Neamul Românesc, august 1929 (Anul 24, nr. 167-190)

1929-08-01 / nr. 167

1 DIRECTOR POLITIC ,­­ N. IORGA I Joi 1 August 1929 ______ ____________ANUL XXIV, — NO. 167 pamute, Pt m­­00 Lei - Pe­n . 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei 3 LEi v­ Redacția și Administrația BUCUREȘTI ~ Strada Brezoiana No. 6 (etaj) Telefon 312/60 Directori:­­ * Remigescu Retragerea d-lui Poincaré Fostul președinte al Republicei franceze, șeful până ieri al Guvernului Franciei poate să aibă dușmanii ideilor sale poli­tice și sociale și mai ales pe dușmanii din afară ai intereselor țării sale. Dar nu va fi în toată lumea nici un suflet simțitor care să nu fie mișcat de condițiile în care o grea boală răsărită pe neașteptate îl face a părăsi frânele puterii. Rare­ori un om a cheltuit mai discret toate puterile sale, excepționale în acet caz, pentru singurul bine al țării care l-a născut. D. Poincaré a putut fi membrul unui partid, el a putut purta numele uneia din formațiunile politice care-și dispută dreptul de a conduce Franța, dar în orice act al său e un nes­fârșit devotament pentru țară care întrece tot ce poate da cal­culul politic și pasiunea partizanului. Trecînd peste tot ce se ține de dînsul mai strîns, acest om de un constant și neobosit eroism s’a dat întreg interesului francez pe care a ajuns să-l vadă singur înaintea ochilor. Noi, ca prieteni ai Franciei lui iubite, avem să-i mulțămim călduros pentru tot ce ni-a dat el în cele mai grele împrejurări din războiu și de după războiu. Și de aceia, dar și pentru că înțelegem întreaga nobleță a acestei vieți, simțim o strîngere de inimă, cînd după o ultimă­­ desperată sforțare, Raymond Poincaré părăsește scena. NI. IORGA Disputa financiară Incontestabil că stăm prost din punct de vedere financiar și econo­mic și că situațiunea de azi este mai mult decât îngrijitoare. Fiecare din cele două partide po­­ltice național-țărănesc și liberal își aruncă unul celuilalt răspunderea situațiunei desnădăjduite de azi. bitre șefii acestor partide, d-nii Maniu și Vintilă Brătianu, s’a des­chis o polemică în parlament și con­tinuată în presă. Primul aruncă cu drept cuvânt toată răspunderea si­tuațiunei de azi asupra politicei ne­faste a d-lui Brătianu, care a lăsat bugetele statului zise echilibrate, cu deficite anuale continui ajunse în total la respectabilul deficit de 18 miliarde, — deficit ce nu putea fi prevăzut și cunoscut mai dinainte. D-i Brătianu arată că greșelile cad asupra partidului național-țărănesc care a înglobat în deficit și sumele datorate din timpul războiului, a ce­lor cheltuite cu înzestrări noi, defi­citul C. F. R., etc. și că acest partid care se lăudase în opoziție cu solu­­țiuni salutare, — refuzând guvernul național, — nu este stăpân pe situa­ție și nu poate ține piept evenimen­telor financiare și economice. Că face risipă și nu procedează la eco­nomii. Dacă este adevărat că politica strâmtă și neprevăzătoare a parti­dului liberal, — cu oameni de casă, — nu concepea nimic în țară decât prin interesele ghișeurilor băncilor liberale și cu ajutorul corifeilor par­tidului de afaceri. Dacă este adevă­rat că acest partid care a avut în mână, atât timp destinele tarei, nu a înțeles rosturile vremurilor și in­teresele tărei și nu a căutat, prin orice chip valorificarea bunurilor, — nu pe hârtie ci în realitate, cu orice capital național sau strein, — valorificare care ar fi mărit produc­ția și ar fi dat posibilitate să îm­plinească bugetul statului, să dea de lucru populației, care apoi ar fi putut plăti impozitele, iar beneficiile valorificărilor ar fi acoperit și do­bânzi și amortismente, astfel că după un număr de ani să revie de drept statului fără nici un sacrificiu. Dacă este adevărat că acest partid a căutat să acapareze totul pentru partizanii partidului său și a frânat orice inițiativă și încercare inte­­rioară sau exterioară cari să fie in afara intereselor liberale sau ar fi periclitat prin concurență finanța li­berală. Dacă este adevărat că acest partid a lucrat contra intereselor statului când a împiedecat crearea de industrii și uzini mari, de între­prinderi și exploatări importante cu capital străin, care nu căutau la noi să acapareze politica statului, de care se desinteresau complect, și căutau numai o siguranță și un ran­dament rațional capitalului ce apor­­tau. Dacă este adevărat că acest partid nu vedea în capitalul străin, decât un acaparator politic și eco­nomic, care să tindă din America sau Anglia să domine politica inte­rioară a țărei. Dacă este adevărat că acest partid nu a putut sau nu a vrut să vadă adevăratele interese generale ale nației și să înlesnească importarea capitalului anonim, care nu cere decât să fie asigurat contra confiscărei sau a legilor de neurmă­­rire, deci contra pierderei lui. Dacă avem o dovadă evidentă despre a­­ceasta, constatând că în Ungaria unde capitalul străin abundă, fără să poată avea sau să tindă a avea vreo influență poltică și totuși do­bânda nu trece de 6­8% pe an în o­­poziție cu ceea ce se petrece la noi unde dobânda trece de 24—36% pe an. Dacă este adevărat că acest ca­pital străin nu putea fi adus la noi, unde randamentul este mai mare­­— din cauză că legile fabricate­ de partidul liberal nu-i dădeau sigu­ranță. Nu este mai puțin adevărat că și partidul național-țărănesc care în cei 10 ani de opoziție s’a prezentat opiniei publice ca perfect cunoscă­tor al situațiunilor, cu soluțiuni radi­cale și sigure pentru ameliorarea stărei în care ne-a transpus politica vintilistă, cu introducerea dreptă­­ței și echităței, cu programe vaste și studiate, cu legături externe si­gure și cari să reverse asupra tării binefacerile civilizației ; — azi ve­­niti la putere și după 8 luni de guver­nare, nu au putut domina situatiu­­nea și nu numai că nu au dat dova­dă că sunt pregătiți pentru guver­nare, dar nici nu s’au priceput mă­car a opri dezastrul spre care ne-a îndreptat politica nefastă, interesată și strâmta a partidului liberal. Toa­tă activitatea, toată energia și toată atențiunea au îndreptat-o spre legi­ferări, dintre care cele mai multe puteau fi amânate. Au început, în loc să aplice solu­țiuni practice și economii extreme, — cheltueli vaste cu serbări, chiar­(Sfârșitul în pagina II-a) Prefectul IM ...poliției Capitale! va «la mâine 1 August un nou exa­men de capacitate : prevenirea sau reprimarea eventualelor tulburări comuniste pregătite pentru această zi. De 3a Cameră Piscursurile fi-lm­ prof N. Iorga La InstilDtul electro-technic.­­ La legea contabilitapi După notele stenografice D. ST. CICIO POP, președinte : d-l profesor Iorga are cuvântul. D. N. IORGA : D-le președinte, nu mă gândesc câtuși de puțin să mă plâng de faptul că n’a venit în discuția Camerei până acum proec­­tul de lege din inițiativă particulară care privește pe absolvenții Insti­tutului electro­teh­nic de la univer­sitatea din București. Este și o gre­­șală a acelora cari m’au rugat să prezint acest proect că intr’un mo­ment mi-au declarat că sunt înțeleși cu dv. Astăzi însă ei declară din nou că nu sunt înțeleși cu guvernul, și prin urmare, eu încă odată vă rog ca în zilele ce mai aveți libere să binevoiți a acorda acestor oa­meni, cari și-au trecut examenele, și pe cari îi cer o mulțime de între­prinderi, mai ales pentru serviciul de chimiști, să binevoiți a le acorda printr’o eventuală modificare a legii corpului teh­nic, dreptul de a-și va­lorifica cunoștințele lor. Mi-ar părea foarte rău, dacă cu­vintele acestea nu ar găsi nici un ecou pe banca ministerială, însă vă pot lăsa și ultima adresă a ab­solvenților acestui institut, cari a­­trag atenția că, dacă nu se rezolvă acum, dacă se lasă până la toamnă rezolvarea acestei chestii, pentru dânșii decurg o mulțime de neajun­suri. Intenția, pe care o are d-l mi­nistru al Instrucției de a uni Școala Politeh­nică cu Institutul electro­­teh­nic, nu este în vederile Univer­sității, — aceasta trebuie să o spun. Toată această concepție de a strânge școlile superioare împreu­nă cu Universitatea noi nu o voim. Și, pe lângă aceasta, dacă o astfel de fuziune ar satisface pe studentă viitori, ea nu poate satisface pe ab­solvenții, cari, în chipul cel mai ho­­tărît, cu toată dreptatea, reclamă ceea ce se cuvine după diploma pe care o au. ATITUDINEA GUVERNULUI: NICI DREAPTA NICI POLITICA Eu știu, că vorbesc în zadar. Cu toate acestea, fată de studenții mei, fată de cei cari au trecut prin Uni­versitatea mea, față de opinia pu­blică și față de dreptate, eu protes­tez împotriva faptului că până la în­chiderea sesiunii nu s'a putut găsi, și fată de dreptatea lor, și, puțintel, și față de atitudinea așa de cava­lerească, pe care am avut-o față de d-voastră, nu s’a putut găsi măcar mijlocul de a satisface o cerere a mea într’un domeniu de o așa de puțină importanță și aceasta numai pentru a mulțumi pe câțiva oameni, cari se găsesc în fruntea unei anu­mite categorii de ingineri și pe cari îi veți găsi politicește totdeauna îm­potriva d-voastră. Nici politic nu este ceea ce faceți. DUPĂ CUVINTELE MINISTRU­LUI D. N. IORGA : D-le președinte, d-lor deputați, au căpătat absolven­ții o asigurare, pe care nu o aveau până acum, aceia ca, într’o forma în adevăr neobișnuită, dându-li-se un fel de diplomă retrospectivă, vor fi cuprinși și ei în Corpul Teh­nic. Declarația d-lui ministru nu înlă­tură, însă, anumite plângeri ale lor, pe care d-l ministru le va putea afla după însăși petiția lor, pe care o am înaintea mea, în care se cuprin­de că zăbava până la toamnă, atin­ge ceea ce consideră acești funcțio­nari că este dreptul lor. Dar d-l mnistru nu era aci, când •am •starMtf n rtarlîj rijfÎP. §1 Plâîl­l V(3î1)­legea, la toamnă, o să trebuie să fac din nou această declarație, în nu­mele Universității pe care aiurea decât în Parlament o reprezint, și anume : Universitatea este contra acestei fuziuni între Școala Poli­teh­nică și Institutul electro-teh­­­nic. Acțiunea d-lui ministru, în ca­litate de ministru, este, fără în­doială, mai tare decât Universita­tea. Dar mai mulți profesori sunt totdeauna mai tari decât unul sin­gur, chiar dacă acela este ministru. Prin urmare, în toamnă, noi vom declara că, păstrând toată liniștea în Universitate și toată buna cu­viință și tot respectul datorit auto­rității superioare, noi vom declara că, în planul de reformă al învăță­mântului, sunt câteva lucruri pe care nu le concepem nici într’un chip : adăugirea la Universitate a unei școli speciale, cu profesori re­crutati in alte conditiuni, inferioare celor dela Universitate, pe cari deși îi iubim foarte mult, nu-i putem pri­mi, în calitate de colegi cu­ exact a­­celeași drepturi. In al doilea rând, fiindcă vine vorba, în treacăt, noi ni am putea primi nici Consiliul su­perior al Universităților, prezidat de ministru și având ca secretar pe directorul învățământului supe­rior, care mi se pare un funcționar care își arogă drepturi, pe cari nu ar trebui să le pretindă și, mai ales, — decanii mi-au declarat aceasta — că nu vom primi, niciodată, verifi­carea conturilor de către cenzorul Universității, numit de ministru, fie și dintre profesori. Țin însă de acum să comunic d-lui ministru, — are atâtea luni înainte — că acestea sunt lucruri pe cari noi nu le Voim și nu dorim nimic mai mult, decât aceia ce un profesor de Universitate, ajuns mi­nistru al instrucțiunii, atunci când se va întoarce în mijlocul colegilor săi, să aibă un titlu mai mult la iubi­rea lor. La legea contabilității D. N. IORGA : D-le președinte, d-iar deputat!, azi diminează am venit în momentul când d-l minis­tru de finanțe își prezintă proectul. Eu doriam să spun câteva cuvin­te pe care atunci chiar, potrivit cu regulamentul, nu le-am putut spune, dar­­ nu să se spun acuma aici ,­îmi face plăcere că se prezintă in Cameră un proect deplin motivat (aplauze prelungite, îndelung repe­tate). Un proect adânc studiat și care corespunde în adevăr nevoilor țării (aplauze prelungite, îndelung repetate). Scandalul care se face de zeci de ani cu banul public trebue să înce­teze. Acest scandal însă nu poate fi oprit de acei care au beneficiat din această risipă a banului public (aplauze prelungite, indelung repe­tate). D-lor deputați, fără nici o preo­­cupație de partid, țin să spun cu toată limpeziciunea, că este un pro­ect care caută să arate cu de-amă­nuntul care este averea țării, este un proiect care caută să o păzească de aproape, este un proiect care a­­runcă întreaga răspundere a banului care se mânuește asupra tuturor mânuitorilor banului public, este în sfârșit, un proiect care răzbună o societate întreagă de lungile și me­ritatele ei suferințe (aplauze prelun­gite, îndelung repetate), și prin ur­mare ori­cât ar fi de neplăcute cu­vintele mele succesorilor pe care vi­ i pregătiți, acela care nu a avut deja dv. în toată cariera lui politică nici a zecea parte din ceea ce i se cuvenea pentru ideile care vi le-a dat, pentru popularitatea pe care v’a pregătit-o, răscolind pentru pri­ma oară massele populare, vă spune astăzi că sunteți, in acest domeniu pe un drum bun și vă felicită. (A­­plauze prelungite, îndelung repe­tate, strigăte de bravo pe bancile majorității). Un articol din legea reorganizării ministere­­lor votată în ultima ședință a parlamentului desfi­ințează pur și simplu statutul funcționarilor care, in tem­a acelui articol, poate fi suspendat. In momentul de față nici­ un funcționar­­ al statului fie el aricit de ved­iu în carieră, și oricît de valoros, nu mai poate fi sigur de ziua de mîine. Un guvern pătimaș și fără simțul legalității, fă­ră conștiința răspunderii ar putea deschide de azi o prigoană împotriva tuturor funcționarilor __ ară­tați ca simpatizînd cu alte partide politice, înde­­părtându-i pe toți din serviciul statului, _ «prind numai pe aceia cari i s’au arătat favorabili _și com­­plecându-se numărul cu partizanii politiei și cu agenții clubului­­ respectiv. Părerea un­ei părți a opoziției e că guvernul d-lui Maniu tocmai așa are de gând să procedeze. Noi nu credem. Dimpotrivă, suntem convinși că în chestiunea­­ licențierii funcționarilor se va proceda după o normă strict respectată în sensul concedierii mai întâi a diurniștilor, apoi a celor mai noui funcți­onari budgetari fără titluri, apoi a celor mai noui cu titluri, oprindu-se în ordinea riguros obser­vată acolo unde se complectează numărul celor destinați sacrificiului. Numai așa se va putea evita orice critici și ori­ce motive de agitație împotriva procedeurilor gu­vernului. Și suntem convinși că așa va face. Internă Situația­ ­— Sonda incendiată de la Morom a făcut nouă victime, o explozie a ucis cinci oameni și a rănit alți câți­va. — Fiecare zi își are accidentul ei de automobil, pe șo­seau Sovata Tg. Mureș un autobuz a căzut într-o prăpastie ră­nind grav 15 persoane. — Legea administrativă a fost promulgată.­­Aplicarea ei se va face treptat. — Socialiștii au început a ține întruniri. Sunt primele semne de trezire după o atât de lungă amorțire. Numai că a­proape toți fruntașii socialiști au fost mai ieri comuniști. Au fost, — și nu mai sunt ? — Regele Mihai e la Mamaia. — Se semnalează atacuri banditești în toate colțurile țării. Sărăcia, — sau alt­ceva îndeamnă pe oameni să ia calea codrului ?j — Micii industriași și comercianți sau adunat la o întru­nire spre a aviza asupra mijloacelor de remediere a crizei fi­nanciare. Externă — Noul cabinet francez prezidat de d. Briand este com­pus­­ din toți membri fostului cabinet. Rădic­al-socialiștii refuză colaborarea cu noul guvern.­­ In Anglia patronii fabricilor din industria bumbacului și-au închis fabricile. O jumătate de milion de lucrători țesă­tori au rămas pe drumuri. Problema renană Germania nu a îndeplinit condițiil de b­atariiii de pace Controversele relative la eva­cuarea anticipată a Rhenaniei se urm­ează în presa germană și cea engleză în condițiuni cari nu sunt de natură să lumineze che­stiunea. Se caută, cu evidență,, să se creeze o ..opinie“, mai înainte ca chestiunea să fie abordată de zisa conferință a guvernelor, cău­tându-se a se argumenta, din unele părți, în favoarea pretin­sului drept a­l Germaniei de a re­clama evacuarea imediată și fără condițiuni. Acest drept nu există, căci art. 431 al tratatului de la Versailles, care se invocă spre a se susține teza de la Berlin, stipu­lează că trupele de ocupațiune vor fi retrase imediat ^dacă, îna­inte de expirarea perioadei de 15 ani, Germania satisface în totul stipulațiunile tratatului de față“. Ori cuvintele nu mai au nici un sens, ori cele de mai sus în­semnează că Reich-ul nu va avea dreptul de a pretinde retragerea trupelor de ocupație decât a­­tunci când va fi îndeplinit pe deaîntregul obligațiunile sale, ceace nu va fi cazul decât dacă, prin comercializarea părții rezer­vate reparațiunilor propriu zise, se va fi achitat complet și efec­tiv. Oricât s'ar solicita texte și s'ar invoca argumente de ordin general, cari sunt in opoziție cu spiritul și litera tratatului de la Versailles, eva­cuarea anticipată a Renaniei rămâ­ne subordonată regulamentului­­ de­­finitiv al reparațiunilor. Laburiștii englezi își fac mult rău când incear­că să împace lucrurile prin teza re­tragerii imediate a trupelor britani­ce pe cari, spune ei, imprudent le-au susținut când erau In opoziție, com­bătând politica externă a lui Cham­berlain. Astăzi se știe că, deși considerân­­du-se că nu ar fi nici o obligațiune pentru Marea Britanie să mențină trupele în Renania atâta timp cât trupele franceze și belgiene rămân, oare totuși sincera dorință de a­­ ajunge la un acord în ceace privește , o evacuare simultană. I se atribui , chiar intențiunea de a ridica această chestiune încă din primele ședințe­­ ale apropiatei conferințe, ceace e greu de presupus, întrucât adop­­­tarea definitivă a planului Young , și crearea unei comisiuni de conci­­liațiune și de constatare sunt con­­dițiunile precise ale problemei retra­gerii trupelor, după cum­ rezultă clăi din rezoluția de la Geneva­ din­­<? Septembrie 1926. Această rezoluție a fost adop­tată de reprezentanții cei mai autorizați ai guvernelor intere­sate, și leagă în mod egal pe toți cei ce au subscris-o. Ori, la cere­rea Germaniei, relativă la eva­­­­cuarea Renaniei, s-a răspuns prin­­ deciziunea de a se încredința unui comitet de experți studiu­­l regulamentului reparațiunilor și­­ de a se crea o comisiune de con­­ciliațiune și de constatare a cărei misiune va fi, natural, să veghe­­m zona renană demilitarizată­ Cancelarul Miller a subscris a­­ceastă rezoluție, care fixează, în realitate, adevăratul și singurul program al apropiatei confe­rințe. Germania însă se complac în a crea opinie de opunere contra acestui program. Se agită ideia că trebue ca, în contra oricărei dispozițiuni de natură să micșo­reze suveranitatea germană în zona renană demilitarizată, ca­binetul imperiului trebue să lup­te cu cea mai mare energie înlă­turând orice proect care compor­ta o ,,umilință‘‘ inacceptabilă pen­tru poporul german. In sprijinul tezei lor, ei afirmă că „Germania dezarmată nu poate în nici un caz să amenințe Franța. Argu­mentul este slab și fals. Nu e vorba de o umilință adusă Ger­maniei, e vorba de garantarea executării tratatelor de pace. Iar dacă Germanii, cari anul trecut au semnat acordul de la Geneva, aceptând comisiunea­ de control și conciliațiune, anul a­­­cesta caută să înlăture această condițiune, contând întru aceas­ta pe câteva complezențe­­ inter­nationale, sä se știe că se vor lo­vi de opunerea neînduplecată a opiniei publice fran­ceze. O altă curiozitate a parisului, e desigur „Fetich-ul“, cochetul bar de noapte între Pigalle și Blanche. La Fetich se pot vedea cele mai frumoase femei din Paris și cele mai bune dansatoare. Deși mai ascuns decât celelalte lo­caluri, Fetich-ul nu este nici pe de­parte învăluit în misterul și Întune­ricul Petite chaumier-ului. La ușă te întâmpină prima femee­­chasseur în Paris. Tunsă à la­ Garton, îmbrăcată băetește chasseurul acesta de sex fe­­menin îți lasă impresia unui băiețaș de 14—15 ani. Localul e cochet și se aseamănă prin polWalsco $a­­ ștmoaieră și popori. Ai­ci, vedetele sunt femei, cu nume și cu alură de bărbați, îmbrăcate în smokinguri impecabile, tunse băețeș­te, atitudinile, mersul și gesturile lor sunt bărbătești. Bărbații în acest local sunt cu to­tul ignorați. Domnesc femeile. Lor li se face curte, ele sunt invitate la dans, și cu ele se încinge che­ia și petrecerea. Bineînțeles că și aici localul e plin numai de americance bogate și dornice de aventuri de tot felul. „George“, un tânăr (adică o tâ­nără) înalt, zvelt, cu trăsături ener­gice și frumoase, se așează la o masă vecină, alături de două doam­ne. Le cere țigări, șampanie și bani. Viața e scumpă, nevoile sunt mari. In timp ce vorbește cu doamnele ca­ri îl ascultă, amuzat ,­George" vedeta localului, privește enervat și neliniștit spre o masă din celălalt colț al sălii, înconjurat de patru persoane de ambele sexe „André“ vorbește și râde zgomotos. George suferă pentru că ,­­André“ e priete­nul lui nedespărțit. La dans, André strânge mai tare talia unei Doamne și o privește cu ochii languroși. George își urmărește prietenul cu ochii plini de gelozie și de ură. Nu s’a obișnuit încă cu trădarea. Sunt proaspăt sosiți în acest local spre care o prietenă i-a îndemnat să vie. Dacă nu printre ei, atunci sunt clienții care provoacă regulat scan­daluri. Poliția a intervenit de mai multe ori. Localul a fost mai multe luni închis din cauza unui omor săvâr­șit de către o vedetă a Fetichului, împotriva unei prietene. Pensiona­rele Fetichului atrag multă lume pentru frumsețea, grația și distinc­ta lo­r. Vorbesc toate La perfecție patru,cinci limbi și se comportă ca cei mai remarcabili gentlemeni. Chiar când sunt în toiul scanda­lului, ținuta lor e tot demnă și cu­­viincoasă. La un concurs de frumusețe și ele­ganță masculină, desigur că trupa Fetichului ar ieși învingătoare. RUE DE LAPPE... ...O străduță îngustă, întortocheată și întunecoasă de lângă Place de Bastilly. Nu sunt decât baruri, unde se fac în fiecare seară vestitele bal­musette. Jumătate bar, jumătate salon de dans, aceste butici prin atmosfera lor lugubră și misterioasă îți fac frică de cum intri. Aici e locul unde întâlnești apașul și michineta autentică. După o zi de muncă istovitoare, michineta mănâncă ceva în grabă și vine să-și găsească prietenul la bal unde dansează până aproape de ziuă. Un pian automat execută valsuri charleston și blak­ botton, partene­rul­ plătește câte 25 cenți de cap și dansul începe. Străinii cap se aven­t ruzează prin aceste locuri sunt foarte prudenți și nu angajează nici­odată o micinetă. Tinerii din aceste locuri nu știu prea multe. Din cingătoarea lor, cu­țitul sau pumnalul nu lipsește nici­odată și sunt sute, cazurile când străinii de tot felul au fost găsiți o­­morâți sau răniți, prin mașină sau colțuri de străzi din apropiere. Dan­sul cel mai gustat firește e dansul tradiționalist al apașilor atât de des imitat pe scenele noastre. Nu există imitație în această ma­terie, pentru că lipsește specificul, ritmul, viața și interpretarea auten­tică din întunecoasa și lugubra roe de Lappe.­­ Dar câte colțuri tainice, și câte lu­cruri ciudate nu sunt în Parisul de zi și de noapte, în Parisul spre care ca un magnet ne simțim toți atrași. E o curea ce ni se întinde și pe care o urmăm cu ochii Închiși. O cursă trepidantă, nebună și si­nistră în acelaș timp dar care ne dă prilejul să înregistrăm și să vedem tot ce cărțile ne-au spus până a­­tunci, impresii intarziate PARIS... „felien”... Pic de Lapppe... Numeroase incendii provocate de caiduri Londra, 30. (Rador). — Din Ot­tamia, se anunța că din cauza ma­rilor clădiri, s’au produs nume­roase incendii la păduri, incen­dii cari au luat foarte mari pro­­porțiiri. Grație măsurilor luate în­să, s’a ajuns la circumscrierea in­cendiiilor. O măsură foarte utilă, luată împotriva lătarei incendii­lor, este patrularea de avioane, care semnalează imediat locul un­de se averșe incenidul. Situația este considerată foarte serioasă, întrucât din cauza secetei, pădu­rile au devenit ca iasca, aprinzân­du-se imediat. Populația caută scăpare de ma­rea căldură ce domnește, prin băi escurșii în auomobil, etc. Trei­zeci de persoane au încetat din viață , d­in tww­.a i­nAoIa.t.i.ilor.

Next