Neamul Românesc, martie 1928 (Anul 23, nr. 49-75)

1928-03-01 / nr. 49

NEAMUL ROMANESC DIRECTOR POLITIC N. SORGII __________J*»i 1 Martie 1928________ ANUL XXIII, — No. 49_______ ABONAMENTE: Pa an 600 Lei; Pa șease luni 300 Lai nei fr­ au­toriHi tî și institution! 100Q 3 LEi REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI - Bd, ELISA BETA No. 15 fost 9 Telefon : 313/60 DIRECTORI: } °" T A ? C 5 N. GEORGESCl Sa nu redăm încrederea Printre lucrurile care lipsesc terii noastre pentru a fi ceia ce e vrednică să fie in toate privințele e unul care se poate căpăta relativ ușor dacă unii oameni și-ar interzice unele cuvinte și miș­cări, și dacă alții ar spune ce n’au spus încă și ar face faptele încă­­ refăcute. E întoarcerea încrederii, a acelei încrederi care face minuni. Noi am pierdut-o. Nu ne încredem în nici un guvern, nu ne încredem în nici o autoritate, nu ne încredem în nici un om, în nici o capacitate și în nici o acțiune, nu ne încredem în noi înșine. Iar eu trec prin țeri curate, îngrijite, prospere în care oameni mindrî, fie­care la locul lui, fac minunile acestea fiindcă au în­credere. Să nu întîrziem a ni-o reda. Fără aceasta putem schimba cîte guverne vrem și tot la nimic nu vom ajunge. N. IOHGA nmilzara iscărel wmiratiste a. Mi­la­nu­­l Mal tn. Aflându-ne în preajma legife­­rărei viitorului con al cooperației, credem că e foarte oportun să arătăm principiile ce le credem necesare pentru propășirea miș­cării, și de care o bună legiuire trebue să fie seamă. Cooperația, acest înalt princi­piu de solidaritate socială, e în esență o acțiune de reclădire e­­conomică, făcută de persoane a­­sociate în număr nelimitat, cu ca­pital variabil, pentru buna lor propășire și ușor accesibilă tu­turor păturilor sociale. In toate țările începutul aces­tei mișcări, s’a făcut cu elemente democratice, începând de la o­­rașe și în mod evolutiv, au cu­prins păturile burgheze și cele intelectuale, intrând în deprinde­rea mulțimei și consolidându-se puternic. La noi lucrurile au mers altfel.­Primele manifestări ivite izo­lat, acum vre-o două decenii, în câte­va sate, sub formă Coope­rativelor de credit, ca o reacțiu­­ne contra camerei, dând frumoa­se rezultate, au deșteptat aten­ția oficialității, care văzând ce puternic instrument de ridicare economică e pentru țărănime și animată în mod sincer de binele public, a început a cultiva și răs­pândi în largă măsură principiul cooperației, făcând ca în câți­va­­ani, mai fiecare comună să-și aibe banca sa populară. Cooperativele de consum și producție, nepricepute sau ne­glijate, n’au putut lua desvolta­­rea necesară, ele menținându-se într’un cadru redus. Abea în ul­timul timp, câte­va cooperative forestiere au arătat ce minuni se poate realiza prin întovărășirea forțelor cinstit conduse. După război, viața economică la orașe luând forme necunos­cute prin scumperea excesivă a produselor și sub influența unor autorități de stat, a determinat în pătura muncitorilor, micilor industriași și a funcționarilor, un puternic curent cooperativ, fă­când să nască numeroase coope­rative de consum. La început to­tul mergelnd în puterea entu­ziasmului și a unei atențiuni ofi­ciale bine-voitoare, curentul a devenit puternic,­­ Neglijându-se forma de orga­nizare și ivindu-se greutăți prin lipsa bazei de credit, a concursu­lui unor autorități și pe ici, pe­ polo, a unor abuzuri, a început perioada de declin, încât putem spune că mișcarea e serios re­dusă. Privită în general, mișcarea cooperativă o putem diviza în trei: aceea de la sate, sub for­ma cooperativelor de credit, —­­bănci populare, — ajunsă la un anumit grad de progres, aceia a cooperativelor de producție și consum, care nu au mare desvol­­tare, și aceia de la orașe, sub forma cooperativelor de consum — aproape inexistentă. Așa văzută situația, putem a­­firma că mișcarea, cu toate sa­crificiile făcute, n’a progresat în măsura așteptată și nici măcar n’a putut determina înrădăcina­rea unei tradiții sau curent coo­perativ, în massa populației, ca să­­ poată acorda mai multă în­credere decât instituțiilor capi­taliste. Geneza acestor stări, o găsim în următoarele cauze: a) Lipsa unei educații coope­rative metodice a masselor popu­­lare, care să le convingă de im­portanța și utilitatea principiului; b) Lipsa unei intelectualități cooperatiste, care să lucreze cât mai idealist la organizarea miș­­cărei; c) Lipsa unei legiuiri unitare, care să-i dea un caracter de au­tonomie ; d) Lipsa unei instituții de cre­ditare a mișcărei, independent de stat; e) Lipsa garanției de judecată în reprimarea neregulelor. Examinarea obiectivă a aces­tor cauze, credem că poate da o justă contribuție la înlăturarea lor, mai cu seamă acum când se anunță o nouă legiferare în coo­perație, care să corespundă in­tereselor economice și naționale ale țărei. V. Teodorescu-Țincu ABONAMENTE: »Neamul Românesc“ Un an ... . Lei 600 6 luni . . . * . Lei 300 autoritățile și instituțiile particulare 1000 lei. In străinătate prețul dublu. Scrisori din Ganews Politica externă a României Și Opinia Publica Internațională Trăim într’o epocă in care interna­ționalismul, departe de a mai fi o spe­rietoare­ pentru inerția rutinară ce­ a dominat atâta vreme viața politică a diferitelor State, este o necesitate, pe cât de naturală, tot pe atât și de lo­gică în desvoltarea normală a umani­tății. Nimeni, nici­ o națiune nu se mai poate izola, închizându-se în granițele ei și luând ca deviză absolută formula exclusivistă „prin noi înși­ne", fără a simți dureros consecințele unei atari atitudini. Exemplul cel mai strălucit ni-1 oferă Rusia. Toate celelalte state, mai mult sau mai puțin burgheze, și-au dat seama de noua fază în care a intrat omenirea și au renunțat cele mai adesea de bună voie la o parte din suveranitatea lor, spre a asigura liniștita desvoltare a u­­manității și consolidarea lor proprie. De aici instituirea Societății Națiuni­­lor, a cărei menire nu este în definitiv, decât de a organiza viața internațio­nală pe baze civilizate și *** mai echi­tabile. Opera nu-i tocmai așa de ușoară, a­­vând mai ales în vedere stadiul de e­­voluție al diferitelor națiuni și menta­litatea întârziată a atâtor oameni poli­­­tici și de Stat. De aceia, ca o măsură preventivă, s'a și încredințat condu­cerea acestei instituții statelor mai îna­­­­intate, a căror organizare și viață po­­litică este cu adevărat civilizată și se desfășură normal. Politica și gospo­dăria internă au intervenit deci ca un criteriu logic și just al repartizării ro­lurilor și sarcinelor. Am ținut să subliniez acest lucru, fiindcă el constitue unul din principiile fundamentale, constitutiv și normativ in acelaș timp, ale vieții internaționale actuale. Am convingerea că practica politicei externe a condus pe mulți din bărbații politici ai României la consta­tarea aceasta. Ea constituie un adevăr peste care nu se poate trece prea ușor și fără neplăceri. Dacă ar avea sin­ceritatea să ni le spună acei ce le-au încercat, adevărul ar fi, evident, și mai instructiv. Dar odată relevat acest considerent, indispensabil in judecarea relațiilor noastre internaționale, să urmărim pu­țin ultimele evenimente politice care au adus în discuția opiniei publice in­ternaționale țara noastră. Perfect o­­biectiv și imparțial, să le analizăm un­ele înșile și în consecințele lor. Și cu atât mai mult, cu cât politica externă a României pare înclinată a lua o nouă desvoltare. De altfel, era și vremea să acordăm raporturilor noastre cu străinătatea, cel puțin aceiași atenție care se acordă atâtor cancanuri politice interne, mai ales electorale, deși importanța lor nu depășește interesele mărunte de partid. Venirea d-lui N. Titulescu în fruntea ministerului de externe, răspundea toc­mai așteptărilor și acțiunea întreprinsă de d-sa se spera să îndreptățească nă­­dejdiile puse în capacitatea, experiența și rarile sale calități,­­ de toți bunii Ro­mâni, fără excepție de partid. Deprinși a ști și vedea pe ministru zilnic în biuroul său, ocupându-se cu rezolvarea măruntelor lucrări și lă­sând adevărata politică externă pe seama elementelor diplomatice, pe care le avem, turneul d-lui Titulescu, prin cele câte­va capitale străine, a fost un eveniment ce­ a avut darul să preo­cupe, atât cercurile politice din țară, cât și opinia publică străină. Trei erau chestiunile care, prin im­portanța lor, creșteau în deosebi, inte­resul vizitelor ministrului nostru de externe. In primul rând, sgomotoasa contrabandă ungurească de mitraliere din ajunul anului nou, care punea, prin natura ei, în joc, atât funcționarea Mi­cei Antante, cât și exercitarea dreptu­lui de investigațiune al Consiliului So­cietății Națiunilor. Al doilea, apropie­rea termenului hotărârei de luat de că­­rtre acelaș Consiliu, în chestia optan­­ților unguri. In al treilea rând era proaspăta mișcare diplomatică făcută, care este considerată ca primul pas în direcția realizării unei reforme a mi­nisterului nostru de externe, ceea ce revenia în­ definitiv, la anunțarea unui nou sistem de funcționare a politicei externe românești. Toate aceste chestiuni apăreau așa de strâns legate de ultimile evenimente politice petrecute în țară și care au fă­cut din România, obiectul atâtor repor­­tagii, care de care mai extravagante, a­­câtor discuții și atâ­tor atacuri, încât în­săși încercarea de soluționare a lor pu­nea în mișcare o sumă­ de interese și de pretenții, de ambiții și dorințe nemăr­turisite, ce alcătuesc substratul obișnuit și agitației vieții politice din diferitele State, ca și al celei internaționale. In ceea ce privește contrabanda de­­ mitraliere a vecinilor noștri unguri, în­târzierea provocată de România în de­punerea notelor la Secretariatul So­cietății Națiunilor, a dat naștere la o enervare explicabilă și la unele mani­festări ce ne-ar putea folosi de învă­țământ. Ca o ilustrare, relevez obser­vațiile ziarului „Pax", al cărui direc­tor politic este acelaș­i. Jacques Sey­­doux, care a publicat în „Petit Pari­sien” articolul destul de înțelegător și curtenitor, privitor la politica generală a României, după o convorbire cu mi­nistrul nostru de externe. „Pax“ de la 27 ianuarie, spunea: De două săptă­mâni guvernul cehoslovac a redactat nota de protest și se așteaptă zadarnic asentimentul d-lui Titulescu, după care a alergat la San-Remo și chiar Roma, d. Petrescu-Comneni, spre a se în­toarce la Geneva tot cu mâinile goale. Și încheie: „Decepție, furie de partea Cehilor și Iugoslavilor. Unde-i solida­ritatea promisă de București , D. Ti­tulescu să fi cedat, oare, presiunei co­mune a Romei, Berlinului și Londrei ? A primit, oare, promisiuni de la Bu­dapesta pentru regularea afacerii op­­tanților unguri­­. Ori­cum, e un spectacol deplorabil de care adversarii Micei Antante își bat joc cu dreptate1". Vom continua constatările noastre. • • Mari furtuni pe sarea Castel Î Paris 28 (Sind­or).­­ Din Moscova se anunță că pe ma­rea Caspică bântuie o furtu­nă extrem de violentă. Na­vigația e întreruptă. Un yacht «Vi scufundat. Două­sprezece persoane din echi­pa­­ție s'au înecat. Lu­crările m­initetului de siguranță și arbitraj Geneva, 28 (Rador). — In ședința de ort a Comitetului de siguranță și arbitraj, dele­gatul României, d-l ministru Antoniade și-a terminat discursul său. Reprezentantul Ro­mâniei a vorbit in favoarea pactelor regio­nale, ca un mijloc popriți să..garanteze un minimum de Siguranță. Internă Situație —— Se pregătește stabilizarea leului, ca și cum ar fi o simplă o­­perație teh­nică. Și nu e de loc. Stabilizarea monetară presupune ordine, gospodărie, economie, și mijloace de reorganizare. Afară de bunăvoință, celelalte nu le­ avem și nu le aplicăm. De aceia, cum vom arăta mereu și documentat, stabilizarea leului nu se poate desăvârși în haosul economic și politic de acum. Și mai puțin o poate realiza un partid, care se reduce la un grup re­strâns de financiari interesați. . .." Partidul Poporului va ține întruniri la Iași, Focșani, Craiova, și m Ardeal. Seria acestora se va încheia cu o întrunire în Capitală. ~~~ Oficiosul francez al guvernului, crede că în viața politică e o acalmie complectă. Guvernul își continuă opera,iar opoziția campania de răsturnare. Nu mai insistăm­ asupra operei...~■­­• A—— Liberalii spun la gazetă, că mai au trei ani de stat la putere, iar în particular, că se pregătesc de plecare.­­ Soluția din urmă, are și avantagiul că mulțumește o țară întreagă. ------ „Cuvântul” argumentează că între guvern și comuniști e un... comunism de interese. v;... .. ' Aduce și dovezi: atentatorii de la Senat au intrat în țară, și denun­țați Siguranței Generale, au putut pleca nesupărați la­...Viena. Nu e suspectă oare această înțe­legere­­ amicală dintre comuniști și d. I. G. Duca? —-- Se vestește o prelungire a sesiunei parlamentare până la 1 A­­prilie, spre a se putea vota toate proectele pregătite. Se va vota în actuala seziune și legea concordatului. -----S’ar urmări un acord politi­c intre minoritățile maghiară și ger­mană. -----Dunărea a înghețat iar. Sau înzăpezit linii ferate în Bucovina. ------S’a deschis o anchetă asupra neregulelor de la Bursă. — co­misă de agenți cari au provocat scăderea acțiunilor. Rezultatele anchetei, întârzie însă. Pentru ce, — nu­ știm deocam­­dată. • ■ l­ Vv­ ’ . -----Micii industriași căldărari au tipărit un lung memoriu Se plâng că taxa vamală a aramei e absurdă. Sunt azi la discreția 'fabri­cei ..Honterus” din Brașov. Depozite n’are de­cât faimoasa casă ..Nacht' Statul este păgubit din acest veritabil monopol, cu­ 40 milioane pe an, cât se încasa până acum din taxa de import.. Și nu c. numai atât... . ' fcet eml —­— Urmează în Rusia rechiziț­ii de grâu. Sătenii nu­ voesc să vândă, căci cervonețul, moneda sovietică, scade mereu. Guvernul­ încearcă să alimenteze orașele, și nu reușește. Cât despre exportul grânelor Rusiei, nici nu mai se vorbește de așa ceva.­­ Rostul călătoriei lui Stalin în provincii, ar fi intensificarea con­fiscărilor de cereale. .­. . -----Șeful comisiei franceze pen­tru dezarmare, d. Paul Boncour cre­de absolut necesare tratatele region­ale, dacă statele europene doresc cu sinceriare sa. meargă spre­ dezarmare.­­ ..­­ ——Presa sovietică da alarma că România pregătește o acțiune­, militară. -' " 7 'N­ 4'■ '*'■ “'■ [UNK] [UNK] încă o glum­ă proastă. . . .. .. . -----Unele ziare din Roma, — că Giornale d-It­alia iau partea Ungariei și atacă violent Liga Popoarelor pe chestia mitralierelor. _ Atitudinea aceasta pretinde unele lămuriri, căci manoperile du Pestei sunt categoric interzise de tratatele do mice. , Relatiunile germano-polone VARȘOVIA.­­ Convenția comer­cială polono-germană, pentru care ur­mează tratative, avea de scop să înles­nească exportul de produse agricole și cărbuni din Polonia în Germania și de produse industriale din Germania în Polonia. Polonezii erau conștienți că prin a­­ceastă convenție, dau mâna liberă con­curenței germane și condamnă la peste o întreagă serie de ramuri no­i ale industriei indigene, dar totuși voiau să închee convenția pentru apărarea agriculturii lor. Agricultorii germani s-au ridicat înșă împotriva cererilor poloneze și cen­trala organizațiilor agricole polonezej a înaintat atunci, în această chestiune, ministrului de agricultură un memo­randum prin care se declară că agri­cultorii polonezi au nevoe de conven­ția comercială, numai dacă prin aceas­ta s-ar ușura exportul de produse a­­gricole poloneze în Germania. Răspun­zând memorandului, ministrul Mieza­­bytowski a spus că având în vedere mărirea și puterea economică a Ger­maniei și a Poloniei, convenția ar con­tribui mult la normalizarea și desvol­tarea comerțului din întreaga Europa centrală. Ambele părți știu că punctul central al convenției va f exportul de produse industriale germane­­ în Polo­nia și exportul de cărbuni și produse agricole poloneze în Germania. Valoarea celor două schimburi ar tre­bui să fie cam aceiași. Această conven­ție va păgubi, desigur, industria polo­neză. Dacă însă prin ea nu sar asi­gura nici măcar debușeuri pentru pro­dusele agricole poloneze, atunci pen­tru Polonia toată convenția nu ar avea nici un sens, ținând seama că 2/3 din populație sunt agricultori. Politica Internă în Italia . Partizan hotărît al conceptului po­zitivist și adversar neîmpăcat al ideo­logiei abstracte, pe care o consideră in­operantă, regimul fascist înscrie urmă­toarea maximă pe frontispiciul doctri­nei sale : ,,faptele trebue să primeze a­­­supra ideilor, iar acțiunile trebue să prevaleze asupra vorbelor“.­­ In cadrul acestei concepțiuni guver­­­nul italian înțelege să reorganizeze in­stituția parlamentară, și pentru atinge­rea acestui scop regimul fascist enunță astăzi principii, care vor trebui să-și găsească aplicarea sub viitorul regim parlamentar pe care-l pregătește gu­vernul prezidat de d. Mussolini. Ridicarea marelui consiliu fascist la rangul de supremă instituțiu­ne de în­drumare a Statulul, corespunde nece­sității de a se asigura cea mai perfectă omogenitate în sânul Camerii Națiunei, pnaecum și cel mai desăvârșit acord în­ Prin noua organizare și așezare a instituției parlamentare se încearcă re­zolvarea crizei prin care această ins­­i­­tuțiune trece de câteva decenii. Legiuitorii fasciști sunt de părere că noul­ reformă politică va avea darul să răstoarne principiile și doctrina care pledează în favoarea guvernelor parla­mentare întrucât ea afirmă că aseme­nea guverne au antrenat, la maximum, luptele de clasă în ultima jumătate a secolului trecut. Aceleași guverne par­lamentare, susțin ei, au prilejuit luptele nesfârșite dintre grupările politice, iar aceste lupte au contribuit în cea mai mare măsură la paralizarea și la pro­gresiva dezagregare a Statului. Pentru a asigura întâietatea faptelor asupra ideilor, doctrina­­ fascistă, înțe­lege să suprapună puterei legislative, puterea „executivă și în acest principii» trebue căutat și găsit unul din motivele pe care se întemeia ridicarea marelui consiliu fascist la rangul de instituțiune supremă în Stat . Iar pentru a asigura preponderența acțiunei asupra vorbelor, doctrina fas­cistă înțelege să dea un nou aspect și o reală omogenitate camerilor de re­prezentanți și tot aci trebue căutat și găsit al doilea motiv pentru care ma­rele consiliu fascist asumă rolul de or­ganizator și de controlor al condițiu­­nilor, în care cele două camere urmea­ză să fie constituite. Planul nouei reforme politice a fost pregătit încă de acum doi ani, când d. Mussolini a legiferat constituirea obli­gatorie a sindicatelor profesionale, în care urmează să fie încadrați, nu nu­mai muncitorii manuali așa cum cere sindicalismul sorerian, ci toată Italia muncitoare, iar noua adunare a depu­­tăților federale și corporativă va cu­prinde pe reprezentanții u­ltmor acestor sindicate naționale:* ~r*r"r-Candidații marilor federațiuni sindi­cale odată desemnați, aceștia vor fi prezentați marelui consiliu fascist, care va avea sarcina să examineze dacă ei întrunesc calitățile politice și naționale care pot asigura coheziunea necesară, dintre Guvernul-Stat și Camera­ Na­­țiunei și dacă aceleași calități pot asi­gura respectarea conceptului fascist în virtutea căruia acțiunea trebue să pri­meze asupra vorbelor. In ce privește reforma Senatului, gu­vernul fascist urmărește ca vântul pu­rificator al revoluțiunei fasciste să in­tre cât mai ușor în aula maturului corp Se vor micșoră limitele de vârstă și se vor modifica și adopta conform necesi­tăților contimporane, condițiunile pen­tru numirea senatorilor. Dacă Senatul trebue să fie o institu­țiune ponderatoare, calmă și chiar con­servatoare, totuși nu se poate concepe că toate acestea pot fi sinonime cu pie­trificarea, susține doctrina fascistă. Im­per­tența acestei reforme depășe­­ște pe aceia a tuturor celorlalte reforme pe care guvernul de la Roma le-a înfăp­tuit, de­oarece în cadrul nouei așe­zări a instituțiunei parlamentare se cristalizează concepția fascistă față de marile probleme contemporane. Pentru că, după cum am spus, acea­stă reformă este cheia de boltă a nouei așezării politice și sociale a Italiei, și una din cele mai importante temelii puse la baza doctrinei fasciste, primele ale­­geri, noul aspect și activitatea viitoarei mere federale și corporative sunt aș­­o­etate cu nerăbdare de toți acei cari , că grație activităței începută prin marșul asupra Romei a fost salvată in­stituția monarhică, atât în centrul cât și în occidentul Europei. Doctrina fascistă in actuala ei fază de constituire, va câștiga un nou pivot, a cărui temelie va fi așezată pe o nouă REALIZARE, MENTOR Strămutarea Vw Napimilor împotriva mutării Ligii Națiunilor de la Geneva la Viena, — de bună vo­i și de plăcere, ca un simplu chiriaș din timpuri normale, — s’a pronunțat cel dintâi de Beneș. Ministrul de externe cehoslovac cre­de că Liga nu se va afla în siguranță la Viena. Și nici nu va rezolva chestiu­nea alipirii Austriei la Germania. Adică va fi importunată zadarnic de această chestiune... Geneva rămâne singura reședință p­otrivită neutru Lina Națiunilor,

Next