Neamul Românesc, mai 1929 (Anul 24, nr. 94-115)
1929-05-01 / nr. 94
DIRECTOR POLITIC N. IORGA Mer«cumi 1 Mai »928 _______________ANUL 3008 V. — Ho, 94 nenute. Pepe 608 Lei Pe pe Luni 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei .—mm 3 LEI ."Redacția și Administrația BUCUREȘTI Strada Brezoianu Ko. 6 (etaj) Telefon 312/60 ^ ®" TAȘCA u irencn., w. georgescu ;..v3cr; Pâciul „Sâmânâiorilor _ 'Cui nesecata sa ivervă’ d. Pamfil Șeicanu, condamnând lipsa de activitate ordonată a țeranului proprietar de pământ și cerînd să i se impuie o datorie socială prea mult uitată, aruncă o săgeată romantismului de la „Sămănătorul“ care ar fi ajuns să strice și viața socială și politică. Eu cred că nici d. Pamfil Șeicaru, nici adversarii literari ai „Sămănătorului“ n’au dreptate. In micuța noastră revistă săracă noi am îndreptat o literatură de împrumut către realitățile naționale, către toate, deci și către acea scumpă realitate națională care a fost, este și va fi țeranul. Am scris cîndiva că toate calitățile pe care le are țeranul sunt ale lui, toate defectele ale noastre. Așa e. Nu noi am cerut ca din dreptul țeranului la spătamânt, drept incontestabil și social și istoric, să se bată j și monedă electorală. Nu noi l-am măgulit pe țeran, noi, partidul ieșit din „sămănătorism“. Nu noi i-am făgăduit ceva. J Doar d. Pamfil Șeicaru a făcut alături de mine, cînd era cu siminie și nu cu guvernanții de azi, a făcut, zic, și întruniri politice în Dolj și știe ce vorbiam țeranilor. Fiindcă „sămă putorismul“ n’a vrut să lingușească pe teranul pe care noi cu gândul nostru, și nu venerabilul domn Brătășanu, l-am liberat, de aceia sunt eu de unul singur în Camera d-lui Maniu. Iar, dacă e vorba de cultul datoriei dus până Ia absurd și la nebunie, uită-te, tinere amice, la viața mea ! N. IORGA Invâțâmântul de mâine Instituțiunea de stat, în care învățătorul este chemat să dea instrucțiune și educațiune tineretului, este școala. Ea este laboratorul învățătorului. Se cere prin urmare ca în ea să se adune cât mai mulți copii, nu atât prin mijloacele de constrângere prevăzute în legile și regulamentele școlare, cât prin prestigiul ce învățătorul va ști să și-l fixeze în ochii părinților, prin Bunele relațiuni cu aceștia, prin punctualitate în îndeplinirea datoriei și prin hărnicie. Personalitatea învățătorului, cu un cuvânt, joacă jtici ca în toată activitatea sa, era rol foarte însemnat.Odată școala populară, începe munca spornică de zi cu zi , ceas cu ceas, muncă care va fi mai grea sau mai ușoară, după cum învățătorul înțelege să lucreze, ținând sau nu se ajută de metodele cele mai lesnicioase de predare, de tactul și răbdarea ce va avea, precum Și de sufletul ce va pune în tot c ceea ce face. Rezultatele didactice obținute vor fi în raport direct cu munca desfășurată, cu interesul ce s’a pus și aptitudinile cu cari este înzestrat învățătorul. Este știut că, dacă învățătorul Va intra în clasă nepregătit, cu Liîă și fără să controleze ce a putut prinde din lecțiune fiecare elev în parte, fără a face numeroase aplicațiuni asupra celor învățate și fără ca să fie ttotdeauna gata a primi vizita organelor de control, școala nu va fi decât o parodie. Aceasta în ceea ce privește instrucțiunea. In ceia ce privește educațiunea, totul va depinde de chipul,Cum învățătorul va ști să tragă paguli de viață din tot ceiace i învață copiii și din tot ceia ce se prezintă vrednic de studiat țn viața elevilor, cum ar fi greșelile lor, mici în aparență, dar urmări mari mai târziu, de spus cum va ști să se poarte cu blândețe și cu severitate când trebuie, de cum va ști să fie drept și nepărtinitor și de chipul cum va ști să combată și sa îndrepte pornirile rele cu gări copiii vin de acasă. învățătorul nu trebuie să fure nici o clipă că, dacă fami Rh n’a putut îndrepta defectele copilului, școala este acela care trebuie s’o facă neapărat.Negreșit, dacă la educațiunea tineretului, ar lucra în aceiași tăpătură și familia, scopul ar fi mai ușor* * atins. Acesta ar fi și ’idealul. Ceia ce se petrece la noi iisă, trebuie să ne dea de gândit. Familia nu poate peste tot îngriji de buna creștere a copiilor. Și atunci, toată sarcina revine școalei. Totuși, nici o clipă nu va trebui să lase să treacă învățătorul, fără a nu face toate sforțările ca să facă legătura între școală și familie, învățătorul care a putut să facă acest lucru, a făcut mai multe decât o armată care a pus stăpânire pe cea mai însemnată întăritura dușmană. In ceia ce privește pregătirea tineretului pentru viața practiînvățătorul trebuie să facă tot ce-i va sta în putere, pentru ca școala să fie înzestrată cu ateliere de îndeletniciri practice Și acestea să fie cât mai frequentate de elevi până la terminarea celor..Ț am„de curs pri Uiâ&! Atât în ceia ce privește instrucțiunea, educațiunea și pregătirea pentru viața practică a tineretului, învățătorul este dator a cunoaște în primul joc realitatea lucrurilor și apoi a lua măsurile cerute de împrejurări. Să se ferească ca de joc de exagerări în bine sau în rău. Să nu se îmbete de vorbe mari dar goale, cum fac atâția dintre oamenii noștri cu răspundere, cuvinte care nu prind la nici un bine, ci din contra servesc de a ascunde insuficiența noastră instructivă și educativă. Munca tăcută e cea mai rodnică, înșelăm în a crede că oricine a învățat carte în aceiași măsură poate fi și un om de treabă, cinstit și folositor societății. Dacă tot ceea ce a învățat cineva, nu i-a putut forma sufletul, caracterul, școala a făcut în acest caz foarte puțin. însemnează că învățătorul n’a fost și cu sufletul în clasa sa. Greșesc toți aceia cari mai înțeleg încă, că superioritatea unei școli stă în rdurile ei mari, în ferestrele ei largi și în mulțimea de copii ce încap în ea. Oricât ar fi de măreț un local de școală și oricât ar geme de copii sălile de clasă, pulsul. (Urmare in pagina II-a) -------1 B. v. nadgeara a desmințît, pe propria sa răspundere, hotărîrile ce ar fi luat delegația economica a guvernului cu privire la aranjamentele cu Germania. D. N. Iorga este netăgăduit, cea mai complexă personalitate din peisagiul culturii românești. Cu o egală dexteritate, d-sa cultivă aproape toate, în orice caz cele mai contradictorii dintre genurile literare , pamfletul și teatrul, cugetarea și notele de drum, discursul și versul. In toate aceste manifestări, d. Iorga nu caută decât mijlocul cel mai facil de exprimare a tumultoasei d-sale vieți interioare. Opera unui atât de prodigios făuritor nu poate fi judecată după criteriile obicinuitei aprecieri critice. O piesă a d-lui Iorga nu trebue prețuită după măsura ce se cere, îndeobște, unei lucrări similare. Trebuie primită cu toate asprimile ei, pentru că țâșnește avântată dintr’un fond, pe care hotărât, nici unul din scritorii noștri de teatru nu-l posedă. Mai mult decât orice, mai presus decât orice — d. Iorga este istoricul trecutului și pamfletarul prezentului. D-sa trăește între marile umbre ale istoriei și figurile reale ale zilei de astăzi. Teatrul d-sale se resimte de amândouă aceste înrâuriri. „Fratele păgân“ se încadrează în această privință, de minune, în opera dramatică a autorului. Este un crâmpeiu din istoria țării — o dramă sumbră și emoționantă, cum cuprinde atât de multe cronica noastră. Mihnea Turcitul a lăsat doi fii: pe Radu, crescut de legea creștină și pe Ibrahim, crescut în legea musulmană. Radu ajunge domn, dar, frământat de marea voce a sângelui, aduce în palatul domnesc, alături de sine, pe fratele său păgân, Ibrahim. Ibrahim trăește o cumplită dramă interioară: legea musulmană nu-i satură marea lui sete de credință; peste sfaturile unui anturaj perfid, răsună în sufletul lui, întârziatele ecouri ale credinței strămoșești și în ceasuri târzii de noapte, pribeag ca umbra chinuită a unui mort fără de lege, rătăcește pe lângă bisericile Bucureștilor, se frământă, se sbuciumă. Intr’o zi, în acest sbucium își face loc sfredelitoarea rază a iubirei. Ibrahim îndrăgostește o jupâniță, pe Grădina Udrei. Smulgându-se din chinga indemnurilor celor ce-l înconjoară, bătrânul și fanaticul Seid, eunucul ridicul și Fatma cea îndrăgostită de poezia Țarigradului, — Ibrahim se hotărăște să treacă la creștinism. Dar divanul domnesc, stăpânit de prejudecăți, înlătură cererea. Zadarnic își destăinuește Ibrahim, emoționat, marea lui frământare sufletească. Cuvântul lui cald picură inutil in lespedea prejudecăților. ... Grădina sfârșește într’o mănăstire de maici. Iar Ibrahim, fugărit de cetele domnești, își află ascunziș în marginea altarului. Pe această temă, d. Nicolae Iorga a scris o dramă ale cărei supreme însușiri sunt pitorescul cadrului și frăgezimea vocabularului, o frăgezime care reușește să biruiască monotonia versului alb. „Fratele păgân“ s’a bucurat, în afară de o magnifică punere în scenă datorită maestrului Nottara, de o interpretare bună în liniile ei generale, . D. G. Calboreanu a pus toată căldura temperamentului d-sale în Ibrahim, ajungând, în actul final, la realizări deosebit de impresionante. D. R. Bulfinsky a dat voevodului Radu, toată prestanța firească, dar și toată omenia profundă cu care acest excelent actor știe să-și anime creațiile. D-nii A. Athanasescu în vornicul Udrea, G. Baldovin în schița, delicios detailată a eunucului au înviorat, cu talentele lor, un ansamblu bine pus la punct. D-na Sorana Țopa, cu pasiunea covârșitoare pe care o pune ori de câte ori apare la rampă, dar și cu inteligența cu care știe să relifeze rolul. a creiat o admirabilă Fatma, găsind o excelentă parteneră în d-na Maria Mohor,cu talentul d-sale pe cât de natural, pe atât de subtil. D-ra Dorina Demetrescu, a fost depășită, de rolul covârșitor al Grădinei. In fruntea acestei interpretări stă mastrul Nottara care, într’o singură scenă reușește să pună toată acea artă superioară pentru al căreia elogiu de mult s’au învechit epitetele vocabularului nostru. TUDOR TEODORESCUBRANIȘTE Teatrul istoric are în d-l Nicolae Iorga un credincios și înzestrat reprezentant. Conflictele cele mai profund omenești, emoțile cele mai zguduitoare, personagiile cele mai ciudate și mai interesante alcătuesc materialul bogat cu care se brodează dramatic evocările istorice ale d-lui Nicolae Iorga. „Fratele păgân“ este „o evocare dramatică a timpurilor eroice de pe la 1620, în care bigotismul cel mai sectar ducea popoarele între ele la crâncene războaie“. Mihnea Vodă fusese turcit împreună cu unul din fiii lui și cu cele două fiice. Cu limbă de moarte el lăsase legământ fiului său să se roage în fiecare seară în credința creștinească a strămoșilor. Ibrahim, fratele păgân, îndrăgostit de Grădina, se hotărăște să se întoarcă la creștinism. Dar hotărârea lui se izbește de bigotismul neînduplecat al boerilor, care se tem, în acelaș timp să nu supere Poarta — primindu-l înapoi. Văzându-și orice nădejde înfrântă, văzând că nu poate câștiga pe Grădina, Ibrahim, urmărit de oamenii trimiși de Curte, caută liniște și scăpare, călugărindu-se. Pe acest interesant proces sufletesc, d-l Nicolae Iorga a închegat o acțiune de intens dramatism, plină de pitoresc și de sugestivitate. Conflictul e gradat cu multă abilitate, dialogul e vioiu, colorat și original. „Fratele păgân“ se așează — atât ca factură cât și ca valoare dramatică — printre cele mai bune piese ale literaturii noastre dramatice. __ Piesa a fost slujită de o interpretare omogenă, care a redat expresiv atmosfera adecvată. Remarcăm creația d-nei Sorana Țopa și realizările desăvârșite ale d-lor Bulfinschi,Notara, Calboreanu. In restul interpretării, d-nele Maria, Mobor, Dorina Demetrescu, d-nii Baldovin, Atanasescu, Pop Marțian, Grigoriu. Montarea bună. „Dreptatea". SERGIU MESCU. „Dimineața“ Iteratora dramatici „Fratele Păgîn” «ie a. profesor N. lenge Presa și nou lucrare reprezentata la teatrul National Ziarele au publicat darea de seamă oficială asupra ultimei ședințe a delegației economice a guvernului în care se spunea că s-a hotărît înlesnirea formalităților pentru călători între România și Germania, înființarea unei Camere de comerț româno-germană, acceptarea unui împruărei aur pentru material mut de 75 milioane de m de cale ferată și o altă ofertă pentru refacerea șoselelor. Aceste surprinzătoare desiziuni ale delegației economice au fost puse, cum era și firesc, în legătură cu recenta vizită a generalului von Seeckt, agramându-se astfel alarma în ce privește intențiunile guvernului relativ la orientarea politicei noastre externe. Impresia produsă de aceste hotărîri a fost așa de defavorabilă pentru guvern încât acesta a fost silit după 48 de ore să dea următorul și mai surprinzător contra-comunicat . In legătură cu darea de seamă asupra hotărârilor delegațiunii economice în ședința sa de la 25 cmi, dare de seamă care a parvenit ziarelor ca trimisă din sursă oficială, ministerul de industrie a dat azi următorul comunicat : Informațiunile publicate în ziarele de astăzi relative la unele avize ale delegației economice a consiliului de miniștri sunt inexacte. Aceste pretinse deciziuni nu sunt decât o parafrazare a ordinei de zi a delegațiunei, cuprinzând, pe lângă acestea, o serie întreagă de alte chestiuni. Ele urmează a fi examinate în viitoarele întruniri ale delegațiunii. Acest comunicat, caare nu dovedește decât deruta complectă a guvernului căzut într-o serie de ghinioane în materie de politică externă, arată că sub presiunea atmosferei ostile ce și-a creat, guvernul d-lui Maniu a revenit asupra acelor „pretinse“ deciziuni ale comisiei economice. Cazul fiind grav, lucrurile nu se pot opri aci, iar consecințele vor fi de o importanță capitală pentru guvern. Păduri incendiate Paris 29 (Rador). — Dia Mulhouse se anunța: Un incendiu izbucnit pe pantele împădurite din regiunea Anwellerkopf a distrus până acum 400 hectare de pădure. Pompierii din toate localitățile învecinate și detașamente de soldați din garnizoana Colmar cooperează pentru a limite dezastrul. Numeroase obuze și grenade, îngropate, sub fostele câmpuri de luptă au explodat din cauza incendiului Budapesta, 30 (Rador). D. Grandi, subsecretarul de stat italian al externelor, sosește joi la amiază în Budapesta, intr’o vizită oficială. D. Grandi va rămâne în capitala Ungariei până Duminică seara. In onoarea oaspetelui, regentul Horthy, primul ministru Bethlen și președintele Camerei deputaților vor da serate și dineuri. La dineul oferit de președintele consiliului se vor schimba toasturi. Intern. Situația — Medicii constată insuficiență spitalelor, și a utilajului lor, și cer, măsuri de îndreptare. — In viitoarea sesiune a Comisiei Europene a Dunării care se va deschide la 5 Mai la Galați se va discuta chestiuni importante. —■ Agitații religioase în județul Neamț. Sătenii dintrfo comună au dezarmat pe jandarmii trimiși să aresteze pe un călugăr. — Ministerul domeniilor anchetează neregulile de la Direcția Cadastrului. v — Viitorul consiliu de miniștri se va ține în palatul Cantacusino.— Se zice că guvernul ar fi decis să ducă până la capăt cercetările și sancționările fraudelor descoperite.—■ Muncitorii se agită împotriva faptului că guvernul a interzis manifestațiile de stradă de 1 Mai. Guvernul socotește că e destul că se lasă libere întrunirile, serbările câmpenești și vinderea insignelor. f . La Bursă continuă scăderea valorilor. ■— Bandiții au atacat depozitele de muniții la Goliaț. Se pare că e vorba de o bandă, de comuniști. Externi Artiștii și literații germani au început o campanie împotriva pedepsei cu moartea. ■*= A murit voevodul Stepanovici. Conferință ținută la Berlin despre ră. "Trăiu Ma>Uu a fost transmisă prin Radio, Violente manif estații ontlpoloneie la Oppeln Ele aa profecat mare eenefte Ea Varșovia t Varșovia, 2-9. (Rador) — La Oppeln, în Silezia germană, s’au produs în noaptea de Sâmbătă spre Duminică excese grave împotriva populației poloneze. In cursul reprezentării unei opere poloneze, organizațiile naționaliste germane au instigat împotriva publicului ce venise să asiste la reprezentație. In cursul reprezentației au fost aruncate bombe rău mirositoare, iar la ieșirea din teatru, grupările naționaliste au amenințat publicul. Excese violente s’au petrecut in cartierele mărginașe ale orașului și în împrejurimile gării, unde, după primele informații, artiștii polonezi și directorul Băncii populare polone au fost grav maltratați. La ieșirea din teatru, mulțimea a amenințat și a insultat pe consulul general polonez, d. Bytom, care venise la spectacol împreună cu soția sa și pe mai mulți funcționari ai consulatului. Știrile despre excesele din Oppels care fuseseră precedate de o campania de presă, au provocat o emoție foarte mare în toată opinia publică polonă. Trebue să se constate cu acest prilej că în orice oraș mai mare din Polonia se găsesc teatre germane, dar niciodată nu s’a semnalat vreun exces împotriva artiștilor sau publicul, / tacul comunist de la Galați GALAȚI. Atacul asupra depozitului de muniții al reg. 3 pionieri din Galați, continuă să preocupe autoritățile de siguranță și pe cele militare. Cercetările se fac în cel mai strict secret. Ancheta a stabilit că în puterea nopții, garda depozitului a fost atacată cu focuri de revolver. Șeful gărzii, caporalul Popa Gheorghe a somat cel dintâi pe agresori, să se predea. Sentinelele alarmate de detunăturile de armă au răspuns cu focuri de armă. Arestații refuză să dea amănunte asupra tovarășilor lor. Părerea tuturor e că o bandă comunistă a încercat să incendieze depozitul de muniții. O Paris, 29 (Rador) — Experții s’au întrunit azi în ședință plenara și au examinat raportul întocmit de secretariate pentru a fi remis guvernelor interesate. S’au discutat în special punctele asupra cărora experții au ajuns la un acord. Examinarea va continua până la înapoierea d-lui Schacht dela Berlin. Atmosfera generală e neschimbată. Se pare că orice schimbare e exclusa până când comitetul de raporturi va începe discuția asupra chestiunei cifrelor. Paris, 29 (Rador) — Ziarul radical socialist „Ere Nouvelle” comentând insuccesul dela conferința experților, observă că nu e vorba acum sa se realizeze un bloc anti-german. Foștii aliați voesc însă să răpească naționaliștilor de peste Rin ispita de a profita de divergențele eventuale, pentru a-și eluda răspunderile și a scăpa de îndatoririle precise. „Echo de Paris“, sub semnatura lui Pertinax, declară că ar fi inutil și chiar dăunător să se mai tergiverseze negocierile nereușite ale experților. Separațiile ședință plenară a experților Berlin 29 (Rador). — Din Copenhaga se anunță că între partidele socialist și radical s-a ajuna la un acord de colaborare guvernamentală. Guvernul va fi format din nouă socialiști și trei radicali. Vom avea o recoltă slabă In ultimul număr al ziarului „Argus" d. Const. Garoflid publică următorul interesant și alarmant articol : „De câte ori recolta e proastă, agricultura e ia ordinea zilei. Ziarele se ocupă de ea, opinia publică îi e favorabilă, guvernele întocmesc programe de refacere. După o bună recoltă viața economică devine normală. Totul e uitat, plugăria rămâne după ușă și nimeni nu se mai îngrijește. Mî-aduc aminte, că după anul de secetă 1899, primul ministru de atunci, ordonase să i se comunice zilnic buletinul meteorologic. Iar, pentru luminarea publicului, oficiile poștale erau obligate să-l afișeze în fiecare zi Această grijă a guvernului pentru asrhatShH» a trecut ransde. akt jig 1 repede încât nu numai că nu a făcut nimic pentru ea, dar căzut, a ridiculizat programul guvernului care, se ocupa de ...irigații ! . Grija trecuse și irigațiile erau socotite ca o fantezie. E de prisos să spun că și guvernul ca irigațiile în program, nu numai că nu le-a înfăptuit, dar nici el nu a făcut ceva de seamă pentru agricultură. Legătura strânsă dintre recoltă și viața financiară a țării, pe care ne-o arătase atât de limpede anul agricol deficitar, nu a fost ținută în seamă de acei care au dat directivele economice ale țării mai târziu. Nu numai că nu s’a făcut nimic pentru a întări ssÉPic ul dax, cu traifc dia război, axa politicei economice a fost hotărît schimbată. S’a crezut că industria poate înlocui agricultura atunci când anii nu sunt favorabili. CÂND AGRICULTURA SUFERĂ greșită. Această concepție a fost greșită. Deficitul agricol al anului trecut a arătat și celor mai puțin în curent cu aceste probleme, că producția agricolă este, pentru economia noastră, ceea ce apa Nilului este pentru Egipet. Fără recoltă nu avem buget, nici stabilitate monetară, nici comerț, iar industria, cu toată protecția ei, așteaptă în zadar clienți. Toată viața economică și financiară a țării stă pe loc dacă agricultura suferă, acesta este învățământul anului trecut. Ca și după anul 1899 agricultura e acum la modă. Importanța recoltei e recunoscută de toți, opinia publică 8e interesează cg întinderea semănaturilor, de starea lor, oamenii politici făuresc planuri. O SITUAȚIE ȘI ALAI GREA De astă data, însă, chestia e mai serioasă. In România veche prosperitatea și ușurința capătării ajutorului din afară înlesneau trecerea greutăților anilor răi. Poate chiar cerul era atunci mai _lement. Nu se pomenise o serie de mai mulți ani proști. Acum, prosperitatea veche a dispărut fiind înghițită de război și de inflație. In ajutorul din afară nu mai putem pune nădejde. Iar recolta care se anunță nu e satisfăcătoare. După doi ani de producție agricolă sub mediocră, un nou an prost ar fi o calamitate. CUM SE PREZINTĂ RECOLTA Cum se prezintă recolta? Grâul a ieșit slab din iarnă, iar in părți]&.n. răsări al MinterdeLa Dobrogea, în sudul Moldovei și Basarabii este pierdut în proporție de peste 50%. Orzul de toamnă a pierit aproape în întregime. Semănatul orzului și ovăzului este întârziat cu o lună. Deși nu se poate prevedea recolta lor, este totuși probabil ca din această cauză suprafața semănată va fi mai redusă decât în alți ani. Toată nădejdea o punem un porumb. Este sigur că nu va rămâne ramânt nesemănat. Grâul întors, anurile nesemănate cu orz vor fi puse cu porumb. Porumbul, însă, se recoltează toamna și se vinde abia primăvara. Și dacă punem în socoteală că grâu pentru export nu vom avea, iar cantitățile exportabile de orz și ovăz vor fi reduse în proprrfie cu micșorarea întinderilor semănate, problema echilibrului balanței comerciale devine foarte grea până în primăvară, când recolta vom miculminatorg^podală. * Încasările bugetare vor merge La fel. .. Guvernul are sarcina grea de a îngriji ca balanța plăților să corecteze deficitul vremelnic al recoltei și ca bugetul să nu dea greș. Dar aceasta nu-i destul. Lecția trebue, de asta data, să ne servească. Partidele politice au datoria să-și revizuiască doctrina și să se înțeleagă asupra unui program de sprijin și, agriculturii. * Toate acestea sunt adevăruri elementare. Ceea ce spune azi d. Garoflid, cu autoritatea sa în materie, s’a mai spus adesea. Dar adevărul răzbate încet,exasperant de încet. Și dacă d. Vintila Bră ■tianu n’auzia strigătul de alarmă al agricultorilor, și nu ne miram, e mult mai ciudat cliui Ahl 1 aude alifii O. Alihalachs/