Neamul Românesc, aprilie 1927 (Anul 22, nr. 34-44)

1927-04-01 / nr. 34

NEAMUL ROMANESC ANUL AL XXII-lea No. 341 REDACȚIA : Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. I 3 LEI I ADMINISTRAȚIA: Str. Parlamentu­r No. 8 Tele­fon 12/60 I Vineri 1 Aprilie 1927 Director N. IORGA Prim-Redactor N. GEORGESC­U I anulare bit tout Acum vre-o două­zeci de ani Titu Maiorescu ducea rege­lui Carol spre cuvenita iscălire decretul prin care se anula numirea ca rector al Universității din București a profesoru­lui Ioan Bogdan. Creatorul la noi al studiilor de slavistică, descoperitor în parte al vecilor cronici slavone, editor critic al tuturora, adunător al documentelor lui Ștefan-cel-Mare, filolog și istoric de mare valoare, scriitor îngrijit și de un remarcabil talent li­terar, director al „Convorbirilor literare“ și, în același timp, un om blind și pașnic, prin ce merita Ioan Bogdan o atît de Sfensătoare măsură? Nu-i primia, pentru motive de cel mai urît politicianism, una din Facultăți, cu decanul ei în frunte, care, așa netam nesam, îi declarase răsboiu. ü Ieri se iscălia decretul prin care se retrăgea numirea în funcția de consilier la înalta Curte de Conturi a generalului intendant State Leonte. Generalul Leonte a condus intendența în răsboiu. A creat mijloacele de întreținere ale armatei și ale unei largi părți din populația civilă. A fost gospodarul nenorocirilor noastre. Și a ieșit din oaste, peste multe intrigi și pîri, sărac în căsuța lui săracă. De ce însă ofensa de astăzi? Fiindcă, iată, deși instantele judecătorești trebuiau să-i dea dreptate, înalta Curte de Conturi nu voia să-l primească la jurămînt. In tara aceasta de anarhie în care s’a ajuns la lupte între ciomagul ofensiv al studenților și revolverul defensiv al pro­fesorilor, care originile acestei stări de lucruri deplorabile nu trebuie căutate mai departe și mai sus? N. IORGA Clădiri pe nisip... Un confrate de informații, ma­nifesta mat­eri, o exuberantă mul­țumire- Putea să ofere, cel dintâi, cititorilor săi, o știre nouă, inedi­tă, de o particulară savoare. O no­utate fără replică. Decisivă, con­vingătoare, și judecând după gro­simea literilor, de o însemnătate a­­proape cosmică... Ne permitem să rezumăm celebra noutate a bine informatului ziar. La un singur minister, sunt în studiu NOUA proecte. NOUA proecte importan­te. Despre ce se vor ocupa aceste legiferări embrionare, nu știm deo­camdată. Pe ce tărâmuri, ai căror categorii sociale vor aduce ferici­rea visată aceste nume­roa­se legi ale căror principii se cristalizează acum, nici măcar atât nu putem oferi curiozităței generale. Cât despre grija legiuitorului ca să fe­cundeze opere viabile, și utile, o lungă experiență parlamentară a dat opiniei publice o atât de vastă experiență, în­cât credem că lipsa ei de entuziasm față de asemenea știri importante, și de perspective­le ce i se deschid, ar fi scuzabilă, dacă nu ar avea darul să jignească măcar în parte bunele intenții cu care pornesc totdeauna, la noi, fău­ritorii de legi. Din întâmplare, expansivitatea „i admirabilele intenții ale dom­nilor cari fac legi, și le votează, nu copleșesc un singur departament. Statul își aplică legile, sau și le calcă, prin mijlocul și cu grija u­­nui impresionant număr de mi­nistere. Sunt cel puțin cincispre­zece asemenea instituții centrale, în afară de cele care se rezumă la câțiva titulari, cu respectivele au­tomobile și neseparabilii lor șefi d­e cabinet. Câte nouă proecte, cel puțin, de fiecare centru al puterei publice, este de așteptat o adevărată revăr­sare de proecte, capabile să acope­re și să sufoce și pe cel mai rezis­tent popor al pământului. Dar lăsând la o parte aceste în­fiorătoare aspecte, pe care ni le oferă știința statistică, nu ar strica o serioasă analiză a împrejurărilor pe care le vor crea, dacă nu le va compromite anticipat, puzderia de legi care se anunță. Moneda scade și crește, în sal­turi ruinătoare când pentru unii, când pentru alții, când pentru toti românii strânși laolaltă într'o fră­țească mutualitate a nefericirei. Budgetul de ort anunța excedente de miliarde, evaporate subit ca niște sute de milioane cu destina­tă precise. Cel de azi, din pricina nesiguranței valutare, riscă să nu se acopere, căci lipsa exportului, nu e un eveniment îmbucurător pentru o țară cu producție intensă, pe toate tărâmurile. Deoparte se acumulează legile, de cealaltă nesiguranța totdeauna primejdioasă. Ca și cum gravita­tea conducerei ar consista în nu­mărul proectelor, toată râvna se de­pune pentru un record de produc­ție a capitolelor, aliniatelor și ar­ticolelor. Toată această operă, e a clădiri­lor înșirate pe nisip... Ele nu pot avea de­cât o soartă, și acea pecet­­luită cu cea mai tragică din expe­riențele vieței. Cetatea fantomă a legiferărei noastre postbelice, nu poate da impresia unui oraș care trăește. Ea pare o înscenare de stadion, unde nu li se cere actorilor nici măcar calitatea să fie experimentali. N. GEORGESCU Ma­lila al Pilii National din Prahova In urma noilor cooptări, din ulti­­mele adunări, comitetul nostru ju­dețean din Prahova, este constituit precum urmează: Mih. Apostoloci», Telega, Oh. An­ghelescu, Ploeștori Oh. Alexia, Scorțeni, D. Andreescu, institutor Măgurele,­­ Apostolescu, librar, Ploești, I. Antonescu, *,dr. Poiana-V. G. Buzilă, Bordeni, N. Bratu, pe­trolist Buștenari, O. Boboicescu, inst. Ploești, N. Bădulescu advocat Ploești, C. Bădilă, Ocina, Al Budu­­rovici, inginer Moreni, Oh. Bogdan președ. Corporații, Consilier. Plo­iești, A. Beraru­, profesor Ploiești I. Brezeanu, P.­Câmpina, D. Bănes­­cu, jnd. Bușteni, I Barbu Parepa, Col. R. Calotescu, Ploiești, L. Com deescu, adv. fost pr. aj. de primar­ul„ secretar general, I. Călușică com. Pl., G Ciocoi­u, com. PL, I. con­silier, N. Clinceanu com. Pl., Jean Constantimescu, com­. Pl., P. Com. bein V. Călugăreascu­, H. Călin, Bar­­cănești, D. Costache Fântânei, Eft. Cos­tea, Homorâciu, N. A. Constan­timescu, conf. Univ., I. dep. supleant, Al Con­stant­inescu înv. Scorțeni, D. I. Dumitrescu, com­. Pl, consi­lier municipal, G. Dragoș, meseriaș f. consilier, G. Drosescu, procurist E­ca Comercială, H. Drop ing. Mo­roni, V Dinu, funcționar Pl., St. Du­mitrescu, Slănic, T. Dumitrașcu Col­ceag., Dinca advocat fost deputat, membru în Camera Agricolă, Văleni I. Eufrosin, înv. posești P. Bacană, Tomșani, Dr. C. Enăchescu, Sinaia, S. Flavian, prof Pl., A. Fătuleț, com. Pl. I. consilier; I. Falea, com. PL,­­ consilier, N. Frateș, comer­ciant Văleni Gh. Gogu, înv. m. Camera Agrico­lă f. dep. supL, M. Gheorghiu, com. PL M Gal­iță, port. Pl., H. Gorănes­cu, funcționar Breaza, Gh. Gheor­­ghiu-Râm, adv. C. Georgescu, prof. consilier lud., Al. Georgescu-Dr hor­ticultor Draj­a, I. Gorămescu func­ționar Azuga I. Gaftoiu, Izvoarele, Aldea Georgescu, Comel-Cuîb, I. P. Grigore, Ceptura, V. Hoch, inginer, Câmpina N. Ioanomu adv. consilier muni­­cip, vicepreședinte, Lt. P. lancu, pe exo­st­ul„ Ing. P Ivăniceanu, Mo­reni .Inginer R. Ierna, Moreni, Dr. S. Irimescu, M. Iftoiu, preț Pl. N Ionescu, Vadu-S., D. Jilescu, T.­Ve­­chiu, C. Ionescu, vist sinaia, f. aj. primar, C. D. Ioniță, Dumbrava, Pro­copie Ionescu, înv. Podeni, D. Iones­cu, f. consilier jud. Cuib. I Mihăilescu-Mișu, f. consiiier, f. dep. supl. Mălăești, Șt. Moțoiu, com­. aj. de primar PL, V. Mavrodin, me­seriaș PL Gh Munteanu, com. PL, Tr. Manolescu, prof. Pl., D. Muntea­­nu-Râmnic, prof. l. deputat, preșe­dinte, Tache Macoveiu, propr. Star- Chiojd, Gh Mănescu mecanic, Brea­za, G. Mangu, Călugăreni, P. Matees­cu, Gornet-Cricov, Dr. I. Ha­ri, Câm­pina, C. Manciu, com., I. consilier, Câmpina, N. Mociorniță, ind Țintea M. Mărdărescu, petrolist Telega, O. Minea, Conduratu, M. Minescu Ino­taști, I. Mândricel, Fulga, I. Müller, farmacist fost primar, Văleni, I. Nedelcovici, adv­as. de primar PL. Col. P. D. Niculeescu, V. Călugă­rească, D. Negulescu-Plt*. corn. Pl, N. Provian inst. f. consilier, dir. Federale­ B. P., E Provian Bucov. casier, I. Predelanu meseriaș Pl., C. Popescu, funcționar Pl. Ing. N. Protopopescu, Moreni, S. Protopo­­pescu, com­. Văleni, I. Popescu, com. Băicoi Gh. Pavel com. Brătești, Er­­cule Popescu Breaza, I. Petrescu petrolist. PL: Fr. Pane­­ady Bușteni, Dr. V. Popescu. Câmpina M. Păsu­­­r­eanu com­. consilier, Câmpina, I. Proviniceanu. inst. Câm­pina, P Pa­vel, înv. Târlești C. Popescu, înv. Telega, St. Popescu, Strâmbeni, Preot, At. Popescu, Mărgineni Pre­ot AL At. Popescu, Scorțeni C. Rădulescu, prof. PL, V. Rădules­cu, Poiana­ Țapului V. Rigard, ins­talator PL, V­­. Socolescu, arh. f. primar, Pl, vice-președinte, Preot P. Stănescu, Pl. N. Sersca, inst. Pl., I. I Stănescu, funcț. Pl., P. Ștefănes­cu, librar Pl., C. Săndulescu. Bă­trâni St. C. St­an Pl., Al. Stoicescu, înv. Aricești, N Simb­rescu-Breaza, Ino A. Stamatopol, Câmpina, p Se­­crețeanu, adv. Urlați, Stelian St­roes­cu înv. M.Strav., I Ștefănică, Țin­tea, Ing. V. Tacit, bir. Dr. Minier, C. Tocit i­nj. de primar, PL, Gene­ral T. Tău­tu PL Petre Teodorescu, meseriaș, cons. municip., N. Tocul­es­cu, com. PL, T G. Tomescu, prof. Vă­leni, ȘL Teodorescu-Teișanu com. PL, Căp. Al. Tetrat, ing. Pl., C. Teo­dorescu, înv. Albești, Eug. Tilimpea Păcureți, D. Teodorescu adv. Pos.i Gh. Trifu, Ciupelnița, Gh. Tudor Poenari, I. Tudose, Râncezi, I. Tăna­se, Mănești Nacu Vasiliu, com­. aj. de primar Pl. I. Văleanu, adv. Pl. T. Voiculescu prof. I. dep., m. Came­ra Agric. vice-președinte, C. Vasi­­lescu prof. cons municipal, N. Vin­tilă, Chijdeanca. P. S. — D. I. G. Obrocea, Primarul Orașului, a declarat că nu va face politică, atât cât va fi la conduce­rea municipiului. ■— ♦ mm.......... DE PRETUTINDENI Societatea persoanelor obscure O inspecție a scos la iveală la Leningrad existenta unui grup de 15 școlari cari s’au organizat sub numele de „duzina dracului“ So­cietatea a fost creiată sub influ­ența literaturii detective. Copiii studiau faptele eroice ale lui Pin­kerton, Carter și ale altor detecti­vi vestiți. Un alt grup de tineri a­u scos o foaie sub misteriosul titlu. Organul societății persoanelor ob­scure*’. (Ceps) Situ­ația scriitorilor ruși Comisiunea de specialiști a so­vietului comisarilor poporului a decis să Înlesnească scriitorilor ru­și Înființarea unei edituri în for­mă de cooperativă. In acest scop statul va împrumuta sumele nece­sare. Totodată comisiunea a hotă­rât ca scriitorii să fie considerați ca lucrători cu toate drepturile lăr­gindu-se astfel dispozițiile codice­­lui sovietic cu privire la muncă. O­­norariul e considerat­ după această nouă deciziune cât și salariul mun­citoresc. Minimul 1 pentru lucrările artistice a fost fixat la 20 ruble pentru o coală de tipar. (Ceps) Cugetări din Beethoven Nu recunosc alt­­ Semn al supe­riorității, de­cât bunătatea. * Vorbiți copiilor voștri despre virtute , ea singură poate face pe om fericit, nu averea, * O, câtă fericire trebue să fie, să poți trăi viața de o mie de ori ! * Regii Și prinții pot copleși cu tot soiul de titluri și decorații, dar nu pot crea oameni mari * Doamne ! mă vezi alungat de o­menirea întreagă pentru că nu vreau să mă împac cu nedrepta­tea ! * Arta unește pe toată lumea cu a­tât mai mult pe adevărații artiști * Muzica e o revoluție mai înaltă decât înțelepciunea și filozofia. Cinematograful ca mijloc de instrucțiu­ne în Bulgaria Sofia, (Ceps), — Ministerul in­strucțiunii a aprobat întrebuința­rea cinematografului ca mijloc de educație și totodată a dat primul aparat cinematografic administra­ției județului Sofia Ziarul învăță­torilor din Bulgaria se ocupă cu re­­zolvarea acestei chestiuni și este de părere de a se emite liste de sub­scripție pentru cumpărarea de a­­pa­rate cinematografice. P- Președinte P. P. Negulescu, a convo­cat pe majoritari. Și cu eleganță, le-a servit următoarele: să nu mai plece de la Cameră, după ce semnea­ză de prezență. Să aibă ceva mai multă grijă de prestigiul parlamentului. Să nu mai o­­blige pe vice-preziden­t să scoată din urne 120 voturi, când votanții nu trec de 50... Să vedem intru cât se va modifica apelul nominal, în urma apelului prezidentului. Guvernul și leul a lucrat ori cu Suveranul, care a semnat mesajul pentru depunerea în parlament a proectului de reformă a învățămân­tului secundar. „Politica“ de aseară, anunță ur­mătoarele : „Guvernul îngrijat de urcarea leului și de repercusiunea lui asu­­ț economiei generale, se pare că va veni cu o lege care să permită Banc­ei Nationale sa tipărească bi­lele în­că de 2,3 miliarde peste ce­le­ 21 miliarde prevăzute de con­venția din anul 1925. Tot odată ne va prevedea că în cazul când Banca Națională nu va putea să-și îndeplinească nici ast­fel menirea d­­ee regulatoare a pie­ței­ de schimb, să aibă dreptul a emite cecuri pe bază de devize, u­­tilizând central sistemul bonuri­lor de casă cu acoperire aur. Această măsură trebue să pre­­ci ' neapărat stabilizării defini­tive atât de imperios necesară vie­ții noastre economice". Am dori di.­ suflet ca aceste știri 1 "devereascâ. Un incident la frontiera româno-u­n­­gară Satu-Mare [UNK] — Un incident grav s-a întâmplat zilele trecute la fron­tiera româno-ungară, la punctul numit Cetatea Veche (Ovari). La un moment dat mai mulți grăniceri maghiari trecuseră pe teritoriul român, pe o distanță de 200 metri. Grănicerii români somându-i să stea, ungurii au luat-o la fugă. Românii au tras focuri. Un grănicer ungur a căzut la pă­mânt, ceilalți s’au retras. Grănicerii români s’au retras și ei la post, spre a raporta cele în­tâmplate. In timpul anchetei, ofițerul ma­ghiar a declarat că regretă inciden­tul și a susținut că nu are nici un mort. Soldatul căzut nu a fost lovit, ci s­a culcat la pământ spre a se feri de gloanțe. Trecerea grănicerilor maghiari pe teritoriul român — spune ver­siunea maghiară — s’a făcut din greșală. Cronica externa — Conferința ambasadorilor, pe baza raportului făcut de comisia interaliată de control, a hotărât desființarea controlului militar în Ungaria pe ziua de 31 Martie c. — Acordul comercial provizoriu greco-ro­ Tân a fost prelungit. Fap­tul este privit cu simpatie de pre­sa grecească și este folosit și ca un bun prilej de declarații pacifiste.­­ Ministrul Italiei la Belgrad, d. Rodreno, a dat ziarului francez „Petit l’m­isteri' un interview' a­­rătând că intervenim Italiei se da­­torește făptui., 'ce , alba­­no-sârbă mișună un furnicar de comitagii, pe care guvernul iugo­slav îi manevrează pentru tulbu­rări, neînsemnate la început, dar care pot deveni conflicte mult mai grave. Și Italia care nu vrea ca Balcanii să aparțină numai State­lor balcanice și-au luat măsurile. —■ Ministrul de război german Gessler, a declarat la discuția par­lamentară a bugetului armatei că Germania cheltuește cea mai puțin dintre toate Statele mari pentru armată și a cerut ca ceia ce s’a im­pus Germaniei să se aplice ca mo­del pentru dezarmarea generală, dacă nu să i se dea voie a se în­­narma la fel cu vecinii. — Anglia a depus la secretaria­tul S. N. spre înregistrare 14 tra­tate, acorduri și schimburi de note. — Comisia dezarmării a admis teza franceză. — Guvernul elvețian a comuni­cat Secretariatului S. N. compune­rea comisiei de conciliere prevăzu­tă de tratatul de arbhragiu elveto­­roman încheiat la 3 Febr. 1926. — Turcia a sporit considerabil taxele vamale, care se ridică la 15 la sută peste taxele prevăzut tratate. — Intre Germania și Polonia continuă tratativele pentru soluțio­narea chestiunei dreptului de re­ședință. — Ex-împăratul Wilhelm, luând, cunoștință de grija primului mi­nistru prusian față de siguranța Republicei, a declarat că nu dore­ște să se stabilească definitiv în Germania.­­ Contele Bethlen, premierul Ungariei, a declarat la comisia a­­­facerilor străine din Cameră că în curând va începe a se exercita și influența altor puteri decât a Franței în Europa centrală. De a­•‘' •r­'WH ?■/ • evi­tarea pașilor greșiți, fără a se pier­de totuși ocaziile de strângere a legăturilor cu vecinii ce urmăresc acelaș scop cu Ungaria, și mai a­­­p­ropiere de Italia A ținut însă să sublinieze că toa­te aceste raporturi depind de poli­tica minoritară a Statelor respec­tive. N’au lipsit cuvinte măgulitoa­re fa­ță de Anglia, căreia se datore­­ște refacerea economică și finan­ciară a Europei. Refacerea regiunei Mărăști - Mă­răgești - Oitus Un apel, adresat aleșilor națiune! spre a-i îndemna la o inițiativă care să dea sub formă legală putința re­facerii uneia din cele mai greu în­cercate de război regiuni ale țării, și a găsit un vrednic ecou și în pre­să. Se cere anume instituirea unui timbru special, din al cărui venit să se acopere lucrările de ridicare a regiunei devastate necruțător de lup­tele statornicite vreme îndelungată în această parte a pământului ro­mânesc. Și această propunere, iscălită de un glorios comandant, generalul Ion Popescu, și de un entuziast cetățean al Mărășeștilor, ing. Al. Balaban, azi primar al acestei localități, se îndreaptă către puterea legiuitoare, cu nădejdea că măcar astfel se va putea realiza, după zece ani de aș­teptare mucenicească, o stare mai bună lum­i din aceste părți. Se vor găsi spirite critice care să observe că rău se face adrestindu-se pentru o astfel de înfăptuire pungii modeste a contribuabililor. Ne soco­tim datori, ca locuitor al acestei re­giuni, să încercăm o explicație: încă sub fanfara obuzelor, ropo­tul șrapnelelor și flueratul gloanțe­lor se înjghebase o asociație camara­derească, exteriorizare a celor mai alese sentimente, în vederea organi­zării străduințelor și conducerii lu­crărilor de refacere a acestei regiuni. Satul meu a fost câmpul de expe­riență a solicitudinei și filantropiei românești. In numele Mărăștilor s‘au strîns bani, s‘au­ căpătat avantagii, s‘au constituit Întreprinderi, care spre rușinea vredniciei românești n‘au a­vut darul de a aduce alinarea mult așteptată pe aceste plaiuri pus­tiite. Faimoasa societate ,,Mărăști“, con­dusă în chipul cel mai detestab­i, deși de un om cu netăgăduite merite militare și cu o mare doză de bună­voință, nu a izbutit să facă nimic pen­tru localitatea istorică al cărei nume îl poartă și la a cărei ridicare era datoare să contribue și moral și ma­terial. Cu banii cheltuiți, și justificați de­sigur până la centimă de teancuri de scripte, s‘ar fi putut înălța ve­chiul sat în toată frumusețea și mă­reția lui modestă de odinioară. N‘am fi avut starea deplorabilă de azi a comunei. Câteva case model, foarte puțin practice pentru cer­­ațele Mă­­rășteanului, un local impunător de școală, asupra căruia n‘are de fapt dreptul de a se folosi nici Statul și nici comuna, el fiind la cheremul ln­­chidatorilor în antrepriză ai fostei societăți; o biserică neîncăpătoare, deși frumușică , alături de­ oase ne­norocite, bordeie, bărăci; o stradă centrală trasată, largă ca un bule­vard, dar neisprăvită, un Început nenorocit de canalizare pentru apro­vizionarea cu apă a satului și încă vreo câteva rămășițe lugubre ale ten­tativelor de modernizare a satului. Starea morală a locuitorilor a Oa­meni dezamăgiți, apăsați de corvezi istovitoare și hrăniți ani de-arâretul cu iluzia înălțării unui sat ca‘n Das­­me, dar lăsați la un moment dat la discreția unor lichidatori hapsâni­­i a unor aventurieri fără conștiință. Pe deasupra, sunt făcuți spectatorii unor fapte din cele mai vrednice de reprobat. Mărăștii sunt astăzi un sat de plâns, cu o înfățișare din cele mai descurajatoare. Mărășeștii au avut norocul de a nu fi devenit câmpul de experiență al unei întreprinderi filantropice i'­t­­zioniste. Au dinainte încercările situația Mărăștilor. De aceia primarul de­ acolo, spriji­nit de bunul Român și militar care și-a câștigat gloria prin apărarea a­­cestei localități, tot așa de impor­tantă pentru istoria noastră ca și Mărăștii, apelează la alte căi pentru a asigura refacerea fostului front de luptă. .Deși nu întrevedem mari posibili­­tăț­i de realizare a acestei propuneri, ne facem o plăcută datorie din a o recomanda și susține din tot sufle­­tul. G. VLADESCU-RACOASA Organisațiunile județe­­ne și prietenii noștri, sunt stăruitor rugați a trimite certizațiunea lunară cu cari s'au înscris, d-lui Emil Socec, casier cen­tral al Partidului (35, Splaiul Cogălniceanu, Bu­curești). Un teatru românesc la Constanța Punerea pietrei fundamentale a Teatrului Ligei Culturale pe aproape o jumătate de veac de când Dobrogea este românea­scă, cetățenii acestui oraș s-au fră­mântat mereu ca să poată clădi un teatru românesc la Constanța dar toate inițiativele au murit în fașe din lipsa de fonduri deși Me­tropola Dobrogei este un oraș de milionari. Nu s-a găsit nimeni ca­re să dea ceva pentru acest scop. Singurul teatru din Constanța este prorprietatea silogului elin „El­­pis“ ai căror tributari suntem încă și astăzi sub acest raport. Zi de zi necesitatea unui teatru mare româ­nesc sporea mereu și Liga cultu­rală care tindea să realizeze acest imperios desiderat cultural nu a putut face mai mult decât să obți­nă de la Primărie un teren situat pe Bulevardul Ferdinand. Pe neașteptate am primit zilele trecute o invitațiune prin care e­­ram chemat să asiș­ti la punerea pietrei fundamentale a primului teatru românesc la Constanța : Tea­trul Ligei culturale. Bucuria mi-a fost mare și cu atât mai mare când am aflat că acest teatru va fi con­struit de un fiu al Dobrogei d. Demostene Tranuli, un om pe care-l știam plin de suflet și animat de cele mai frumoase intensiuni pen­tru orașul în care s-au născut pă­rinții lui și el. Eri dimineață a avut loc pune­rea pietrei fundamentale a acestui locaș de cultură națională. Înainte de minerea pietrei fundamentale preoții I. Grigores­­cu, Tache Popescu și I. Roșculeț au oficiat un serviciu divin după ca­re d. I. Borcea secretarul Ligei cul­turale secția Constanța de citire, în fata uni public extrem de nume­ros următorului ACT COMEMORATIV Sub domnia gloriosului și bu­nului Rege Ferdinand I al Româ­niei Mari, astăzi Duminică 27 Mar­tie, anul una mie nouă sute două­zeci și șeapte, în prezența P. S. S. Gherontie, episcop al Tom­i­șului și al Durostorului, Andrei Popovici, prefectul județului Alex. Anasta­­siu, președintele Curții de apel, Ge­neral Vlădescu, comandantul Di­viziei IX-a, Amiral M. Gavrilescu, comandantul Diviziei de mare, A. Alexandrescu, inspector școlar, Const. N. Larry, președintele Ca­merei de comerț și industrie Con­stanta, L Bentoiu, primarul muni­cipiului, Ilie Mecu, președintele Sfatului Negustoresc, prof. I. Co­­riolan, directorul liceului și Athe­­neului , Mir­cea cel Bătrân", Bucur C­onstantinescu, președintele Acade­miei populare, preot N. Paveliu, președintele Ateneului popular Sf. Gheorghe, C. Dimitriu-Codru, pre­ședintele Casei de cetire „Ioan Creangă“ și alte persoane de sea­mă din metropola Dobrogei. Urmând îndemnul și însufleți­rea dată nouă de marele președinte al ligei culturale, inimosul român și scriitor Nicolae Iorga, profesor universitar din­ București. Noi, comitetul de conducere al Ligei Culturale, sec­ția Constanța, președinte fiind d. D. Stoicescu, președinte de tribunal, N.­ D. Chi­­rescu și J. Stoenescu-Dunăre mem­bri, P. Postelnicii casier și I. Bor­cea, secretar. Pus-am piatra fundamentală a primului teatru românesc în Do­brogea, închinat Ligei Culturale pentru unitatea culturală a tuturor românilor, în a cărei deplină pro­prietate și folosință va trece, ca un omagiu adus culturei românești la care luminatu-s’a tot dobrogeanul-Locaș ce se clădește și se ridică, înzestrându-se cu cele de cuviință de către concetățeanul nostru și iubitorul de artă fiu al Constantei, d-l Demostene Tranu­s, și facem din adâncul inimei noastre arate ca locașul acesta să îndemne genera­țiile viitoare pe drumul senin, cres­câtor și înfloritor de suflete al cul­turei românești. CUVÂNTAREA D-LUI D. STOICESCU După ce actul comemorativ a fost acoperit cu mii de semnături, el a fost pecetluit într'o sticlă și zidit în temelie, mistrca trecând din mâna d-lui Tranuli în cea a d-lui C. STOICESCU, președintele Ligei culturale secția Constanța, ca­re a rostit cu acest prilej următoa­rea cuvântare: Aci la întretăierea bulevardului Ferdinad cu strada Mihai Viteazu, Primăria Constanța a avut fericita inspirație să destine un loc pentru localul Ligei Culturale. Luând în primire acest loc, ne învrednicim a pune piatra funda­mentală a clădirei dorite. Este o mare bucurie pentru noi în acest moment și speranța de a vedea ridicat localul Ligei Cultu­rale ne surâde plină de farmec. Am zis că Primăria Constanța a avut fericita inspirație să destine locul aci, pentru că stradele ce se întretaie în acest colț poartă două nume de cea mai curată glorie ro­mânească: Mihai Viteazul simbo­lul unităței naționale în trecut și Regele Ferdinand, realizatorul aces­tei unități naționale în zilele noa­stre. Liga Culturală, instituția în care s'a concretizat tendința sufletelor românești pentru unitatea cultu­rală, ce trebuia să preceadă pe cea politic­ă, nu-și putea pune casa ei un alt loc mai nimerit decât aci ! Pe locul acesta trebuia să se ri­dice o casă luminătoare de suflete, un cămin pe care să stea aprinsă etern facla omagială pentru cinsti­rea eroilor noștri, o clădire cu scop cultural. Cultură nu este numai adaptare la mediu pentru a-i stoarce tre­buincioasele vieței, nu este numai des animalizare, este și finețe în a­­legerea scopului vieței, idealism. La 27 Martie, acum 9 ani, Repu­blica Moldovenească a Basarabiei, sângerând ranele unnui veac și spri­­jiniturile până la os ale unei revo­luții, se aruncă în brațele mamei sale România. Cea mai măreață zi de unire din câte au trăit neamu­rile. Și 27 Martie a fost simbolică pen­tru că alte uniri deopotrivă dorite și­ scumpe au venit după aceea dân­du-ne România Mare. Punem piatra fundamentală în­­tr’o zi de bun augur pentru nea­mul nostru și pentru sufletele noa­stre. Facem urare pentru Municipiul Constanța ca după acest locaș să aibă fericirea de a îmbrățișa în sâ­nul sau altele in scopul obșteștei luminări și pentru acest locaș să răspundă bogat la speranțele noas­tre. Și facem și rugămintea ca ceti­­­enii Constanței, prezenți și viitori, să ajute dorințele noastre și să adauge la­ ceea ce ne-am învredni­cit să facem, luând pildă de la con­cetățeanul nostru Demostene Tra­­nulis care din iubire pentru orașul său natal și pentru artă a pus o mână harnică și generoasă pentru înfăptuirea clădirei. (Urm­are în pagina 11-a)

Next