Neamul Românesc, decembrie 1928 (Anul 23, nr. 267-287)

1928-12-01 / nr. 267

Hl Taták, ni alleluia Erau odată în Africa niște Negri, oameni de treabă, dar cu oarecare nevoi și atâtea vicii câte se cer pentru a găsi cineva că viața e înainte de toate un lucru plăcut. La Negrii acela a venit un misionar german cu credința nouă a lui Dumnezeu cel bun. Și i-a îndemnat să-și pregătească sufletul cântând „alleluia“. De la început, ca îndemn, li se dădea și ceva tabac, și noii creștinați erau recunoscători bunului lor prieten. Tabac azi, tabac mâne —și tot „alleluia“. Până ce un critic al fidelităților teoretice a sfătuit pe misionar să scadă porția. Se infuzia totuși un obosit „ alleluia“, poate din causa încercărilor grele ale zilei. Dar, când tabacul a fost complect suprimat, gurile tăcură și numai un bătrân, în numele tuturor, rosti: „Nix tabak, nix alleluia“. Un „alleluia“ puternic se ridică pretutindeni partidului pe care dol. Madgearu și Maniu îl conduc la salvarea României. Dar eu aștept momentul când se va opri distribuția tabacului electoral și budgetar. N. IORGA Comedia cea tragică începerea campaniei electoraa avut și alt rezultat, decât miraculosul fenomen al cristalizărei credințelor politice ale d-lui Maniu. La sate, s’a întețit propaganda dăsmățată, guralivii nu mai prididesc să reverse o fericire rară peste nenorocita mulțime amăgită, însetată și sărăcită. Ca niciodată, supralicitarea demagogiei a atins apogeul. întrecerea este cu atât mai molipsitoare cu cât domnul care oferă, nu pierde nimic. Generozitatea pe punga și pe spinarea altuia, este ca să spunem așa, axa și suportul dăsmățului democratic. Nimic mai ușor decât să distribui ceea ce nu îți aparține. Resturile ciopârțite ale unor moșii, conacurile și serele, pădurile Statului, casele burgheziei orășenești, viile și Soarele, pepinierele și elixirul tinereței, firmamentul și minele, rezervele Băncii Naționale și sondele eruptive, — mâine chiar căile ferate, mobilierul ministerelor și pedeasupra conductele de petrol, — acest vast și rentabil domeniu, pus la mezat și cesionat gratuit în loturi, pe familii până la ultima spiță a șefului de căprărie politică. Unde se poate găsi, în ce minte înebunită de pofte, ceva mai atrăgător pentru bietul om neîmproprietărit din cauza beneficiarilor reformei agrare, pentru toată massa doborîtă de lipsuri, otrăvită de alcooluri toxice și amețită de nebunia demagogilor? La aceste miragii pe care o agitație, după noi criminală, se plimbă ca dintr’un caleidoscop cu lentile aburite, prin fata ochilor poftitori ai mulțimei simpliste, se adaugă atâtea artele, feciorii scutiți de cătănie, și satele de percepții. Trimiterea tuturor dărilor în sarcina .,hoților de orașeni“, și slujbe pentru ansamblul neamurilor fiecărui partizan... [Infiltrarea părerei că orașele constituesc simple aglomerări parazitare] ,~7 §* deci inutile, care iau itaranului munca lui, și nu-i dau decât boli, mizerie. " Trimeteți grâul vostru cu carul și cu carul vă trimet „boerii“ nedreptățile, — li se spune necăjiților oameni. Ei cred, măguliți de rostul neașteptat care li se atribue, indignați împotriva orașelor și celor îmbrăcați altfel decât d. Mihhalache. L Cred Pe cât pricep, înecate în întuneric, în rachiu blestemat și -n otrava ce li se varsă cu metoda, sufletele lor sunt ale unor revoltați. Și când siniștrii amăgitori, in frunte cu tenebrosul farsor care framantă și tulbură buna tărănime basarabeană trec pe finiș în noapți întunecate îmbrăcați în strae rupte, ferindu-se de imaginara urmărire a blestematului „boer“ de la oraș, mulțimea îl confundă cu eroii legendari, scoborîți pe scările Cerului ca să elibereze poporul urgisit și spoliat. * Dar iată, trec acum prin sate, colindătorii altei politici de ură și de violență... Ei dau și mai mult .Vopsesc și mai frumos, zările înecate în ceața toamnelor târzii. Nouăi crainici, vechi și învechite cunoștințe, luminează cu ceva mai multă dibăcie, cu evident mai mult colorat, cărările nebuniei colective. Explicând jocul dubios al țărăniștilor antisemiți la sate, dar în tandrețe cu evreimea bogată a orașelor, colindătorii se dau drept descendenți direcți ai Sfinților autentici, și sabotează cu spor, „opera“ celorlalți amăgitori de profesie. Stimulați de șefii cari uneori pricep, alteori nu, grozăvia acestor răsturnări de echilibru al așezărilor rurale, — arhanghelii cu atâtea compromițătoare tovărășii, bat șoselele și potecile, înebuniți de propria lor nebunie. Pe când la centru, — d. Vaida dă circulări, iar rivalii întru amețeală, invoacă moaște sfinte și verseturi religioase. Cercetați satele, și vă veți cutremura, domnilor guvernanți. Căci trupele lucrează cu sport iar sinistra comedie e în plină și largă desfășurare. ----------ooooX OOOO—1—+-# Pentru Direcțiunea Generală a Poștelor Abonații noștri din Capitală mai jos notați nu se plâng că nu primesc gazeta în mod regulat. La două-trei zile abia primesc câte un exemplar odată și alții nici atât, cu toate că ziarul se expediază în mod regulat de către Administrația ziarului nostru. D-nii: Profesor C. Ionescu, str. Th. Aman No. 35. Ionescu Gh., str. Plantelor 22. Ioan Diaconescu și Sile Dumitrescu Herăstrău-Hiov, Colonel M. Ștefănescu, B-dul Cuza 36 bis, Th. Nicolau, str. V. A. Ureche No. II. Aurel Costea- proprietar, strada 13 Septembrie No. 103, Bosniei Paraschivescu avocat, strada Traian 171, Velicu Staicu, strada Sebastian 91, și alții, ne trimet zilnic reclamațiuni asupra scandalosului fel în care Poșta distribue la abonați „Neamul Românesc“. Cu toate cererile noastre făcute în scris Direcțiunea P. T. T. nu a luat însă nici o măsură. Și totuși credem că a venit vremea ca acest deplorabil sistem, care ne cauzează atâtea pagube, să înceteze. Sperăm prin urmare că Direcția Poștelor va da ordine severe pentru stârpirea acestor abuzuri. Citiți și rămpândlui „Imanul Romanesc" Nicolae Iorga și studenții de NICHIFOR CRAINIC In vremuri când se revarsă cu dedemocratică abundență, care face o imensă plăcere d-lui Maniu, hârdiuele cu murdării ale presei „independente“negre-și așteaptă binemeritata recompensă, — găsim rânduri ca cele ce urmează, pe care le reproducem cu plăcere { Joi seara, cu prilejul comemorării lui Mihail Eminescu, am asistat la un spectacol ce umple inima de bucurie. Trebuia să vorbească Nicolae Iorga despre Mihail Eminescu. Pentru Nicolae Iorga Eminescu n’a însemniat numai un poet, numai un mare și incomparabil poet, a însemnat o doctrină națională și un program de acțiune. Căci doctrinele reprezentând funcții de viață ale unui popor nu se inventează și nu se transplantează cu sau fără tarif vamal. O doctrină vitală. în slujba politicii și a culturii naționale se elaborează și se formulează din toate elementele, din toate fantele și rânduirile a căror linie mare se desprinde, dominantă și caracteristică, din tumultul istoric al înaintașilor. Ea e valabilă pentru Prezent în măsura în care e conținută, în care e dată în elementele trecutului. Dacă se poate vorbi de o metodă la o personalitate cu intuzie atât de imediată si de adânc străbătătoare cum e Nicolae Iorga, atunci aceasta e metoda după care marele nostru îndrumător și-a formulat doctrina naționalismului cultural și politic,ce a creat o epocă în istoria noastră contimporană. Un Nicolae Bălcescu, un Mihail Kogălniceanu și un Mhail Eminescu srmnt punctele de raziun ale acestei doctrine, în trecut. Fecunditatea și era garantată prin gândirea marilor înaintași, din verificarea experimentată a timpului și prin marele accent personal și originalitatea sguduitoare a omului care o aducea între noi, trăind-o din nou și amplificînd-o cu vastitatea spiritului său. Nicolae Iorga trebua să vorbească deci, urmașilor despre înaintașul sau Mihail Eminescu. Se întelege, prin urmare extraordinara arurentă a tineretului la o asemenea seară. Cînd vorbtorul a ieșit la tribună, cu acea expresie francă, ce vorbește imediat și fără ajutorul cuvintelor, tineretul acela covârșitor de numeros, l-a primit cu un delir de entuziasm. Mă revedeam pe mine și pe prietenii mei cu douăzeci de ani în urmă. Parcă totul a fost ;nu. Ba nu. Parcă totul n’a fost niciodată și e astă seară-Căci tot asa tremura inima în noi ca și în tinerii aceștia cari rocotesc din palme și își eliberează torențial însuflețirea. Și tot asa îl avem în fată, neschimbat, ca acum douăzeci de ani. Spiritul lui Nicolae Iorga nu e sub vreme. Vremea trece pe lângă dânsuri fără să-l atingă, fără să-l altereze. Ceva din eterna tinerețe a poposit în el cu puteri cari germinează mereu grădini înflorite pentru noi generații. De aceea în cuvântul său e un fluid care nimicește vârstele auditorilor și'n care toți se contopesc si un fica în aceeași masă de tinerețe și de suflet fremătător. E personalitatea sa si e ideea pe care o animă și care are rădăcini în orice inima românească. In verbul lui se petrece tainica transubstantiere Și misterioasa comuniune a acestor elemente. L-am regăsit tânăr ca acum douăzeci de ani și cu același’ tineret suspendat de puterea care emană din aparitia și din gândul rostit. Și regăsirea aceasta care era si o revedere în spirit a noastră înșine, ne-a umplut de bucurie. Fiindcă a fost o vreme — în anii turbulenți de după războiu. — când tineretul academic se depărtase de Nicolae Iorga. Miragiul urii de rasă atrăgea în altă parte. Și fiindcă Nicolae Iorga nu propovăduia ura, părea în ocini tinerimii un renegat și un trădător al nostru cărei cauze crezute sacră. Am asistat atunci. — vă aduceți aminte. — la un spectacol oribil, tineretul manifestând osti împotriva lui Nicolae Iorga! Ni s’a năzut atunci că normalitatea s’a răsturnat în monstruozitate și că tinerimea noastră a apucat năucă, drumul pierzării. A fost o penibilă eclipsă a sufletului universitar. A fost și a trecut. Rătăciți s’au reîntors. Intre ei si Nicolae Ionga comunitatea de suflet s’a restabilit. Marelui dascăl i se pune iarăși în mână □asta generațiilor tinere. Mlădierea acestei oaste dupa doctrina naționalismului idealist e misiunea de totdeauna a lui Nicolae Iorga. Căci înainte de a fi al oricărei alte îndeletniciri, dânsul e dascălul de românism, incompariabi. al acestui Donor. SiWioe alte onoruri îl mai rezervă viata, niciunul nu va depăși pe care e unic si neînlocuibil. Si, poate, mai necesar, doar 44<» iată ca oricând altădată. NICHIFOR CRAINIC - v.-fc..!—OOOXOOOO '— " ' - mț- Pe povirniș Emulația electorală între național-țăraniști și liberali a ajuns în județul Muscel, la argumentele bâtelor. Scandaluri și spargeri de capete se semnalează în tot județul. învinuirile sunt reciproce. Noi îl credem și pe unii și pe alții. Dar nu așa se fac alegerile. --------------OOOcXoOOO------------- Raportai lai Dewey asupra situației financiare și economice a Poloniei Varșovia (Ceps). Consilierul financiar american Ch. Dewey, a încheiat tocmai raportul său referitor la al trelea trimestru al anului în curs. Raportul este împărțit în trei capitole: In primul se constată că fondurile din împrumutul de stabilizare nu sunt încă epuizate. In partea a doua se constată că introducerea unui bun sistem importat este un lucru foarte difici, deoarece primul guvern polonez a găsit în 1918 în țară 5 sisteme diferite de percepere. Domeniile și întreprinderile statului aduc venituri frumoase, însă sarcina dărilor este împărțitâ în mod neproporțional. Dările agricole formează numai 2 la sută din toate veniturile statului. In schimb dările din orașe și în special cele din orașe mari sunt neobșnuit de mari și apăsătoare, ca de ex impozitul pe cifra de afaceri, întreprinderile sunt așa de împovărate cu dări, încât aceasta poate provoca o reducere a exportului și o creștere a importului. Numai la Gdynia nouăe întreprinderi sunt scutite de dări pe un anumit timp de ani, iar capitalul străin care contribue la desvoltarea economică a țării, e scutit de impozitul pe avere. Din multe puncte ale țării» — și putem da oricând preciziuni — suntem înștiințați că național-țarăniștii au mai inventat o momeală democratică, pentru amăgirea oamenilor simpli. Electorii domnilor de la guvern spun la sate ca d. Maniu și d. Mihalache vor reduce la un an serviciul militar, când nu vor scuti definitiv pe feciorii „devotaților“ de orice stagiu... Când se răspunde naivilor cari sunt convinși de acest lucru, că totul e un basm de adormit alegătorii, — bieții oameni adaugă: „ . . — Așa s’au prins țărăniștii. Și de ala, le dăm voturile. Nu e departe ziua când în locul „entuziasmului“ Interesat de astăzi va stăpâni cea mai cumplită deprimare, în bietele masse ademenite. Căci ce Ii se spune ca să-I adormiți, e numai minciună, — domnule Maniu!! Situația Intern- ----- In sfârșit s’a găsit formula lansării manifestului guvernamental către țară. El este adresat ca din partea partidulw național-tărănist și conține programul de activitate a guvernului. O abilitate introdusă de comuniștii de la Moscova și pe care a adoptat-o și d. Maniu. ----- In ce privește regimul minier d. Madgearu, maWstrul industriei și comerțului, a făcut unei delegații de petroliști declarația că se va institui un tratatment egal pentru capitalul străin și cel românesc. —— In uttimul timp s-au înmulțit atacurile banditești și tâlhăriile la drum , mare. Să fie oare consecința publcități sgomotoase care s’a dat trimiterii la va , contingentului de jandarmi care și-a împlinit termenul ? —— Prefectura de Ilfov confirmă, intr’um comunicat, Incăerarea care a avut loc între Jandarmi și locuitori in comuna Ștefănești Lipovăț din Ilfov. -----Cu tot decretul in jurul câniii s’a făcut o reclamă atât de zgomotoasă, cu sura tot mai continuă în unele părți ale țării. Ba chiar și censura scrisorilor. E bine ca să se știe. ----- Pelegafia permanentă a municipiului București s’a descomplectat. Faptul nu poate însă justifica o disolvare a consiliului comunal. Ci, legal, acesta din urmă e dator să complecteze prin alegere din sânul lui locurile vacante din delegația permanentă. Sa făcut socoteala că direcția căilor ferate plătește chirie anuală pentru imobilele închiriate unor servicii ale acestei instituțiuni suma de 60 de milioane lei. Se calculează că, cu o sumă reprezentând chiria pe doi ani, se pot construi clădirile necesare. ----- Budgetul viitor al municipiului București se ridică la 1 miliard 600 de milioane. Cam mult pentru mizeria edilitară a Capitalei Ixternă— In discuția parlamentului german a fost adus protocolul de la Geneva pentru prohibirea războiului cu gaze anhilante. E un moment însemnat din istoria post-belica. ----- Regele Angliei se află în aceeași stare gravă. Speranțele de salvare sunt tot reduse. ------Se anunță mari furtuni și zăpezi în Franța. In raza furtunii a căzut Roma și Neapole și toată partea de sud a Italiei. | —— Discuția senzațională în Camera franceză în jurul budgetului mitar al Franței. Deputați comuniști au protestat împotriva înarmărilor pe cari le socotea excesive. Ministrul de război le-a răspuns reproșându-le că datele prezentate de ei nu corespund realității. ----- E probabil că sesiunea de Decembrie a Ligii Națiunilor nu se va mai ține la Geneva ci la Lugano. Ceia Mira cum pr ---------------------1. La vârsta de aproape 80 de ani, ior Clemenceau, retras în singurătate, înfocat de amintirea luptelor și faptelor , săvârșite, învăluit în aureola gloriei, a revenit la condeiul care a fost principul instrument făuritor al excepțioelor situații ocupate în așezământul politic in destinele hațiunei sale. [ S’a crezut la început, că omul care renunțat la forța persuasivă, delinatoare a cuvântului, pus de vârsta-i patriarhală în imposibilitatea acțiunei, recurge la «undei», pentru a-și cânta propria-i epopee, scriindu-și memoriile unei vieți atât de lungi și atât de frământate. Din amintiri trăesc numai oamenii *'>e: își SQCOt viața igipsinîÎȘ,j.cei cari își publica memoriile se declară singuri sfârșiți, în afară de ciclul nu numai al acțiunei, ci și al creațiunei. Memoriile sunt un testament antumț. Trecând de vârsta de 80 de ani, Clemenceau nu s’a socotit în această postură. Cartea care a dat’o publicului a fost o evocare, pe cât de erudită în substanța ei, pe atât de patetică în accent și stil a figurei și vieței politice a lui Demostene, înfățișându-l ta pe ypur< sur și tragic Beethoven al oratoriei, revărsându-și intensitatea iuzicei Interioare în Instrumentul tribunei, concertând grandios în agora. Nu a trecut mult șî Cletș^ce apudiat publicului două volumă''taaș și vi j Impresionabile prin densitatea și proporțiile lor, — „In amurgul gândirei", ►— lucrare de sinteză filosofică. „ De curând Clemenceau a publicat i? două carte, în altă regiune a gândirei și sensibilităței, în domeniul artei plastice : „Claude Monet". Clemenceau a fost prietenul vechiu,de grele zile de luptă, până la moartea marelui pictor impresionist, care, întrupează în pictura lui, peste virtuozitatea tehnică, o notă specific critică a spiritului francez. Claude Monet înseamnă în cariera și viața lui Clemenceau o etapă. " " gl . Clemenceau, exclus pentru im tuos din viața politică ,perei Panama, și-e căutalf "reabilitar^ ...existența morală în scris. A debutat printr’un articol consacrat lui Claude Monet. Afost o revelație: teribilul lubisitor parlamentar se descoperea un fin și perspicace cunoscător șî critic de artă, Clemenceau ^ revine la o temă .Șin ^care a scos odinioară accente luminoase, impresionante, >— revine la o veche prietenie și admirare. ’ ha tain trece, desigur, vreme, până în ziua când prodigioasa vitalitate loare animă pe acest octogenar, va sgjligț că a sosit momentul memoriilor. $ DIODOfi DiMeanu-MIE Ziarul „Acțiunea politică și culturală“ din Ploeșt, publică următorul cald articol despre eminentul nostru fruntaș d. D. Munteanu-Râmnic, vicepreședintele Partidului Național : In mos și dârz, neobosit ei entuziast, spirit pururi vioi și neastâmpărat, temperament de aprig luptător, profesorul I .D Munteanu-Râmnic este energia creatoare în toate domeniile: cultural-istoric, economic și politic. N’a fost operă frumoasă și înălțătoare la Ploești și în județul Prahova, în ultimii douăzeci de ani, în fruntea căreia să nu fie prof. D. Munteanu-Râmnic, cu neobosita lixă activitate. Izvor nesecat de energie, el o împarte tuturor celor din jur, cu o risipitoare dărnicie. Din strălucitoarele lui comori sufletești, se împărtășesc toți cei însetați de adevăr și de lumină. Ca profesor el face cu elevii săi adevărate transfuziuni de nobile sentimente și afinite sugestii însuflețind trecutul cu minunatul dar al cuvântului și dând îndemnuri spre mai binele patriei. De aceia pentru toți elevii lui, de două decenii, el rămâne idolul consacrat prin noblețea fiziunea cultural a facultăților Lui sufletești și intelectuale. „ 1*> Naționalist înfocat, alături de ma[rele lui dascăl și-al nostru al tuturor,^ N. Iorga, el a întrezărit într’o profe-^ tică viziune o „Românie Viitoare”* * pentru realizarea căreia n’a șovăit niciĭ* când. M Pentru unifoarea sufletească a tuturor Românilor, el a luptat cu ace laș nedesmintit entusiasm, făcând apostolat în primele și cele mai grele clipe ale alipirea Basarabiei de Pagtria-Mamă,în fruntea primăriei Chișinău, naționalizând-o. Că, mai presus de toate, profesor, * rul D. Munteanu Râmnic este „un f * animator”. Cuvântul lui, plin de reV * sonante, convinge și înflăcărează privirea lui vulturească dă îndemnul 1 * 'unită, pentru isbânda căreia nici un sacrificiu nu par face să dea înano ț Cu entuziasmul lui tineresc, cu « optimismul lui robust, și cu nobilul , idealism, a creat profesorul D. Munteanu-Râmnic, operele culturală , cu care astăzi se mândrește Prítrhova. Dragostea și nobulartatea de care i se bucură prof. Munteanu-Râmnic, i este numai răsplata muncii lui de anteresate și a jertfelor mari făcute pentru înălțarea județului Prahova. D. Munteanu-Râmnic este singurul om politic al Prahovei care in trăiește prin politică și din politică.Căci el aduce în politică aceeas nobilă de sinteresare, aceeaș pilduitor sacrifciu și aceleași arme cinstite de luptă pe care le întrebuințează ca om de cultură si apostol al cărții. Cine nu-i cunoaște inima lui caldă, care vibrează pentru orice durere omenească, adâncă lui bunătate, care nu-i întrecută decât de superioara lui inteligență? Din întreaga lui ființă se revarsă o simpatie cuceritoare de inimi, o însuflețire spontană care electrizează mulțimile. Iubitor al țărănime;. democrat convins, înaintea tuturor transfugilor și traficanților democrației,el n’a părăsit niciodată, crezul naționalist - cultural al lui Nicolae Iorga. Prahovenii l’au trimes în cel dintâi parlament liber al României-Mari care a fost prezidat de cea mai luminoasă figură a românsmului, N. Iorga. Iar când forțele cu adevărat democratice s’au unit sub preșidenția lui Nicolae Iorga, într’un Bloc al Federatei, D. Munteanu-Râmnic, secretar al Camerei, a fost ales și secretarul Federației, din care făceau parte I. Maniu, Vaida-Voevod, I. Mila-lache si N. Lupu. Acum, vice-președinte al partidului national si președinte al organizatei prahovene. D. Munteanu-Râmnic este , în capul listei la alegerile pentru Carieră. Profesorul Munteanu-Râmniceste , si va trebui să fie cea mai reprezentativă figură a județului nostru. --------oooXooo——» In Franța ninge PARIS, 28 (Rador). *— Timpul rău dăinuește pretutindeni, și cu deosebire în Franța, unde numeroase fluvii sau revărsat și toate râurile sunt în creștere.