Neamul Românesc, noiembrie 1929 (Anul 24, nr. 240-263)

1929-11-01 / nr. 240

DIRECTOR POLITIC N. IORGA Vineri 1 Moembrie 1929____________ ANUL XXBV.­­ MO. 240 Mente: Pe an SBO Lei­­ Pe seat Lui 311 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lai 3 LE­I *3­ fredacția și Administrația­­ BUCUREȘTI I Strada Birezoianu No. 6 (etaj) Telefon 312/» Directori: ’ £^£ TaESC, Andrei Bârsean­u O ceremonie privată a adunat în jurul unui modest mor­mânt de la Sibiu un număr restrâns de prieteni pe cari nevoile grele ale vieții de azi i-au îngăduit să facă acest ultim omagiu. Cu acest prilej s’a vorbit în presa de dincolo, a cărui deca­dentă e așa de grozavă, de Andrei Bârseanu. Nu știu dacă s’a prins destul de bine figura și rostul ace­luia a cărui lipsă am fi avut de atâtea ori motiv s’o regretăm cu tofi­. Era un cărturar din vremea bună. Nu un bătrân, căci de prea mult gând n’a îmbătrânit nimeni niciodată. Dar un om de înaltă cuviință și de creștinești purtări așa cum îi dădea Ardea­lul de odinioară. Un om fără nevoie de bani și fără sete de ono­ruri.. Un om care-și avea mândria, mulțumirea și­ pacea în el însuși. Cu oameni de aceștia se înseninează viata publică. In fata lor, la anume momente capitulează urile și mânile vrăjmașe se întind de la sine una către alta. Azi, nu numai că nu-i găsim, dar — aceasta e durerea cea mare — nici nu ni-i pregătim. N. Io­rga Stabilizarea poate fi socotită ca reușită? Prin­ înfăptuirea stabilizarea s’a creiat o monedă convertibilă în aur la un curs determinat și deci nefluctuabilă în orice târg al bur­selor din străinătate. înainte de a purcede la stabilizare s’a cercetat dacă statul își poate echilibra bud­getul pentru a nu mai fi nevoit să recurgă la ajuorul Băncii Națio­nale care printr'o emisiune fără acoperire să satisfacă nevoile bu­getare. Odată stabilit în mod pre­cis că statul e în măsură să-și sa­tisfacă singur nevoile, s’a cercetat care sunt sarcinele extra bugetare din trecut care n’au putut fi aco­perite pentru ca prin împrumutul de consolidare să fie acoperite în­lăturând astfel orice piedică în drumul stabilizării. Deși aceste sarcini sau mai bine zis deficite din trecut n’au fost exact apreciate, totuși ele au fost în mare parte acoperite, fie din împrumut, fie din alte resurse gă­site de guvern (vezi împrumutul chibriturilor, concesiunile petroli­fere, etc.). Toate aceste precaț­uni luate, ■urtma ca stabilizarea să fie per­fectă și odată decretată, ef­ectele ei să nu întârzie. Oare erau acele efecte, se știe, ele au fost spuse de toți economiști și financiarii noștri, în conferințe, în broșuri, în arti­cole de ziare, etc. Toți erau de acord că stabiliza­rea v‘a aduce o lichiditate mai u­­șoară, tranzacții comerciale mai rapide, o afluență de numerar, scăderea dobânzilor, urcarea va­lorilor mobiliare (efecte, acțiuni), creșterea valorilor imobiliare, etc. și mai presus de toate o ftemirea vie­­ței zilnice. Deși aceste binefaceri ale stabi­lizării nu puteau fi așteptate ime­diat, ""totuși eram îndreptățiți ca după opt luni de la stabilizare să putem întrevedea măcar un înce­put de realizare. De ce din toate efectele stabilizării preconizate de toți economiști noștri nu s-a reali­zat nici una, ba din potrivă aproa­pe toate consecințele sunt contrarii așteptărilor ?. Dobânzile au crescut, numerarul e !din ce în ce mai rar, valorile mobiliare au scăzut catastrofal, valorile imobiliare au suferit scă­deri mari. Iată clar că suntem pe panta inversă. Care poate fi clar cauza ? E de­sigur un complex de îm­prejurări care au contribuit la acest rezultat, pare însă că două au fost mai de căpetenie. 1) Cursul de stabilizare al leu­lui a fost fixat la un nivel nepo­trivit cu cel al costului vieței reale. Viața este de peste 50 de ori mai scumpă ca înainte de război pe când leul este numai de 33 ori mai mic. In acest răstimp de opt luni ar fi trebuit ca costul vieței să se scoboare la nivelul leului, dacă creșterea traiului era nenormală. Cum însă această descreștere nu s’a făcut și nici nu sunt speranțe că se va putea face, urmează că, stabilizarea leului la 3.10 a fost greșită. Pe cine a putut avantaja cursul monetei noastre la 3.10 ? Dacă un cercetător ar căuta să găsească cine a fost avantajat n‘ar găsi pe nimeni, în schimb ar găsi că tot poporul român a suferit o depre­ciere în avuția sa prin stabilirea monedei la un curs forțat ca cel de mai sus. II) Echilibrul bugetului statului a fost întocmit pe o balanță per­fectă între cheltueli și încasări, fără să se țină seama de puterea de plată a contribuabilului român. S’a scontat și aci prosperitatea ce va aduce stabilizarea, fără să se purceadă dela început cu șter­gerea paragrafelor de cheltueli ■ inutile. Dacă statul după nouă luni de administrație publică ajunge să aibă un deficit de peste 5 miliar­de, fără putință de acoperire, ce se va face el la finele anului, când va trebui să intre în noul exerci­țiu când plățile din anul anterior vor greva finanțele publice ? Va recurge la noui împrumuturi ? Va mai pune sarcini noui? Sau va lăsa goluri bugetare, adică sume neplătite ca și în trecut ? In acest caz stabilizarea mai poate fi socotită ca reușită ? Sau se va recurge la măsura care trebuia poate, luată dela început să se stabilizeze leul la adevă­rata lui valoare de circulație in­ternă, la 2 centime aur? Prin noua stabilizare s’ar pune în concordan­ță circulația fiduciară cu nevoile popul­ațiunei, s’ar da o mai mare lichiditate afacerilor, și s’ar da putință capitalului străin să se plaseze în România, unde circula­ția monetară își îndeplinește în­­tr’adevăr rolul de regulator al pie­ței financiare după cerințele ei, iar nu după cursuri fixate în mod forțat. 1 culcat... ... cu dreptul, — se poate spu­ne despre noul ministru de fi­nanțe. Casieria tesaurului public a trăit ieri un moment de opu­lență unic de la război încoace: se găseau în casă 218 milioane lei. Dar tocmai pentru că fap­tul acesta a provocat amețeli, el e concludent în ce privește grava criză financiară prin care trecem. Risipa Arânească, Criza Agricolă și Creditul pentru țărănime Sunt încredințat că am exa­gerat în minus. Am socotit lotul obișnuit de 5 hectare, când știut este că el nu e mai mare de 3 hec­tare­in acest caz trebuesc 1000 de boi 500 de vaci și 1000 de vite ti­nere, pentru exploatarea a 1500 h­­a­ . Ar trebui, în acest caz, 900 de hectare de islaz, iar pentru cul­tură nu ar mai rămâne decât 600 de hectare­ Cu această enormă risipă de timp și de capital este imposibil de a putea concura cu produc­ția străină. ÎNDREPTĂRI * Acestea sunt faptele; ele nu pot fi contestate. Cum putem îndrepta lucrurile? In 1918 când s-a făcut expro­prierea, s-ar fi putut evita difi­cultatea-Guvernul de la 1918 a și încer­cat să o evite. In decretul de expropriere din 1928, par­tidul liberal a făcut să pre­valeze ideia cultivărei pămân­tului expropriat, prin obștii­­le țărănești- Potrivit art. 38 din decretul-lege din 16 Decembrie 1918, Cassa Centrală trebuia să îngrijească de constituirea obștii­­lor ce aveau să ia pământul în folosință- In aceste obștii, tre­buiau să intre, — potrivit art­ 38,­­ sătenii din cuprinsul satului ce au luat parte la răsboiu sau urmașii lor. Dacă se realiza această idee, ajungeam la rezultatul suprimă­rii latifundiilor prin expropriere, dar păstrărei avantagiilor cultu­­rei mari, prin obștii- FOLOSUL OBȘTIILOR Obștiile țărănești, cari dădu­seră rezultate foarte bune în de­curs de 15 ani, ne puneau la în­demână o experiență, care nu­­ era de disprețuit.­­ Cultura în obștii sub diriguirea unui agronom, ar fi reușit să facă și educațiunea agricolă a țăranului emancipat de sub tu­tela boarului, și ar fi reușit să facă și selecționarea elementelor apte de a fi împroprietărite. Tot­odată, prin obștii s’ar fi putut pune bazele unei producțiuni so­­cietare-cooperative, întrebuințând, cu chipul acesta și la țară acest puternic instrument de progres, — asociarea forțelor, — care în celelalte ramuri de producție, a dat rezultate miraculoase. Din nenorocire demagogia po­litică a făcut să se înlăture a­­ceastă idee- O GREȘALA Partidul poporului, foarte popu­lar în acea vreme, a îmbrățișat o idee contrară, și anume ideia fărămițirei imediate a proprie­tății mari și a lotului individual atribuit de îndată- Această idee era pe placul țărănimei și în fața campaniei demagogice a a­­cestui partid, liberalii au renun­țat la punctul lor de vedere. Venit la putere în 1921, parti­dul poporului și-a făcut un punct de onoare din formarea loturilor individuale și împărțirea lor la săteni, iar partidul liberal, re­venit la putere în 1922, a urmat orbește calea trasă de pai*tidul poporului. (A se vedea declarațiunile d-lui Anibal Teodorescu din discursul său la Mesagiu din 18 Decembrie 1926 și întreruperile d-lor Vin­­tilă Brătianu, Orleanu și Sassu)­Astfel el a ajuns la situațiunea îngrijitoare de astăzi. CAUZELE LIPSEI DE PRO­DUCȚIE Lucrând însă astfel partidele noastre politice au lucrat nu nu­mai împotriva sporirei produc­tivității solului nostru, dar și împotriva cursului vrem­ii.Principiul care domină veacul al XX-lea este principiul asocie­­rei forțelor. Veacul al XVIII-lea și al XIX- lea, erau veacurile individualis­mului. Omul se prezenta în fața naturii cu un curaj demn de ad­mirație, dar și cu o imprudență, care îi rezerva amare desamă­­giri. Presumția lui nemăsurată era bazată pe întreaga mișcare știin­țifică a veacului al XVIII-lea.Când veacul al XVIII-lea și re­voluția franceză a deschis tutu­ror oamenilor lumea socială, se părea că toată această lume le aparține Știința le oferea toată întinde­rea duratei și toată nemărgini­rea spațiului. Istoria le nara ci­vilizațiile trecute- Geologia ori­gina planetei. Arheologia, trecu­tul. Oamenii vedeau deschizându-se înaintea lor viitorul social fără limită și profunzimile trecutului. In fiecare individ însă, în care se deschidea lumea în acest fel, era un fel de neliniște, de aspi­­­rație pasionată, dar dureroasă în aceeaș vreme- INDIVIDUALISMUL Avea­ va individul puterea de a parcurge și a stăpâni această lume ce i se înfățișa cu atâta splendoare ? Și fiecare compara debilitatea resurselor lui, sub­­țu­mea sufletului său, scurtimea vieții lui, cu acest infinit de timp, de spațiu și de acțiune, ca­re se părea că se deschide în fața lui­ e- TAȘCA (Va urma) A Iten­tess ford fie io fries­­se maid BERLIN, 30 (Rador)­ — Bra Zagreb se anunță că din cauza repetatelor neînțelegeri cu orga­nele vamale italiene, Ford vește să mute la Split uzina de auto­mobile ce funcționează actual­mente la Triest. Rezultatele vizitei u­nui Placid­ali ii America Londra, 50 (Rador). — Parla­mentul englez și-a reînceput șe­dințele ori după amiază după trei luni de vacanță. Nefiind decât continuarea sesiunii deschisă în Iulie trecut, reînceperea ședinței lor s’a făcut fără nici o formalita­te preliminară. Un mare număr de întrebări și interpelări sau și anunțat din prima zi. Astfel nu­meroase întrebări se vor formula privitor la șomaj și șomeri. Aces­tea se vor desvolta săptămâna viitoare, când ministrul de stat Thomas va primi discuția. Tot atunci d. Ben Turner, secretar la Mine va da lămuriri privitor la tratativele în vederea reducerii orelor de lucru în mine. D. Hen­derson va aduce în discuția Parla­mentului protocolul privitor la re­luarea relațiilor diplomatice cu Rusia. Intrând în Adunarea Parlamen­tului, ori după amiază în timpul primei ședințe d. Snowden, a fost vin­ovaționat de deputații majo­ritari. D. Snowden a anunțat că primul ministru Macdonald și-a anunțat sosirea pentru Marțea vii­toare și va face îndată un expo­zeu al rezultatelor vizitei sale în S­tatel­e­ Uni­te. D. Luam, sub-secre­­tarul de Stat la Colonii va expu­ne situația din Palestina și va răspunde întrebărilor îndată ce conferința, care se ține acum ca participarea reprezentanților ara­bilor și evreilor în Palestina va stabili vinovățiile. I Interni Situația — Se pare că guvernul e hotărât să pună frâu jocurilor de noroc... după ce le-a legiferat funcționarea. — De la 1 ianuarie va începe exportul de muncitori în Franța. — In munți a căzut zăpadă mare, în special în Bucegi. — Numeroase epidemii bântite în Capitală. — E vorba de o mare reformă penală. — Apele Dunării cresc. — Ministerul domeniilor a înființat premii pentru exploa­tarea pășunelor. — Aviația civilă va fi reorganizată. — Se realizează economii la căile ferate. "Eterni — Criza de guvern în franța continuă. Soluționarea ei întâmpină grele dificultăți. — In noul guvern cehoslovac vor intra și socialiștii. Pusiul politici interni in presa strum... Londra, 30. (Rador). — Presa engle­ză comentează favorabil ultimele schimbări petrecute în poltica internă a României, în ultimul timp, — eve­nimente pe care le discută în lumina impresiilor excelente lăsate de vizita dlui ministru Madgearu la Londra. ,,The New Statesman", marea revis­tă engleză politică săptămânală, într’un editorial al ultimului său număr, lau­dă alegerea noului Regent, în persoa­na „d-lui Sărățeanu, care ca și prede­­corul său, e un magistrat eminent”. Alegerea d-sale­ continuă articolul,— s-a lovit de opoziția partidului liberal, pe motiv că guvernul promovând ale­gerea sa, ar fi uzurpat prerogativele regale. In orice caz,, „bunul simț și principiul democratic deopotrivă e ceea ce justifică guvernul, și opoziția a fost clar dictată numai de simple mo­tive de partid. Lupta de partid e tot­deauna aprigă în România și adesea lipsită de scrupul, iar prietenii d-lui Brătianu sunt maeștrii în arta de a încurca ițele. Din fericire, ea nu mai constituie pericolul dinainte, căci d. Maniu și partidul său național-țără­­nesc, sânt deopotrivă tari în parla­ment ca și în cuprinsul țărei“. Trecând apoi la vizita d-lui minis­tru Madgearu, și primirea pe care i-a făcut-o prim-ministrul interimar și cancelar al tezaurului, Snowden, care a adresat felicitări guvernului român pentru politica sa minoritară și econo­mică, articolul laudă cooperarea ro­mână, care se manifestă deja în con­tractul de construire de drumuri în România( cum și cel de batere de mo­nedă în Anglia. ,,The Saturday Review"", comentând tot într'un editorial, aceleiași eveni­mente, spune : „D. Maniu, prim-minis­­tru­ român, a dus la îndeplinire foar­te considerabile reforme în cele un­sprezece luni ale sale de activitate, în ciuda faptului că cele mai multe din bănci sunt în mâinile d-lui Brătianu și partidului liberal, și că Regența, al­cătuită de partidul liberal, a fost une­ori suspectată de spirit de partid". Co­mentând apoi alegerea Regentului, ziarul termină comentând opoziția fă­cută de liberali’“, deoarece, dat fiind că nu există stabilită nici o regulă în alegerea Regentului, e greu de în­țeles cum guvernul român ar fi put­­ut proceda altfel“. „The Near East and India", revista pare, fără să aibă, e drept, importan­ța celor două de mai sus, e foarte po­pulară, citează discursul d-lui Iorga, „a cărui dublă importanță, de om politic și de istoric mare”, o scoate în evidență spre a condamna atitudinea liberalilor față de d-sa, și de guvernul român. Articolul remarcă „mâna taare cu care d. Maniu s’a comportat în re­centele evenimente, guvernul său me­­re simțindu-se deloc de tacticele opozi­ției“. Pe liberali, articolul îi caracterizea­ză precum urmează : „sărăcia liberali­lor în oameni animați de dragostea reală de țara lor și capabili să înțe­leagă nevoile ei, face din acest partid un pericol manifest pentru pacea și viitorul progres al statului. Conducă­torii lui și-au îngăduit să se lase duși de patimile lor politice și trezesc am­biții ce se vor dovedi ca depășind pu­terea lor de control“. Făcând apoi elogiu­ d-lui Iorga, „care s‘a comportat ca un mare pa­triot în astfel de împrejurări­“, judi­ciosul articol termină cu apelul făcu de d. Iorga“, pentru mobilizarea tutu­ror oamenilor înțelepți ai țărei, spre a pune barieră de ajuns de puternici împotriva ori­căror agitații și ori­căror încercări de a se distruge uni­tatea națională“. Aceste articole, după marele articol de fond din ,,Times", și cele din mai toate ziarele engleze, arată suficient că presa și opinia engleză sunt una­nim în favoarea recentelor schim­bări și situații din România. marc MccfiM la polonia Varșovia 31 (Radar). Un in­cendiu a distras eri in partea instalațiile societății anonime , Bystrzycki“ pentru prelucrarea lemnului, situată la Orzechow, in Posnania- Pagubele sunt evalua­te la 600 000 zloți. Fabrica din Orzechow era cea mai mare in acest gen din Polonia. Pagubele sunt acoperite în proporție de 90 la sută prin asigurare (Sfârșitul în pagina II-a) Tiiil­a­ ii in­ tapă D-i prof. Mae Seria (« l’Iilistralio» (la Grande Roumanie) Este de reținut amănuntul straniu pe care îl dă un confrate, în legătură cu legea de reorgani­zare a poliției. Nouăi comisari, cărora li s’a cerut titlul de li­cențiat și unora, și calitatea de foști magistrați, sunt plătiți cu un salariu total de ș­apte mii lei pe lună... Organizarea poliției începe prin urmare cu un regim de salarizare inferior și ridicul. Unui slujbaș cu răspunderi multiple, C­u titluri, chemat să stâr­pească abuzul și să aplic­e legea cu dreptate, i se pretinde să trăiască, el și familia lui, cu două sute lei pe zi... m se pare că s’a com­is o mare greșeală, fixân­­du-se aceste lefuri de mierie... N­u era mai logic să se reducă la jumătate numărul acestor comi­sari, și să fie plătiți îndoit? Prestarea unui serviciu mai greu și mai absorbant, ar fi fost cel puțin re­compensată ceva mai m­ult. Și ar fi scutit pe a­­tăți foști magistrați, măcar de o parte din grijile unei vieți din ce în ce m­ai scumpe. Pare că e­m­ făcuți Bunele intenții ale legiuitorului, se aplică tot­deauna în condiții care a­nihilează o reformă, ori cât ar fi ea de salutară­ sau etnografică și s’ar înfunda în aceste fermecătoare văi, el ar risca să întâmpine oarecari ne­plăceri. Când, pentru a arăta vre-o frescă veche, vreun frumos obiect aparținând cultului, sau pentru a înlesni citirea unei nai­ve inscripții, țăranii aprindeau o lumină în mica capelă a satului, care apărea cu totul străină fa­ță de rasa dominantă, atunci a­­părea jandarmul, cu pușca în­ spinare și o pană de cocoș la pă­lărie. Il vedeai ivindu-se în că­suța albă și curată a preotului, care înainte de a te invita la masa încărcată, pregătită de fe­meia sa atât de muncitoare, îți arăta minunile acului, datorite unei arte milenare, sau îți atră­gea atenția asupra vre­unui do­cument modest, vorbind despre o viață veșnic umilită și amenin­țată. Atunci trebuia să-ți golești buzunările, să prezinți un pașa­port și să încerci — în deșert — să-i convingi pe oamenii poliției, neclintiți ca copacul și vârtoși la suflet ca stânca. In cele din ur­mă erai invitat să te prezinți subprefectului, unde erai con­dus în aceiași onorabilă tovără­șie, în caz contrar fiind amenin­țat:„de a fi dat afră“, adică de a Dacă, acum vreo zece ani, se întâmpla să ajungă un străin în frumoasa și ciudata țară a Tran­silvaniei, unde pe acelaș terito­riu al unor băștinași sărmani și dezarmați rasele trăiau alăturea ca și pe timpul colonizărilor re­gale din Evul Mediu, atunci ză­­ria gări albe, așezate departe de localitățile cărora le serveau, ve­deau inscripții în maghiara cea mai autentică, vedea funcționa­­­ri cu înfățișare de militari, cari cu chipiile lor în formă ungu­rească, întrupau toate aspectele acelei demnități aspre ale rasei lor. La Oradea (pe atunci Nagy-Va­rad), la Arad, la Timișoara (pe atunci Temesvár), la Satmar (pe atunci Szathmar), el se afla în fața unor străzi largi cu vitrine atrăgătoare, bogat aranjate, dar toțți ap pojen sau uciga­ș isnu semit, dar vorbind limba țării, piețe mari, frumos împodobite cu statui, preamărind epoca ro­­mantică a renașterii ungare, bi­serici înalte aparținând cultului catolic sau calvin, palate mărețe pentru autorități și școli, ofițeri în necontenită paradă, birocrați de modă ungurească, librari cari îți prezintă ultima carte apărută la Budapesta și teatre al căror repertoriu era copia capitalei. Impresia ce ți-o lăsa era a u­­nei țări în întregime ungurească. Cei câțiva țărani, cari lucrau la câmp sau păziau turmele, în că­mășile lor albe, cu pălărioarele lor rotunde păreau a fi puși aici din dorința­ stăpânirii de a oferi plăcere călătorilor, pentru a în­tregi pitorescul unui tablou, de o creație atât de dibace ! Dacă, totuși, călătorul s’ar gân­di să facă o anchetă geografică și condus până la graniță sub paza jandarmului, ceea ce i s’a întâmplat odată și autorului, în­­tr’o noapte, împreună fiind cu niște doamne. Subprefectul era mai totdeauna un om foarte bi­ne crescut, care-și cerea scuze și vorbea bine o nemțească austria­că. Dar la orice pas aventura în­cepea din nou. Nu-i aceasta cea mai bună dovadă că țara era fără îndoială românescă ? Ba chiar era. Și n’a încetat de a fi niciodată, sub strălucitoarele și numeroasele aparențe, sub masca emigrărilor oficiale, cari creiaseră numai în câteva zeci de ani centre naționale ungu­rești. Pământul însuși o spunea prin numele sale de o moștenire atât de veche : munții Carpați, amin­tind de vechii Carpi traciți, stră­moșii barbari ai rasei românești, râurile pe cari le numește chiar Hero­dot și a căror numiri au fost transmise fără întrerupere de către scoborâtorii acestor stră­moși, carele cu boi, înjugați du­pă obiceiul vechilor sarmați, cari păstrau în defilarea lor înceată melancolia lui Ovidiu exilat la Tomis, frumose ,vite răbdătoare, cu părul alb și neted, cu ochii mari și negri de blândă supușe­nie, cari se perpetuau din mile­niile preistorice ca și bunul lor vechiu tovarăș. Și când păstorul își ducea turma de oi ce se miș­ca în pași mărunți, era doar en­­eoliticul îndepărtat care-și pro­­ecta visiunile de poetică trans­­­humanță. Nu, și nu, cu toate că o spun acei cari creiază istoria după capul lor, încercând să jus­tifice drepturi politice, acești oa­meni, cari dovedeau prin fiecare din gesturile lor că sunt acasă, nu erau niște vântură rară alun­gați de furtunile secolelor din urmă ,asemenea unei vagi pul­bere omenești din alte locuri pentru a se așeza din întâmplare aici. Ei n’aveau nici câtuși de puțin din aspectul amestecat, stânga­­ciu și nearmonic al raselor, cari își duc viața pe drumuri. Sinceri în purtări, cu privirea vioaie, cu gesturi aristocratice, chiar sub presiunea tuturor mizeriilor po­litice, sociale și economice, ve­­­deai bine că nu sunt numai niș­te oaspeți, ci chiar stăpânii casei care te primește. Imobilitatea lor, persistența lor cu toată obi­cinuita ,tpahghumar ©^al unei mine Roma 31 (Radar). — Vi­zita Suveranilor Italiei la Papa a fost fixată pentru ziua de 12 Noembrie. Prin unirea Suveranilor la Va­tican se va face cu deose­bită solemnitate. Cități care urma obiceiul stră­moșilor preistorici, era dovedită prin legătura vizibilă cu aceia cari dela începutul istoriei au fost aici; cele mai adeseori erau Români, și nu coborând din ve­teranii lui Traian, ci mai curând țărani aduși din Italia, din ulti­mul timp al republicei. Aici, un­de împăratul biruitor, a trium­fat după o îndelungată răbdare a adversarului dac, Decebal care a rezistat în cuibul muntos de la Sarmisegetuza, acest trac gata de suferință și îmbătat de dorin­ța de a muri răsărea din nou­ scund, încruntat, neîncrezător, cu fața sa posomorâtă și presă­rată cu puncte galbene, cu pă­rul său aspru roșiatic. Acest Roman își mai afirma supraviețuirea și printre alte caractere. Coloni, primiți din milă, sau pentru a se câștiga mij­loace de muncă, nu aduc nici­odată cu ei o artă veche proprie lor. Dar aceștia nu practicau nu­mai arta, ci o și trăiau, găseau în ea o mângâiere, o întărire. Din comoara de frumuseți păs­trată în spiritul lor, ei socoteau fără sforțare, aproape jucându­ Vizita suveranilor Italiei la Papa

Next