Neamul Românesc, noiembrie 1929 (Anul 24, nr. 240-263)
1929-11-01 / nr. 240
DIRECTOR POLITIC N. IORGA Vineri 1 Moembrie 1929____________ ANUL XXBV. MO. 240 Mente: Pe an SBO Lei Pe seat Lui 311 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lai 3 LEI *3 fredacția și Administrația BUCUREȘTI I Strada Birezoianu No. 6 (etaj) Telefon 312/» Directori: ’ £^£ TaESC, Andrei Bârseanu O ceremonie privată a adunat în jurul unui modest mormânt de la Sibiu un număr restrâns de prieteni pe cari nevoile grele ale vieții de azi i-au îngăduit să facă acest ultim omagiu. Cu acest prilej s’a vorbit în presa de dincolo, a cărui decadentă e așa de grozavă, de Andrei Bârseanu. Nu știu dacă s’a prins destul de bine figura și rostul aceluia a cărui lipsă am fi avut de atâtea ori motiv s’o regretăm cu tofi. Era un cărturar din vremea bună. Nu un bătrân, căci de prea mult gând n’a îmbătrânit nimeni niciodată. Dar un om de înaltă cuviință și de creștinești purtări așa cum îi dădea Ardealul de odinioară. Un om fără nevoie de bani și fără sete de onoruri.. Un om care-și avea mândria, mulțumirea și pacea în el însuși. Cu oameni de aceștia se înseninează viata publică. In fata lor, la anume momente capitulează urile și mânile vrăjmașe se întind de la sine una către alta. Azi, nu numai că nu-i găsim, dar — aceasta e durerea cea mare — nici nu ni-i pregătim. N. Iorga Stabilizarea poate fi socotită ca reușită? Prin înfăptuirea stabilizarea s’a creiat o monedă convertibilă în aur la un curs determinat și deci nefluctuabilă în orice târg al burselor din străinătate. înainte de a purcede la stabilizare s’a cercetat dacă statul își poate echilibra budgetul pentru a nu mai fi nevoit să recurgă la ajuorul Băncii Naționale care printr'o emisiune fără acoperire să satisfacă nevoile bugetare. Odată stabilit în mod precis că statul e în măsură să-și satisfacă singur nevoile, s’a cercetat care sunt sarcinele extra bugetare din trecut care n’au putut fi acoperite pentru ca prin împrumutul de consolidare să fie acoperite înlăturând astfel orice piedică în drumul stabilizării. Deși aceste sarcini sau mai bine zis deficite din trecut n’au fost exact apreciate, totuși ele au fost în mare parte acoperite, fie din împrumut, fie din alte resurse găsite de guvern (vezi împrumutul chibriturilor, concesiunile petrolifere, etc.). Toate aceste precațuni luate, ■urtma ca stabilizarea să fie perfectă și odată decretată, efectele ei să nu întârzie. Oare erau acele efecte, se știe, ele au fost spuse de toți economiști și financiarii noștri, în conferințe, în broșuri, în articole de ziare, etc. Toți erau de acord că stabilizarea v‘a aduce o lichiditate mai ușoară, tranzacții comerciale mai rapide, o afluență de numerar, scăderea dobânzilor, urcarea valorilor mobiliare (efecte, acțiuni), creșterea valorilor imobiliare, etc. și mai presus de toate o ftemirea vieței zilnice. Deși aceste binefaceri ale stabilizării nu puteau fi așteptate imediat, ""totuși eram îndreptățiți ca după opt luni de la stabilizare să putem întrevedea măcar un început de realizare. De ce din toate efectele stabilizării preconizate de toți economiști noștri nu s-a realizat nici una, ba din potrivă aproape toate consecințele sunt contrarii așteptărilor ?. Dobânzile au crescut, numerarul e !din ce în ce mai rar, valorile mobiliare au scăzut catastrofal, valorile imobiliare au suferit scăderi mari. Iată clar că suntem pe panta inversă. Care poate fi clar cauza ? E desigur un complex de împrejurări care au contribuit la acest rezultat, pare însă că două au fost mai de căpetenie. 1) Cursul de stabilizare al leului a fost fixat la un nivel nepotrivit cu cel al costului vieței reale. Viața este de peste 50 de ori mai scumpă ca înainte de război pe când leul este numai de 33 ori mai mic. In acest răstimp de opt luni ar fi trebuit ca costul vieței să se scoboare la nivelul leului, dacă creșterea traiului era nenormală. Cum însă această descreștere nu s’a făcut și nici nu sunt speranțe că se va putea face, urmează că, stabilizarea leului la 3.10 a fost greșită. Pe cine a putut avantaja cursul monetei noastre la 3.10 ? Dacă un cercetător ar căuta să găsească cine a fost avantajat n‘ar găsi pe nimeni, în schimb ar găsi că tot poporul român a suferit o depreciere în avuția sa prin stabilirea monedei la un curs forțat ca cel de mai sus. II) Echilibrul bugetului statului a fost întocmit pe o balanță perfectă între cheltueli și încasări, fără să se țină seama de puterea de plată a contribuabilului român. S’a scontat și aci prosperitatea ce va aduce stabilizarea, fără să se purceadă dela început cu ștergerea paragrafelor de cheltueli ■ inutile. Dacă statul după nouă luni de administrație publică ajunge să aibă un deficit de peste 5 miliarde, fără putință de acoperire, ce se va face el la finele anului, când va trebui să intre în noul exercițiu când plățile din anul anterior vor greva finanțele publice ? Va recurge la noui împrumuturi ? Va mai pune sarcini noui? Sau va lăsa goluri bugetare, adică sume neplătite ca și în trecut ? In acest caz stabilizarea mai poate fi socotită ca reușită ? Sau se va recurge la măsura care trebuia poate, luată dela început să se stabilizeze leul la adevărata lui valoare de circulație internă, la 2 centime aur? Prin noua stabilizare s’ar pune în concordanță circulația fiduciară cu nevoile populațiunei, s’ar da o mai mare lichiditate afacerilor, și s’ar da putință capitalului străin să se plaseze în România, unde circulația monetară își îndeplinește într’adevăr rolul de regulator al pieței financiare după cerințele ei, iar nu după cursuri fixate în mod forțat. 1 culcat... ... cu dreptul, — se poate spune despre noul ministru de finanțe. Casieria tesaurului public a trăit ieri un moment de opulență unic de la război încoace: se găseau în casă 218 milioane lei. Dar tocmai pentru că faptul acesta a provocat amețeli, el e concludent în ce privește grava criză financiară prin care trecem. Risipa Arânească, Criza Agricolă și Creditul pentru țărănime Sunt încredințat că am exagerat în minus. Am socotit lotul obișnuit de 5 hectare, când știut este că el nu e mai mare de 3 hectarein acest caz trebuesc 1000 de boi 500 de vaci și 1000 de vite tinere, pentru exploatarea a 1500 ha . Ar trebui, în acest caz, 900 de hectare de islaz, iar pentru cultură nu ar mai rămâne decât 600 de hectare Cu această enormă risipă de timp și de capital este imposibil de a putea concura cu producția străină. ÎNDREPTĂRI * Acestea sunt faptele; ele nu pot fi contestate. Cum putem îndrepta lucrurile? In 1918 când s-a făcut exproprierea, s-ar fi putut evita dificultatea-Guvernul de la 1918 a și încercat să o evite. In decretul de expropriere din 1928, partidul liberal a făcut să prevaleze ideia cultivărei pământului expropriat, prin obștiile țărănești- Potrivit art. 38 din decretul-lege din 16 Decembrie 1918, Cassa Centrală trebuia să îngrijească de constituirea obștiilor ce aveau să ia pământul în folosință- In aceste obștii, trebuiau să intre, — potrivit art 38, sătenii din cuprinsul satului ce au luat parte la răsboiu sau urmașii lor. Dacă se realiza această idee, ajungeam la rezultatul suprimării latifundiilor prin expropriere, dar păstrărei avantagiilor culturei mari, prin obștii- FOLOSUL OBȘTIILOR Obștiile țărănești, cari dăduseră rezultate foarte bune în decurs de 15 ani, ne puneau la îndemână o experiență, care nu era de disprețuit. Cultura în obștii sub diriguirea unui agronom, ar fi reușit să facă și educațiunea agricolă a țăranului emancipat de sub tutela boarului, și ar fi reușit să facă și selecționarea elementelor apte de a fi împroprietărite. Totodată, prin obștii s’ar fi putut pune bazele unei producțiuni societare-cooperative, întrebuințând, cu chipul acesta și la țară acest puternic instrument de progres, — asociarea forțelor, — care în celelalte ramuri de producție, a dat rezultate miraculoase. Din nenorocire demagogia politică a făcut să se înlăture această idee- O GREȘALA Partidul poporului, foarte popular în acea vreme, a îmbrățișat o idee contrară, și anume ideia fărămițirei imediate a proprietății mari și a lotului individual atribuit de îndată- Această idee era pe placul țărănimei și în fața campaniei demagogice a acestui partid, liberalii au renunțat la punctul lor de vedere. Venit la putere în 1921, partidul poporului și-a făcut un punct de onoare din formarea loturilor individuale și împărțirea lor la săteni, iar partidul liberal, revenit la putere în 1922, a urmat orbește calea trasă de pai*tidul poporului. (A se vedea declarațiunile d-lui Anibal Teodorescu din discursul său la Mesagiu din 18 Decembrie 1926 și întreruperile d-lor Vintilă Brătianu, Orleanu și Sassu)Astfel el a ajuns la situațiunea îngrijitoare de astăzi. CAUZELE LIPSEI DE PRODUCȚIE Lucrând însă astfel partidele noastre politice au lucrat nu numai împotriva sporirei productivității solului nostru, dar și împotriva cursului vremii.Principiul care domină veacul al XX-lea este principiul asocierei forțelor. Veacul al XVIII-lea și al XIX- lea, erau veacurile individualismului. Omul se prezenta în fața naturii cu un curaj demn de admirație, dar și cu o imprudență, care îi rezerva amare desamăgiri. Presumția lui nemăsurată era bazată pe întreaga mișcare științifică a veacului al XVIII-lea.Când veacul al XVIII-lea și revoluția franceză a deschis tuturor oamenilor lumea socială, se părea că toată această lume le aparține Știința le oferea toată întinderea duratei și toată nemărginirea spațiului. Istoria le nara civilizațiile trecute- Geologia origina planetei. Arheologia, trecutul. Oamenii vedeau deschizându-se înaintea lor viitorul social fără limită și profunzimile trecutului. In fiecare individ însă, în care se deschidea lumea în acest fel, era un fel de neliniște, de aspirație pasionată, dar dureroasă în aceeaș vreme- INDIVIDUALISMUL Avea va individul puterea de a parcurge și a stăpâni această lume ce i se înfățișa cu atâta splendoare ? Și fiecare compara debilitatea resurselor lui, subțumea sufletului său, scurtimea vieții lui, cu acest infinit de timp, de spațiu și de acțiune, care se părea că se deschide în fața lui e- TAȘCA (Va urma) A Itentess ford fie io friesse maid BERLIN, 30 (Rador) — Bra Zagreb se anunță că din cauza repetatelor neînțelegeri cu organele vamale italiene, Ford vește să mute la Split uzina de automobile ce funcționează actualmente la Triest. Rezultatele vizitei unui Placidali ii America Londra, 50 (Rador). — Parlamentul englez și-a reînceput ședințele ori după amiază după trei luni de vacanță. Nefiind decât continuarea sesiunii deschisă în Iulie trecut, reînceperea ședinței lor s’a făcut fără nici o formalitate preliminară. Un mare număr de întrebări și interpelări sau și anunțat din prima zi. Astfel numeroase întrebări se vor formula privitor la șomaj și șomeri. Acestea se vor desvolta săptămâna viitoare, când ministrul de stat Thomas va primi discuția. Tot atunci d. Ben Turner, secretar la Mine va da lămuriri privitor la tratativele în vederea reducerii orelor de lucru în mine. D. Henderson va aduce în discuția Parlamentului protocolul privitor la reluarea relațiilor diplomatice cu Rusia. Intrând în Adunarea Parlamentului, ori după amiază în timpul primei ședințe d. Snowden, a fost vinovaționat de deputații majoritari. D. Snowden a anunțat că primul ministru Macdonald și-a anunțat sosirea pentru Marțea viitoare și va face îndată un expozeu al rezultatelor vizitei sale în Statele Unite. D. Luam, sub-secretarul de Stat la Colonii va expune situația din Palestina și va răspunde întrebărilor îndată ce conferința, care se ține acum ca participarea reprezentanților arabilor și evreilor în Palestina va stabili vinovățiile. I Interni Situația — Se pare că guvernul e hotărât să pună frâu jocurilor de noroc... după ce le-a legiferat funcționarea. — De la 1 ianuarie va începe exportul de muncitori în Franța. — In munți a căzut zăpadă mare, în special în Bucegi. — Numeroase epidemii bântite în Capitală. — E vorba de o mare reformă penală. — Apele Dunării cresc. — Ministerul domeniilor a înființat premii pentru exploatarea pășunelor. — Aviația civilă va fi reorganizată. — Se realizează economii la căile ferate. "Eterni — Criza de guvern în franța continuă. Soluționarea ei întâmpină grele dificultăți. — In noul guvern cehoslovac vor intra și socialiștii. Pusiul politici interni in presa strum... Londra, 30. (Rador). — Presa engleză comentează favorabil ultimele schimbări petrecute în poltica internă a României, în ultimul timp, — evenimente pe care le discută în lumina impresiilor excelente lăsate de vizita dlui ministru Madgearu la Londra. ,,The New Statesman", marea revistă engleză politică săptămânală, într’un editorial al ultimului său număr, laudă alegerea noului Regent, în persoana „d-lui Sărățeanu, care ca și predecorul său, e un magistrat eminent”. Alegerea d-sale continuă articolul,— s-a lovit de opoziția partidului liberal, pe motiv că guvernul promovând alegerea sa, ar fi uzurpat prerogativele regale. In orice caz,, „bunul simț și principiul democratic deopotrivă e ceea ce justifică guvernul, și opoziția a fost clar dictată numai de simple motive de partid. Lupta de partid e totdeauna aprigă în România și adesea lipsită de scrupul, iar prietenii d-lui Brătianu sunt maeștrii în arta de a încurca ițele. Din fericire, ea nu mai constituie pericolul dinainte, căci d. Maniu și partidul său național-țărănesc, sânt deopotrivă tari în parlament ca și în cuprinsul țărei“. Trecând apoi la vizita d-lui ministru Madgearu, și primirea pe care i-a făcut-o prim-ministrul interimar și cancelar al tezaurului, Snowden, care a adresat felicitări guvernului român pentru politica sa minoritară și economică, articolul laudă cooperarea română, care se manifestă deja în contractul de construire de drumuri în România( cum și cel de batere de monedă în Anglia. ,,The Saturday Review"", comentând tot într'un editorial, aceleiași evenimente, spune : „D. Maniu, prim-ministru român, a dus la îndeplinire foarte considerabile reforme în cele unsprezece luni ale sale de activitate, în ciuda faptului că cele mai multe din bănci sunt în mâinile d-lui Brătianu și partidului liberal, și că Regența, alcătuită de partidul liberal, a fost uneori suspectată de spirit de partid". Comentând apoi alegerea Regentului, ziarul termină comentând opoziția făcută de liberali’“, deoarece, dat fiind că nu există stabilită nici o regulă în alegerea Regentului, e greu de înțeles cum guvernul român ar fi putut proceda altfel“. „The Near East and India", revista pare, fără să aibă, e drept, importanța celor două de mai sus, e foarte populară, citează discursul d-lui Iorga, „a cărui dublă importanță, de om politic și de istoric mare”, o scoate în evidență spre a condamna atitudinea liberalilor față de d-sa, și de guvernul român. Articolul remarcă „mâna taare cu care d. Maniu s’a comportat în recentele evenimente, guvernul său mere simțindu-se deloc de tacticele opoziției“. Pe liberali, articolul îi caracterizează precum urmează : „sărăcia liberalilor în oameni animați de dragostea reală de țara lor și capabili să înțeleagă nevoile ei, face din acest partid un pericol manifest pentru pacea și viitorul progres al statului. Conducătorii lui și-au îngăduit să se lase duși de patimile lor politice și trezesc ambiții ce se vor dovedi ca depășind puterea lor de control“. Făcând apoi elogiu d-lui Iorga, „care s‘a comportat ca un mare patriot în astfel de împrejurări“, judiciosul articol termină cu apelul făcu de d. Iorga“, pentru mobilizarea tuturor oamenilor înțelepți ai țărei, spre a pune barieră de ajuns de puternici împotriva oricăror agitații și oricăror încercări de a se distruge unitatea națională“. Aceste articole, după marele articol de fond din ,,Times", și cele din mai toate ziarele engleze, arată suficient că presa și opinia engleză sunt unanim în favoarea recentelor schimbări și situații din România. marc MccfiM la polonia Varșovia 31 (Radar). Un incendiu a distras eri in partea instalațiile societății anonime , Bystrzycki“ pentru prelucrarea lemnului, situată la Orzechow, in Posnania- Pagubele sunt evaluate la 600 000 zloți. Fabrica din Orzechow era cea mai mare in acest gen din Polonia. Pagubele sunt acoperite în proporție de 90 la sută prin asigurare (Sfârșitul în pagina II-a) Tiiila ii in tapă D-i prof. Mae Seria (« l’Iilistralio» (la Grande Roumanie) Este de reținut amănuntul straniu pe care îl dă un confrate, în legătură cu legea de reorganizare a poliției. Nouăi comisari, cărora li s’a cerut titlul de licențiat și unora, și calitatea de foști magistrați, sunt plătiți cu un salariu total de șapte mii lei pe lună... Organizarea poliției începe prin urmare cu un regim de salarizare inferior și ridicul. Unui slujbaș cu răspunderi multiple, Cu titluri, chemat să stârpească abuzul și să aplice legea cu dreptate, i se pretinde să trăiască, el și familia lui, cu două sute lei pe zi... m se pare că s’a comis o mare greșeală, fixându-se aceste lefuri de mierie... Nu era mai logic să se reducă la jumătate numărul acestor comisari, și să fie plătiți îndoit? Prestarea unui serviciu mai greu și mai absorbant, ar fi fost cel puțin recompensată ceva mai mult. Și ar fi scutit pe atăți foști magistrați, măcar de o parte din grijile unei vieți din ce în ce mai scumpe. Pare că em făcuți Bunele intenții ale legiuitorului, se aplică totdeauna în condiții care anihilează o reformă, ori cât ar fi ea de salutară sau etnografică și s’ar înfunda în aceste fermecătoare văi, el ar risca să întâmpine oarecari neplăceri. Când, pentru a arăta vre-o frescă veche, vreun frumos obiect aparținând cultului, sau pentru a înlesni citirea unei naive inscripții, țăranii aprindeau o lumină în mica capelă a satului, care apărea cu totul străină față de rasa dominantă, atunci apărea jandarmul, cu pușca în spinare și o pană de cocoș la pălărie. Il vedeai ivindu-se în căsuța albă și curată a preotului, care înainte de a te invita la masa încărcată, pregătită de femeia sa atât de muncitoare, îți arăta minunile acului, datorite unei arte milenare, sau îți atrăgea atenția asupra vreunui document modest, vorbind despre o viață veșnic umilită și amenințată. Atunci trebuia să-ți golești buzunările, să prezinți un pașaport și să încerci — în deșert — să-i convingi pe oamenii poliției, neclintiți ca copacul și vârtoși la suflet ca stânca. In cele din urmă erai invitat să te prezinți subprefectului, unde erai condus în aceiași onorabilă tovărășie, în caz contrar fiind amenințat:„de a fi dat afră“, adică de a Dacă, acum vreo zece ani, se întâmpla să ajungă un străin în frumoasa și ciudata țară a Transilvaniei, unde pe acelaș teritoriu al unor băștinași sărmani și dezarmați rasele trăiau alăturea ca și pe timpul colonizărilor regale din Evul Mediu, atunci zăria gări albe, așezate departe de localitățile cărora le serveau, vedeau inscripții în maghiara cea mai autentică, vedea funcționari cu înfățișare de militari, cari cu chipiile lor în formă ungurească, întrupau toate aspectele acelei demnități aspre ale rasei lor. La Oradea (pe atunci Nagy-Varad), la Arad, la Timișoara (pe atunci Temesvár), la Satmar (pe atunci Szathmar), el se afla în fața unor străzi largi cu vitrine atrăgătoare, bogat aranjate, dar toțți ap pojen sau ucigaș isnu semit, dar vorbind limba țării, piețe mari, frumos împodobite cu statui, preamărind epoca romantică a renașterii ungare, biserici înalte aparținând cultului catolic sau calvin, palate mărețe pentru autorități și școli, ofițeri în necontenită paradă, birocrați de modă ungurească, librari cari îți prezintă ultima carte apărută la Budapesta și teatre al căror repertoriu era copia capitalei. Impresia ce ți-o lăsa era a unei țări în întregime ungurească. Cei câțiva țărani, cari lucrau la câmp sau păziau turmele, în cămășile lor albe, cu pălărioarele lor rotunde păreau a fi puși aici din dorința stăpânirii de a oferi plăcere călătorilor, pentru a întregi pitorescul unui tablou, de o creație atât de dibace ! Dacă, totuși, călătorul s’ar gândi să facă o anchetă geografică și condus până la graniță sub paza jandarmului, ceea ce i s’a întâmplat odată și autorului, într’o noapte, împreună fiind cu niște doamne. Subprefectul era mai totdeauna un om foarte bine crescut, care-și cerea scuze și vorbea bine o nemțească austriacă. Dar la orice pas aventura începea din nou. Nu-i aceasta cea mai bună dovadă că țara era fără îndoială românescă ? Ba chiar era. Și n’a încetat de a fi niciodată, sub strălucitoarele și numeroasele aparențe, sub masca emigrărilor oficiale, cari creiaseră numai în câteva zeci de ani centre naționale ungurești. Pământul însuși o spunea prin numele sale de o moștenire atât de veche : munții Carpați, amintind de vechii Carpi traciți, strămoșii barbari ai rasei românești, râurile pe cari le numește chiar Herodot și a căror numiri au fost transmise fără întrerupere de către scoborâtorii acestor strămoși, carele cu boi, înjugați după obiceiul vechilor sarmați, cari păstrau în defilarea lor înceată melancolia lui Ovidiu exilat la Tomis, frumose ,vite răbdătoare, cu părul alb și neted, cu ochii mari și negri de blândă supușenie, cari se perpetuau din mileniile preistorice ca și bunul lor vechiu tovarăș. Și când păstorul își ducea turma de oi ce se mișca în pași mărunți, era doar eneoliticul îndepărtat care-și proecta visiunile de poetică transhumanță. Nu, și nu, cu toate că o spun acei cari creiază istoria după capul lor, încercând să justifice drepturi politice, acești oameni, cari dovedeau prin fiecare din gesturile lor că sunt acasă, nu erau niște vântură rară alungați de furtunile secolelor din urmă ,asemenea unei vagi pulbere omenești din alte locuri pentru a se așeza din întâmplare aici. Ei n’aveau nici câtuși de puțin din aspectul amestecat, stângaciu și nearmonic al raselor, cari își duc viața pe drumuri. Sinceri în purtări, cu privirea vioaie, cu gesturi aristocratice, chiar sub presiunea tuturor mizeriilor politice, sociale și economice, vedeai bine că nu sunt numai niște oaspeți, ci chiar stăpânii casei care te primește. Imobilitatea lor, persistența lor cu toată obicinuita ,tpahghumar ©^al unei mine Roma 31 (Radar). — Vizita Suveranilor Italiei la Papa a fost fixată pentru ziua de 12 Noembrie. Prin unirea Suveranilor la Vatican se va face cu deosebită solemnitate. Cități care urma obiceiul strămoșilor preistorici, era dovedită prin legătura vizibilă cu aceia cari dela începutul istoriei au fost aici; cele mai adeseori erau Români, și nu coborând din veteranii lui Traian, ci mai curând țărani aduși din Italia, din ultimul timp al republicei. Aici, unde împăratul biruitor, a triumfat după o îndelungată răbdare a adversarului dac, Decebal care a rezistat în cuibul muntos de la Sarmisegetuza, acest trac gata de suferință și îmbătat de dorința de a muri răsărea din nou scund, încruntat, neîncrezător, cu fața sa posomorâtă și presărată cu puncte galbene, cu părul său aspru roșiatic. Acest Roman își mai afirma supraviețuirea și printre alte caractere. Coloni, primiți din milă, sau pentru a se câștiga mijloace de muncă, nu aduc niciodată cu ei o artă veche proprie lor. Dar aceștia nu practicau numai arta, ci o și trăiau, găseau în ea o mângâiere, o întărire. Din comoara de frumuseți păstrată în spiritul lor, ei socoteau fără sforțare, aproape jucându Vizita suveranilor Italiei la Papa