Neamul Românesc, ianuarie 1929 (Anul 24, nr. 1-23)

1929-01-01 / nr. 1

is\ Disciplina presei j Tocmai fiindcă are un așa de mare ISÎTH Îndcă îndreaptă, și uneori crează, opinia publică, din care iese parlamente și gu­verne, răsboaie și împăciuiri și, mai la urmă, tot ce se ține de fața individuală și socială de astăzi, presa, conștientă de marele ei rol, trebuie să simtă și o mare răspundere. O disciplină îi este necesară. D. președinte al Camerei credea că ea poate să vie din afară. Toate disciplinele din afară sânt însă zadarnice. Are valoare nu­mai aceia pe care nî-o impunem noi înșine. Presa noastră are o societate și un sindicat. In vremi de­­ strâmtoare prin acestea lucrează ea întru apărarea drepturilor ce i­­ se atacă. De ce n’ar funcționa oare aceste organe pentru a în­frâna, înfierând și eliminând din corporație, pe acei cari practică șantajul ca și pe acei cari cultivă injuria. Fiindcă orice ideie și orice om se pot judeca. Dar în forme care corespund cu nivelul cel mai înalt al unei societăți, singu­rul la care poate râvni, tocmai fiindcă înseamnă așa de mult, presa. N. IORGA Guvernul ;­ räspunderiie meraliior Toată lumea știe și recunoaștem, că partidul national-țărănist datorează popularitatea sa, promisiunilor de tot felul, făcute în timpul oporimei,atunci când Țara suferea de ne urma nedrep­tătilor, jafurilor în averea publică și cres­tei concepții de politică admini­strativă și economico-financiară a­­ l­­iberalilor, de cari se plângeau parti­zanii d-lui Maniu. In situația aceea tulbura, când ne guverna corupția și imoralitatea unită cu nepriceperea, din care cauză o ne­­­mai­pomenită criză morală și mate­rială ne copleși­a pe toți, partidul na­țional țărănist a apărut în fața popo­rului cu talismanul mântuirei: „în­groșați rândurile noastre, dacă vreți ,să formăm o forță care să poată dărâ­ma să traere la răspundere pe liberali și să întronăm o eră nouă de drepta­te legalitate și prosperitate econo­mică”. Acesta era, în osontii, refrenul tu­turor discursurilor corifeilor partidu­lui al cărui exponent este actualul guvern, ca să nu mai pomenim de ce­lelalte promisiuni demagogice, pre­cum: o nouă împroprietărire islazuri, păduri­, etc. propovăduite de micii e­­lectori prin toate unghiurile Țării. In aceste împrejurări si cu astfel de promisiuni, era natural pa­ populația Țării si în special țărănimea­, să se ducă acolo unde i se făcea promi­siuni în sensul dorințelor ei si astfel, în alegeri, national-tărănistii au pri­mit voturile, grafie refrenului cores­punzător acestei Stuai­i: ..să-i ve­dem și pe ăștia”.­­ Acum când înalta Regență a dat­­ guvernul parti­dului d-lui­ Manut, iar­­ alegătorii i-au dat votul în baza pro­misiunilor din opoziție oamenii lumi­nați nu vot crede în înfăptuirea pro­­m­isiunilor demagogice —pe cari nici­­ cei ce le făceau în opoz­ție nu în­­­drăsnesc să le mai repete astăzi —«,­­dar vrea să știe dacă actualul guvern (care nu pare a mai avea la îndemână h­eretele ce avea în opoz'ție pentru în­sănătoșirea economico-m­onetară a stării, mai menține, din toate oromii­­«Lun­ile din opoziție, cel putin chhema­­irea la răspundere a liberali W. c Guvernul actual care nu are com­­­petinta necesară de a face fată mări­ilor nevoi de cari suferă tara astăzi,ar­­ putea să răscumpere greșala de a-și fi asumat singur așa de mari răspun­­­­deri pe umeri săi slabi, înfăptuind­­ cel putin acest deziderat al Tării: tra­­nfferea la răspundere a liberal lor. Toată sufilarea românească ar fii tata să ridice osanale guvernului și ar fi’ița, în parte, greutățile , suferințele crizei economice care bânfme cu a­­tâta furie, dacă ar avea cel putin a­­­peastă sat­ifactie de moral. I. Spre regretul nostru însă, trebuie­­s­ă constatăm că guvernul nu este la înălțimea așteptărilor tării, nici din­­ u­z de vedere, multum­ndu-se l­a acuze pe liberali de necinste si­­ rea administrație etc. în câte o comi­­­niune sau consiliu comunal, numai pentru a putea ajunge la disolvarea lor­­ si fiii artizanii, fără a pro­­­ceda ș­­­i pedepsirea vinovat­lor con­form legilor de represiune , desdău­­­tarea autorităților respective de par­­ srubele suferite or­i delictele si reaua lor administratis. Du­pă tot noianul de vorbe mari si pompoase, ca: răspunderea si pe­depsirea vinovat ion intrarea în lega­litate, etc. cu cari national-tărăni­stii «e-au hărăz­t atâtia ani de opoziție dârză, s’ar fi cuvenit să nu se remete ace­easi mijloace de po­iticianism n­u­runt care a coplest până azi Tara : acuzarea adversarilor, politie de ne­cinste numai pentru a le smulge dem rrităț­ile ocupate de ö și a le da parti­zan .’or si apoi împăcarea, ci ar fi trebuit în mod log c, să asistăm as­tăzi ’a luarea de sancțiuni car să poa­tă întrevedea întronarea legalității și moralității, în locul ilegalităț­i și imo­ralității de astăzi. Dacă nu se procedează astfel, în­semnează, pur și simplu, reeditarea vechiului clișeu al tolerantelor red­utori, având o singură sancțiune: în­locuirea oamenilor unui partid nou­ trc, la guvern, pentru o bucată de vre­me cu oamenii altui partid, adică re­venirea la sistemul rotatiunii celor două partide de guvernământ, cu îna­vutirea partizanilor noutici, pe spi­narea avutului nobile. Aci stăi, de altfel, si motivul pentru care, atât liberalii, cât și acum în ur­mă d­upă ce au luat guvernul national țărăniștii, preconizează sistemul ro­tatiunii celor două partide de guver­nământ, care a adus tării ..prosteri­­ta­tea” de care ne bucură­m astăzi. Ne ridicăm cu toată puterea si cu toată hotărârea în contra acestui sis­tem, care a tinut încătușată si viziază toata viata Dorit ca ae nana astazi a României si care a adus desfrâul mo­ral si material pe care îl simțim cu Bătaia de foc pe care a smportat-o acest blând­ și­ iertător popor­a până astăzi, de a citi aproape zilnic în ga­zete, relatându-se fante precise de fraude în averea publică, falsuri, etc., iar în loc de sancțiuni și restituirea fondurilor defraudate, să asistăm nu­ ș­i simplu la înlocuirea temporară a autorilor trebue să înceteze. Cerem ca, cel puțin, în toate an­chetele oficiale ordonate de guvern în care se vor constata ilegalități­­fraude, etc­, pe baza căror rezultate se va proceda la înlocuirea oamen­lor vechiului regim cu partizanii guver­nului, să se ia și măsurile de rigoare dictate de legi pentru pedepsirea făp­tuitorilor­­ și reintrarea Statului, iu­­deților și comunelor în avutul lor. In caz contrariu vom constata cu regret comploitatea actualului­ regim cu oamenii partidului liberal în spe­ranța de a se succeda unii pe alț­i la guvern și a trage foloase materiale în drau­a Statului si a cetățenilor, sin­gura justificare a­­ rotatei". GH. V. RADULESCU. —. ooooX oooo---------­ Drăcosul toruri*­n Varșovia, 29. (Rador).­ Tribuna­lul corecțional diin Varșovia a început era judecarea procesului lui George Woyciechowsky, emigrant rus, acuzat că a comis la 4 Mai 1928 un atentat împotriva lui Lizarew, consilier co­mercial al legației sovietice din Var­șovia. Citîti sî 1^änfisti­z­aro* * 1 ^ppino’ Prow**1' Domnule Președinte, domnilor Deputați, îmi pare bine că schimbarea ordinei obi­cinuite a desbaterilor, a introducerii unor proaste înainte de a se sfârși discuția la Mesaj, a dat prilejul să înlătur­e în­trebare, care întrebare ar putea să vie în mintea celor mai mulți d­intre dv­; care este atitudinea mea în această Cameră ? Sunt foarte bucuros că nu am nevo­i să încep de la început, fiindcă atitudinea pe care am avut-o față de prob­ele de legi, care le-ați prezentat azi dimineață, a pu­tut să vă lămurească. N­­ic nu mi-ar fi fost mai neplăcut decât ca această cuvântare să fie un subiect de curiozitate, să fie socotiă ca un instrument de intrigă, sau poate să fie prezentată ca un pas înainte făcut în ori­ce direcție. Dacă, după aceste lămuriri prelem­nare, m’aș’ opri numai la textul de răspuns la Mesaj, care ni s'a prezintat, eu ar fi tre­buit să vorbesc numai foarte puține mo­mente. Nu văd pe nimeni dintre acei cari au trăit viața mea, au purtat lupta mea și au ideile și sentimentele mele, care să aibă ceva contra punctelor pe care le atinge foarte pe scurt raportorul în răs­punsul său la Mesaj. PUNCTE MULȚUMITOARE Sunt unele din punctele acestea, care pot mulțumi pe ori­cine, dar sunt altele dintr’însele, care în special pe mine pot să mă mu­lțimp afică. Mă mulțumesc întâi, în aest proect de răspuns la Mesagiu, punc­tele în care eu întâlnesc, câteva din Ideile cari mi-au fost scumpe — continuă a-mi fi scumpe și acum,­­ însă, de câte ori în­tâlnesc o idee, de a­tâtea ori caut în dosul acestei idei și pe omul care să o realizeze. Mă pot bucura de o idee și pot continua să caut omul, fiindcă nu ideea creează omul ci, omul, luând ideea din propria lui v­ară; sau înprumutând-o de aiurea, omul acela îi da adevărata valoare. De exemplu, cum aș putea să nu mă declar mulțumit, atunci când d-voastră vorbim­, nu numai de Re­gele căruia îi datorăm unitatea națională și de vrednica lui tovarășe, care ne-a susți­­nut în momentele cele mai grele, de „mu­cenici ăi Neamului nostru“, dar în ace­­laș timp ști de „vrednici" barbari de stat Încrezători în destinele Neamului lor“ ? Eu sunt foarte bucuros, că d-voastră fa­ceți o deosebire, o foarte netedă deosebire, pe care eu o fac cu toată hotărârea con­­d­inței mele, între bărbați de stat cari au fost „vrednici", atunci, în timpul războiu­­lui, fiindcă au fost „încrezători în destinele neamului lor“ și între aceia cari nu sunt vrednici“, f­indcă ,n"au fost încrezători în "icsanele neamului lor". Desigur, mă bucur și această manifesta­ție de conștiință din part­ea Camer­ii nu poate să­ nu fie decât din cale afară de zmulțum­itoare. POLITICA DE PACE A ROM­­NIEI Mai târziu, când d-voastră vorbiți de „ pol­t­că de pace a României“, „pol irică tradițională“ — prin urmare nu este vorba de 'dei cari s’au putut năzări într’un mo­ment, în capul unui om dezorientat, dezo­­­intat de o ambiție, dezorientat de pasiune și dezorientat de ignoranță — când d-voas­tră spuneți că această „politică tradițio­­nală" este „conformă cu firea poporului nosstru și cu interesele lui permanente“ cum voiți d-voastră ca un istoric, care, este în­totdeauna dușmanul improvizărilor, să nu fie mulțumit, că d-voastră vorbiți, nu de lucruri de acestea, ca­re se pot sch­mba după o zi la alta, politica unui minister sau a altui minister, față de interesele Națiuni noastre? Când d-voastră spunem­ că aceas­­tă pol­itică e alături de aceia cu cari am luptat în război, alături de dânșii (aplauze prelungite pe băncile majorității), aceasta este o politică „prmanentă“ : pace cu toată lumea, fiecăruia după cum este față de noi. Dar noi sunteți un popor recunoscător și nu putem u­ra pe aceia, cari, în mijlocul celor mai grele suferinți, ne-au ajutat să ajungem unde suntem și unde, în ciuda ori­cui, rămânem. (Aplauze prieungite ș îndelung repetate pe băncile majoritarii). DESCENTRALIZAREA Cum voiți d-voastră, ca partea din acest răspuns în care este vorba de „descentrali­zarea admin­strativă locală“, să nu placă unui om, care crede și acum că nu vom a­­junge la nimic, atâta vreme cât vom avea un stat centralizat, cum nu vom ajunge la nimic, atâta vreme cât vom avea un stat descentralizat pe forme abstracte. Statul român trebuie, într’adevăr, în ce privește admin­strațiunea, descentralizat, dar descentralizat, nu pe forme cuprinse într’o anumită lege, ci descentralzat pe re­giuni naturale și pe formațiuni organice. (Aplauze pe băncile majorității). Un stat nu cro­ază viață, un stat mănâncă vința. Vara aceasta trebuie să-i fie dată Statului, care altfel este o formulă ab­stractă de organisme istorice tradiționale­ în care s’a strâns viața șî viata aceasta se comunică statului; și statul este cu atât mai sigur, cu cât respectă toate vierile din care­ se hrănește marea lui viață, care­­ do­mină întreaga rani­une pe toți cetățen­i ace­lui sta­t. (Aplauze pe băncile majorității) CAPITALUL STREIN ȘI iarăși este pentru b­ine o mulțum­re să văd că într’o Camră românească și de oameni al căror sentiment națonal nu îl bănuiesc, — ori și ce fel de colaborare, ori și ce fel de transact^ de acestea, cari au putut să fie impuse de interese electorale, nu mă pot face să bănuesc patriotismul a­­estei Camere, cum n’am bănuit patriotismul unei uneia di­n cele zece Camere prin cari am trecut. Dar îm­i face plăcere, — să văd,­z­i, într’o Cameră ale cărei sentimente de sincera și adancă iubire pe­ntru națiune .ș pentru patne nu pot să fie puse la îndoială, când văd spunându-se, că în sfârșit a venit momentul ca și capitarulu străin să i se corde» — dvs. z­ cel — „egalitate de trata­ment­­ cu_ cel româesc“. (Aplauze prelungite pe băncii majoritarii). Expresi­unea aceasta depășește putnnel ceea ce am­ vrut să spuneți: a întrebuința once capital, care poate folosi tării este, de­sigur o datorie, dar facem o deoseb­re to­tuși, nu în ceia ce privește­­ politca de stat dar în ceea ca privește sentimentele fiecăruia dintre noi, între capitalul acesta românesc, mare, mic, cum este, care repre­zintă munca și agonistta noastră de atâta vreme, reprezintă ceea ce s’a putut smulge de­ la nevoile vieței f­ecăriia, pentru a servi la nevoile Statului, și între celă­alt pe ca­­re-l primim bine, îl tratăm drept, îl între­buințăm pentru scopurle noastre, dar cu toate acestea păstrăm, în ce privește sen­timentele, o deosebire între ceeace este al nostru, între ceea ce va tie din munca noastră de ori și de veacuri, și între ceea ce ne vine de afară pentru a înviora acest organism național. Dar să se spună, cum spuneți dvs. că a venit vrmea să nu respingem capita­lul onest străin în folosul ca­pitalului para­zitar românesc (aplauze prelungite pe băn­cile major­tății) aceasta este pentru ci­ne o mare mulțumire. Eu am spus totdeauna : capitalul nu-mi pasă de unde vine, îmi pasă lyi se profită. Mai curând de­cât să păgubească econo­mia națională dintr’un așa zis capital ro­mânesc eu prefer să folosească economia (Citiți continuare în pae. II). Desbaterile la Mesa] Discursul d-lui Nicolae Iorga rostit in ședința de la 29 Dec. a Adunării Deputaților — Dupa note stenografice — D. profesor N. Iorga, șeful Partidului National, a rostit Sâmbătă în discuția Mesagiu'»’, — unul din cele mai mari discursuri cu care stau mândrit când­va, și se mândresc ori­când, Parlamentele din țările civilizate. II dăm mai jos,—după note stfriografice. NI vom continua în măsura spațiului de care dispunem, pentru ca c­titorii noștr­i să aibă In complect, această pagină de severă analiza a politicianismului,­­ dar și de înaltă concep­­e politică. j'i'. ifi interni Faterni Situația ----- Politicianismul ia sate continuă a face victime si, precum e si fi­resc, când e vorba de oameni simpl, degenerează în încăerări grave cu morți si răniți. Astfel lângă Fălticeni în comuna Ruginoasa s’au încăerat țărăniștii cu liberați. Rezultatul: doi morți si cinci răniți grav. ■-----Făcând declarațurii asupra politicei agrare a guvernului, d. M.­Ralache depășindu-și atribuțiile de ministru al agriculturii și făcând o in­cursiune pe teritoriul d-lui Madgearu de la Indutrie si Comerț a vorbit despre industriile parazitare pe care guvernul le va nimici retrăgându-le protectia legilor. Disparitia acestor industrii, cari trăesc neutru m­ocensirea câtorva si în dauna intereselor generale va avea un­ efect bun asupra întregei econo­mii nationale si în deosebi asupra desvoltării agriculturii. Dar, de la vorbă până la fantă e mult,­^­ch­iar pentru „oamenii noui”. -----Prin proectul de modificare a legii minelor se dă ministerului de industrie puteri depline în ce privește toate măsurile de­ ordin minier desființând avizul necesar al comisii­unii respective, care rămâne cu ca­racter consultativ. E o răspundere prea mare care se atribue ministrului în chestiuni de­stul de importante pentru avuția națională. Și nu înțelegem în ce scan se face aceasta. Să fie oare inavitabil? Iar dacă e vorba că membrii comisiunei cari,, după legea de azi,sin­­gură poate da avizul fac o no­tioă să zicem liberală, — guvernul e !H>cr să schimbe comisia. Iar nu s’o destințeze lăsând ne ministru fără nici un control! -----D. Victor Antonescu și i-a câștigat un emul care în curând îi va­ bate recordul în materie de navetă între București și Paris, e­d. Lugo­­janu care, azi­, pleacă. în interval de o lună, pentru a treia oară la Paris... -----Cel mai bun dintre primarii pe care îi are biata Capitală ghinio­nistă a României, d. dr. Minovic­ e oe­­ate de a fi sacrif­cat de către poli­­ticianismul național-țărănist. —— Declarațiile șefului delegației maghiare în ci’estiftunea antantelor deschid mari șanse unei înțelegeri depline și apropiate între ambele state. —— Starea regelui Antaliei s’a agravat din nou. ----- Guvernul iugoslav e demisionat —— Un complot fascist la Budanesta. —— Recordul modernismului în materie de raporturi­ internaționale îl deține Ungaria: palatul legațiunii ungare din Pratra va fi scos la licita­ție de către datornici. Disolvarea consililor comunale Sub pretextul întocmirii unei legi administrative care să supli­nească toate neajunsurile refor­mei liberale, — și care, fie zis în treacăt, nu va fi, după declara­țiile făcute de d. Const. Stere u­­nui ziar, decât o organizare în stil sovietic a gospodăriilor co­munale și județene,­­ guvernul Intenționează o lege prin care să disolve toate consiliile comunale și județene în ființă, să numeas­că în locu-!e comisiuni interimare și să proceadă în baza nouei legi administrative ce se va vo­ta în grabă, la nouă alegeri. Impresionat de succesul libe­ralilor la colegiul restrâns al u­­nor consilii județene și comunale în cari aveau majoritatea, gu­vernul național-țărănist al d-lui Maniu intenționează să repete procedeurile predecesorilor lor, să-și facă consilii pe sprinceană cari să le asigure cât mai multe voturi la colegiul restrâns de la Senat în viitoarele alegeri gene­rale. Țărăniști naționali urmăresc, pe terenul realităților politice, a­­ponisirea unei înzestrări de par­tid. Iată la ce se reduce idealis­mul și ideologia oamenilor noui. Mișcându­-se în cadrul realită­ților, ei se gândesc că populari­tatea trece și că prudent este să facă cât mai de grabă alegeri co­munale generale spre a rămâne cu o posililitate, darem câtă au avut liberali deunăzi, în cazul u­­nei schimbări de regim. Firește, nu putem tăgădui ni­mănui dreptul de a-și chivernisi cât mai bine partidul și partiza­nii. Dar când, în loc de a realiza promisiunile de tot felul, făcute în opoziție și cari îmbrățișau nu­mai interesele obștești, se vine cu legi menite a înzestra parti­dul în primul rând, oamenii puși pe așa treabă nu se mai pot nu­mii „oameni noul“. Un Kânte popular Leonard, care întrupa simbolul săr­bătoarea vieții, s’a stins într’o zi de mare sărbătoare, de universală bucu­rie, într'o zi de Crăciun, în zorii plini încă de fiori de argint ai clopoțeilor și de ecourile cântecelor tradiționale, departe de scenă și de mediul de fes­tin în care trăise, în căminul părintesc în care se refugiase ca cel mai risti­tor fiu din lume. Știrea morții lui s’a aflat repede în Capitală și s’a răspândit, de­și în acea zi nu apărea nici un ziar, cu viteza febrilă a transmisiunei verbale în toa­te straturile ibcaile. Ea a impresionat adânc — și nu numai pe oamenii de teatru și amicii personali, ci mulțimea, în sufletul căreia Leonard trăia ca o­ radioasă amintire de tinerețe, de a­­vânt, de cântec primăvăratec. S’a născut greer — și misiunea greerului e să cânte. A cântat în nop­țile de vară de la parcul Oteteleșeanu și în nopțile de vara a tea­trelor. Și-a cântat toată pen­­tru a fermeca pe alții. Și a jucat tinerețea sub farmecul propriei lui melodii, îmbătat de cântecul lui. A cântat și a jucat­­ exact ca gre­­erul din fabula lui Lafontaine. Sub magia de suprafață a cântec­­ului și jocului lui, fetele și-au între­zărit mult visatul Făt-Frumos — une­le furate de halucinație l’au văzut ae­­vea în el — adolescenții au prins de aripele pline de calea întâile himere ale dragostei, iar cei maturi și-au a­­mintit cu melancolie și regret iubirile de altă dată, iubirile moarte care ren­înviau în jocul și cântecul lui. Dar, a venit iarna — iarna timpuriei a vârstei, a talentului și a glasului. Și bietul greere s'a trezit de­odată, ostenit, bolnav și sărac. Tocase totul cu emoționantă nebunie și generozi­tate. De­sigur, furnicile care găsiseră în cântecul lui o destindere a egoistei­; munci cotidiane, adunaseră, puseseră de-o parte. Asta e doar unica lor me­nire în trecerea pe această planetă. 1 Greerul s'a stins înainte de a bate l­a ușa furnice!. Și acum poate cânta­ pe alte plaiuri — acolo unde melodia­ constitue o rațiune de a fi, I Sărmanul greer I I­I! plâng astăzi nu numai flov ar fi șii ■hiL de nebunie ai cântec, ci chiar habi­tnicele furnici, amintindu-și de clipele de delectare, presărate în monotonia existenței lor, de bietul greere, înghe­­­țat acum cu aripile întinse în iarna ce începuse să se aștearnă peste soarta ] tu*» 1 DIODOR Celebri s ® «'iuc 0 noua fabrica de portelan ia Ungaria Budapesta (Ceps).­­ Fabrica de porțe­­an Wesel din Bonn intenționează să cre­eze în Ungaria o fabrică de porban și a îceput tratativele în această direcție. Fabr­ca va fi construită la Budapesta iar funcționarea­­­ va incepe in anul viitor.­­ooooooooo­ S, profesor N. lort­a cu ci-na pleacă astă seară la orele 100 cu Simplonul, în străinătate. împrumutul In cercurile noastre no­stite se dă ca s­cur?, «Se astă dată în cheerea împrumutul»9. Banca Frantei, care mai a­­vea unele exitări, ar fi pe punctul sa aprobe avansurile bancherilor. Era ultima piedică pe care Banca Franței o explica pri nesiguranța e­c­ibruu­ii * rd* getului României pe 1929. Alte cercuri pol­tice adaugă că în cel mult cincisprezece zile, se vor desăvârși toate pregătirile pentru lansarea împrumutului la Londra și Pa­ris. Operațiile financiare pe care le tratează guvernul vor fi împl­­ite cel mai târz­i în patru săptămâni, — până la 15 ianuarie consort­ul străin va emi­te prima serie d­e scri­suri românești pe piețele oc­cidentale. •----------ooooXoooo---------­ De ce ? Insă nu se poate intra într’o e­­pocă nouă, fără sarcini noui fără im­pozite noui!” Așa a declarat ministrul finantelor în comisia bugetară a Camerei. Așa­dar, nu se poate un regim de legalitate și de c nste (care e și de e­­conomie, jafurile rămânând ca un ex­cedent în bugetul Statului) fără biruri noui... De ce? D. ministru de finanțe n’o spune D. Mihai Papovici nu motivează acea­stă afirmație. Fiindcă ar fi trebu­i să spună că re­gimul legalității (până la n­oba con­trarie) nu implică și pe acela al com­­petențelor. Iar un regim al competențelor ar­­ găsit altceva ca să echilibreze uugh­­tul decât ar fi găsit cel ma­i b­u­n funcționar comercial: imnozie. nooooooo-------­

Next