Neamul Românesc, mai 1929 (Anul 24, nr. 94-115)

1929-05-01 / nr. 94

DIRECTOR POLITIC N. IORGA Mer«cumi 1 Mai »928 _______________ANUL 3008 V. — Ho, 94 nenute. Pe­pe 608 Lei­­ Pe pe Luni 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei .—mm 3 LEI ."Redacția și Administrația BUCUREȘTI Strada Brezoianu Ko. 6 (etaj) Telefon 312/60 ^ ®" TAȘCA u irencn., w. georgescu ;..v3cr; Pâciu­l „Sâmânâiorilor _ 'Cui nesecata sa ivervă’ d. Pamfil Șeicanu, condamnând lipsa de activitate ordonată a țeranului proprietar de pă­­­­m­ânt și cerînd să i se impuie o datorie socială prea mult uitată, aruncă o săgeată romantismului de la „Sămănăto­­ru­l“ care ar fi ajuns să strice și viața socială și politică. Eu cred că nici d. Pamfil Șeicaru, nici adversarii lite­rari ai „Sămănătorului“ n’au dreptate. In micuța noastră revistă săracă noi am îndreptat o li­teratură de împrumut către realitățile naționale, către toa­te, deci și către acea scumpă realitate națională care a fost, este și va fi țeranul. Am scris cîndiva că toate calitățile pe care le are țera­­nul sunt ale lui, toate defectele ale noastre. Așa e. Nu noi am cerut ca din dreptul țeranului la spătamânt, drept incontestabil și social și istoric, să se bată j și m­onedă electorală. Nu noi l-am măgulit pe țeran, noi, par­tidul ieșit din „sămănătorism“. Nu noi i-am făgăduit ceva. J Doar d. Pamfil Șeicaru a făcut alături de mine, cînd era cu siminie și nu cu guvernanții de azi, a făcut, zic, și întruniri politice în Dolj și știe ce vorbiam țeranilor. Fiindcă „sămă­­­ putorismul“ n’a vrut să lingușească pe teranul pe care noi cu gândul nostru, și nu venerabilul domn Brătășanu, l-am liberat, de aceia sunt eu de unul singur în Camera d-lui Maniu. Iar, dacă e vorba de cultul datoriei dus până Ia absurd și la nebunie, uită-te, tinere amice, la viața mea ! N. IORGA Invâțâmântul de mâine Instituțiunea de stat, în care învățătorul este chemat să dea instrucțiune și educațiune tine­retului, este școala. Ea este la­­boratorul învățătorului. Se ce­re prin urmare ca în ea să se adune cât mai mulți copii, nu atât prin mijloacele de cons­trângere prevăzute în legile și regulamentele școlare, cât prin prestigiul ce învățătorul va ști să și-l fixeze în ochii părinți­lor, prin Bunele relațiuni cu aceștia, prin punctualitate în îndeplinirea datoriei și prin hărnicie. Personalitatea învă­țătorului, cu un cuvânt, joacă jtici ca în toată activitatea sa, era rol foarte însemnat.­­Odată școala populară, înce­­­­pe munca spornică de zi cu zi , ceas cu ceas, muncă care va fi mai grea sau mai ușoară, după cum învățătorul înțelege să lucreze, ținând sau nu se a­­jută de metodele cele mai lesni­cioase de predare, de tactul și răbdarea ce va avea, precum Și de sufletul ce va pune în tot c ceea ce face. Rezultatele didactice obținu­­­te vor fi în raport direct cu munca desfășurată, cu intere­­­sul ce s’a pus și aptitudinile cu cari este înzestrat învățătorul. Este știut că, dacă învățătorul Va intra în clasă nepregătit, cu Liîă și fără să controleze ce a putut prinde din lecțiune fie­care elev în parte, fără a face numeroase aplicațiuni asupra celor învățate și fără ca să fie ttotdeauna gata a primi vizita organelor de control, școala nu va fi de­cât o parodie. Aceasta în ceea ce privește in­­strucțiunea. In ceia ce privește educațiu­­n­ea, totul va depinde de chipul­­,Cum învățătorul va ști să tragă paguli de viață din tot ceiace i în­vață copiii și din tot ceia ce s­e prezintă vrednic de studiat ț­n viața elevilor, cum ar fi gre­șelile lor, mici în aparență, dar urmări mari mai târziu, de spus cum va ști să se poarte cu blândețe și cu severitate c­ând trebuie, de cum va ști să fie drept și nepărtinitor și de chipul cum va ști să combată și sa îndrepte pornirile rele cu gări copiii vin de acasă. învățătorul nu trebuie să fure nici o clipă că, dacă fami­ Rh n’a putut îndrepta defecte­le copilului, școala este acela care trebuie s’o facă neapărat.­­Negreșit, dacă la educațiunea tineretului, ar lucra în aceiași tăpătură și familia, scopul ar fi m­ai ușor* * atins. Acesta ar fi și ’idealul. Ceia ce se petrece la noi iisă, trebuie să ne dea de gândit. Familia nu poate peste­­ tot îngriji de buna creștere a copiilor. Și atunci, toată sarci­na revine școalei. Totuși, nici o clipă nu va trebui să lase să treacă învățătorul, fără a nu face toate sforțările ca să facă legătura între școală și familie, învățătorul care a putut să facă acest lucru, a făcut mai mult­e decât o armată care a pus stăpâ­nire pe cea mai însemnată întă­­ri­tura dușmană. In ceia ce privește pregătirea tineretului pentru viața practi­­învățătorul trebuie să facă tot ce-i va sta în putere, pentru ca școala să fie înzestrată cu a­­teliere de îndeletniciri practice Și acestea să fie cât mai frequ­­entate de elevi până la termi­­narea celor..Ț am„de curs pri­ Uiâ&! Atât în ceia ce privește ins­trucțiunea, educațiunea și pre­gătirea pentru viața practică a tineretului, învățătorul­­ este dator a cunoaște în primul joc realitatea lucrurilor și apoi a lua măsurile cerute de îm­­­prej­urări. Să se ferească ca de joc de exagerări în bine sau în rău. Să nu se îmbete de vorbe mari dar goale, cum fac atâția dintre oamenii noștri cu răspundere, cuvinte care nu prind la nici un bine, ci din contra servesc de a ascunde insuficiența noastră instructivă și educativă. Munca tăcută e cea mai rodnică, înșelăm în a crede că oricine a învățat carte în aceiași mă­sură poate fi și un om de trea­bă, cinstit și folositor societății. Dacă tot ceea ce a învățat ci­neva, nu i-a putut forma sufle­­tul, caracterul, școala a făcut în acest caz foarte puțin. în­semnează că învățătorul n’a fost și cu sufletul în clasa sa. Greșesc toți aceia cari mai înțeleg încă, că superioritatea unei școli stă în rdurile ei mari, în ferestrele ei largi și în mul­țimea de copii ce încap în ea. Oricât ar fi de măreț un local de școală și oricât ar geme de copii sălile de clasă, pulsul. (Urmare in pagina II-a) -------1 B. v. nadgeara a­­ desm­ințît, pe propria sa răs­­pundere, hotărîrile ce ar fi luat delegația economica a guvernului cu privire la aranjamentele cu Germania. D. N. Iorga este netăgăduit, cea mai complexă personalitate din peisagiul culturii românești. Cu o egală dexteritate, d-sa cul­tivă aproape toate, în orice caz cele mai contradictorii dintre genurile literare , pamfletul și teatrul, cugetarea și notele de drum, discursul și versul. In toate aceste manifestări, d. Iorga nu caută decât mijlocul cel mai facil de exprimare a tu­multoasei d-sale vieți interioare. Opera unui atât de prodigios făuritor nu poate fi judecată după criteriile obicinuitei apre­cieri critice. O piesă a d-lui Iorga nu tre­­bue prețuită după măsura ce se cere, îndeobște, unei lucrări si­milare. Trebuie primită cu toate asprimile ei, pentru că țâșnește avântată dintr’un fond, pe care hotărât, nici unul din scritorii noștri de teatru nu-l posedă. Mai mult decât orice, mai pre­sus decât orice — d. Iorga este istoricul trecutului și pamfleta­rul prezentului. D-sa trăește în­tre marile umbre ale istoriei și figurile reale ale zilei de as­tăzi. Teatrul d-sale se resimte de a­­mândouă aceste înrâuriri. „Fratele păgân“ se încadrează în această privință, de minune, în opera dramatică a autorului. Este un crâmpeiu din istoria țării — o dramă sumbră și emo­ționantă, cum cuprinde atât de multe cronica noastră.­­ Mihnea Turcitul a lăsat doi fii: pe Radu, crescut de legea creștină și pe Ibrahim, crescut în legea musulmană. Radu ajun­ge domn, dar, frământat de ma­rea voce a sângelui, aduce în palatul domnesc, alături de sine, pe fratele său păgân, Ibrahim. Ibrahim trăește o cumplită dramă interioară: legea musul­mană nu-i satură marea lui sete de credință; peste sfaturile u­­nui anturaj perfid, răsună în sufletul lui, întârziatele ecouri ale­ credinței strămoșești și în ceasuri târzii de noapte, pribeag ca umbra chinuită a unui mort fără de lege, rătăcește pe lângă bisericile Bucureștilor, se fră­­­mântă, se sbuciumă. Intr’o zi, în acest sbucium își face loc sfredelitoarea rază a iu­­birei. Ibrahim îndrăgostește o jupâniță, pe Grădina Udrei. Smulgându-se din chinga indem­nurilor celor ce-l înconjoară, bă­trânul și fanaticul Seid, eunucul ridicul și Fatma cea îndrăgostită de poezia Țarigradului, — Ibra­him se hotărăște să treacă la creștinism. Dar divanul domnesc, stăpânit de prejudecăți, înlătură cererea. Zadarnic își destăinuește Ibra­him, emoționat, marea lui fră­mântare sufletească. Cuvântul lui cald picură inutil in lespedea prejudecăților. ... Grădina sfârșește într’o mă­năstire de maici. Iar Ibrahim, fugărit de cetele domnești, își află ascunziș în marginea alta­rului. Pe această temă, d. Nicolae Iorga a scris o dramă ale cărei supreme însușiri sunt pitorescul cadrului și frăgezimea vocabu­larului, o frăgezime care reu­șește să biruiască monotonia ver­sului alb. „Fratele păgân“ s’a bucurat, în afară de o magnifică punere în scenă datorită maestrului Not­tara, de o interpretare bună în liniile ei generale, . D. G. Calboreanu a pus toată căldura temperamentului d-sale în Ibrahim, ajungând, în actul final, la realizări deosebit de im­presionante. D. R. Bulfinsky a dat voevodului Radu, toată pres­tanța firească, dar și toată ome­nia profundă cu care acest ex­celent actor știe să-și anime cre­ațiile. D-nii A. Athanasescu în vornicul Udrea, G. Baldovin în schița, delicios detailată a eunu­cului au înviorat, cu talentele lor, un ansamblu bine pus la punct. D-na Sorana Țopa, cu pasiu­­nea covârșitoare pe care o pune ori de câte ori apare la rampă, dar și cu inteligența cu care știe să relifeze rolu­l. a creiat o ad­mirabilă Fatma, găsind o exce­lentă parteneră în d-na Maria Mohor,cu talentul d-sale pe cât de natural, pe atât de subtil. D-ra Dorina Demetrescu, a fost depășită, de rolul covârșitor al Grădinei. In fruntea acestei interpretări stă mastrul Nottara care, într’o singură scenă reușește să pună toată acea artă superioară pen­tru al căreia elogiu de mult s’au învechit epitetele vocabularului nostru. TUDOR TEODORESCU­­BRANIȘTE Teatrul istoric are în d-l Nico­­lae Iorga un credincios și înzes­trat reprezentant. Conflictele cele mai profund omenești, emoțile cele mai zgu­duitoare, personagiile cele mai ciudate și mai interesante alcă­­tuesc materialul bogat cu care se brodează dramatic evocările istorice ale d-lui Nicolae Iorga. „Fratele păgân“ este „o evo­care dramatică a timpurilor e­­roice de pe la 1620, în care bigo­tismul cel mai sectar ducea po­­­poarele între ele la crâncene războaie“. Mihnea Vodă fusese turcit îm­preună cu unul din fiii lui și cu cele două fiice. Cu limbă de moarte el lăsase legământ fiu­lui său să se roage în fiecare seară în credința creștinească a strămoșilor. Ibrahim, fratele păgân, îndră­gostit de Grădina, se hotărăște să se întoarcă la creștinism. Dar hotărârea lui se izbește de bigo­tismul neînduplecat al boerilor, care se tem, în acelaș timp să nu supere Poarta — primindu-l înapoi. Văzându-și orice nădejde în­­­frântă, văzând că nu poate câș­tiga pe Grădina, Ibrahim, urmă­rit de oamenii trimiși de Curte, caută liniște și scăpare, călugă­­rindu-se. Pe acest interesant proces su­fletesc, d-l Nicolae Iorga a în­chegat o acțiune de intens dra­matism, plină de pitoresc și de sugestivitate. Conflictul e gradat cu multă­ a­­bilitate, dialogul e vioiu, colorat și original. „Fratele păgân“ se așează — atât ca factură cât și ca valoa­re dramatică — printre cele mai bune piese ale literaturii noastre dramatice. __ Piesa a fost slujită de o inter­pretare omogenă, care a redat expresiv atmosfera adecvată. Remarcăm creația d-nei Sora­na Țopa și realizările desăvâr­șite ale d-lor Bulfinschi,­­No­tar­a, Calboreanu. In restul interpretării, d-nele Maria, Mobor, Dorina Demetre­scu, d-nii Baldovin, Atanasescu, Pop Marțian, Grigoriu. Montarea bună. „Dreptatea". SERGIU M­ESCU. „Dimineața“ Iteratora dramatici „Fratele Păgîn” «ie a. profesor N. lenge Presa și nou lucrare reprezentata la teatrul National Ziarele au publicat darea de seamă oficială asupra ultimei ședințe a delegației economice a guvernului în care se spunea că s-a hotărît înles­nirea formalităților pentru călători între Româ­nia și Germania, înființarea unei Camere de co­merț româno-germană, acceptarea unui împru­­ărei aur pentru material mut de 75 milioane de m de cale ferată și o altă ofertă pentru refacerea șoselelor. Aceste surprinzătoare desiziuni ale delegației economice au fost puse, cum era și firesc, în legă­tură cu recenta vizită a generalului von Seeckt, agram­ându-se astfel alarma în ce privește inten­­țiunile guvernului relativ la orientarea politicei noastre externe. Impresia produsă de aceste hotărîri a fost așa de defavorabilă pentru guvern încât acesta a fost silit după 48 de ore să dea următorul și mai surprinzător contra-com­unicat . In legătură cu darea de seamă asupra hotărârilor delegațiu­­nii economice în ședința sa de la 25 cmi, dare de seamă care a parvenit ziarelor ca trimisă din sursă oficială, ministerul de in­dustrie a dat azi următorul comunicat : Informațiunile publicate în ziarele de astăzi relative la unele avize ale delegației economice a consiliului de miniștri sunt inexacte. Aceste pretinse deciziuni nu sunt decât o parafrazare a or­­dinei de zi a delegațiunei, cuprinzând, pe lângă acestea, o serie întreagă de alte chestiuni. Ele urmează a fi examinate în viitoarele întruniri ale dele­­gațiunii. Acest comunicat, caar­e nu dovedește decât de­ruta complectă a guvern­ului căzut într-o serie de ghinioane în materie de politică externă, arată că sub presiunea atmosfere­i ostile ce și-a creat, gu­vernul d-lui Maniu a revenit asupra acelor „pre­tinse“ deciziuni ale com­i­siei economice. Cazul fiind grav, lucrurile nu se pot opri aci, iar consecințele vor fi de o importanță capitală pentru guvern. Păduri incendiate Paris 29 (Rador). — Dia Mulhouse se anunța: Un incendiu izbucnit pe pantele împădurite din regiunea An­­wellerkopf a distrus până acum 400 hectare de pădure. Pompierii din toa­te localitățile învecinate și detașamen­te de soldați din garnizoana Colmar cooperează pentru a limite dezastrul. Numeroase obuze și grenade, îngro­pate, sub fostele câmpuri de luptă au explodat din cauza incendiului Budapesta, 30 (Rador).­­ D. Grandi, subsecretarul de stat italian al externelor, sosește joi la amiază în Budapesta, intr’o vizită oficială. D. Grandi va rămâne în capitala Ungariei până Duminică seara. In onoarea oaspetelui, regentul Horthy, primul ministru Bethlen și preșe­dintele Camerei deputaților vor da serate și dineuri. La dineul oferit de președintele consiliului se vor schimba toasturi. Intern. Situația — Medicii constată insuficiență spitalelor, și a utilajului lor, și cer, măsuri de îndreptare. — In viitoarea sesiune a Comisiei Europene a Dunării care se va deschide la 5 Mai la Galați se va discuta chestiuni impor­tante. —■­ Agitații religioase în județul Neamț. Sătenii dintrfo comu­nă au dezarmat pe jandarmii trimiși să aresteze pe un călugăr. — Ministerul domeniilor anchetează neregulile de la Direcția Cadastrului. v — Viitorul consiliu de miniștri se va ține în palatul Canta­­cusino.­­— Se zice că guvernul ar fi­­ decis să ducă­ până la capăt­ cer­cetările și sancționările fraudelor descoperite.­­—■ Muncitorii se agită împotriva faptului că guvernul­ a in­terzis manifestațiile de stradă de 1 Mai. Guvernul socotește că e destul că se lasă libere întrunirile, serbările câmpenești și vinde­rea insignelor. f . La Bursă continuă scăderea valorilor. ■— Bandiții au atacat­­ depozitele de muniții la Goliaț. Se pare că e vorba de o bandă, de comuniști. Externi Artiștii și literații germani au început o campanie împo­triva pedepsei cu moartea. ■*= A murit voevodul Stepanovici. Conferință ținută la Berlin despre ră. "Trăiu Ma>Uu a fost transmisă prin Radio, Violente manif estații ontlpoloneie la Oppeln Ele aa profecat mare eenefte Ea Varșovia t Varșovia, 2-9. (Rador)­ — La Op­peln, în Silezia germană, s’au pro­dus în noaptea de Sâmbătă spre Duminică excese grave împotriva populației poloneze. In cursul re­prezentării unei opere poloneze, organizațiile naționaliste germane au instigat împotriva publicului ce venise să asiste la reprezentație. In cursul reprezentației au fost arun­cate bombe rău mirositoare, iar la ieșirea din teatru, grupările națio­naliste au amenințat publicul. Ex­cese violente s’au petrecut in car­tierele mărginașe ale orașului și în împrejurimile gării, unde, după primele informații, artiștii polonezi și directorul Băncii populare polone au fost grav maltratați. La ieșirea din teatru, mulțimea a amenințat și a insultat pe consu­lul general polonez, d. Bytom, care venise la spectacol împreună cu soția sa și pe mai mulți funcțio­nari ai consulatului. Știrile despre excesele din Oppels care fuseseră precedate de o cam­pania de presă, au provocat o emo­ție foarte mare în toată opinia pu­blică polonă. Trebue să se cons­tate cu acest prilej că în orice oraș mai mare din Polonia se gă­sesc teatre germane, dar niciodată nu s’a semnalat vreun exces împo­triva artiștilor sau publicul, / tacul comunist de la Galați GALAȚI.­­ Atacul asupra de­pozitului de muniții al reg. 3 pio­nieri din Galați, continuă să preo­cupe autoritățile de siguranță și pe cele militare. Cercetările se fac în cel mai strict secret. Ancheta a stabilit că în puterea nopții, garda depozitului a fost ata­cată cu focuri de revolver. Șeful gărzii, caporalul Popa Gheorghe a somat cel dintâi pe a­­gresori, să se predea. Sentinelele alarmate de detunăturile de armă au răspuns cu focuri de armă. Arestații refuză să dea amănunte asupra tovarășilor lor. Părerea tuturor e că o bandă co­munistă a încercat să incendieze depozitul de muniții. O Paris, 29 (Rador) — Experții s’au întrunit azi în ședință ple­nara și au examinat raportul întocmit de secretariate pentru a fi remis guvernelor interesa­te. S’au discutat în special punc­tele asupra cărora experții au ajuns la un acord. Examinarea va continua până la înapoierea d-lui Schacht dela Berlin. Atmosfera generală e nes­­­chimbată. Se pare că ori­ce schimbare e exclusa până când comitetul de raporturi va în­cepe discuția asupra chestiunei cifrelor. Paris, 29 (Rador) — Ziarul ra­dical socialist „Ere Nouvelle” comentând insuccesul dela con­ferința experților, observă că nu e vorba acum sa se reali­zeze un bloc anti-german. Fo­știi aliați voesc însă să răpeas­că naționaliștilor de peste Rin ispita de a profita de divergen­țele eventuale, pentru a-și elu­da răspunderile și a scăpa de îndatoririle precise. „Echo de Paris“, sub semna­­tura lui Pertinax, declară că ar fi inutil și chiar dăunător să se mai tergiverseze negocierile ne­­reușite ale experților. Separațiile ședință plenară a experților Berlin 29 (Rador). — Din Copen­­haga se anunță că între partidele so­cialist și radical s-a ajuna la un a­­cord de colaborare guvernamentală. Guvernul va fi format din nouă so­cialiști și trei radicali. Vom avea o recoltă slabă In ultimul număr al ziarului „Ar­gus" d. Const. Garoflid publică ur­mătorul interesant și alarmant arti­col : „De câte ori recolta e proastă, agri­cultura e ia ordinea zilei. Ziarele se ocupă de ea, opinia publică îi e fa­vorabilă, guvernele întocmesc pro­grame de refacere. După o bună re­coltă viața economică devine norma­lă. Totul e uitat, plugăria rămâne după ușă și nimeni nu se mai îngri­jește. Mî-aduc aminte,­ că după anul de secetă 1899, primul ministru de atunci, ordonase să i se comunice zilnic bu­letinul meteorologic. Iar, pentru lu­minarea publicului, oficiile poștale erau obligate să-l afișeze în fiecare zi Această grijă a guvernului pentru asrhatShH» a trecut ransde. akt jig 1 repede încât nu numai că nu a fă­cut nimic pentru ea, dar căzut, a ri­diculizat programul guvernului care, se ocupa de ...irigații ! . Grija trecuse și irigațiile erau so­cotite ca o fantezie. E de prisos să spun că și guvernul ca irigațiile în program, nu numai că nu le-a înfăp­tuit, dar nici el nu a făcut ceva de seamă pentru agricultură. Legătura strânsă dintre recoltă și viața financiară a țării, pe care ne-o arătase atât de limpede anul agricol deficitar, nu a fost ținută în seamă de acei care au dat directivele econo­mice ale țării mai târziu. Nu numai că nu s’a făcut nimic pentru a întări ssÉPic ul dax, cu traifc dia­ război, axa politicei economice a fost hotărît schimbată. S’a crezut că in­dustria poate înlocui agricultura atunci când anii nu sunt favorabili. CÂND AGRICULTURA SUFERĂ greșită. Această concepție a fost greșită. Deficitul agricol al anului trecut a arătat și celor mai puțin în curent cu aceste probleme, că producția agri­colă este, pentru economia noastră, ceea ce apa Nilului este pentru Egi­­pet. Fără recoltă nu avem buget, nici stabilitate monetară, nici comerț, iar industria, cu toată protecția ei, aș­teaptă în zadar clienți. Toată viața economică și financia­ră a țării stă pe loc dacă agricultura suferă, acesta este învățământul anu­lui trecut. Ca și după anul 1899 agricultura e acum la modă. Importanța recoltei e recunoscută de toți, opinia publică 8e interesează cg întinderea semăna­­­turilor, de starea lor, oamenii politici făuresc planuri. O SITUAȚIE ȘI ALAI GREA De astă data, însă, chestia e mai serioasă. In România vech­e prosperi­tatea și ușurința capătării ajutorului din afară înlesneau trecerea greută­ților anilor răi. Poate chiar cerul era atunci mai _l­ement. Nu se pomenise o serie de mai mulți ani proști. Acum, prosperitatea veche a dis­părut fiind înghițită de război și de inflație. In ajutorul din afară nu mai putem pune nădejde. Iar recolta care se anunță nu e satisfăcătoare. După doi ani de producție agricolă sub me­diocră, un nou an prost ar fi o ca­lamitate. CUM SE PREZINTĂ RECOLTA Cum se prezintă recolta? Grâul a ieșit slab din iarnă, iar in părți­]&.n. răsări al MinterdeL­a Do­brogea, în sudul Moldovei și Ba­sarabii este pierdut în proporție de peste 50%. Orzul de toamnă a pierit aproape în întregime. Sem­ă­­natul orzului și ovăzului este în­târziat cu o lună. Deși nu se poate prevedea recolta lor, este totuși probabil ca din această cauză su­prafața semănată va fi mai redu­să decât în alți ani. Toată nădejdea o punem un po­rumb. Este sigur că nu va rămâne­­ ramânt nesemănat. Grâul întors, anurile nesemănate cu orz vor fi puse cu porumb. Porumbul, însă, se recoltează toamna și se vinde abia primăva­ra. Și dacă punem în socoteală că grâu pentru export nu vom avea, iar cantitățile exportabile de orz și ovăz vor fi reduse în propr­rfie cu micșorarea întinderilor semă­nate, problema echilibrului balan­ței comerciale devine foarte grea până în primăvară, când recolta­­ vom miculm­inato­r­g^pod­ală. * Încasările bugetare vor­ merge La fel. .. Guvernul are sarcina grea de a îngriji ca balanța plăților să co­recteze deficitul vremelnic al re­coltei­ și ca bugetul să nu dea greș. D­ar a­ceasta nu-i destul. Lecția trebue, de asta data, să ne servea­scă. Partidele politice au datoria să-și revizuiască doctrina și să se înțeleagă asupra unui­ program de sprijin și, agriculturii. * Toate acestea sunt adevăruri ele­mentare. Ceea ce spune azi d. Garoflid, cu autoritatea sa în materie, s’a mai spus adesea. Dar adevărul răzbate încet,­­exas­perant de încet. Și dacă d. Vintila Bră­ ■­tianu n’au­zia strigătul de alarmă al agricultorilor, și nu ne miram, e mult mai ciudat cliui Ahl­ 1 aude alifii O. Alihalachs/

Next