în loc din cauză că, tributari fiind Turcilor trebuia să furnizăm la Constantino­pol toate previziunile cu preț dinnain­te statornicit. Țările noastre au fost totdeauna autonome. N‘am avut jus­tiție turcească, nici moschee nu s‘a ridicat vreodată pe întinsul principa­telor. Dar, siliți de Împrejurări să fim sub suzeranitatea celor cari s‘au întins până la porțile Vienei, le plă­team­­ tribut. Vinderea grâului cu preț fix era dăunătoare țăranului, și de aceea producția de grâu a în­ceput să scadă. Turcii cereau grâu, țăranul a început să cultive alte ce­reale de cari Turcii nu aveau nevoie. Astfel se explică marea extensiune pe care a luat-o cultura porumbului prin secolul al 17-lea. Tot astfel, cres­cătorii de porci înlocuiesc pe cele de oi și berbeci. In vremea aceasta, pro­ducția de grâu nu mai are însemnă­tate ca altădată, din pricină că ță­ranul își îndreaptă eforturile în alte domenii. In secolul al 19-lea marea proprie­tate întreține cultura intensă a grâu­lui, cultură care rămâne foarte im­portantă chiar după exproprierea ce s-a impus ca un act absolut necesar. Boierii noștri au avut multe merite, d­ar un mare cusur: mari proprietari, se lăsau înlocuiți in exploatarea pă­mântului de arendași de multe ori străini, și ei trăiau în străinătate. Și în momentul când exproprierea s'a impus de la sine, boierii au avut ma­rele merit de a nu fi protestat nici unul. Exproprierea a dus la o situa­ție interesantă pentru străinătate. Mulți țărani au murit la răsboiu, mulți au devenit orășeni, o parte din ei câștigă mult mai mult cu cărău­șia, iar din cei cari lucrează pămân­tul, mulți sunt lipsiți de animale și unelte, astel că o mare întindere de pământ rămase nelucrată sau rău cultivată. In locul acestor brațe cari lipsesc pentru cultura pământului, trebuie să se introducă cultura automotrice, necesitatea mașinii este evidentă. Și când fabrici de mașini agricole en­glezești s­au putut înțelege cu organi (Continuarea în pag. II­ a col. 1—2) FCOURI Vlfl­uktUL acuză vaca­nul, că,­­ace demagogie financiară. Ar trebui să precizeze pe cine acuză oficiosul li­beral , pe d. Manoilescu, ori pe d. Lapedalui ? * UN CONFRATE anunță că au ple­cat câțiva misionari ai „blocului“ ca să caute alt șef in locul d-lui Maniu... Să se mai spună că partidul n'are o deplină încredere în cel pe care vrea să îl debarce cu atâta elegantă. * UNELE ZIARE americane anunță că în România s-au mai aranjat că­­teva programuri. Că au căzut sute de morți, mii de răniți... și zeci de mii de dispăruți. Urmând această progresie, în două săptămâni nu va mai rămâne în Ro­­mânia, nici picior de minoritar! Sunt tari americanii, fără îndoială. Discuția și votarea pe articole a legii I. D. V. Adunarea Deputaților a admis cateva amendamente ale d-lui deputat D. V. Toni Cu prilejul discuției și votării pe articole a legii I. O. V., d-l D. V. Toni, deputat de Covurlui a reu­șit prin puterea argumentării sale să obțină pe calea amendamente­lor însemnate modificări în favoa­rea invalizilor, văduvelor și orfa­nilor de război. Au fost admise de către d. mi­nistru de război și de către Came­ră următoarle amendamente pro­puse și susținute de d. Țoni: La articolul 14: „In caz de dizol­vare a vreuneia din societățile par­ticulare I. O. V. — subvenționate de stat — întreaga avere a societă­ții va "trece asupra Ofic. National 1. O. V." La art. 20: „Invalizii și vădu­vele să aibă câte trei delegați aleși in Comitetul central al Oficiului O. V.“ La art. 25: „Invalizilor de război U se va acorda ca o răsplată mo­rală bine meritată gradul pensiu­nii“. La art. 39: „Invalizii, văduvele și orfanii de­ război vor fi scutiți și ele impozitul global asupra pensiu­nii“. Aceasta în urma revizuirii ce se va face de către Of. Naf. 1. O. V. La art 40: „Invalizii și văduvele de război, să fie primiți în func­țiuni înaintea altora, primind în acest caz pensiunea întreagă, pre­cum și salarul funcțiunii, cu toate sporurile cuvenite“. La art. 42: „Invalizii, văduvele și orfanii de război vor avea drep­tul la o reducere de 50 la sută la toate spectacolele subvenționate de Stat, precum și o reducere de 15 la suta pe C. F. R­.“. La articolul 10, d. Țoni a susți­nut cu tărie și foarte ciuciime mai­ca societățile particulare subvențio­nate de Stat, considerate prin lege ca organe ale Ofic. Naț. I. O. V. să nu li se acorde autonomie. Motivele arătate de d. Țoni au fost : Societățile Asociația Invalizilor de război­, Societatea invalizilor de război, Asociația văduvelor de război și Societatea pentru ocroti­rea orfanilor de război — n’au ve­nituri proprii — decât sume cu to­tul neînsemnate — faß de subven­țiile ce li se acordă de către Stat. Cheltuclile acestor societăți —• mai ales a unora din ele —■ pentru personal și administrație sunt prea mari — adeseori ridicându-se până la jumătatea su­mei acordată de Stat. Ajutoarele — sume considerabile - s’au acordat, de aceste societăți fără normă și fără control. De la conducere, cât și din perso­nal au fost înlăturați — afară de excepții — tocmai acei cari aveau mai mult drept: invalizii și vădu­vele de război. Acțiunea societăților de mai sus lipsită de coordonare — adesea a fost anihilată de rivalitatea din­tre ele. Camera, cucerită de argumenta­rea d-lui Toni, ar fi dorit să se a­­probe amendamentul propus de d-sa la articolul 10. I s’a cerut insă de reprezentanții guvernului să res­pingă amendamentul — care lovea în anumite interese particulare, căutând să înlăture păcatele acțiu­nii de până acum și Camera — do­cilă ca ’ntotdeauna — s’a supus și respins tocmai modificarea deja, aștepta o îndreptare în care se viitor- Cronica externă — Cererea d-lui Titulescu, pen­tru înscrierea la ordinea zilei a pri­mului Consiliu a chestiei opianți­­lor unguri a provocat, după cum era și de așteptat de altfel, o întrea­gă furtună de protestări in Unga­ria. Având dreptatea de partea noastră ieșirile desperate ale ma­ghiarismului nu ne pot sdruncina și cu atât mai puțin face să renun­țăm la drepturile noastre. Comuni­catul Secretariatului S. N. e un indiciu. — Nota Angliei către Soviete a provocat, înainte de a se fi fost dat răspunsul Moscovei, declarația Ger­maniei pentru neutralitate." Ziarele de stânga în­deamnă chiar la o a­­propiere mai strânsă de Franța. Pe de altă parte, chestiunea re­luării negocierilor franco-ruse a fost amânată până 'n August, din cauza demisiei lui Racovski din demnitatea de ambasador sovietic la Paris.­­ Răspunsul francez la propu­nerile spaniole în chestia Ta­ngeru­lui este complect negativ, deoarece propunerile sunt considerate că tind la o anexare deghizată a Tan­­gerului. In schimb Franța făgă­duiește satisfacțiuni de ordin admi­nistrativ. Aceste împrejurări amâ­nă fără termen conferința franco­­spaniolă. — Ministerul de externe german a terminat publicarea întregului material de acte diplomatice privi­tor la războiu. Atât președintele Reichului cât și ministrul de ex­terne socotesc că aceste documente vor convinge pe toți că Germania­­ n’a dezlănțuit războiul, pe care d­e­sigur „l-a deslântuit", cu intenție. Polonia a anunțat că înțelege să lase guvernului german iniția­tiva reluării negocierilor econo­mice. —. Trupele chineze din Canton înaintează spre Shangai continuu. — Alegerile parțiale pentru Ca­meră di­n departamentul Sarthe au dat câștig moderaților.­­ Radiciștii din Skupcina iugo­slavă au îndreptat un nou­­ loc contra ministrului de interne, care a răspuns atât de categoric încât un deputat radicist, Bassarb­Ck, s-a de­clarat satisfăcut, hucru care i-a­ a­­tras eliminarea telegrafică din par­tid. Ministrul d­e justiție, iugoslav, dr. Marcovici, a plecat la Budapesta însoțit­ de­ noul ministru plenipo­tențiar ungur la Belgrad. Se vorbe­ște de o înțelegere ungaro-jugo­­slavă, căreia­ îi va urma una au­s­­triaco-jugoslavă, pregătită tot de ministrul de­ justiție. —• O veste din Paris comunică faptul că el, Poincaré ar fi primit un răspuns deosebit, de amical din partea președintelui Coolidge, care declară că America acceptă propu­nerile franceze pentru achitarea provizorie, a anuităților la datorii­le de războia. Redacția și administra­­ția noastră sunt instalate în str. Parlamentului No. 8, unde urmează să se tri«­unează întreaga corespon­dență destinată NEAMU­LUI ROMÂNESC. La agapa Culoarei de Galbe­x a Organizației Capitalei, fruntașul nostru, d. profesor G. Tașcă, șef al organizației București și jud. Il­fov, a rostit următoarea cuvântare: Sunt două feluri de a face poli­tică. Unul,­­ plecând de la ideia că buna stare a țarei este întemeiată pe bogăția cetățenilor și printr’un exces de generalizare, confundând pe cetățeni cu partisanii politici în­scriși în partid, — crede că înbo­­gățirea partisanilor va aduce pros­peritatea țarei. Așa se explică acea asociație politică, care urmărește cu o energie tenace, înbogățirea cu orice preț a partizanilor politici, chiar cu riscul compromiterei inte­reselor mari ale fărei. Evident că o atare politică, care a răsturnat lozinca lui Barbu Catar­­­giu: „Totul pentru țară nimic pen­tru noi“, în acela de totul pentru partid, nimic pentru fără, are foar­te mulți aderenți. Un număr din ce în ce mai mare de dornici de înbo­­gățire fără muncă vine să îngroa­șe rândurile celor ce duc o astfel de politică. Partidele ce urmăresc astfel de scopuri au fonduri nenu­mărate, mijloace de propagandă fără margine și dau iluzia unei pu­teri impresionante. Aceasta este politica pe cari o fac cu atâta suc­ces liberalii, și pe cari o urmează, cu mai puți succes tovarășii lor, averescanii, cari guvernează acum țara. Este însă și o altă politică, acela care urmărește numai prosperita­tea și progresul fărei, aceia care crede că într’o țară prosperă, boga­tă, bine administrată, orice cetă­țean va putea duce un trai mai bun, va putea să-și agonisească mai u­­șor traiul; va găsi o răsplată mai dreaptă a mun­cei lui. Firește, această politică nu va găsi mulți partizani; ea nu are mijloace de propagandă, nu are presă puternică; partidul care îm­brățișează­ o atare politică nu dă impresia de putere pe care o dă partidul politicei contrare. POLITICA NAȚIONALA și vreme de restriște însă, la vreme de grea cumpănă pentru față spre acest partid și spre oa­menii cari fac parte din el se în­dreaptă privirile. Numai oamenii capabili de acest idealism în poli­tică, de această jertfă și de această desinteresare pot să dea sprijinul real fărei în vreme de greutate. A­cei cari in grija apărărei unei n­o­­gătii făcută fără muncă, acei car­trafichează, și fac afaceri; acei cari au de apărat societăți din a căror consilii de administrație fac parte, nu au vreme să se ocupe de intere­sele țarei. POLITICA PRIN CULTURA Pentru a pricepe o atare politică era nevoe de o însemnată cultură și de o mare dragoste de țară. De aceia șeful nostru, d. N. Ior­ga, care preconizează această poli­tică, duce de o viață întreagă o luptă de fiece moment pentru lu­minarea și­ cultivarea marilor pă­turi populare. De aceia politica noastră se întemeiază pe cultură. Politica celorlalți pe incultură și a­­f­a­c­eri. Dar numai cultura singură nu ar fi de ajuns. Învățătura seacă este ca lumina astrului de seară, ea luminează dar nu încălzește și nu fecundează. Învățătura și cultura trebue să fie întemeiate pe dragoste. învăță­tura întemeiată pe dragoste este ca lumina soarelui care nu luminează numai ci și încălzește și face să crească planta. Politica profesorului Iorga este făcută din In­im­ă și dragoste , dra­goste de­­ ară, dragoste de oameni. Omul are in sufletul lui ceva din tăria pietrei. Atunci când po­topul a nimicit omenirea, a mai ră­mas pe lume, zice povestea, numai un om și o femee. Deucalion și so­fia sa Pyrra. Pentru a reface genul uman, zeii, i-au sfătuit, să arunce în urma lor oasele strămoșilor. Ei au socotit că strămoșul trebue să fie pământul, iar oasele, pietrele. Pietrele aruncate de Deucalion se prefăceau în bărbați, cele aruncate de Pyrra, în femei. Original aces­teia se datorește faptul că în sufle­tul fiecăruia din noi este ceva din duritatea pietrei. Dacă pui la baza întregei acțiuni politice, interesul personal, sufletul omului devine și mai împietrit. Numai prin dra­gostea mare și sublimă a șefului nostru am putut întemeia o școală politică de îndulcire a sufletului o­­menesc si de desinteresare, care va forma punctul de plecare al rege­­nerărei acestei țări. Redacția și administra­ția ziarului „NEAMUL RO­­M t­­ V­ESC ’’,sunt i­nstal­ate in Str. Parlamentului Nr. 8,­­București). Acțiunea noastră Cuvântarea d-lui prof. O lajta la agapa Culoare­ de Galben

Next