Neamul Românesc, iunie 1927 (Anul 22, nr. 56-71)

1927-06-02 / nr. 56

NEAMUL ROMANESC Prim-Redactor N. GEORGESCU Director N. IORGA ANUL AL XXI Lea No. 56 . REDACȚIA I­ntr. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. R 3 LEI­I ADMINISTRAȚIA * Str. Parlamentului No. 8 Tele­fon 12/60 1 JkŐT­i­­­ fu V -Joi 2 Iunie 1927 O mărturisire Am fost visitat ieri de d. ministru al Palatului, care mi-a comunicat din ordinul Suveranului că d. general Averescu a fost însărcinat să formeze un guvern național și că sunt rugat să-l fiu In ajutor. Sunt cuvintele înseși pe care le-am auzit. La această comunicație am răspuns că posibilitatea acestui guvern, — care nu se poate înțelege decît ca o formațiune trainică, avînd o misiune de îndeplinit, acela de a uni cu tot ce e sănătos în trecut tot ce pretinde viitorul acestei țeri — ad­rnă de la cumințenia șefilor de partide. Nimeni nu trebuie să creadă nici în genialitatea, nici în rolul providențial al său, nici in dreptul exclusiv pe care și l-a cîștigat partidul său, ci fiecare trebuie să-și dea sama că el insuși și partidul pe care-l conduce nu înseamnă decit puțină bunăvoință pentru a sprijini ceasurile cele grele ale țerii. Cu această condiție se poate ceva. Fără aceasta nu avem decît tristele posibilități, ale incoherențelor și u surpărilor. Sper Insă că instinctul național, al cărui purtător de cu­rând a fost Regele însuși, va vorbi în inima tuturor mai tare decît șoaptele ispititoare ale ambițiilor rele. N. IORGA Pentru salvarea comunelor maghiarizate Mărturisesc, fără exagerare, că rare ori în vieață am simțit o mai puternică jale ca în fața Români­lor din comuna fruntașe ardelea­nă Miercurea-Nirajului (jud. Mu­reș), cari stăteau cu gurile par­că pecetluite, vorbindu-ne numai din ochi și gesturi, în fata noastră, a congresiștilor, Ligii Culturale, că­rora ni-au ieșit întru întâmpina­re cu steaguri și flori. Neputându-și arăta dragostea prin graiul strămoșesc, au îndem­nat pe primarul lor, un inimos român, să ne vorbească și acesta ne-a vorbit... în ungurește. Cineva mi-a tradus: suntem 2/3 din sat români, biserica nu-i ter­minată, școală avem dar e ma­ghiară plătită de statul românesc, cu 3 învățători și director, toți un­guri. Suntem ca orbii cari simt lumina soarelui, dar nu o pot vedea. Așteptăm un Mântuitor, care să ungă cu tină ochii noștri, să ve­dem. Energicul și luminatul patriot care e d. Iuliu Codarcea, pretorul, ne spunea că în toate comunele din jur situația e identică. Așa în: Mureșeni, Cristești, Un­­gheni, Crăciunești, Boteni, Gălă­­țeni (pierdut tot satul), Sf. Troiță, Eremitul, Sovata, Cioc, Pădureni, Sf Andrei, Tâmpa, Iobăgeni, etc. etc. Nu ne venea să credem. Și to­tuși este aceasta, mai tristă de­cât orice închipuire. Și ce s'a făcut pentru îndreptarea răului? Când partidul maghiar organizează poli­ticește pe Ciangăii de la noi, cari uitaseră că sunt unguri, noi să lă­săm și direcția școlilor ungurilor? Ce „clasă“ vor fi făcând ei, ce geo­grafie, ce istorie vor fi predând, ne închipuim, judecând după dezas­trul rezultat pentru noi. E nevoie de măsuri grabnice. Plugăm și pe această cale pe d. mi­nistru Petrovici, să înființeze gră­dini de copii în toate aceste comu­ne, să ia direcția școalelor din mâi­nile ungurilor, să fie obligați pri­marii să oficieze căsătoria în lim­ba română, să trimită acolo învă­țători destoinici. Grădina de copii nu are rost de­cât în centre industriale și în cen­tre de felul acestor sate, cărora li s-a furat limba. De ce se îngrămă­desc fără rost aiurea? Rugăm ziarele, mai ales pe ace­lea cari au avut reprezentanți la dureroasa urare în limba streină a nefericiților Români din Mier­curea, să-și unească glasul cu al nostru și să ceară împlinirea grab­nică a măsurilor de nevoie. E timpul, credem, după 9 ani dela Unire, ca Românii, cari cer cu genele­­ de școală românească, să aibă parte de ea. E dreptul lor sfânt și datoria noastră categori­ci­­............... VIRGIL TEMPEANU Profesor împrumutul în An­­glia se va face Ia crcurile financiare se dă ca sigură realizarea împrumutului de zece milioane lire sterline care se­ tratează la Londra. Cu acest împrumut statul ar ur­ma să-și achite datoriile la Ban­ca Națională. De asemenea se vor achita și datoriile pe care le are Creditul Industrial la Institutul de emisiune. Sovietele mobilizea­ză contra Angi­ei Londra, 3 ®, (Hailer).­­ Ziarele anunță chiar Stock­­helm că Sovietele ar fi mobilizat ultimele cinci contingente. Sprijiniți opera de lu­minare pe care o duce LIGA CULTURALA Cumpărați biletele Lo­teriei pe care a organi­zat-o pentru a-și clădi casa ei de luminare a­ nea­mului. Biletele se găsesc la co­mercianți, la depozitarii R. M. SM la depozitele de ziare, la bănci. Biletele se pot cere și in str. Lute­rană No. 8 București. Pe lângă 519 câștiguri de ș­apte milioane lei, printre care unul de 2­ mi­lioane, unul de 1 milion, etc., contribuiți cu o mică sumă la scopul nobil al Li­gei Culturale. Un bilet: 40 lei. Din toata lumea Acesta este ultimul număr al „Neamului Românesc“ — atâta vreme cât vor dăinui îm­prejurările care au adus incalificabila confiscare de ori. E sub demnitatea mea să exprim opinii politice, cu un asemenea regim de presă. N. Iorga Chemare de „Ziua Eroilor" Opriți-vă o clipă­­ și cugetați la adevărul pios și îndemnul înalt o­­menesc al acestor rânduri. E vorba de glorioșii noștri că­zuți, din jertfa cărora a răsărit in­tregirea Neamului. Unii au murit în spitale, alții au putut fi îngropați cu grije chiar p­e câmpul de luptă, cei mai mulți și-au lăsat însă leșurile lor— fără nume— sub o mână de țărână aruncată în grabă. Și locurile acestea sfințite — în care trupurile lor s'au plămădit cu glia strămoșească­ — n'au fost în­semnate nici cu o cruce, umil semn, pe care ultimul creștin și-l pune la căpătâiul locașului de vecinică o­­dihnă. Gânditi-nd­ că tot temeiul vieții voastre de azi — așezată pe temelii trainice — se­­ datorește, în prim rând, acelora, care zac dealungul munților, plaiurilor și drumurilor noastre fără un semn la căpătâiul Vremurile sunt grele, iar nevoile Țării — secătuită de vitregia răs­­boiului — multe și mari. Ajutorul Statului fără sprijinul ce­tățenilor nu-i îndestulător. Dați obolul vostru neprecupețit pentru eroii noștri, cu gândul că, în locul în care a căzut un luptător și o viață de om s'a stins, s'a pus și cu ajutorul vostru un semn pentru cin­stirea lui, a națiunii și a voastră. De „Ziua Eroilor“ — sărbătoare închinată lor — răspundeți cu priso­sință la chemarea societății ,,Mor­mintele Eroilor", care se îndreaptă către voi cu gândul că nu o ve­i lipsi de sprijinul vostru. Purtați cu mândrie insignele, ce se vor împărți în această zi de socie­tate — drept mărturie vie că știți să cinstiți eroismul ostășesc — și dați­­vă obolul vostru cu sufletul deplin mulțumit că v'ați îndeplinit o înăl­țătoare îndatorire. Hotarele morții nu poartă peceții deosebite: ofrandele se primesc și semnele la căpătâiu vor fi puse fără vreo deosebire de religie sau națio­nalitate. Președintele Soc. „Mormintele Eroilor“ DR. MIRON CRISTEA Patriarh al României Guvernamentalii TiruanirinT' 11 in­ ■ [UNK] se agită PARLAMENTARII GUVERNA­MENTALI LX bucurești Împrejurările politice au produs ferbere în rândurile averescane. Ca să nu riscăm și pentru acest număr demersurile ilegale ale d-lor comisari regali, credem că motivul pentru care politician» guvernamentali sunt în exod spre București, este posibilă plecarea guvernului. Invitația regală, de care vorbește șeful nostru, d. N. Iorga, în pagi­na 1-a a acestui număr, cons­tine de­sigur motivul agitărei guver­nanților. Ei afirmă că d. general Averescu va refu­za categoric orice colaborare la un guvern al tutu­ror partidelor. Ei adaugă că în ori­ce caz, majoritățile vor da vot de blam ori­cărui alt guvern. Pe de altă parte, numeroși frun­tași averescani critică violent și fățiș, pe d. Octavia­nu Goga, ale că­rui veleități de conducere exclusi­vă, au izolat complet Partidul Po­porului, a­le cărui veleități de a fa­ce singur față grelelor împrejurări de astăzi, s'au dovedit și se vor do­vedi exagerate. Așa că, e foarte probabil că re­tragerea guvernului, să producă și o adâncă ruptură în rândurile averescane. De sigur că Salonul Oficial așa cum s-a organizat azi, nu are nimic de obiectat și mai ales când în jurul său pătrund elemente de valoare ar­tistică reală — obiectivi — preocu­pați numai de prosperarea artelor plastice, proprie pământului și nea­mului nostru. La 17 Aprilie a fost deschiderea oficială. In cuvântarea de deschide­re, vice-președ­intele salonului, d. Teodorescu S. loan, a învederat ten­dința juriului și deci scopul Salo­nului, de a descătușa arta de influen­ta covârșitoare din apus și a stator­nici prin aceasta, o tradiție proprie artei noastre. Mai departe a spus că la judeca­ta lucrărilor prezentate s'a proce­dat la o minuțioasă examinare și selecționare, călăuzindu-se de spiri­tul larg de a admite toate mani­festările de artă, în care s-a găsit afirmat un puternic sentiment de sinceritate, simțire artistică și știin­ța realizării teh­nice, conchizând, că are credința că a ajuns prin salo­nul de azi la sinteza sensibilităței noastre plastice. Ori tocmai părțile subliniate din expunerea de mai sus, nu cores­pund adevărului pentru că la judeca­rea și primirea lucrărilor nu s-a ți­nut seamă nici de venerabilii munci­tori ai artei, unii premiați de mai multe ori la­ saloanele trecute, deci consacrați în artă cu lucrări serioa­se, nu s'a ținut seamă, nici de lu­crările în care s'a putut și se poate vedea de oricine, acel sentiment de sinceritate, acea sinteză de sensibi­litate artistică căutând să le respin­gă complectând Salonul cu lucrări ce in majoritate sunt iluzii de artă— artă decadentă. S'a accentuat lipsa de la acest sa­lon cu lucrări de ale venerabililor, tocmai când juriul a fost mai puțin sever, mai indulgent față de aceas­tă categorie, făcăndu-li-se o favoar­­e pentru munca lor din trecut. A­­ceastă indulgență au dovedit-o î­­n ce mă privește resping orice fa­voare și resping aprecierea severă a unui juriu, care nu este sever cu el însuși. Sculptor C. G. MIHAILESCU Păreri libere atonul Oficial .naBrSI D.OCTAVIAN GOGA autorul „Mustului care fierbe“ membru al Sindicatului Zia­riștilor, și ministru de interne, care confiscă mereu ziarele. împrumutul in Germa­­nia întâmpină greutăți­le unde mai înainte se punea mare preț pe tra­tativele încheierii unui îm­prum­ut în capitala Germa­niei, urmate acolo de d. I. Lapedatu, astăzi spe­ranțele încep să se piar­dă. Greutatea consistă în re­fuzul Germaniei de a a­­ranja chestiunea bilete­lor Băncii Generale în fe­lul cum înțelege statul ro­mân. Cercurile oficiale ger­mane doresc ca această chestiune să fi regulată prin diferența dintre do­bânda uzuală și cea pe care înțeleg să o acorde special acestui împru­mut. Totuși d. I. Lapedatu persistă și se străduește să obțină... împrumutul, după ce va fi lichidat ches­tiunea biletelor Băncii Generale. ------ ^ | »■ ■ — Salarii de mizerie [UNK] ■ ■­ Destăinuiri dureroase, fugare și câteva rânduri scrise cu lacrămi... Se plătesc, la Banca Națională, chiar la Banca Națională , sala­rii de mizerie... Lefuri, de la 1800, la 2000 Iel lunar !­ Nici măcar me­dicamente nu se dau slujbașilor modești, și suferinzi. Nici umbră de gratificații, care se împart pe alese... Nici o nădejde de locuință modestă, așa cum au obținut sluj­bașii atâtor alte instituții pros­pere, ca răsplată a muncei și ones­­tităței lor... Iar funcționarele, și mai vitreg salariate deși au ve­chime de peste 15 ani!! Și încheerea. ,,Poate trăi cineva, în chip cins­tit, cu aceste lefuri“? Noi nu răspundem. Și am fi dor­nici să ni se dea o lămurire dacă lucrurile nu sunt așa... » «■ Primirea lui Lindbergh la Londra Londra 30 (Rador).­­ Lindbergh a aterizat ori la aerodromul Croy­don, salutat cu ovații nesfârșite de peste 100.000 asistenți. Toate perso­nalitățile conducătoare din aviație și ambasadorul american Hough­ton au felicitat călduros pe Lind­­bargh, care astăzi va fi primit de rege la Buckingham. ia Ulmi MIM In cursul acestor doi sau trei ultimi ani când Muzeul Bizantin atinge o înaltă treaptă din toate punctele de vedere el se îmbogăți și continuă a se îmbogăți cu dife­rite comori. Odinioară, acum vre-o treizeci de —abia se găsise de cuviința, și nu fără oarecare repugnantă să se ce­deze în Muzeul Național a antichi­tăților clasice, un colțișor pentru colecția bizantină, croită de eforii unui grup de câțiva amici entu­ziasmați de artă creștină, constitu­ind „Societatea Creștină” și toți membrii desfășurară, în anii care urmase o mare activitate, pentru studiul arheologiei bizantine și o­­crotirea monumentelor bizantine. In această epocă depărtată, este adevărat, trebuia să ai destul cu­raj pentru o întreprindere care nu era după gustul publicului și mai ales nu era de­loc favorizată de majoritatea oamenilor de știință cari aveau supremația în direcția afacerilor arheologice ale țării. Aceștia, neavând de loc interes decât pentru antichitățile clasice, se arătau chiar ostili, câteodată, la tot ce era „bizantin”, considerat ca nereprezentând nici o valoare, comparat cu resturile splendide ale antichității hisenice. Și-i sigur că timpul a trecut îna­inte de a se hotărî la noi a recu­noaște că drepturile suverane ale bunicilor nu puteau combate drep­turile părinților națiunei grecești moderne. Acropola ateniană nu a avut nu­mai perioada artistică arhaică și epoca ei clasică între secolele al IV-lea și al VII-lea înainte de Hr. ci de asemenea, perioada sa artis­tică bizantină a secolelor al VI-lea până la al XV-lea după Hr. Dar mai multe monumente din această perioadă, au lăsat în ciu­da devastărilor turcești, un mare număr de părți arhitectonice, pe care le-am cules de pretutindeni, unde le-am găsit cu multă îngri­jire. Grinzi de de-asupra ferestrelor, arhitrave, arcuri, diferite orna­mente sculptate erau risipite prin­tre dărâmăturile antice ale Hero­­polei. Numărul sculptorilor la fel, aparținând ruinilor câtorva bise­rici bizantine din orașul de jos­­își găsise loc de asemenea în sub­teranele Academiei din bulevardul Universității. Pentru tot acest pre­țios material găsise un azil în ve­chiul templu al lui Teseu, care servise odată de Muzeu clasic îna­inte de inaugurarea noului Muzeu Național din zilele noastre­­„Theseon” este în realitate, tem­plul contemporan Partenonului pentru cultul combinat a Atenei și al lui Hephaistos : scutit de ori­ce obiect clasic, în el se stabili pri­mul Muzeu Bizantin al Atenieni­­lor, demn de numele său. Câteva icoane în stil bizantin din secolul după căderea Constantino­­polului (1453) și câteva sculpturi importante în stil franco-grec (sec. XIII—XV) scoase de ruinele bise­ricești de la Atena, se adăugară apoi colecției din acest Muzeu, Îmbogățită cu câteva achiziții noi, tot așa de interesante. Totuși era o piedică in activita­tea acestui cerc ușor de intelectuali, lipsind planul de lucru și dispu­nând de prea puține mijloace. Lip­sea arheologul specialist adânc i­­­nițiat în știința bizantină, care ar fi concentrat sforțările prede­cesorilor săi pentru a dirija lucrul lor într-un spirit superior și cu o metodă științifică mai savantă, spre ajungerea scopului său. In adevăr în acel timp,, se forma la Atenieni o nouă Societate ști­ințifică a Bizantinilor „Societatea de studii Bizantine”, care a putut reuni în sânul său un număr con­siderabil de savanți și cari se di­stinseseră prin publicarea de dife­rite subiecte după puterile lor de muncă. Ea a putut lărgi imediat cercul erudiților interesați în cântările bizantine și în același timp contri­bui atât cât îi era posibil, prin con­­ferințe foarte frecventate de pu­blic, așa că gustul pentru arta bi­zantină se propaga în toate clasele de intelectuali ai acestei țări. Această lucrare cu totul recentă, e opera eminentului Efor al antichi­tăților bizantine, d. Gheorghe Soti­­riu, căruia în cele din urmă i se promise catedra de profesor de istorie și artă bizantină la Uni­versitatea din Atena, un om bine cunoscut, prin publicațiile sale sa­vante, în toate cercurile de Bizan­tinologi în Occident. D. Sotiriu, in colaborație cu câ­teva persoane distinse, luă în mâi­nile sale abile direcția săpăturilor și a tuturor speciilor de cercetări bi­zantine și hotărî în afară de acea­sta ca scop principal a activității sale, reorganizata cu desăvârșire­a Muzeului Bizantin din Atena. (Tradus din „Messager d’Athe­nes” de Belena Beloi­u, școala de misionare). Pentru aviația —IPME—1 ii­m N­T națională Inițiativa luată de a se strânge un fond pentru aviația națională prezintă o mare importanță și o necesitate imperioasă față de pre­gătirile de războiu ale dușmanilor noștri. La o astfel de activitate tre­­bue să colaboreze și să continue toți cetățenii cari trăesc pe pămân­tul țării noastre și cari se folosesc de bogățiile ei, pentru a o putea apăra în vreme de primejdie. Astăzi, mai mult de­cât ori­când, Românii sunt în stare să facă ori­ce jertfă pentru­ apărarea țării ; toți vor sări să pite mână,de la mâ­nă pentru ajutorul aviației națio­nale. Dar pentru ca comitetele socie­­tatei de aviație să aibă succesul dorit, trebue ca activitatea lor să cuprindă acel adevăr sfânt al pa­triotismului. Cinstea care are un înțeles destul de complicat. Cu această ocazie am auzit vor­­bindu-se mult despre lipsa de în­credere a poporului și chiar luân­du-se în ironie fapta. Trebue să fim sinceri, că ai noștri sunt și buni și răi, și tot răul spre bine se întoarce unde este înțelepciune. Trebue să dispară lipsa de incre­­dere a cetățenilor. Pentru aceasta, cred că ar trebui să se publice prin ziare sumele din fiecare sat, oraș și județ. Fondurile să fie anuale adică să se cumpere în fiecare an aero­plane , fără a se prelungi 2—3 sau 10 ani strângerea fondului. Aeroplanele procurate în fiecare județ să fie vizitate de câte un re­prezentant al comitetelor. In comitete să fie aleși cetățeni din toate ramurile de activitate. La întruniri nu poate lua parte tot poporul, de aceia trebuesc aleși 2—3 membri din comitet cari să meargă din casă în casă pentru strângerea cotizațiilor cu chitan­țier în regulă. Membrii comitetelor vor găsi mai bine modalitatea pentru a în­lătura lipsa de încredere. Pentru a face tăria țării ne tre­buesc : aeroplane, armată bună, flotă, dar mai presus de toate ne trebue tărie morală. Aceasta este temelia țărilor cu o viață lungă. Fără aceasta, totul se spulberă. DAFINA POPESCU Institutoare Râmnicu-Sărat O EXPOZIȚIE A GARDE­ROBEI FAMILIEI IMPE­RIALE RUSEȘTI In palatul „Alexandru” din „Detske Selo” (înainte Țarskoe Selo) care a fost preschimbat în Muzeu, s’a deschis zilele acestea o expoziție a garderobei familiei im­periale rusești. Printre haine se a­­flat și uniformele țarului Nicolae II, ’’diferitele uniforme militare ale fos­­tu­lui moștenitor al tronului Alek­­htei precum și hainele obișnuite și y de gală ale țarinei și fiicelor ulti­­chiului țar. (Ceps).­ ­SUSPENDAREA CELUI MAI VECHI CU ZIAR DIN LUME . Dupa cum anunță „Nouvelle b­­­raire” și-a întrerupt apariția zia­­r­ul chinez „Cin Parv”, de­oarece în actualele împrejurări din China Scoaterea lui regulată este imposi­bilă. Ziarul apare de 600 ani, fiind cel mai vechi organ informativ din lume. (Ceps). UN CONGRES MONDIAL DE AVICULTURA America care deține recordul în atâtea direcții, iată că deține și re­cordul în avicultura. Numai în Canada cifra popula­ției avicole se ridică la faimoasa cifră de 50 milioane păsări a căror producție în ouă ne dă o sumă copleșitoare de 58 milioane dolari.­ Cu atât mai mult cu cât această cifră se repartizează la cele 10 mi­lioane locuitori pe cari îi are Canada. Industria agricolă canadiană se desvoltă pe zi ce trece, grație rezul­tatelor satisfăcătoare, cari fac să recruteze noi adepți și grație per­fecțiunea metodelor de creștere, a fermelor modele și mai alea api­cultorilor oficiali ai guvernul­ui­, a metodelor științifice precunizate de Institutul agricol oficial. Primul congres de avicultura a avut loc în 1921 la Haye, al doilea în Spania la 1924 și acum se ține­l treilea la Ottawa. DESCOPERIREA UNOR NOUI RAZE Exploratorul Bord din Moscova, a făcut zilele acestea experiențe cu o rază descoperită de el care are proprietatea de a străbate ceața. Se crede că această descoperire va micșora mult pericolul ceței în na­vigația maritimă și aeriană. In timpul cel mai apropiat descoperi­rea lui Berd va fi experimentată pe mare. (Ceps). LUPTA CONTRA VALULUI LA FEMEILE MUSULMANE In Uzbekistan campania pentru desrobirea femeii și portul feței descoperite continuă cu succes. In ultimele zile numai într’o singură regiune Samarkand peste trei mii femei au lepădat vălul. S’au înre­gistrat­ și câteva omoruri săvârșite de bărbați cari nu voiau să îndure ca fem­eile lor să se arate în pu­­riíific cu fata descoperită. (Ceps). FEMEILE MAHOMEDANE RE­GRETA POLIGAMIA Din Constantinopol se anunță că în baza datelor statistice s'a consta­tat că în 1926 s'a înfăptuit acolo de 6 ori atâtea sinucideri decât ln alți ani. Au crescut în special numărul sinuciderilor femenine în timp ce nu­mărul sinuciderilor masculine a ră­mas aproape neschimbat. Creșterea sinuciderilor femenine ar fi pricinui­tă de interzicerea poligamiei. CONCEPȚIILE CIUDATE ALE ESCHIMOȘILOR CANADIENI ASUPRA CĂSĂTORIEI Exploratorul Chiristian Leden a petrecut mai mult de trei ani prin­tre eschimoșii canadieni. A studiat în mod amănunțit viața, ideile și in­stituțiile acestora. In acest timp el a observat lucruri deosebit de inte­resante. La dânșii căsătoria se con­tractează imediat după nașterea co­piilor, adică părinții copiilor născuți hotărăsc căsătoria acestora. In ca­zul când copii se înțeleg după ce au devenit majori atunci căsătoria ră­mâne complect în vigoare. Bărbatul are dreptul să-și schimbe soția care i-a fost dată contra voinței sale și aceasta se face în modul următor: doi bărbați care nu sunt mulțumiți cu soțiile lor se înțeleg între ei pen­tru schimb și astfel se contractează o nouă căsătorie. Obligațiunea care prevede credința statornică între soți este absolut necunoscută la eschi­moși. La dânșii aceasta nu înseam­nă călcarea moralei, iar când unul își împrumută soția prietenului său consideră faptul ca ceva cu totul natural. Când unul pleacă pentru un timp mai îndelungat la vânătoare și nu și-a luat soția cu dânsul își poate împrumuta fără nici o ceremonie so­ția tovarășului său. Când doi bărbați se ceartă pentru o femee atunci o câștigă acela care dansează mai bi­ne în fața martorilor Cu toate astea se consideră la dânșii ca o mare ru­șine când cineva rămâne necăsăto­rit. Un bărbat necăsătorit nu se bu­cură la eschimoși de nici un drept. Când se observă un surplus de femei însăși părinții se îngrijesc de a le suprima tn guașă^r­^a ^ fi. După ani de agitație pentru fo­lo­sirea limbei esperanto în al­ace­­rile comerciale, ca limbă interna­țională șampionii acestei mișcări din Laren (Olanda), anunță că în cu­rând vor fi puși în circulație ba­ni tipăriți în această limbă. Ca unitate a acestor bani noui va fi piesa Spesmi­le, care va va­lora aproape 50 cenți americani. Banca care plănuește a pune în circulație acești bani noui, plănu­ește form­a unui consorțiu cu un ca­pital inițial de 100.000 spesmile. Se așteaptă că acești bani să fie folosiți de casele de publicitate experantiste. Eventual noua mone­dă va fi folosită pentru circulația internațională și nu va fi supusă fluctuațiunilor financiare, nici nu va suferi reducere la schimb. Bancnotele vor avea pe o parte fo­tografia Palatului de Pace de la Ha­ga, iar de ceailaltă fotografia lui ar. Zamehhof inventatorul acestei BANI ESPERANTO PENTRU UN PROCES CONTRA DARWi CIRCULAȚIA NALA INTERN AȚIO­ MSMULU1 IN POLONIA In Silezia superioară se va desba­te zilele acestea un senzațional pro­ces înaintea tribunalului din Piștin. Acest proces formează un caz ana­log cu cel care s'a petrecut la Day­­ton care a demonstrat școlarilor teo­ria lui Darwin in sensul că omul provine din maimuță. Copii au poves­tit la părinți cele auzite la școală, iar aceștia considerând faptul ca o atingere a religiei, au dat in jude­cată pe învățător nu numai înain­tea tribunalului, aducându-i vin», că prin prelegerile sale demoralizeaa­ză copii. Oriss nirațiunile județe­ne și prietenii noștri, sunt stăruitor rugați a trimite cotizațiunea lunară cu cari s'au înscris, d-lui juraiul Sosec, casier cen­tral al Partidului­­ 35, Spisi&El Casiaăîi în Gessisă, Bus« surest!»

Next