Neamul Românesc, august 1927 (Anul 22, nr. 94-113)
1927-08-09 / nr. 94
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI STRADA PARLAMENTULUI No. 83 Lei Exemplarul Lei 3 Organ al Părtiniri latinai da sub prași deiriîtlia d-hal (profesor N. IORGA DIRECTORI si G* TAICA N. GIORGESCU Marți 9 August 1927 ANUL XXII. — No. 94 ABONAMENTUL:• IȘȘ Lel D. profesor N. Iorga, șeful PARTIDULUI NATIONAL, silit, date fiind condițiunile create presei românești, a nu se manifesta in coloanele acestei foi, ține sa se știe că nici o știre asupra insecțiunilor d»sale nu poate fi considerată «a autentică. Ceea ce d. Prof. N. Iorga va notări, se va publica sub formă de comunicat, in coloanele „Neamului“ Oficios al PARTIDU, In NATIONAL. TERMITH După albine, termiții. A doua operă monumentală a lui Maeterlink R, sprijinit pe minunatele observații ale entomologilor, autorul viței albinelor s-a străduit că arate în complexul ei organizat, viața celuilalt soi de insecte, deosebit de disciplinate, și cu extraordinare calități care uimesc întreagă lume științifică... E vorba de termiții, insecte care trăesc în țările calde, mai ales acolo. O adevărată lume subterană. Cea mai mare parte a acestor minuscule viețuitoare, care au în furnici pe cei mai redutabili adversari, nu văd în cursul vieței lor întregi, lumina cerească. Nu o văd, fiindcă n’au ochi. Nu o văd fiindcă poate, nu ar înțelege-o. Și cu toate acestea, ce admirabilă organizație de viață colectivă! Observația controlată a științei, îi crede, prin structura și funcționarea societățeilor, superiorii albinelor nu mai puțin minunate. ■ Munca e admirabil împărțită. Aproape taylorizată. Metoda distribuire, este dusă la termin, dincolo de perfecție, dacă se poate spune astfel. Nu ne vom opri mult, căci nu e în intenția noastră să facem ac, știință, asupra acestui univers subpământean, în care galeriile suprapuse ale disciplinatelor insecte, ar putea fi lurate ca exemple de gospodărie ideală. Nici să descriem ordinea cu care termist o desăvârșesc viața întregei colonii. Aprovizionând, îngrijind pe semeni, păzind colonia de redutabili și implacabilii ei dușmani, furnicile. •» Dar descriind viața temuților,Maeterlink nu s’a gândit nici el că ea are surprinzătoare asemănări cu viața sau mai exact ce așa zisa viață a politicei noastre. Pentru cei cari vor să afle atâtea alte suprinzătoare calități edilitare și standardizante ale unor infime și inteligente viețuitoare, ne rămâne să cerceteze îndeaproape, recenta operă a sociologului. Noi ne vom încerca să dovedim, și aceata a fost rostul lungei introduceri, că, între viața termiților și viața partidului liberal, surt uimitoare similitudini. ■S’ar risca poate chiar o confisie complectă. Din fericire termiții preferă ținuturile ecuatoriale. Ei au mai mulți șefi, egali în număr cu cel ai coloniilor. Ei sunt mici, și nepretențioși. Ei înțeleg să desfășoare energii instictive și prodigioase, în folosul colectivităței. Se înțelege, credem, de ce o confuzie devine categoric imposibilă. Cea ce însă a culminat, în surprinderea cercetătorilor admirativi, rămâne cealaltă calitate, care face ca termiții să întreacă, în ingeniozitatea lor instinctivă, însuși speța umană. Termiții se îmulțesc prin ouă. — Ei bine, se constată faptul remarcabil că după voința lor, părinții schimbând condițiile incubației și ale alimentarei larvelor, pot determina rostul viitor al insectelor din generația în pregătire... Ei nasc după voe, sau mai exact după nevoile coloniei, termiii soldați, termiți aprovizionări, termiți constructori, termiți destinați reproducției... Un amănunt, termiții luptători, — sunt termiți ca toți termiții, orbi. Ei, și numai ei dintre concetățenii au două mandibule puternice la cap —și o carapace ca să-i protejeze împotriva atacatorilor. Ei, numai ei, au partea posteroară mult mai vulnerabilă, cea ce-i obligă la acte permanente de vitejie... O retragere, ar însemna o moarte garantată... Iar dacă mor, și rămân pe câmpul de luptă, aparatul de aprovizionare al ostașului termit îi transformă rapid în rezervă alimentară... Autorul admirabilului studiu s'a menținut într’un paralelism sugestiv și colorat, al vieței iermiților și al tendințelor de colectivism disciplinar și fecund, spre care se îndreaptă omenirea civilizată. Domeniu vast de cercetare, având drept deviză de actuală brutalitate, formula celebră: „totul în paguba individului, nimic pentru el“. Născuți de colectivitate și pentru ea, oamenii aduc prinosul muncei lor, colectivităței și numai ei... Ca termiții. Și din nou, ideile vagabondează, ducându-ne în lagărul bine aprovizionat al liberalilor.Aceeași favlorizare a muncei. Aceeași impecabilitate de program și rigiditate disciplinară. Marele maestru comandă masser... Unora le dă dreptul să se aprovizioneze. Altora să atace. O serie e dribunâia științei, nu duna scontului. Următoarea captărilor de energie. Celei de a patra, i se rezervă partea sorituală și mută. Iar celei din urmă redusă la Dânsul, la Sublimul, la Inflexibilul, — îi revine exclusivul drept de a cugeta și a conduce... * *HTermiții au facultatea să asimileze celuloza... Ei sapă metodic temeliile caselor și zidurile toate. Nu respectă decât exteriorul. Până în ziua când construcția se dărâmă într’un maldăr de praf, ca un castel de nisip pe plajă... La noi, marele lor șef, le croește cu Indiferență, destinul fiecăruia în parte și tuturora laolaltă. Coloane de pregătire, de aprovizionare, de echipament, de ofensivă, în care n’au ce căuta vizionarii. Coloane sub conducerea Divizului și sub ordinele lui care nu se discută. Și sapă mereu la temelia edificiului românesc, temisrii naționali. •’ N. G. -oooXooo- De pretut în iudeul Imvazial lăcusteilor pe Volga Moscova (Ceps). Zilele acestea, s-a întors la Moscova expediția aeronautici care a luptat împotriva lăcustelor ce au inundat regiunile volgei inferioare, Daghstanul și Kazahstanul. Expediția era compusă din 50 persoane cari au plecat in 10 mari aeroplane. Lucrările de stârpire a lăcustelor au ineput la sfârșitul lui Mai în condiții foarte grele. Ziua căldura ajungea la 66 ° iar noaptea iar noaptea cădea la 2 °. Expedița avea mult de suferit din cauza vânturior călduroase ale stepelor. Membrii expediției erau atacați ziua de măștile stepelor iar noaptea de țânțari care provocau cazuri de malarie.. Cu toate că expediția, se folosea de chinină, mulți s-au înbolnavit de malarie. După o marcă de două luni expediția a curățit de lăcuste 20.000 ha. BANCHETUL Șeziunea parlamentului, avea să culmineze cu un foan© lset, pentru șeful suprem HeraiâmîeS hratzeruite, (pemtriu ii» Heu 1, ©. Brătianu» Iraifiaierîn febrilă fixaseră sala, irsemu-isî și discursurile. Cele din urmă, mai copioase decât lista mâneștrilor, mai ditirambice decât ce-a auzit până acum d. Brătăran, care e «a amator pasionat și prea caut, al fieri»maptivelor agrea» foile... Dar deodată, circulația accelerata a listelor pe cari se înșiruiau entuziaștii, s’a oprit automat. Ura ordim sewirt, și cu toate ordinele ,auducerea, liberale, indiscutabil. Solera*» sa Statea a căzut ca înaintea unei catastrofe. S ¥ 8u8ți, șiî»au retras iscăliturile, .și '.prețul tacâmului. Cu alte sentîmetri« te intime, decât corul celor condamnați să fămâeze fără avânt, șii fără credință, Sa ® care șî-a reținut, primire regrete, discursurile umflate. Șî petrecerea s’a centrasat satîdat. Recunoaștem că dacă era adevăr Icambheiul a rămas o simplă dorință a câtorva mai» maisteriabilîn m nesftașită, din pricina urnei bime-vemite, rectificări a d»S«ai Bratianae, — șeful guvermulu», șî al tuturor ,puterilor văzute și mevă» sute, a avut o inspirație fericită. Era greu sa justifice o ase» rațeasca Mu, juingea pentru aceasta, inele» mările spre adorația productivă, ale atâtor convinși. Nici mulțumirile recunoscătoare ale d-inii dr„ I Lupu, care, prinatr’o coincidență cointeresată, își «rede sistate telegramele Moscovei, din ziua când s’a așezat pe prispa d-lui Brătianu. Și ca o a; contaimratățîfi, privește uluit, laudele oficiosului ale cărui atât activau #tera«*»s- împotriva actualului ministru al muncii«.» (Nu era suficient să se © x» gsSS ce toasachetul tragic, nici prim recunoștința relativă "pe care d. Argetoc-amag o poată amicilor de asii ai amicului d © ori al exoticului și întreț«Șd*»CuS SchanauSer«.« Sissășa .»amfcilátatea d-lsan SteSanna f Popescu, era deficitară, pentru o legitimă explicație. Iar și ființele oratorice ale d-lui Titulescu, ale cărui zgomotoase succese externe, se cifrează la tot atâtea concluzii supărătoare intereselor națiomale, — s’au dovedit și mai puținra consistente. Iar banchetul s’a amânat fără termen.%nele altfel erau ar fi fost decât o provocare mai mult, aceasta sărbătoare grăbită și fără explicații« Ea ar fi insemirunt căci» flora 11» (C. Brătianu a pierdut ©oratactul ©u irealității!!® dureroase, și că rana crede Sira doliul iimens, transfârșiit, Lira care a fost azvârlit de evenimente, neamul românesc»Ar fi dovedit că elogiile oficiale, țara au raics consistența necesara câtorva ceasuri de resistență. Pe aceea d. președinte al consiliului a reranifat si a fim« seemarea acestei turnu era © o- Bedive. S’a mulțumi să aprecieze in valoarea lor, eiogiisie ©ara rara pot să fie decât elogia, — ori a preferat să părăsească Bucureștii, lăsând nemărturisite atâtea recunnoștințe recente prin simțârzeare, și bisauanțeles, deopotrivă de sincere» Nu știam dacă, pe deasupra, șeful guvermaalisaSrau a făcut reflecția puțin recolt afortateste, •—lăsând «iraclhfipaauirea a să zboare racE infrätanta ca să prii»vească șîî sadic alte aspecte, vanitearefle manifestă«“« de reeasasoștență ale partidului» împotriva dictaturei Opriți să ne manifestăm în coloanele „Neamului Românesc", pe care toleranța guvernului și grija limbtei Regențe îl admit numai cu cernum de rigoare, conducerea „Partidului Național" a hotărit apariția ziarului de fa B. De prisos să adăugăm că urmăm o veche și glorioasă tradiție, că nu înțelegem să varsăm în ariile ademenitoare ale reprezentanților autorizați ai abuzurilor. Că nu avem de câștigat, sub nici o formă, simpatia guvernanților de azi, cum nu am solicitat-o pe acea a conducătorilor de eri. Dorința noastră de respect integral al legei, — pe care ni-l impunem mereu cu toate provocările, — fie îndeamnă la aceeași luptă îndărătnică, împotriva politicianismului... Socotim ca o nenorocire națională, creșiunea diformă și dezechilibrată a partidului d-lui Ion Brătianu. Capabil M domine, și dominând prin serbare, prin ademeniri, prin ilegalitate, prim calomnie, și reabilitări calculate, prin dihonia dintre adversari, prin fiecare din metodele celei mai perfect jesuitism și prin toate la un loc, d. Ion I. C. Brătianu, știmă "totuși că toată această clădire e zidită pe nisipuri nestatornice, că trufașul său partid a trecut de câteva ori, după 1918, la două degete de o definitivă prăbușire, înțelege acum să desfânțae o furioasă prigoană... ■ ■.Pe d-sa și pe vitejii exploatatori ai României Mari, îi îngrozesc astăzi și razele orbitoare ale soarelui, și undele de umbră ale amurgurilor. In orice foșnet, ei ghicesc o reacțiune. In orice trecător, un dușman implacabil. Măsurați rețeaua de intrigă și spionaj în care ne zbatem. Priviți mizeria organizată cu care tirană au încercat totdeauna să cuiraseze stăpânirile, și tălmăciți in cuvinte asaltul familiilor providențiale, care nu mai încap in cele mai încăpătoare guverne. Sinteza aceasta înspăimântă și îngrijorează. Ea scoate din viața himei, un popor de iobagi, care se zbate în folosul exclusiv al beneficiarilor unui întreg proces istoric. Un stat, nu poate merge înainte pe calea progresului, când cea mai urâtă dintre politici îmbibă și denaturează însăși structura lui. Clientela unui partid, nu poate stăvili drumul unui neam întreg. Dar când încearcă să înglobeze intrignsa, însăși forțele constituite ale Statului, ea devine o primejdie reală și permanentă De aceea vom lupta fără preget, și fără ezitări, în cadrele legilor, de la care nu ne abatem, încetul m încetul, "vom face și mai mare* și mai dârze, falanga celor dornici de dreptate. Căci noi suntem și rămânem apărătorii tuturor cetățenilor, — iar nu avocații câtorva dîntr'înșii...~Yrar. Presa engleză înspre eșecii oaterfi eI an Londra, 6 (Rador). — “Ziarele exprimă profund regret pentru eșecul conferinței navale de la Geneva. Ele arată că principala cauză a insuccesului se datorește faptului că Anglia și America s'au prezentat având ca bază a atitudinii lor presupunerea unui războiu. Pe de altă parte, ambiția hegemoniei maritime, nutrită de amândouă aceste puteri a osândit de la început conferința. Alte ziare arată că nu mai e H acuzată o putere sau alta de falimentul conferinței,, căci problema limitării forțelor navale nu se poate rezolva decât dacă și Franța și Italia consimt să adere la programul de limitare. Privind lumea Scrisorile.... Nu de cele parfumate, scrise nervos și nedeserfrtbe, pe hârtie olandeză, ori pe hârtie din ț ara mimozelor, vreau să vorbesc. ". Dar de scrisorile noastre, deopotrivă tributare poștei și fiscului, de scrisorile banale care trec pe sub furcile industriei natortale, și circulă zănatice, pe tot cuprinsul orei întregite. Una din aceste vagabonde, vagabondă recomandată, nu și recomandabilă, a Plecat la 8 Martie din Iași, ca să ajungă ori la adresă... Cinci luni ca să Parcurgă distanța aceasta! Cam mult! exclama „independența română" care în această tragedie avea calitatea de adresant, ceea ce constatăm, §i noi, și pe cari realitatea ne obligă să stabilim oarecare categorii de epistole, în funcție de poștă. Sunt în adevăr unele care se pierd. Unele, an definitiv, — dovada Scrisoarea Perdută. Altele, nici nu mai pornesc. Destule sunt condamnate și de altceva decât de proverbiala domoleala a poștei noastre. Acestea nu mai intră niciodată, — și poate din ordin, — in corespondența cutăruia. Dacă e mai bine târziu, — scrisoarea inndependențe i rămâne un Incident fericita Că poșta ia provocat știind că adresantul are având „pretinse" legături cu guvernul, și am jura... Să nu se arie insă o satisfacție egoistă- Bine că se mai întâmplă de astea și guvernamentalilor. Căci parcă eram făcut... Prea erau atâtea ponoase. Până acum, strict rezervate celor din opoziție... B. -ooooooooo Presa polonă și acțiunea Mustil Memere Varșovia (Ceps).Acțiunea lordului Rothermiere a dat loc în presa poloneză la numeroase comentarii și este necesar de a se spune că majoritatea ziarelor au urmărit declarațiile din Cehoslovacie cu mai multă atenție decât cele din Anglia. O vie atenție a născut aci declarațiile părintelui Hlinka care au fost citate de toate ziarele poloneze Cu acțiunea lordului Rothermere care este aci condamnată ca un pericol pentru desvoltarea liniștită a raporturilor din Europa, s-au ocupat în special ziarele „Gazeta warszawska Porunna’* și „Rzeczpospolita“. In „Gazeta warszawska Poranna“ cunoscutul publicist și literat polonez Adol Nowalczynski într’un articol intitulat „Eventaliul lordului Rothermere“ recapitulează în mod ironic cursul evenimentelor, începând de la Rusalii când „nobilul lord“ englez a studiat două zile în castelele magnaților maghiari raporturile din Europa centrală. Lordul Rothermere este personagiul care s'a străduit într'un rând pentru un plebiscit și coasta în regiunile cu populație mixtă poloneză. După Colonia, contra căreia lordul a inspirat presa pentru plebiscitul din Silezia superioară, vine rândul Cehoslovaciei. Aci însă vor da complect greș încercările sale cari nu sunt altceva decât o revanșe pentru vizita la castelele magnaților unguri. Intrigile sale se conduc după un vechi stil nerușinat. „Rekzpospolita" într’un articol intitulat „Despre restaurarea Ungariei“ după ce descrie întregul incident, declară: Nu este îndoială că lordul Rothermere a preluat rolul ministrului Ungariei la Londra. Lordul Rothermere încearcă prin toate mijloacele să nască în societatea engleză simpatii pentru Ungaria în contul Cehoslovaciei care de la războiul mondial este foarte bine văzută la Londra. e acest a?teîe „Naamuriaistă Dâiresila:: 347/17 Administrația 2 342/S ¹ fiului Enscli. Santre Eroii acestei întâmplări au trecut de mult în lumea celor drepți și chiar tatăl meu de la care am auzit întâmplarea s’a stins de mult. Nu știu dacă mulți din cititorii mei ".»ar fi cunoscut pe Episcopul Silvestru dela Huși, dar îi destul să spun despre dânsul că era un om față de care Dumnezeu a fost foarte darnic, — căci avea, în adevăr, chip și asemănare, — avea cap de legătoare și trup de încingătoare dar și el știuse să se arate recunoscător Celui ce îi dăduse o frumoasă înfățișare la care,el a adaus ,podoaba unei culturi alese, făcute la Kiev, pe care el a arătat-o ,în afară prin frumoase cărți ce ne-a rămas de la el-și prin acele cuvântări din care și eu am ascultat vreo două în hramurile Mănăstirii Adam (Tutova). In timpul când Silvestru Bălănescu era Episcop al Hușilor i se aduce vestea că un preot din jud. Vaslui este atât de decăzut din cauza beției că rănește inima bisericei lui Hristos, încercase Protoiereul de Vaslui îndreptarea lui și încercase însuși blândul Silvestru, care descoperise în bietul om decăzut în păcat pe unul cu care cu mulți ani în urmă avusese oarecare legături. Ca episcop putea să-l sdrobească, dar tot ca Episcop era dator să-l întoarcă și să-l utilizeze căci era în adevăr o inteligență.Episcopul hotărăște totul, și aranjează totul în vederea ultimei metode la care era silit să apeleze. îl cheamă la Episcopie , ca să slujească un canon îndelungat. Mare fiu, însă, mirarea când văzu că toți din soborul primei Duminici îi oferă un loc în sobor, un loc care nu era nici decum locul unui' canonisit, ci mai degrabă a unui protos de o valoare deosebită. La liturghie el dă binecuvântarea, apoi el înălță sfintele și apoi el se împărtășește mai întâi Cu Trupul și Sângele Domnului. Vlădica sta în strană. Vlădica, după ce dă anafora, pleacă înaintea celorlalți la Palat, care este la câțiva pași de biserică. Soborul slujitor merge să facă otpustul în casa Vlădică! Când să intre pe ușa cea mare a palatului se și vede în capul scării cea cu multe trepte, chipul cât um brad al episcopului. Episcopul ia parte în otpust și, mai înainte de a le oferi scaune în sala cea mare, se adresează astfel bietului canonisit, părintele Avram, mi-se paresă «Mi se patifaie că ai fost la So cofa cu vre-o 2 ani în urma mea șiparcă eram de o statură. •—„Da, Prea Sfințite, răspunse păr, Avram cu un grai pe care mai mult îl ghiceai decât îi auzeai, dar care era tare mult vorbitor în gura unui Socolean, îmbrăcat în zdrențe care încă nu fusese date pe băutură. — „Ei! ia tot ce ai prin buzunări, pune pe această masă și desbracă sub sceaua. Pune potcapul calea, Desbracă și antereul. Bietul preot își închipuia că slujba in care el fusese protos la episcopie era ultima din viața lui. Cu fiecare haină pe care o desbrăca îi venea să se asemene cu un copac căruia vântul toamnei i-a scuturat frunza după ce copiii nemernici îî mâncase fructele și acum tur;vânt năprasnic în mijloc de iarnă îi rupe și ultimele crăci pentru a se expune gerului să fie uscate. Dar deodată Episcop... își ia din cap potcapiul său și I .aranjează potrivindu-i pe cla.pul păr. Avram după ce cu un. peptene des îi aranjase părul și barba, — Ei bine îți șede cu potcapitul meu. Apoi desbracă repede jubeaua și antereul,și îi silește pe păr Avram să te îmbrace. — Da, resigur, așa, trebuie, și desbrăcate pe cete „vechi“ care sunt urâte și ponosite, acum îmbracă-te un staJoe femeie care, sunt noi. Uită-te pe acelea ,pe care nu ți le voi mai da nicodată și iată pe acestea care să te împodobească cum m'au împodobit și pe mine, Ordinul Vlădicăi se execută și păr. Avram pășește profund emoționat spre masa care era gata aranjată in sufrageria palatului. Bucuria păr. Avram era amestecată cu muite, foarte multe sentimente din care țineîea îî făcuse să verse lacrămi amare aproape în fiecare înghițitură. Până în seară a avut slobozenia să plece acasă. Acum era îmbtăcat în hainele de s’tac cărămiziu ale Episcopului. Deci nu mai putea să fie pârât Vlădicăi șlerul mai putea intra în care tamnă ca să se ponosească Ce impresie va fi făcut ci cotor din sat sau superiorilor care ii pizmuiau, oarecare calități ale lui, nu pot să știu. Știu atât că pilda dată de Episcopul Silvestru, a fost foarte edificatoare. Și astăzi se amintește întâmplarea prin părțile Vasluiului. Și eu am auzit-o din nou cu ocazia unei călători prin partea locului și a am a vut 'să rămâe neștiută întâmplarea aceasta cu hainele Episcopului Silvestru care au fost atât de bune la puc*tat că s'au găsit după ani de zile , sicriul preotului. Ele au prefăcut sufletul lui, dar pe dânseele nu l- au putut preface umezeala pământ altul nici dintele vremei. „Foaia Parohială“»