Neamul Românesc, iunie 1928 (Anul 23, nr. 120-143)
1928-06-01 / nr. 120
DIRECTOR POLITIC N. IORGA Vineri 1 Innia 1928______________ __________ANUL XXIII__HOTIS >C ABONAMENTE: Pa an 600 Lei; Pa șease Luni 300 la Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei 3 LEI RED BUCURI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, Bd. ELISABETA No. 15 fost 9 Telefon : 312/50 DIRECTORI! G. TAȘMAN. GIORGISCO IssA ----——.... Ofensiva corupției Alături de celelalte ofensive contra Statului românesc, este de o vreme tot mai puternică, una care izbutește mai mult pentru primejduirea întregului nostru viitor decât toate aventurile rothermeriste și toate comploturile sovietice, fiindcă ea atinge însăși puterea de viață a acestui neam. Nicăici n’am văzut o mai întețită și mai nerușinată năvălire asupra moralității unui popor decît la noi în acești ani de după războiu. îndemnul la desfrâu stă în calea oricui și-și latră patima degradantă. Băieții și fetele din școli, tinerii din prăvălii sunt obișnuitele victime. Chioșcurile de ziare expun strîmbăturile deșănțate ale îmbrățișărilor, exhibițiile grețoase ale goliciunilor. Un text infam, în care prostia cea mai tîmpă se unește cu cea mai mârșavă intenție, întovărășește aceste aiureli ale unei literaturi isterice. Am găsit odată pe stradă, pus anume în calea școlarilor, un carton înfățișînd priveliști scabroase ieșite dintr’o imaginație de nebun. Peste cîteva zile veți vedea, lîngă decăzuții unei lumi bogate care nu mai știe ce e pudoarea, lîngă femei care pot suporta fără să roșească astfel de spectacole, adolescenți și adolescente zgîindu-se la fuftul vătuit al dănțuitoarei negre în pielea goală. Virtuosul nostru președinte de Consiliu ce zice? N. Iorga Partidele politice și opinia publică Vorbeam într’un alt articol de marea greșală pe care o fac la noi acei conducători poliței cari se obstinează să dete puterea pentru considerații de partid, deși este evident pentru dânșii ca și pentru toată lumea, că neavând nici prestigiul necesar, nici autoritate morală, nu ar mai putea rămâne la cârma statului fără să pericliteze serios interesele obștești. Arătam, de asemenea, că oricât de tenace ar f hotărârea acelor conducători, de a păstra puterea, acea hotărâre nu se poate exercita dincolo de orice limite, în contra voinței națiunei. Puterea de judecată și bunul simt al opiniunei noastre publice, pe care foarte mulți din noi refuzăm să i le recunoaștem în măsura în care ar trebui, sfârșesc întotdeauna prin a sili guvernele, dispuse să se permanentizeze la cârma statului, să se retragă în condiții păgubitoare pentru autoritatea morală și pentru prestigiul lor. Opiniunea noastră publică are însușiri destul de temeinice pentru a-și putea da seamă încă de la început de ceea ce e capabil să facă un partid politic cum și de valoarea reală a guvernării lui, îndată ce un partid politic face dovada că se găsește în neputință, din cauza împrejurărilor în care a venit la putere, sau din cauza lipsei unui program serios de activitate, să facă o operă de guvernământ conformă cu interesele țării, opinia publică așteaptă cu sentimentul ei de cinste înăscută, ca acel partid politic să se retragă singur și să lase altora mai vrednici, în mod limpede aleși de țară să conducă interesele acesteia. Opiniunea noastră publică știe să aștepte și să acorde răgazul necesar pentru ca succesiunea la guvern să se facă fără zdruncinări prea mari, într’o atmosferă de natură să nu creeze greutăți, obstacole și frământări, ce s’ar răsfrânge dureros în primul joc asupra țării. Atunci, însă, când se lovește de o hotărâre absurdă și greșită din partea conducătorilor ei de a părăsi puterea, în dauna indicațiilor ce i-au fost date, opiniunea noastră publică — îndrumată mai ales temeinic de o elită socială, știe să-și manifeste atât de puternic nemulțumirea și desaprobarea ei, încât până și regimurile cele mai tenace și mai ahtiate după binefacerile guvernării se văd silite în cele din urmă, să pună capăt minciunei politice în baza căreia păstrează conducerea și să se retragă de teama să nu cadă în mod irevocabil victimile oprobiului popular. Aceasta este credem situația politică de astăzi, când țara prin desaprobarea sa tacită, dar cu atât mai impresionantă, a reușit să dea guvernului ultimul avertisment. Aspectul avertismentului acesta îl constatăm în golul enorm făcut în jurul regimului, în penibila impresie de teamă ce stăpânește sufletele guvernanților, în imposibilitatea acestora de a mai lua vreo măsură, sau vreo hotărâre și în desorientarea ce a cuprins rândurile liberale. Simțul de dreptate al țării a știut să facă toate acestea și să ajungă la acest rezultat impunător. Când opinunea noastră publică, încrezătoare în înțelepciunea înalților factori politici chemați să spue ultimul cuvânt constitue un element atât de însemnat în rânduirea succesiunii la guvern, conform cu interesele obștești, este o datorie înaltă din partea presei și din aceia a partidelor politice să contribue cu patriotism, cu desinteresare și înțelepciune la desăvârșirea însușirilor acestora prețioase ale opiniunei noastre publice. Presă și partide politice se cuvine să stările în opera de desăvârșire a spiritului public, să ferească opinia publică de orice îndemnuri rele ori interesate, să consolideze ideea de ordine și de disciplină socială, să propage ideia respectului pentru legalitate și pentru instituțiunile de stat, și să înlăture, cu grijă, orice germen de agitată și de tulburări, ce ar putea să învrăjbească păturile sociale semănând discordia și ura între fiii aceluiași popor. Opiniunea noastră publică are însușiri reale. Partidele politice să caute deci să le perfecționeze și să le desăvârșească prin acțiunea lor desinteresată, lipsită de preocupări orgolioase și acaparatoare. A face altfel, ar însemna pentru partidele noastre politice, să se expue să fie judecate de țară ca elemente incapabile de desinteresare și de înaltă activitate constructivă. ------------ooooXoooo----------- !n chestia pactului contra răsboiului New York, 30 (Rador). — Secretarul de Stat, d-l Kellog va trimite celor șase mari puteri interesate o nouă notă în chestiunea pactului contra războiului [UNK] Cercurile autorizate afirmă că noua notă va constitui o ușoară modificare a primului text, întrucât va propune un preambul, prin care sa se garanteze respectarea obligațiunilor intrnaționale existente și o anexă, specificând libertatea semnatarilor față de statele ce nu și-ar respecta obligațiunii luate prin pact. Criza industrială în Rusia Sovietică Londra, 30 (Rador). .Daily Express analizează statistica oficială a producției industriei sovietic în primul trimestru al anului în curs. Statistica dă la iveală o criză extrem de gravă, care după părerea ziarului va determina modificări senzaționale în politica economică a Sovietelor. Am arătat, într’un număr trecut, cum privește o parte dintre comercianți, criza prin care trece în momentul de față comerțul românesc, și cari sunt soluțiunile preconizate de această catgorie a comercianților angrosiști. Intr’un memoriu adresat celor în drept aceștia își motivează cererile lor pe considerațiuni de fapte. Se arată cum în toamna anului 1923, adică acum peste 4 ani de zile, când din cauza prea multor mărfuri importate, pentru prima oară începu să se simtă criza de consum și de numerar pe piață, toți întreprinzătorii au fost de acord în a recunoaște că, înainte de orice, se impune îngăduința reciprocă din partea tuturor. Trecu însă mult timp și, deși stocurile imense de mărfuri se scurseră în bună parte, criza de afaceri nu s’a ameliorat iar debitorii au transformat îngăduința și pășuirea pur și simplu în rea credință. Cei ce au fost amânați cu câteva luni, prelungesc o situație devenind intolerabilă pentru creditori, iar cei cărora li s'au acordat moratorii sfârșesc ori prin a încerca o refacere cu învoieli de 40—50 la sută, sau prin a se prăbuși totuși odată cu dânșii. ÎNGĂDUINȚĂ care nu mai ESTE PERMISA Dacă acum 4 ani îngăduința reciprocă se impunea, azi această îngăduință devine exasperantă. Debitorii, sub presiunea vremurilor, s’au nărăvit prea tare și nu numai că nu se mai sinchisesc nici de creditori, nu se mai sinchisesc nici de creditorii, nici de sancțiunile judecare, cari în general sunt prea îngăduitoare. Dacă un negustor în moratoriu se mai poate reface, apoi aceasta se va întâmpla nu prin păsuirea pe care i-o acordă moratoriul, pe baza unui activ tras de păr și în realitate de multe ori inexistent, ci prin învoială la care creditorii sunt nevoiți să cadă cu debitorul lor cari îi amputează de obicei cu 50 la sută. Situația cu cei ceruți în declarare nu este mai ușoară pentru creditori. La Tribunale se introduc cereri de declarare cu duiumul, iar declarările în stare de faliment și execuțiile repezi sunt prea încete, iar când un comerciant totuși e declarat după câteva termene, la inventariul falimentar se găsește de justiție în general un activ de 10—20 a sută din totalul pasivului. De ce ? Fiindcă un cerut în declarare, de la data de când a fost cerut și până la declarare, a tot irosit din activul său, fie pentru cheltuelile sale personale, fie pentru cheltuelile de regie al unei afaceri, care nu mai renta, fie pentru alte scopuri ascunse, încât în momentul când i s-a pus pecețile de justiție nu a mai rămas aproape nimic; un activ mai mare ca pasivul și atunci merită păsuire, respectiv chiar moratoriul , ori întreprinderea sa are un deficit și atunci declararea imediată spre a salva averea creditorilor. Practica a dovedit că mai toți ceruții in declarare, din cauza termenelor peste termene ce li s-au acordat de justiție, nu au făcut decât să-și mărească golul afacerilor lor. Și aci se impune o mai mare severitate, căci curățirea repede a terenului de elementele slabe și dubioase e mai necesară decât menținerea lor. Azi justiția, sub scuza crizei generale, are în vedere mai mult interesele debitorilor în defavoarea creditorilor. Adică de cum contrariul ar trebui să fie. Debitorul față de creditor e bine azi să știe și să fie răspunzător efeciv și fără tergiversări în justiție, de întrebuințarea sau abuzul bunurilor ce i s’au încredințat. Adevărul e că azi după atâția ani de stagnare în afaceri nu atât criza e de vină cât mai mult dezechilibrul afacerilor celor slabi, cari păsuiți și tolerați de justiție trag după sine și pe cei tari. * Vom reda, firește și părerile și concluziunile pe cari le trag negustorii din cealaltă categorie a debitorilor. -----------ooooXoooo--------—— Economic« Problema crizei comerciale Qplniunl $1 solufiuMi DECLARĂRILE IN FALIMENT In ce privește cererile de declarare în stare de faliment, păsuirile în justiție cu termene peste termene duc fatal la irosirea complectă a activului. E necesar o procedură cât mai rapidă față de cei ceruți în declarare, cărora nu ar trebui să li se acorde păsuiri decât dacă prezintă o situație a activului și pasivului lor, verificată de persoane competente. Căci una din două ori cel cerut în declarare are realmente Știri aviatice New York, 30 (Rador). Aviatoarea germană Rasche anunță că la 10 iunie va încerca un raid aerian de la New-York la Berlin, fără escală, pe bordul monoplanului Bellanca" însoțită de un pilot și un navigator. Intern. Situația ------ Recolta se anunță bună, aproape în întreaga țară. Guvernul nu ia însă nici o măsură pentru a veni în ajutorul agricultorilor, cari s’au îndatorat cu dobânzi mari, pentru a putea plăti din venitul recoltei. ------ Din toate părțile se primesc zilnic plângeri că în bodegi, restaurante, berării și în majoritatea magazinelor de desfacere se servesc vinuri falsificate, sau combinate așa fel, și unele chiar cu substanțe toxice, încât nu numai că vinurile acelea nu sunt utilizabile, dar ele constituesc chiar un serios pericol pentru populație. Și totuși există o comisie de represiune a fraudelor în vinicultură ! Afacerea cu imobilul Dattelkremer, continuă să fie încurcată. Fără motiv, credem, deoarece prin locul unde e așezat imobilul e condamnat fără apel ca insalubru și piedecă pentru circulație. Puțină energie, deci. ------ Știrea numirei d-lui Franasovici ca ministru al României la Budapesta se desminte. ------ Nimic precis în chestia împrumutului. D. Victor Antonescu va pleca la Berlin pentru „a tatona", anunță ziarele. De altfel chestia împrumutului e mai mult de tatonament. ------Parlamentul american a fost închis. ------ Un mesaj prin Radio ar fi anunțat că „Italia“ a aterisat pe insula Amsterdam, la nord de Spitzberg. ------La Viena au fost arestați agenți comuniști prevăzuți cu pașapoarte române. ------Congresul socialiștilor francezi, ținut la Turuza a hotărît confrmarea luptei contra comunismului, și opoziție energică în contra guvernelor burgheze. -----Manifestațiile iugoslave contra Italiei, par a fi opera opoziției iugoslave, cu scopul de a provoca o criză de guvern. Dacă ar fi așa momentul a fost rău ales pentru o manevră politică internă. ----- Industria sovietică trece printr-o criză deosebit de gravă ce ar putea să aibă însemnate repercusii în politica economică a Rusiei. ------ Rămânerea la cârmă a guvernului Zaimis se datorește intervenției d-lui Venizelos, care crede că regimul actual are obligația să judece pe Pangalos, să vomeze legea Senatului și să asigur menținerea regimului de politică. ------ Știri din Madrid anunță că Primo di Rivera s-ar fi hotărît să demisioneze și că succesorul său va reveni la regimul constituțional. -----In Mexic o nouă rebeliune. Trupele federale au atacat pe rebeli. W üfii cehosmgsuia Praga (Cehs). Deși Cehoslovacia este una din cele mai industriale țări ale Europei centrale, gospodăria agricoli stă pe o treaptă destul de înaltă și ocupă un loc de frunte în economia țării. Toate ramurile de producțiune și întreg comerțul românesc se află într’o vizibilă, sta e de declin, vecină cu falimentul catastrofal"" al economiei naționale. Situația este attt de gravă, incitoate bunele voinți cari se sprijină pe măsuri obicinuite nu mai pot avea nici un efect. Numai o sforțare care să cuprindă în ea toate puterile de viată ale națiunii și aplicarea unor măsuri ceri să însemne o revoluție în materie economică mai pot salva de la dezastru avuția națională. Nici opera înfăptuită pină aș! de actualul guvern, nici autortatea sau prestigiul membrilor lui, nici mentalitatea și concepțiile d-lui Vintilă țrătianu nu vor putea fi promotorii unei reseptns a puterii de muncă și a simțului de disciplina ale neamului acestuia. Unde este înțelegerea largă care să ajute producțiunea, făcind înlesniri agricultorilor mari și nioi, unde este autoritatea care să impună de urgență cultivarea TOTALA și RAȚIONALA a cimintului românesc ! Unde este convingerea si, ajut\nd prin in limitele cele mai extreme ale posibilităților statului român, industria — sa va insufla o nouă viată economiei naționale și se va pune capăt lipsei de îocul Unde este vederea largă care să vină in ajutorul comerțului romînesc prin înlesnirea de credite si prin revizuirea unui regim vamal care sa împace toate necesitățile statului cu ale particularilor ? Ela nu pot fi găsite In bagajul redus de concepții tipicare ale unui partid care isi datorează existența tocmai acestor concepții. Ne trebue ©mul, și ci mai repede... Fiind-că prăbușirile merg în progresie geometrică... Aceasta reese și din faptul că 39,5 la suti din întreaga populație se ocupă cu agricultura pe când în industrie sunt ocupat 33,8 la sută, în comerț și transporturi 10,7 la sută, serviciile de stat și private 5,5 la sută, iar în toate celelalte îndeletniciri 10 la sută din populația întregei republici. Cehoslovacia numără 1.468.439 gospodării agricole individuale, din care 43 la sută au 1,5 ha pământ. Toate acestea la un pic posedă o suprafață de 14 milioane ha, din care 42 la sută pământ arabil, 33 la sută păduri și 18 la sută pășuni și livezi. Restul aparține grădinilor, viilor, iazurilor, etc. In Moravia suprafața pământului arabil este de 52 la sută, în Rusia subcarpatică 17 al sută iar suprafața pădurilor de 48 la sută. După felul culturei primul loc îl ocupă plantele de furaj (peste 1 milion ha. inclusiv pășunate). Urmează apoi ovăzul 855.000 ha., seara cu 800.000 ha., grâul 630.000 ha, cartofi, etc. O importanță destul de mare are și cultura sfeclei de zahăr care ocupă cu 300.000 ha. și diferitele culturi tehnice. Economia agricolă cehoslovacă se face pe baza celor mai nouă metode științifice și foarte intensiv. Ea are deci nevoie de mari cantități de îngrășăminte artificiale și naturale. Numărul capetelor de vite de care dispune gospodăria rurală a republicei e după ultima statistică de 740000 cai, 4,5 milioane bovini, 2,5 milioane porci, 1,2 mii, capre și 800.000 oi. In Cehoslovacia se acordă o mare atenție lucrărilor de asanare a solului care permit a se mări productitatea și fertilitatea terenului. înfăptuirea reformei agrare a contribuit la reglementarea proprietății particulare. Cu toată treapta înaltă a agriculturei, republica cehoslovacă nu-și poate îndestula populația ceea ce el explică prin existența de mari centre industriale și întinderea culturilor tehnice. De aceea Cehoslovacia e silită să importe în fiecare an numeroase cantități de cereale și din această cauză tendința de a desvolta economia agricolă națională este deci explicabilă. Oamenii vremurilor noastre „Diplomatul“ d-lui Jules Gambon ■’ Am vorbit, intr'un foileton, publicat zilele trecute, despre o serie de lucrări, apărute la Paris, datorite unor talente de seamă ale Franței, și în care se studiază cu subtilitate și cu multă „putere de observație, caracterele timpului nostru“. Ne-am ocupat cu acel prilej de lucrarea d-lui L. Barthou, „Omul politic“. Astăzi ne vom ocupa de o altă lucrare, egal de interesantă, „Diplomatul“, datorită d-lui Jules Cambon, a cărui strălucită carieră diplomatică nu mai este nevoie să fie amintită. Iată cum sunt, în general, ideile ce stau la baza acestei lucrări interesante:* Alături de omul politic e diplomatul. Primul se îngrijește de conducerea țării, cellalt de poziția și relațiunile ei în exterior. Omul politic se ocupă de psihologia colectivității, de tactica masselor, de îndrumarea și conducerea forțelor latente ale unui neam Diplomatul se va ocupa de psihologia individuală a oamenilor cu cari e în contact, de spiritul specific neamurilor străine, de pregătirea și exploatarea ocaziilor favorabile dezvoltării firești a țării sale. Omul politic și diplomatul se complectează. Sinteza lor e „bărbat de Stat“ care nu-și țărmurește activitatea într’un singur domeniu, ci conduce destinele unei țări în toate direcțiile. La întrebarea pentru ce „Diplomatul“ e privit ca un caracter de sine stătător și nu ca o varietate a omului politic, autorul cărții răspunde indirect prin cuvintele următoare: „In realitate, ceea ce deosebește pe diplomat de mulțime, e că el pare străin de pasiunile acesteia: el e tinut la o rezervă profesională care uimește“. Asupra diplomației planează multe prejudecăți, greu de înlăturat. Prima este acela că diplomații hotărăsc soarta națiunilor sau a țărilor, de ei depinzând pacea sau războiul.’ Adevărul e că nici un eveniment nu poate fi creațiunea exclusivă a unui om. Personalitățile sunt purtătorii de cuvânt ai forțelor și sentimentelor unui neam întreg, iar diplomații ca și oamenii politici nu creiază faptele, ci trag numai tot folosul posibil din ele. Eh. Cambon citează aci pe Frederic II care spunea: „arta politică nu e de a da naștere ocaziilor, ci de a ști să tragi folos din ele“. A doua prejudecată e aceea a diplomației-intrigă. Nimic nu e mai fals decât aceasta. Un diplomat care ar trece drept un intrigant și un mincinos ar fi pierdut, căci după cum spune Alaphiaveli, „un ambasador trebue să se silească să nu trecă drept un om care gândește un lucru și spune altul“. D. Cambon conchide: „Se vede cât de mult se înșeală aceia cari fac din intrigă fondul carierii diplomatice. ..Adevărată fineță, spunea Choiseul, e adevărul spus câteodată cu tărie și totdeauna cu grație“. „ A treia prejudecată e aceia, ca diplomații sunt socotiți drept niște oameni iubitori de fast, gata să-și împodobească persoana cu gloria reușitelor lor. Autorul, care e un încercat diplomat, înlătură și această prejudecată: „diplomatul, firește trebue să caute să reușească, dar el va face mai bine când va reuși fără strălucire. Succesul e câteodată o piedică“. Un ambasador trebue să știe să pară șters: „E multă forță în modestie“. Ce uimire pe cei obișnuiți cu prejudecata vanității diplomaților! Și totuși ce firesc e_ acest percept, pe care-l desprindem dintre rânduri, a impune fără să jignești și a atrage, fără să stârnești gelozia. A patra prejudecată în fine e aceia care socoate pe diplomați drept spirite de paradă, a căror adâncime sufletească stă numai în finețea intrigei și a simulării. Se vede bine că această prejudecată e în legătură cu cele două anterioare. Diplomatul nu e un spirit superficial, „ei trebue să țină seama de fapte, să aibă grije de opinia publică, să se închine în fața nevoiei, să se îngrijească de consecințele cât de îndepărtate ale unei hotărîri, să sufere chiar o nedreptate pentru a înlătura un rău mai mare“. Secolul al XIX-lea a văzut patru mari diplomați: Talleyrand, Metternich, Cavour și Bismarck. „Pentru a aprecia astfel de oameni, trebue să ne legăm mai puțin de mizeriile morale ale vieții lor decât de totalul operii lor“ -OOOOAOOOO-----