Neamul Românesc, mai 1927 (Anul 22, nr. 45-55)

1927-05-01 / nr. 45

NEAMUL ROMANESC Director N. HORDA Prim-Redatlor N. GEORGESCb ANUL AL XXI Lea No. 45. REDACȚIA I Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60.­­ 3 LEi ! ADMINISTRAȚIA I Str. Parlamentului No. 8 Tele­fon 12/601 Duminecă I Mai 1927 O condamnare­ ­ pe g rajMliene. Un tribunal extraordinar, creat de starea de asediu care există, se pare, de și am uitat toți, de dînsa, a condamnat la închisoare pe un ziarist, pe unul dintre cei mai talentați și mai însuflețiți în lupta lor, pe d. T. Enacovici, pentru insulte aduse d-lui general M. Ionescu, sub-secretar de Stat la co­municații. Sentința nu e numai absurdă; ea e mai rău decît atîta­ e inutilă. Ea nu aduce niciun folos acelora cari au ținut ca ea să fie rostită. Și mă adresez bunului simț al celui pe care ju­decătorii au crezut că-1 servesc pentru ca prin însăși inter­venția sa indignată revizuirea să ducă la o achitare. De ce, întâiu, judecată? Pentru că unui ziarist nu-i place persoana d-lui general M. Ionescu, care mie îmi e simpatică? Dar bine se poate dra­goste cu de-a sila? Cel ce scrie aceste rânduri a fost spurcat de toți Țiganii scrisului românesc, politic, literar și științific, și nici­odată nu i-a trecut prin minte să silească pe cineva si-și schimba părerea despre dînsul. Presa o fac oamenii, și oamenii nu judecă la fel. Așa a lăsat Dumnezeu, cum o să schimbăm noi, d­in general?! Pe urmă, ce resultat ar putea aduce menținerea acestei sentințe aprige? Presa va cruța ea oare pe aceia cari, pentru un motiv sau altul, îi stau înainte ca dușmani? Ce se va schimba prin is­pășirea d-lui Enacovici? Mîni, cînd actualul ministru de In­terne, care, la guvern fiind, își publică cele mai înflăcărate polemici, va fi din nou un simplu ziarist, amintirea procesu­lui Enacovici va împiedeca oare temperamentul său pornit de a se arunca asupra cui i se va părea că-1 stînjenește în ac­țiunea sa politică? De ce să se facă dintr’un om de treabă un răsbunător an­tipatic și dintr’un guvern ca ori­care altul un mîncător de gazetari? Nu, nu, a fost o pripeală. Și pripelile care se repară nu se mai chiamă greșeli. Iar militarul, care e dator să fie altfel decît un politician rancunos, are de îndeplinit un rol care poate pune capăt unui incident capabil de a face umbră vechii reputații de genero­zitate și îngăduință a acestei teri blînde. N. ICRGA Patriotismul inteligent Cel ce va studia desvoltarea pa­triotismului la diversele popoare, va putea deosebi trei faze: a) faza patriotismului natural sau instinc­tiv, care urmează simplu poruncile, imboldurile naturii, fără să judece urmările; b) faza patriotismului inteligent, călăuzit de principii conștiente, cari se traduc în atitu­dini ce folosesc națiunii, căutând și alegând mijloacele cele mai în­țelepte, cele mai potrivite, pentru atingerea scopului și în fine cu faza patriotismului rațional, care pune rațiunea și legile morale de-asupra propriului folos, permițându-și lu­xul unei atitudini perfect altruiste. Prin cea dintâi fază trec popoa­rele—copii, fără experiență politi­că, popoarele șoviniste, care-și simt instinctiv inferioritatea nu­merică și sufletească și confundă iubirea de patrie cu ura de tot ce e strein. Un exemplu tipic ni-1 dă vechea politică ungurească, politi­că de persecuții, întemnițări, vio­lențe contra elementelor conlocui­toare, urmărind numai satisfacerea momentană a unei patimi, abu­zând de o trecătoare situație pri­vilegiată, artificială, fără să gân­dească la urmări, la propriul folos viitor, fără să chibzuiască înainte de a acționa. Experiența tristă ar trebui să­­e­ prezinte veșnic poporului un­gar răul ce i s-a făcut acest pa­triotism instinctiv și să chibzuias­că, să se cumințească, să facă ast­fel ca inteligența și nu instinctele atavice să-i călăuzească atitudinea viitoare. Popoarele ca și copiii învață prim suferință proprie cumințenia, dar e preferabil să învețe din experien­ța altora și să se ridice conștient la treapta unui patriotism inteli­gent, cu scopuri limpede concepu­te și cu mijloace eficace, stăpânin­­du-și cu orice sacrificii imboldu­rile naturale cari lucrează, puter­nice ca natura, asupra sufletului colectiv. Prin cumințenia îndeobște cu­noscută, poporul nostru (e vorba de massa cea mare, nu de condu­cători) a dat dovadă, în foarte grele împrejurări, că a ieșit de mult din faza patriotismului natural, ori­cât rău­voitori din afară și incon­știenți dinlăuntru ar căuta să-i stârnească vieața instinctivă. Istoria nu e martoră, că și în po­litica externă am fost cuminți. N'am dorit­­ expansiune, cuceriri, ci ne-am apărat „sărăcia, nevoile Și neamul“. Nu suntem, desigur nici în faza patriotismului rațional, la care au ajuns țări ca Franța și Statele­ Unite, ci suntem fixați în perioada d­e consolidare a fazei a 2-a, a pa­triotismului cuminte, luminat de inteligență, care știe ce urmărește, care chibzuește și-și alege mijloa­cele de acțiune. Atitudinea șovină față de mino­­­ritățile de orce fel n'are ce căuta." Ce să mai zicem atunci de anti­semitism, cea mai autentică mani­festare a politicii instinctive? Anti­semitismul are aierul — cel puțin aici în Moldova — să se confunde cu patriotizmul, negând iubirea de patrie or cui nu-i adoptă „păre­rile“. Se uită prea ușor că nu ura, ci iubirea consolidează; se uită prea ușor că e o impietate să întrebuin­țezi blândul creștinism drept in­strument de ură; se uită prea ușor că se circumscrie o sferă prea mică a dușmanilor cari ne amenin­ță, limitându-i numai la dușmani dintr’o religie (dacă și câți sunt), când dușmani de moarte ai noștri se împărtășesc din umana învăță­tură a lui Christ. (S-a stat la con­gresul de la Budapesta alături de antisemiți unguri și bulgari, etc.). Iată de ce trebuie să înțeleagă oamenii bine intenționați din țara noastră — și poporul înțelege — că antisemitismul nu e patriotism și trebuie să înțeleagă naționalită­țile de orce confesiune, că patrio­tismul adevărat, inteligent, nu e o politică în contra­ lor, ci o nece­sitate de vieață a noastră, o atitu­dine pe care, dacă nu vor s-o adop­te și ele, trebuie s'o suporte ca pe o fatalitate, cerută de normala des­­voltare a perioadei istorice prin care trece, trebuie să treacă, vieața noastră de stat. VIRGIL TEMPEANU Profesor Telefoanele noastre i ADMINISTRAȚIA i 12/60 DIRECȚIA i 47/17 Fără a avea pretenția de a fi profeți, putem afirma că în de­cursul veacului nostru și nu peste multă vreme marea luptă pentru cucerirea sufletelor în vederea tran­sformării radicale a organizărei sociale actuale se va da între două principii ce stau față în față: Na­­ționalismul, sprijinit pe menține­­rea proprietăți private și Comu­nismul. Clasa socială internațională a muncitorilor nu se mulțumește cu mărirea treptată a salariilor, re­ducând plus­ valuta la minimum, sau o colaborare — participare la îm­părțirea beneficiilor cu capitalul, ci vrea stăpânirea politică, dictatu­ra și desființarea regimului capi­talist. Tactica de urmat din partea imun citorilor este cel mai bine concre­tizată de d. Georges Sorol, autorul cunoscutului tratat ,,Réflexion sur la violence", anume calea răsvră­­tcirei prin greva politică generală internațională. Iar în ce privește lămurirea doctrinei marxiste, sus­ținând prioritatea factorului econo­mic, autorul cel mai interesant, după noi, este d. Edwin Seligman, profesor­ de economia politică la Universitatea din Columbia (New- York), care a scris „îndreptarea e­­conomică a Istoriei". Reacțiunea contra doctrinei co­muniste, printr'un program de or­ganizare politică cu totul nouă și de lungă durată, este statornicită în Italia. Grație lucrărilor de sociologie și politică a diferiților eminenți au­tori, Enrico Corradini Achile Pas­­sini, frații Coppoer și alții înce­pând cu Gentile, fascismul a pășit de la starea de fapt a cuceriri po­litice a puterei executive și străbă­tând fixarea teoretică a doctrinei sale proprii, a ajuns la înfăptuiri practice. Astfel avem Noua reformă sin­dicală fascistă, operă a unui lucea­făr al cugetării europene actuale d. Alfredo Rocco, ministrul de jus­tiție italian, ilustru jurisconsult, mare sociolog și realisator. In expunerea de motive a pro­­ectului de lege de mai sus, d. Roc­­co arată cum a evoluat omenirea treptat până la Revoluția franceză. In epoca noastră individul este oprit a-și face dreptate singur — interzicerea auto-defensei indivi­duale — lăsând, însă, liberă lupta dintre clase, ceea ce a dus la răz­boiul actual dintre Muncă și Ca­pital. Acum. Fascismul poartă for­ța civilizației mai departe hotă­rând prin legea sindicatelor, opri­rea luptei de clase, auto-defensa classelor — deci noul popas în Is­toria Omenirei este făcut de Fas­cism. Reforma sindicală fascistă are patru părți fundamentale: 1) „Recu­noașterea legală și organizarea sin­di­cățeilor muncitorești; 2) Contractul colectiv de muncă; 3) Instituirea tribunalelor de muncă, instanță judecătorească originală, ce va tranșa conflictele dintre patroni și muncitori; 4) Interzicerea sub as­pre sancțiuni atât a grevelor mun­citorești, cât și a lockout-urilor pa­tronale. Aceste nouă alcătuiri sociale vor ajunge la formarea, organizarea și funcționarea vieței corporative. Sin­dicatele muncitorești italiene au primit bucuros noua reformă sin­dicală. Substratul social și filozofic al legei, lămurit contradictoriu, în de­cursul desbaterilor parlamentare, de către d. ministru Rocco față de deputatul socialist Graziadei, este că fascismul opune luptei de classe comuniste colaborarea strâns coor­donată a classelor producătoare în vederea triumfului Națiunei, in lupta de concurență internațională. Acestea se petrec in Italia, țara ce s-a convins pe proprie groasnică experiență la ce dezastru conduce diiisoluția socială a politicianismu­lui, sprijinit pe demagogia parla­mentară. Dar, să vezi că Englitera — țara classică a regimului parlamentar bazat pe libera expansiune totală a individului și classelor sociale — pășește pe calea regimului fascist, hotărît, după cum vom vedea ime­diat, aceasta constitue un fenomen măreț, extraordinar, ce stabilește un alt nou și însemnat popas în Isto­ria Omenirei. Cu adevărat, în Engliteza, liber­tățile publice au fost cucerite pas cu pas, timp de zece secole. Liber­tățile politice in Anglia nu au fost ca în Franța opera unei elite inte­lectuale cucerită de clasicismul fi­losofic oriticmt și raționalist, por­nind de la Descartes până la Jean Jacques Rousseau, după care a ur­mat explozia Marei Revoluții, con­dusă de cunoscuții avocățași de provincie răi, invidioși, semi-docți, incapabili de a preia reforme na­ționale specifice,, care au făcut in­comensurabila nerozie de a lăsa intactă organizarea bi­rocratică centralizatoare a monarhiei secu­lare, peste care au suprapus ca­drul străin al parlamentarismului englez. Rezultatele se simt aci ad­mirabil în Franța, ce se zbate,­­în­că, zadarnic în cloaca demagogiei politicianiste. Unde-i, în Franța, tânărul entu­ziast și plin de vlagă, care să stri­ge francezilor arătând cu degetul pe Leon Blum, Marcel Cachin, Do­­riot,Renaudel, etc . ,,Fr­èr­es, bala­­yons ă coups de trique cette ca­naille­­..." Intr’u­n număr recent al revistei ,,The Review of the Reviews", cu­noscutul publicist englez William Steed, alarmat de fascismul ce câ­știgă aderenți în An­glia, su­sținip că tradiția libertăților publice și re­gimul parlamentar englez ar fi — după d-sa — garanții îndestulă­toare contra dissoluției sociale. Cu toate acestea, regimul conser­vator actual englez, nu a pregetat să declare războiul comunismului revoluționar . La Camera Comune­lor, guvernul englez a depus un proiect de lege prin care se opresc grevele politice, adică acele greve ce n’au de obiect un conflict par­ticular dintre patron și lucrătorii unei fabrici. Un leader muncitoresc, când s'a depus proectul, a strigat: ,,Această lege constitue începutul unei bătă­lii a veacului nostru". Problemul pus de guvernul en­glez e clar: Guvernul ce are răs­punderea și autoritatea nu poate să îngădue în mijlocul societății o putere rivală, care, operând sub ordinele Moscovei sau vre­unei A­­lianțe internaționale, să deslăn­­țue războiul social și distrugerea Națiunei. Iată-ne, deci, ajunși, în fața rea­lităților politice de toate zilele, la războiul crâncen dintre lupta de classe și principiul priorităței Na­­ț­iun­ii. Experiența destructivă îndurată de Englezi cu ultima grevă gene­rală politică a cărbunarilor să le fie strașnică pildă. î Ce este această interzicere a lup­tei de classe dintre Muncă și Capi­tal în Anglia ? Fascism pur. Unde este tradiția străveche a libertăți­lor publice engleze ? Suprimate față de necesitatea salvărei Națiu­­nei de dissoluția comunismului. Să zicem : Percat rrrundus, fiul libertas ? Nu, —• cu glas de tunel și fur­tună. Statul treb­ue să fie un organism pasiv, care să dea drumul tuturor duhurilor otrăvite să bântuie sufle­tele și să ne aprindă casa ? Nu. Această concepție de Stat­­maidan, deschis tuturor dușmani­lor dinnăuntru și dinafară să în­ceteze. Statul trebuie să fie o casă închisă, păzită de un cerber cu colți strașnici de oțel ca ai lui Mussolini. Statul trebue să fie un organism nu distinct de Națiune, ci identic cu Națiunea și să guver­neze viața morală a indivizilor și claselor cu strășnicie. Pilda Marei­ Britanii, va fi ur­mată, cu siguranță, în curând de Franța, care-și caută Omul vinde­cat de ideologia răsuflată a Revolu­ției de la 1789. Principiul național va triumfa asupra Comunismului. Ca să documentăm această cre­dință a noastră, mai întâi trebue să demonstrăm că între Forță și Drept, nu e nici un antagonism, ci raporturi de absolută identitate. Ceea ce vom face în articolul viitor. Cronica socială Anglia și Comunismul orm­a­ilab­ă ep. la N. N. LENGUCEANU Briand Franța a serbat deunăzi, în sfert de secol de viață publică a domnu­lui Aristide Briand. Un sfert de veac de tiranică desfășurare a unor admirabile calități, puse fără con­diție în serviciul intereselor Pa­triei. Douăzeci și cinci de ani de muncă, dintre cari atâția trecuți sub teroarea celor mai grozave pri­mejdii, a celor mai strigătoare a­­tentate... Briand, ca atâtea alte ge­nii franceze și-a filtrat cu încetul spiritul lui constructiv, prin toate ideologiile cu putință. Revoluționar înverșunat, dârj și nedrept, apără­tor al muncei, împotrivă capitalu­lui, antimilitarist convins, și impe­tuos, după ani de ciocnire cu reali­tățile vieței și cu suprema lege a salvării Patriei, el își filtrează convingerile extreme ca să spun­ sine cu acelaș suflet și cu o ardoare înzecită, Franța mutilată... Prezi­dent și ministru în douăzeci și cinci de guverne, Briand, figura dominantă printre dominantele fi­guri de la Geneva, nu se sfiește să mărturisească ceea ce pentru piticii de pretutindeni, ar fi fost socotit ca o micșorare... Să spună că a debu­tat ca ziarist, și că în ziaristică a învățat să vadă și să priceapă­ ln culmea gloriei, a prestigiului, a unei strălucite cariere, Briand e mândru că a pornit ca simplu re­porter de fapte diverse... Cum zâm­besc, ori vor zâmbi găunoșii poli­ticei noastre, față de modestia de­butului marelui Briand... Dar în gestul acestuia rezidă înalta lui disciplină și superioara-i înțele­gere. D­­itih BRIAND Cronica externă Guvernul din Sofia a făcut car­tel electoral în vederea apropiate­lor alegeri cu organizațiile refugia­ților dobrogeni. Vor candida pe listele guvernului șase din condu­cătorii acestor organizații în jude­țele: Rusețk, Șumla și Sofia. Pâ­nă acum s-a fixat candidatura lt­­colonelului N. Keamnetikoi și avo­catului Ivan Ivanoff. — Urmând exemplul Franței, I­­talia ne va face și ea o dovadă de prietenie, trimițând în apele noas­tre o escadră navală. Flota va sosi la Constanța Dumi­nică 8 Mai. — Ministerul de interne francez a adresat prefecților o circulară prin care interzice orice ia­nifes­­tațiuni și cortegii pe străzi, în ziua de 1 Mai. O supraveghere deose­bit de riguroasă va trebui să îm­piedece orice propagandă împotri­va armatei.­­ Din inițiativa comisiunii re­­parațiilor, conferința delegaților României, Jugoslavia, Franței, An­gliei, Olandei și Germaniei în co­­m­isiunea internațională a Dunării a încheiat două acorduri, fixând condițiunile de reluare și de orga­nizare a serviciului împrumutului ungar­­ la sută aur din 1895, cu­noscut sub denumirea de împru­mutul Porților de Fer. Delegații României și Iugosla­viei au semnat sub rezerva ratifi­cării ulterioare din partea guver­nelor lor, mai ales în ceea ce pri­vește clauza prin care aceste gu­verne ar trebui să garanteze insu­ficiența eventuală a­ proxim­atia ta­xelor.­­ Se anunță din Paris că trata­tivele franco-ruse privitoare la da­­toriile rusești antebelice vor fi­­ r­­tuale, probabil, in cursul săptămân­nei viitoare. In cercurile oficioase se constată un progres netăgăduit in ttanifi­­vele urmate. Guvernul sovietic a făcut propu­nerea ca, în locul plăților anuale oferite anul trecut, în sumă de 10 milioane de franci, să facă plăți a­­nuale de 60 milioane de franci. A­­ceastă cifră este totuși considerată încă ca insuficientă de către cercu­rile franceze. Francezii cer ca mi­­nimum de plăți anuale suma de 75 milioane de franci. — Conferința Micii înțelegeri se întrunește tn ziua de 12 Mai în stațiunea balneară Jachymov în Boemia. Vor lua parte toți trei mi­­duri trei zile și, în afară de situa­­țiunea internațională, se va discu­ta politica dunăreană. Conferința va dura până la 14 Mai.­­ Se crede că pe la începutul lunei Iunie va avea loc o nouă con­ferință româno-rusă, de data acea­sta la Kiev. —*Fostul prim-ministru elen, ge­neralul Pangalos, va fi internat într’o fortăreață din insula Halfa, pentru a se tăia astfel orice putin­ță de comunicare între el și parti­zanii săi. Măsu­ra a fost luată în urma descoperirii unor nouă pro­­ecte de complot, puse la cale de că­tre partizanii fostului regim. Ro­ul Ministerului Sănătate! Ka gaa^iiBaasBasgsasemsaB Un confrate, aduce în discuție, și bine face, problema locuințelor și hranei în localitățile de băi și de aer. E adevărat că pe alocuri, se mani­festă o bolnăvicioasă pornire a spe­culei cu orice preț. Dar, după noi, de această urmare a prețurilor nu se pot plânge mai cu seamă cei cari o provoacă, — și uneori printre aceștia nu sunt, nici proprietari de case, nici restauratori. Se cunoaște cazul unei localități climaterice, în care, foarte multe vile rămăseseră neînchiriate... Un val de vilegiaturiști dornici, și valul scum­­petei a întrecut chiar pretențiile pro­­prietarilor, în paguba celor cu pun­gile mijlocii. Și apoi, aglomerația din unele puncte, ne dovedește că în mul­te altele, nu e apă, nici lumină, nici șosea ca lumea ? Nu mărturisește oare lipsa de grije gospodarească a atâtor primari aleși, ori numiți de guvern ? Dar pe lângă prețurile camerelor, și ale listelor de mâncare, o chestiu­ne esențială se ridică acum, în aju­nul plecărilor spre aer, spre odihnă, spre sănătate... E chestiunea curățeniei vitelor și camerelor. E problema esențială a desinfecției încăperilor pe unde bol­­navii au trecut în serii... Ministerul sănătăței are rostul să se ocupe de această latură amenin­țătoare, de primejdia socială a răs­­pândirei maladiilor grave... Așteptăm să înceapă opera aceasta, — căci dacă cu specula ne-am obișnuit, mă­car cei cari pleacă la aer curat ori să-și recapete sănătatea, să fie scu­tiți de primejdia unor odăi contami­nate. Mai cu seamă, că pe alocuri, întregi localități au fost complect molipsite de tuberculoză, numai fiind că autoritățile n'au luat măsuri din vreme ca să izoleze pe vizitatorii su­ferinzi, de populația sănătoasă, E vremea ca ministerul sănătății să înceapă , ----------- ------------­ Recepția de la Legația română din Roma Roma 29 (Rador). — D. ministru Lahovary a oferit ori­­n saloanele Legației o recepție în onoarea es­­cursioniștilor de la liceul Spiru Ha­­ret din București. DE PRETUTINDENI Protecționismul în Rusia Ziarul „Pravda”, anunță: Comi­­siunea centrală de control belo­rusă, făcând o anchetă la institutul bela­­rus de statistică din Minsk, a des­coperit un protectionism ne­mai po­menit. In serviciul acestui insti­tut au fost primite numai rudele funcționarilor superiori. S-a descoperit un grup de 55 rude, care a concentrat în mâi­­nele sale cele mai de seamă func­țiuni din institut, încă un ținut necunoscut în oceanul înghețat La institutul hidrografic princi­pal de la Leningrad a fost găsită zi­lele acestea o hartă veche din anul 1764. Ea a fost alcătuită de naviga­torul rus, Andreev, care a întreprins o călătorie în Nord, pornind de la in­sula Urșilor Pe hartă sunt desenate contururile enigmatice ale unei re­giuni necunoscute, pe baza cărora se deduce că în partea răsăriteană a oceanului înghețat, afară de fosta „Țara țarului Nicolai“, descoperită de Wiikycki în 1913, se mai găsește o­ Insulă nedescoperită până în pre­zent. In apropierea locurilor desemnata pe hartă, Wiikycki a constatat imen­se grămezi de ghiață, Împrejurul cărora marea este curată. Aceasta dovedește că fundul e aproape, sau că vre­ o insulă se găsește în apro­piere. Institutul hidrografic a organizat o expediție, care să cerceteze da aproape aceste locuri. Ea va porni în timpul cel mai apropiat. Plata impozitului pe lux și cifra de afaceri pe luna Aprilie In legătură cu impozitul pe lux și cifra de afaceri, care, începând de la 1 Mai urmează a se percepe conform nouei legi, Ministerul de Finanțe comunică că contribuabilii cari datoresc acest impozit pe lu­nile anterioare, inclusiv Aprilie — deși nu ar mai fi supuși la acest impozit după data de 1 Mai a. c­.— sunt obligați a plăti impozitul în cursul lunii Mai, în zilele și con­­dițiunile stabilite până acum. Grădina zoologică a Regelui Bul­gariei există de aproape 30 ani și atrage numeroși vizitatori din capi­tală și din provincie, întemeiată de țarul Ferdinand și întreținută cu dragoste de fiul său, Regele Boris al III, a putut să des­­volte și să devină cel mai frumos și mai bogat institut de acest gen in peninsula balcanică. Grădina zoologică de la Sofia con­ține în deosebi specimene ale faunei bulgare; în acelaș timp se găsesc acolo animalele cele mai interesante și mai rare din întreaga lume. Gră­dina este deschisă pentru public de trei ori pe săptămână, permițând astfel fiecăruia să vadă variațiunile sumei animale, adunate într un sin­gur loc. Toate animalele grădinei zoologice, în număr de aproape 5000, reparti­zate în cuști special amenajate și în­grijite în mod deosebit, prezintă cel­ ea veci­i mai mare interes pentru specialiști, cât și pentru public. La intrarea in grădină, atențiunea vizitatorului este atrasă de șerpii și iezard­ii cei mai groși așezați în cuști amenajate de așa manieră ca să reproducă condi­țiile de viață din natură, a acestor bufnițe și cucuvae. Din vulturi cei dobitoace Acolo se găsește Șopârla și Zamenis, cel mai mare din șo­­pârlele indigene. Tradiția populară spune că se găsesc în Bulgaria șo­­pârle de dimensiuni enorme, cari „beau lapte de vacă și se îndrăgos­tesc de fete”", etc. Dar natural tradi­ția populară nu corespunde reali­ta­ței. In grădina zoologică se poate vedea cel mai mare specimen al aces­tei spețe, dar ale cărui dimensiuni sunt departe de a fi așa de conside­rabile cum se descrie legenda po­pulară. Tot acolo se poate vedea șarpele de mare reprezentat prin numeroase varietăți. In aceleași cuști cu șerpii de mare și șopârlele, trăesc nume­roși lezard­i, cari le servesc de hra­nă, cel mai frumos din Iezard și de acolo este lezard-ul verde. Într-o cușcă specială se găsesc mai multe specimene și cel mai mare lezard apod, răspândit mai ales pe litoralul Mării Negre în regiunea Burgas. Afară de reptilele țarei, se găsește crocodilul Americei crescut în gră­dina zoologică și ,măsurând actual­­mente 1,50 în lungimme — după rep­tile, vizitatorul trece în lumea cea mai interesantă, la cuștile conținând 7 — 8 maimuțe din Asia și Africa de mărimi diferite Acolo și vede Macacul, maimuța ide Java, Capuci­nul și altele. Trebue de semnalat faptul că grație îngrijirilor exce­lente ale direcției gradinei zoologice, una din maimuțe, a născut un pui bine desvoltat, fapt foarte rar in gră­­dinele zoologice, deoarece maimuțele se reproduc foarte greu In captivi­tate. Lângă maimuțe e un mare nu­măr de mamifere superioare carni­vore : o superbă pereche de lei de Barbaria, un leu băt­rin de Mesopo­tamia a cărui siluetă, impune respect și inspiră teamă; apoi un leopard cu ochii infectați de sânge, urșii de Ma­­sfizia, pisica de Angora,­­șacalul de Mesopotamia și multi alți reprezen­tanți de carnivori exotici. Nu mai puțini teribili sunt carni­vorii Bulgariei din care citez: urșii, lupii, vulpile, șacalii, pisicele săl­batice. Grădina zoologică posedă aproape toate speciile de herbivore indigene și exotice. Din acestea din urmă men­ționez, bisonul american, o specie care acum o sută de ani se găsea în turme numeroase pe câmpurile fără margini ale Americei de Nord și din care nu a mai rămas decât vre‘o mie de vite păstrate în parcul Național din Statele­ Unite. In pădu­rea de lângă Țarska Bistrița trăesc patru specimene de acest animal pe cale de dispariție. Bisonul european are acelaș destin, de fapt după răz­boiți n‘au rămas decât 70 exemplare in Caucaz, cari după informațiile primite n‘ar fi fost cruțate de bolșe­vici. Grădina zoologică posedă de ase­meni un Jack de Tibet, animal cu părul lung. Se pot vedea încă: lame­le de A­­merica, animale domestice în țara lor, o capră și un dromader, animale de lucru, antilope de India, cerbi me­diteraneeni cu coarne larg ramifica­te, crescuți în Bulgaria în pădurea Ivru­cului lângă Plovdiv, zebre, rangu­rul de Australia, elefanții ținuți în parcul reședinței regale de la Urania lângă Sofia, etc. Printre erbivorele indigene cele mai importante sunt: cerbul aproa­pe dispărut din munții de acolo, că­prioara, capra sălbatică, bucul. Pa­sările sunt cele mai bine reprezen­tate în grădina zoologică, unde se găsesc adunate toate pasările intere­sante din lume Pe primul plan, câți­va papagali mari, multicolori, cari atrag publicul prin țipetele lor ase­mănătoare vocii omenești, un aram­ roșu și altul galben și albastru, mi­ca peruchus de Australia a căror ve­s­elie din primăvară și vară, animă tot din împrejur. Păsările cântătoa­­re se găsesc într'o cușcă specială, mai cu seamă canarii și alte păsă­rele din țările calde, din care unele își fac cuiburi cu multă artă. Printre păunii grădinei zoologice, acei de Java sunt cei mai frumoși. Din pă­sările călătoare, care sunt reprezen­tate printr-un număr restrâns de specimene, noi găsim, becațe, dife­rite specii de pescăruși, berze și grues. Printre acestea din urmă tre­bue menționat în raport cu marea lor frumusețe, grues de paradis, din Africa de Sud, marea grues de In­dia cu capul roș, ca și elegantele pa­sări de Imundia, aceasta a și fost dresată să danseze de directorul gră­dinei zoologice Bazinurile grădinei sunt populate de lumea bălților gâște, rațe, lebede, pelicani și alte păsări de baltă. Prin­tre răpitoare se văd vulturi, șoimi mai important este vulturul bărbat, acvila regală, vulturul alb, etc. toar specii indigene și câteva spec­ii strei­ne. Fazanii prezintă cel mai mare in­teres. Principalele varietăți de fa­zani de China, de Japonia, de Indii, de Mongolia, crescuți acolo; fazanul regal, fazanul de avar, fazanul ar­gintat, fazanul de Mongolia, etc Pe­nele lor m­ulticolore formând toate culorile spectrului fac admirația vi­zi­tatorilor. Toate animalele grădinei zoologice sunt perfect instalate și îngrijite. Grație marelui interes pe care o poartă Regele Boris III și grație fon­durilor pe care le afectează în fieca­re an a făcut posibilă, anul trecut, achiziționarea de prețioase și nu­­meroase exemplare de animale exo­tice. Prin organizația sa, prin nu­mărul și valoarea spețelor pe care le posedă grădina zoologică este u­nică în Balcani. Traducere de S­GI1EORG1110

Next