Neamul Românesc, iulie 1927 (Anul 22, nr. 73-93)

1927-07-01 / nr. 73

1V. PARtfAN Prin dispariția lui Vasile Pârvan, cultura românească su­feră una din cele mai grele pierderi, mai mult decât aceasta, una ireparabilă. Nu se va găsi nimeni care să unească darurile cele mari a­­dunate în cel care așa de răpede părăsește o glorioasă carieră : cunoștinți arheologice și istorice de o imensă bogăție, o rîvnă nesfîrșită alături de cea mai sistematică muncă, grija de cel mai neînsemnat detaliu alături de îndrăzneala celor mai înalte ipoteze. Toate făceau din el un arheolog privit ca egalul ori­cui în străinătatea cea mai cultă, înfățișează mai cu autoritate acest domeniu. Dar, inaugurînd și conductele cu un prestigiu atât de incon­testabil o nouă eră te istoria veche și preistoria țerilor noastre, el era încă mai mult. Talentele lui de Organisator erau excepționale. Dovadă cele două frumoase publicații periodice pe care le-a dăruit ști­inței mondiale. Dovadă mai ales crearea unui învățămînt al arheologiei din care a ieșit o întreagă pleiadă de tineri erudiți cu cari orice nație s-ar putea mîndri. Er­a­ și un scriitor de mari însușiri, căruia nu-i era teamă de nici una din cutezanțele modernismului pe care-l încântă. Fără a fi un filosof în sensul specialiștilor, mintea lui superi­oară obișnuia să răscolească problemele mari care pe atîția din noi ne încremenesc în atitudinea unei reverențe tăcute. Era unul din șefii tineretului asupra căruia avea o aproape mistică influență. Cuvîntul său cu profetice penumbre era primit în aceste cercuri ca al unui oracol. Și idealistul convins, cu gîcirea supranaturalului va fi el oare azi în stăpînirea tainei grozave care ni-1 răpește așa de curînd ? N. IORGA Noi adeziuni la acțiunea Partidului Național $1 la lupta politică a profesorului N. Iorga Cei cari au azvârlit un­dițele în apele noastre, au bine­voit să ne socotească rămași intri o „splendidă izolare“ care, firește, ur­ma să ne fie fatală... Scoși din luptă, arena politică ar f­i rămas acurtată numai de beneficiarii paterei zm­ulse prin teroarea des­­lănțuită și sus și jos, cu aceiași îndrăzneală. Nu­mai intermediarii de ca­ractere, și posesorii scon­tului imoral, aveau să con­tinue nesupărați dictatu­­ra oribilă care a sărăcit o țară bogată și indignează un popor cuminte. Din fericire, și pentru viața politică a Țorei, și pentru interesele ei esen­țiale, din fericire pentru instituțiile pe care politi­­cianii le sapă metodic, în scopuri de partid, opinia publică conștientă își în­dreaptă ca totdeauna, spe­ranțele ei spre profesorul N. Iorga și spre acțiunea de purificare a Partidului Național. Din această opinie poli­tică se desprind mereu e­­nergii noi, cari vin înflă­cărate la munca creatoare de sacrificiu și luptă, re­fuzând beneficiile imora­le ale politicei budgetelor. După înscrierile­­ recente a grupuri întregi de inte­lectuali din toate provin­ciile românești primim a­­c­um alte prețioase în­scrieri în Partidul Națio­­n­al. Domnule Președinte. Viitorul scumpei noastre patrii depinde de clarificarea atmosferei supraîncărcate, care în aceste vremi tulbure, prin țari trecem, plutește în mod atât de îngrijitor asupra noastră. Cuvântul răspicat și Hotărît al Domniei­ Voastre, prin care afi fă­cut să se întrezărească vremi mai bune, s’a impus întregului popor românesc. Entusiasmat de fiiuta neșovăel­­niică în cea mai gingașă chestiune națională, respectând curățenia mij­loacelor de luptă puse în serviciul unui sfânt ideal patriotic și admi­rând bogata și valoroasa D-voastră activitate științifică și literară, prin care afi făcut de atâtea ori față ro­mânismului și dincolo de hotarele­­ țării. Vă rog respectuos, să bine­voiți a dispune înscrierea mea în rândul luptătorilor Partidului Na­tional, pe care-l prezidați cu atâta competință. Primiți, domnule Președinte, ex­­presiunea deosebitei mele stime și considerațiuni, pe cari vi le păs­­trez. . ZăLan, 20 iu­nie 1927. GEORGE MATIEȘANU, prof. ' !. * Onorate d-le Profesor, In „statistica oamenilor cari măi vor încă o clitică occidentală, de sacrificiu și de devotament”, vă rog să binevoiți a păstra și pentru sub­scrisul un număr de ordine. Fără nici un gând ascuns, sau vre-o pretenție de orice fel și, toc­mai fiindcă suntem „în clipa, când, totul se speculează și se vinde”, îmi permit a solicita de la d-voastră onoarea de a fi, pur și simplu, so­cotit în rândurile celor ce — „cu inima curată și cu fruntea sus” — au intrat în luptă sub patriotica d-voastre conducere. Primiți, vă rog, ilustre d-le pro­fesor, cu bună voință, expresiunea devotamentului meu. 1927 Iunie 20. SICA GEORGESCU , Profesor din Craiova Mussolini a declarat că va continua opera de pace și liniște, pe care o urmărește în folosul Italiei și al lumei întregi. Tratat de neagresiu­ne polono-sovietic ? Paris, 29 (Rador). — Tri­misul special al ziarului „Le Matin“ la Varșovia a­­flă că primul ministru Pil­sudsky a dat instrucțiuni reprezentantului polonez la Moscova să comunice că Polonia nu admite să i se dicteze masuri de poli­ție, dar este dispusă să ne­gocieze cu Sovietele un tratat pentru stabilirea definitivă a păcei. Cores­pondentul ziarului „Le Mat­ri” observă că gestul mareșalului Pilsudsky pu­ne capăt tuturor legende­lor despre un complot an­­glo-polonez împotriva Ru­siei sovietice. Intervenția șefului guvernului polo­nez nu înseamnă însă suc­cesul neapărat al negocie­rilor. Pentru ca tratatul de neagresiune între Po­lonia și Rusia să poată fi realizat, va trebui ca gu­vernul sovietic să se deci­dă a se pune pe terenul Ligei Națiunilor. Pentru Polonia, aceasta consti­tuie o condiție „sine oua 4A r­f I­R­I LA DACIA Participanții la aduna­rea noastră de ori, au pu­tut înțelege, încă odată toată puterea de luptă și neî­nfrînsa dorință de mai bine, pe care le radiază Partidul Național. Dar, în acelaș timp, și deosebirea adâncă între zgomotoasele des­bateri ale atâtor „democrații" integrale, și liniștita ex­punere a nevoilor și lip­surilor țarei, a dorințelor ei de îndreptare fără vio­lențe și fără zguduire. Ne înțelegând să bene­ficiem din opera de poli­tică culturală, din acțiu­nea noastră de integral respect și de pază a pres­tigiului așezămintelor contopite în chiar struc­tura României întregite, nu alergăm după gălăgia cumpărată a orașelor. Nu chemăm nici pe rătăciții cari vin mereu dela sate, să umple sălile tuturor în­trunirilor, după ce au pri­mit prețul răcnetelor și oboselei, dela regi­spirii farselor oribile, numite „manifestații populare". Un singur mobil ne in­­deam­nă în lupta noastră , grijile de azi și de mâine ale unui neam întreg. Ne­voia unor alte metode și a unor alte țeluri,­­ pen­tru conducătorii Româ­niei. Pe cât suntem noi mai aproape de realizarea a­­ce­stei adevărate prefa­ceri politice, pe atât se simte în ajunul petrei dic­tatura trufașe. Ne mândrim de a des­chide largi drumuri de lu­mină în țara unde politi­ci­an­ii operează la adăpos­tul culiselor și în bezna ignoranței colective. Și suntem siguri mai mult ca ori­când, că o ac­țiune onestă, ca aceea a profesorului N. Iorga și a Partidului Național, va izbândi în ciuda tuturor calculelor, care ne indig­nează și a tuturor injuri­ilor pe care le respin­gem» Intre, liberal. Nu e vorba de invențiuni ale dușmanilor marelui partid liberal, și, mai puțin de intrigile celor cari văd pretutindeni, — nu și la dân­șii, — germenii neînțelegerei. Partidul liberal trece însă prin­­tr-o criză adâncă, și care, în ciuda silințelor dirigiuitorului, se accen­tuează mereu. Este criza de supra­saturație, a organismului politic care se sufocă... Și pe drept cuvânt. Prea aleargă după toți naufragiații, pe cari colacele salvatoare ale libe­ralismului, îi scapă de la înnec în ul­tima clipă. Prea a ajuns un lagăr al refugiaților de pretutindeni, a­­trași, dragă doamne, mai cu seamă de ideologia generoasă a d-lui Vin­tilă Brătianu, popularizată cu atâta patriotică înțelegere, de d. general Moșoiu. Vom vorbi altă dată și de con­flictul firesc care este permanent, și special partidului d-lui Brătianu. Conflictul dintre conducerea exclu­sivistă, de o parte, de cealaltă fiind atâtea energii și valori cărora d. Brătianu le refuză putința să iasă la suprafață și să se ridice unde pot avea dreptul. De astă dată, dihonia e în funcție de putere, de situații locale, de mi­nistere și candidaturi. Pentru un singur loc, erau, la Ilfov, treizeci și ș­apte de candidați. Ca în cele din urmă d. Brătianu să susțină că a­­legând pe oricare, tot ar nemulțu­mi trei zeci și ș­ase... Și a dat definitiv locul celui al trei­zeci și optulea, care nici nu se aștepta la atâta grije din partea vistiernicului. E drept că abilitățile d-lui Bră­tianu reușesc în ori­ce direcție, chiar în acea a exercitărei unor su­­praprerogative. S’ar putea totuși, ca în materie de nemulțumiri, și încă cu sutele, să mai cunoască și desamăgiri dureroase. Căci, încă odată, partidul liberal, este sub presiunea primejdioasă a unei creșteri anormale, deformante. Și are nevoe de un regim,­­ altul decât acela al puterei. Ilotati Pătratul . Partidul National de sub condu­cerea d-lui prof. N. Iorga a tinut eri dim. o mare adunare în sala „Daca”. La intrarea în sală a d-lui prof. N. Iorga, mulțimea în cap cu frun­tașii noștri au făcut iubitului șef, o caldă manifestație de simpatie. Dăm mai jos dezbaterile aces­tei adunări. CUVÂNTARE­A D-LUI IN­GINER CIHODARIU D. inginer CIHODARIU (fost mini­stru) care a prezidat, ia cel dintâi cu­vântul: Ne străduim de 20 de ani ca să tragem o brazdă nouă In ogorul po­liticii românești, în care cuvintele de libertate, cinste, sacrificiu de sine să nu fie vorbe goale. In acest scop am luptat pentru darea votului obștesc, pentru expro­­pierea moșiilor și pentru răspândirea culturei care stă ca punctul de pro­gram cel mai important al partidu­lui nostru D. I. CIHODARIU In dorința de a ajunge la scop m­ai curând am încercat să ne unim cu al­ți și astfel am făcut fuziunile cu fracțiunea Argetoanu și apoi cu Partidul Național. Am constatat cu părere de rău că nu a fost posibil, pentru că sufletele erau prea viciate. Ce puteam face cu oa­meni ca d-nii Argetoianu, dr. Lupa și Stelian Popescu cari nu au se pare alt punct comun decât ura reciprocă. Iar partidul Național Țărănesc a­­demenit de merișorul de aur al d-lui Știrbey a intrat în acel guvern pen­tru ca la două zile să semneze un manifest prin care consacră ca defi­nitiv actul de la 4 Ianuarie 1926. Se pare chiar că acesta a fost sin­gurul motiv pentru care a fost in­trodus în guvernul Știrbey, căci după două săptămâni au fost svărliți din minister. Am întrebat pe un țărănist de mar­că: Cum ați putut subscrie d-voastră care ați făcut cunoscutele declarațiu­­ni de acuma 4 luni, actul de la 8 Iunie? Răspunsul a fost că acel comunicat este un simplu petec de hârtie. Aici vine d-lar un gest care carac­terizează în mod cât se poate de evi­dent deosebirea dintre felul nostru de a face politica și al altora. Acum câtva timp d, profesor Iorga a de­clarat la clubul nostru: Eu nu am două obrazuri: unul la Paris și al­­tul aici. In aceste puține cuvinte se arată tot felul nostru de a fi, înțele­gem, să înceteze odată minciuna Și falsificarea. Suntem noi pentru a­­ceasta niște vizionari. Veți răspun­de la această întrebare d-voastră la 7 Iulie. Dacă ne veți onora cu încre­derea d-voastră și ne veți trimite în Parlament, vom continua munca noastră de a adânci brazda cea nouă In orice caz noi vom continua lup­ta mai departe iar dacă vom cădea învinși nu va fi rușinea și răspunde­rea noastră în fața posterităței ci a d-voastră. (Aplauze prelungite). CUVÂNTAREA D-LUI DRAGHICI D. DRAGHICI, mic industriaș, candidat Pe lista noastră ]a Ilfov, fa­ce un călduros apel ]a conștiința ce­lor multi, ca să sprijine și mai de­part« m­istica on­estit­ «o tonală și creatoare a profesorului Iorga. Patriot incoruptibil, ne­având ne­voe de spirijinul nimănui, om de or­dine, savant cu renume european profesorul Iorga a luptat și luptă cu onestitate și grijă, numai pentru bi­nele masselor cuminți și productive. El a dat cel dintâi semnalul mari­lor reforme democratice. El a con­dus, din opoziție, viața poitică de ab­n­­gație și sacrificiu pe care o duce un popor, înșelat ,mereu de politi­cian­. Doresc alegătorilor, închee d. Dră­ghici, ca în ziua de 7 Iulie, Dumne­zeu să le lumineze mintea și să spri­jine cu votul lor, opera cea mare a marelui român Nicolae Iorga (apla­uze) DISCURSUL D-LUI PROF. C. IONESCU D. profesor C. C. IONESCU, fost director al Liceului Lazăr, fost senator, a rostit un discurs plin de căldură pentru d. prof. N. Iorga și pentru Partidul Național. Am venit aci, în mijlocul unor luptători vechi și încercați, ca să aduc munca mea și cugetul meu în sprijinul politicei de onestitate. D. profesor Ionescu descrie ca­riera politică a celor cari au înce­put-o purtând iarna pălării de pae și pantaloni de dril, ca să o închee putrezi de bogați. Acești politiciani au constituit și consti­­tuesc încă cea mai oribilă ‘pan­o­­care a țărei conștiente. Oratorul, subliniază acțiunea marilor înaintași cari n’au confun­dat nici­odată averea Statului cu averile proprii. Exemplul lor tre­­bue să slujească tuturora cari vor să aibă onoarea și răspunderea conducerei României. Partidul Național, condus de marele profesor N. Iorga, este sin­gurul organism capabil să rea­ducă ordinea și legea în jocul po­liticei noastre interne, și să asi­gure continuitatea firească. Dinas­tiei, căreia dictatura încearcă să-i de-a o lovitură gravă, prin actul i­­legal de la 4 Ianuarie. Datoria noas­tră, ne-o cunoaș­tem, și ne-o vom împlini fără șo­văiri, până la capăt, sub conduce­rea marelui român care este pro­fesorul Nicolae Iorga. (Aplauze furtunoase) DISCURSUL D-LUI AVO­CAT N. N. LENGUCEANU D-sa, anunțând lipsa energicu­lui și iubitului nostru luptător d. Dim. V. Țoni, fost deputat, preșe­dintele organizației din Covurlui, ocupat acolo cu campania electo­rală. spune că în vechea cetate targistă din Galați nu avem nici o defecțiune. Apoi, vorbitorul, precizează mo­mentul politic, capabil pentru țară, al clipei de față care este a­­cel al unificărei legislațiunei nou­lui nostru stat, însă, unificarea de legislație nu va fi decât o operă artificială, dacă nu se va efectua, concomitent, unificarea sufleteas­că. (Aplauze frenetice). Astăzi avem pături intelectuale francizate în vechiul regat, rusifi­­cate în Basarabia, germanizate în Bucovina și maghiarizate în Tran­silvania. Aceste stări de spirit trebue să dispară pentru a răsări un suflet unitar național, sprijinit pe o ideie nouă, pe un nou ideal națio­nal. Aceste nu poate fi decât făuri­rea unei culturi specific româ­nești. Și lucrul va fi relativ ușor, fiindcă avem o singură limbă ro­mânească în toate ținuturile noas­tre, cu mici particularități dialec­tale. (Aplauze prelungite). Cine să facă această operă mă­reață ? Oratorul arată documentat că singur partidul național de sub Șefia d-lui profesor Iorga, ce are drept program democrația cultu­rală, poate să o efectueze, având conducătorul, cel mai strălucit în­vățat al clipei de față, idealul, cre­dința pătimașe, și oștirea, înfla oă­­rată (Ani­au za căld. Lupta pentru alegeri Adunarea Partidului Național de sub conducerea d-lui prof­ N. Ioran O sală entuziastă, aclamă cuvântările fruntașilor noștri Discursurile și cuvântările d-ilor C. Cihodariu, Dr­ghici industriaș, profesor C. G. lonescu, N. N. Lenguceanu, S. Sân-Giorgiu, M. Postelnicu­, Dinică Lascar, sătean, Preot Stoicescu și Profesor N. Iorga Discursul d-lui prof­ N-lorga Primit la tribună cu o impresionantă manifesta­ție de dragoste și de încre­dere, și cu ovațiuni pre­lungite, d. profesor N. Ior­ga spuner Adunarea de astăzi este și un răspuns. Nu de mult, oficiosul liberal, o foaie foarte delicată pentru aceia de cari simte nevoie partidul și a doua zi, când a dispărut nevoia, ceva mai puțin delicată anunță că s’a risipit partidul național și că am rămas, deci, cu desăvîrșire singur. Și în loc să plîngă la mor­mântul unde-i putrăzesc morții, plinge în fața vieții noastre luptă­toare. Această sală dovedește cu­ ade­văr se cuprindea în vestea procla­mată cu atîta plăcere de oficiosul liberal. , Nu odată am­ vorbit aici, dar mulțumirea de azi e mai mare de­cît acelea pe care le-am avut în timpul din urmă, cînd spuneam aceleași lucruri înaintea unor as­cultători de altă compunere și de altă calitate. NU AM MURIT. ȘI LUP­TAM MAI DEPARTE De cîțiva ani consimțisem la în­țelegeri politice a căror nevoie n’o simțiam eu, dar mi se cerea, de opinia publică, de d-voastră, să dovedesc cît de greșit mi se atri­buie o iremediabilă pornire spre isolare. Celor cari credeau în ade­văr că sunt un neapropiabil oricui, trebuia să li învederez că ușa mea este deschisă oricărui om onest care vine cu o propunere onestă, — chiar dacă bănuiam că un vii­tor apropiat va dovedi că n’a fost nici una, nici alta. De aici fusiunile pe care le-au desfăcut aceia chiar cari mi le-au cerut și fără ca alcătuirea noastră să se resimtă de aceasta. E adevărat că lipsesc de aici ele­mentele pe care aceste grupări o­­bișnuiau și obișnuiesc să le aducă pentru ca să le asculte oratorii. Nu sunt de față, astfel, țeranii, cu totul deosebiți de cinstiții gos­podari veniți astăzi, țeranii aceia cari, după însăși mărturisirea lor, cercetează pe rînd toate întruniri­le, ale tuturora, căci nu e de dis­prețuit un drum la București și ce mai pică apoi la o asemenea ocasie. Nu sînt țeranii pentru cari d. Ioa­­nițescu, care a fost cîtva timp și cu mine, îi ține la cluburi sătești care și astăzi poartă numele altui partid decît al aceluia de care s’a legat d. Ioanițescu. Nu sunt alegăto­rii țigani față de vară un candidat cam din aceiași parte se jura că și d-na este tot țigan, și, iarăși, nu stai țeranii din Vlașca ai d-lui Da­vila, azi ministru la Varșovia, care, cum se știe, e cam departe de Vlașca, județul statornicelor sim­patii ale d-lui Davila. Dar, fiindcă astăzi prăvăliile sînt deschise, lip­sesc și copilandrii băieți de prăvă­lie cari îmbiau pe d. dr. Lupu, cînd avea maiestatea fiarei de pă­dure, iar nu disciplina bunului cîne-lup după grilele d-lui Bră­tianu. (Aplauze). Trăim, cum vedeți, și fără aceș­tia toți. Trăim, și vorbim. DISPREȚUL DICTATO­­­RULUI FATA DE ȚARA E adevărat că, după cele mai noi metode democratice, în această ța­ră pe care unii o cred doar bună de pălmuit și de scuipat, un con­ducător politic nu trebuie să se co­boare pentru a apărea înaintea a­­legătorilor, lăsați în suma jandar­milor și a agenților electorali. D-voastră ați auzit doar lîncedul cuvînt al d-lui Maniu.­­ d. Miha­­lache nemai fiind șef de partid de cînd a demisionat în favoarea d-lui Maniu, demisionară, cum se știe, din născare, încolo cine a venit, ca în alte țeri, să vă explice situația și atitudinea sa față de dînsa? Cine a făcut-o azi cînd e mai mul­tă nevoie decît oricînd ? Cînd, deși dorim ca aceasta să fie cît mai târ­ziu, — o dorim cald și din toată inima — perspective de regență se desemnează la orizont... A apărut cineva de la național-țarăniști ca să vă înșire toate schimbările de atitudine, recente, ale acestui par­tid ? Să vă spuie apoi de ce la Co­vurlui afișele sunt mai roșii d­ecît ale comuniștilor și numele d-lui Mihalache a înlocuit pe al d-lui Maniu în jurul semnului electoral, covrigul, perfect simbol, căci în jur e plăcinta promisiunilor, iar in mijloc golul conducerii ? Din altă parte, a descris augusta per­soană a d-lui Brătianu în mijlocul corpului electoral, cum se făcea pe vremea acelui Dimitrie Sturdza pe care unii liberali îl găsiau prea re­trograd ? In același oficios al par­tidului am găsit cu uimire un dis­curs electoral al d-sale, dar m’am lămurit răpede: d-sa trecea prin Predeal, și partizanii, strînși la o adunare, l-au oprit un moment ca să spuie decît vorbe. Unei nații ca aceasta îi trebuie poate mai mult din partea aceluia care în vremea durerosului răsboi n’a apărut nici pe marginea unei tranșee nici la căpătâiul unui rănit, — din „tem­perament” ? Și totuși aici este ca­pitala unei țeri mari, care ar me­rita să fie tratată altfel decît cu a­­cest magnific despreț care o ofen­sează ! (Aplauze). Și un profesor care nu mai­­ tânăr guteește­­ vreme, după vre-o zece zile de automobil, să vie în­­naintea d-voastră, cu acești prie­teni vechi și noi, pentru a vă arăta cum înțelege a-și face dato­ria față de țară, fără a-i cere ei să-și facă datoria față de dînsul, căci aceasta e o datorie față de ea însăși. Vin cătră d-voastră și cum nici n’am moștenit bani, nici nu i-am furat, și dacă i-aș avea, nu i-aș cheltui pentru alegeri, vă a­­duc ce e mai clar în gândul meu și ceiace în inima mea e mai bun pentru d-voastră. VOM PURCEDE LA DES­­ROBIREA SUFLETE­AS­­A ARDEALULUI Partidul pe care-1 aveți înainte a păstrat dela fusiunile desfăcute acest nume de național, care o vag și nu înlocuește pe acela, glorios prin muceniciile îndurate supt dînsul, de naționalist-democrat. A­­cest nume îl mențin pentru că <Continuam în zile l­-ui D. PROF. N. IORGA

Next