Neamul Românesc, ianuarie 1930 (Anul 25, nr. 1-23)

1930-01-01 / nr. 1

DMBOTOR POLITIC N. IORGA Miercuri­i Ianuarie 1930___________ ________fIMUI XXV.­­ W. 1_______ Minute­ nas MU Li­­­ft suit Lin l­ Pentru autorități și instituțiuni 1980 « ei 3 LEI adttacu* $> ^uimi in­suația 1 m*3UREȘTI I Strada Ivezsianu ie. 6 (etaj) Tetete»» 3WH/9 Director]"1 TA?8A casat deja Mascota D. Litvinov nu ne onorează cu atenția sa (căci de curtenie într’o astfel de societate nu poate fi vorba). Nu ne onorează nici atunci cînd o mină franceză, respec­tabilă și pentru un represintat al celui mai sângeros marxism integral, întinde, după uzanțele diplomatice, produsul dorinței noastre de pace între oameni. Aceasta a produs oarecare emoție și în Franța și la noi. La noi, fără cuvînt. Noi știm care e psihologia onoratelor Soviete. O știm de mult. Și atît de puțin temeiu punem pe nacaralele sovietice, colorate și cu jactanța raselor extraeuropene, încît, a doua zi după ceia ce de la un om civilisat ar fi o ofensă, negociem în interesul populației de pe ambele maluri ale Nistrului cu trimeșii Sovietelor pe pămîntul nostru de politeță. ii. mmm traffic de alta data Se sărbătorește pentru a 1930-a oară nașterea aceluia care prin sacrificiul lui a putut spune ome­nirii întregi pace vouă. De 1930 de ani omenirea și-a manifestat admirația, față de cel ce i-a croit un drum de măreață civilizație încă din vremurile de sălbăticie umană. „Sărbători fericite“, sunt cele două vorbe pe care întreg neamul creștin le urează semenilor lui. Dacă sărbătorile au rămas, ele fiind marcate de știința calenda­ristică ca invariabile în timp, a­­poi fericirea a dispărut aproape cu­ totul. Fericirea pe care Mân­tuitorul neamurilor a voit să o lase omenirii, pare că a fost total consumată de muritori. Ea nu mai există azi de­cât în Sanato­riile de boli mintale, sau în cinai* tare. 1 r­­. 1 i Oamenii se urăsc unii pe alții, se bârfesc și se înjosesc cu tot fe­lul de vorbe otrăvite și fapte imo­rale. Fericirea a dispărut din cămi­nul omului, amenințat de toboșa­rii dărilor ce te sugrumă, a dispă­rut și din sufletul copiilor cari își văd părinții trăind o viată plină de nevoi și de Hpsun­. Fericirea a dispărut din fa­milii, acolo s’a încuibat desnă­­dejdea și lipsa de încredere, nu mai există stimulentul de muncă cinstită, se preferă traiul din expe cl­ente. In țară a dispărut fericirea, fiind plini de datorii o țară în­treagă e împilată cu biruri grele, iar politica de azi înrăutățește pe cei buni, asmuțind pe frați contra frați în scopul ca cei ce conduc să-și poată executa planurile ce nu pot fi în folosul țarei. Omenirea întreagă e lipsită de fericire, căci arsenalele lucrează, laboratoriile fabrică gaze, și fac tratate ascunse, se întrețin spioni și se fură planuri de războiu. Iată cum omenirea a desființat în realitate cuvântul fericire și acum de ziua Domnului, urarea sărbătorilor fericite este un vechi ecou numai, fără realizare. Să dea Dumnezeu ca omenirea conștientă de starea ei trecătoare pe acest pământ să poată fă­­­că, di­n nou cu adevărat și real. SĂR­BĂTORI FERICITE, DIN INI­MA ȘI CU SUFLETUL CURAT. Dim Tb Pascu ANUL NOU... Bat cele din urmă ceasuri, ale anului una mie nouă sute două­zeci flinuă. Se strecoară hulit, bătrânul an, ca să se piardă în eternitate, — grăunte d pulbere în nesfârșitul deșertului. Căt a fost de bun, de generos, anul vechi, — cine o poate spur­ge?. Marile dureri și mai marile speranțe dezmințite ale lumii în­tregi. te azvârlim a fi bucuros pe umerii sburdalnici din copil. Ve­nii acum douăsprezece luni, să descrețească frunți, să redea a­­ripi visului, să reconforteze iluzii, ne părăseșc acum sub poveri pe cari i le dăm din belșug, și cu o voe bună în care se reflectează trist, dubioasa recunoștință ome­nească. Ar fi putut să fie altfel? Nevă­zute daruri, i-au dat oare putin­ța: să aducă bine, belșug și feri­cire? Crud, nemilos, implacabil în răzbunarea lui teribilă și nejus­­ificată, 1929 a oprit pe drumuri neștiute, caravana fericirei, ca să dăruiască lumei mizerie, lipsă și dureri nesfârșite? Să fie el, marele responsabil ? Sar,, incapabilă și trândavă, risipi­tears și lacomă, omenirea se chi­­nueșe de bună voe, căutând la ori­ce sfârșit de an, pe un mare vino­­văț?­.. Întrebări care se vor pierde și de, cu ultimele ceasuri ale leatu­lui muribund, începe un an nou, plin de vra­ja, ademenitoare a necunoscutului. Învăluit în diafană rețea de spe­ranțe, 1930 va aduce poate lumea mai bună pe care o dorim toți, și pe care o îndepărtăm pe cât pu­tem, fiecare... Putem­ să-l primim altfel, de­cât cu bucurie? In noianul durerilor oamenii sind, se vede, nevoia unor reculegeri în care să-și facă loc voioșia și nădejdile. Serbați, prieteni, noul an. Bar pe deasupra tuturora bu­curiilor, în ciuda prostiei preten­țioase, și a libertinajului „maeș­trilor“ de cafenea, cari iau in râs sfânta idee a pământului româ­nesc, — se ridică luminoasă Pa­tria, închegare­ a atâtor mii de mii de prăpăd și bucurie ideal pe care l-au zidit cu sânge și vieți sa­crificate, întregi generații. Romania trecutului de glorie și inferite, ei i se cuvin marile cli­pe de reculegere sfioasă și de bu­curie. Ea e făurită de strămoșii pari au suferit cu mândrie, tot­ 5Imuna, dar erau deznădăjduit iudei odată­. Pot râde neghiobii și netrebni­cii cărora soarta le-a dat ușurința să fixeze nerozii îndrăznețe, — auzind plictisiți imnul sfânt că­tre pământul, romănimei... Au spurcat ori, necinstesc azi acest pământ de trudă și vitejie. In anul care începe, vom stru­ni, ceilalți, sufletele spre armoni­osul cânt pe care neamul îl închi­nă Patriei noastre• * înviorați, porniți la lupta spre frumos și spre bine. „NEAMUL ROMANESC*1 Noul Mtostftr al Statelor-iMc la Perils Berlin, 31 (Radar). — In road d-lui Schurman, care a demisio­nat, d. Frederick Sackett, actual­mente senator de Louisville, va fi numit ambasador al Statelor l­­nite la Berlin. ,POLITICA LA NOI, ÎN­SEAMNĂ MIJLOCUL DE A ÎNȘELA PE OAMENI... Dar cine nu poate să în­șele? Da­ți-mi voie să cred că pot înșela și eu. Dar este o putere, un frîu în mine, cetre mă împiedică de a o face“. N. IORGA. # Bwa Am fost însărcinați de aduna­rea generală din 5 Iulie 1929 a clubului ,,Nicolae Iorga“ din In­diana Har­bor, Ind., a invita pe patronul organizației la serbă­rile acesteia de 20 ani de exi­stență și a căuta posibilitățile cari ar asigura participarea d-lui profesor Iorga la acest jubileu și a înlesni întâia sa vizită în Statele Unite, ca prin cercetarea centrelor românești mai de frun­te de aci și prin conferințele d-sale la centrele universitare­­americane mai de seamă, să ne cunoască și să ne facă cunoscuți și mai de aproape pe acest con­tinent ca nație și popor­ Din co­respondența avută și scrisoarea d-sale primită aci la 20 Sept­ 1929, prin care binevoește a co­munica organizației via sa do­rință a încerca a lua parte cu soția d-­sala, dina Iorga la ser­bările organizației fondată în numele d-sale, prin adunarea general­ă in 22 Sept. 1929 ales fiind și împuternicit delegat a aranja festivitățile aniversării cât și conferințele din centrele române­ și americane pe durata celei dintâi vizite a d-sale în A­­m­erica și mai mult prim aproba­rea unanimă a tuturor membri­lor ca o vie mărturie de patrio­tismul lor nep­­ecupețit și de sentimentele lor frumoase și cu­rat românești, izvorâte din ini­mi de cel mai înalt grad de con­știință națională, a acoperi din fondul clubului ,,N­ Iorga““ spe­sele călătoriei d-lor, ca drept celi­­zășie de dragostea și ■ devotamen­tul de care d-l profesor Iorga și familia d-sale e­­ înconjurată nu numai de membrii acestui club ci chiar de toți fiii pribegi ai neamului de pe aceste atemii. Mai ales , din incidentul acestor serbări și participarea ilustrului oaspe, — cel mai distins, lumi­nat înțelept și mare român, al istoriei contemporane — în do­rința de-a da acestor manifesta­ții, un caracter de adevărat praz­nic național pentru toată sufla­rea­­ românească din America, prin cablograma d-sale în care bine­voește a-și anunța sosirea către sfârșitul lunei Ianuarie 1930, de întâia­ dată călcând pi­ciorul pe pământul ospitalier al Marei republici, oaspett distins al tuturor românilor și al loia­lului popor american- ZILELE ANIVERSARII CLUBU­LUI „NICOLAE IORGA” DIN INDIANA HARBOR In bună credință, că nu va ră­mâne o organizație fondată în duh și suflet românesc, nerepre­zentată la acest praznic, oferind în schimbul unor cheltueli in­­significate oportunitatea și posi­bilitatea ținerii celei dintâi șe­dințe festive de 23 ani de când Uniunea și Liga S. A. R. este în­ființată și nu mai puțin Uniu­nea Român­oi-catolică din Ame­rica — datorit scopului ce se urmărește, predominând laturea morală și expresia ființei noas­tre românești, s’a statorit ca ju­bileul și serbările împreunate cu cea dintâi prezentare publică a domnului profesor Iorga în A­­merica să fie în zilele de Dumi­necă, Luni și Marți, 9 și 11 Fe­bruarie 1930 la Indiana Harbor, Ind. In temeiul acestora ca delegat în numele clubului „N. Iorga“ cu plăcere supun spre cunoștin­ța marelui public cetitor al ziarului nostru național ,,Ame­rica“ și tuturor fraților români, instituțiuni culturale,­­religioase și celor cari cu drag îmbrățișea­ză nobilul scop ce se urmărește, că în vederea acestor serbări, până în timpul de față s’au fă­cut următoarele pregătiri, sanc­ționate prin aprobarea unanimă a adunării generale din 22 Nov. 1929. HOTĂRÂRILE LUATE 1. Datorită sacrificiului ce membrii clubului „N­ Iorga“ de­pun pentru vizita d-lui profesor Iorga în America, atât vizita d-sale aci cât și conferințele ce se vor ținea la centrele noastre românești de la coasta Atlanticu­lui și până la Pacific să fie sub auspiciile clubului „M Iorga“. Orice activitate în direcția acea­sta să fie în deplină cunoștință de cauză și perfectă cooperare cu legațiunea noastră de la Wa­shington D. C- reprezentată prin vrednicul diplomat și conștient al chemării sale, românul cel mai de frunte în America, Exce­lența Sa domnul ministru Carol Davilla. Nu mai puțin pentru suportul moral și material ca membrii credincioși și respectul datorit centralelor: „Uniunea și Liga S. R. A­“ precum și Uniu­nea gi-catolică română din A­­m­erica, a fi ținută în corent cu pregătir­ile de interes general. 2. Conferințele din centrele universitare americane la dorin­ța expresă a d-lui profesor Iorga în cooperare cu distinsul profe­sor d. William A- Craigie de la University of Oxford, Anglia, în prezent profesor la University of Chicago, 111, care din greu mun­cește la vârsta înaintată de 70 ani la întocmirea dicționarului limbei engleze, — bun și mare prieten al țării și neamului no­stru — să fie sub auspiciile In­­stitului Internațional de Educa­ție de la New York, cu ramifica­ții la Paris, Berlin, Viena, Ge­neva și Madrid, singurul în drept la cooperare cu Excelența Sa d-1 ministru Carol Davilla, d. pro­fesor W A Cringie și delegatul clubului ,,N­ Iorga“ va aranja i­­tinerariul conferințelor în limba engleză a d-lui profesor Iorga și pentru ca în fixarea datelor con­ferințelor și cercetarea centrelor românești să evite orice conflict, cruțare de timp, oboseala și chel­tueli, consider­ându-se cercetarea centrelor românești mai impor­tante cari desigu­r vor fi supuse la mici cheltueli de călătorie- In­stitutul a binevoit a-și întocmi următorul itinerar tentativ pen­tru cercetarea turnătoarelor cen­tre românești din partea d-lui profesor Iorga­ 9, 10, 11 și 12 Februarie 1930— Indiana Harbor, Ind. 13 Februarie — Gary, Ind. 14 Februarie — Chicago, III. 21 Februarie — Indianapolis, Indh-125 Februarie Detroit, Mi­chigan-27 Februarie — Cleveland, Ohio. 1 Martie — Youngstown, O-2 Martie — Canton, Ohio. (Sfârșitul în numărul viitor). Pe Ia lra­ 8i in­ america Pregătiri pentru primirea u­nui profesor fi. Iorga InfliCi­li fatal, în care noua organizare administrativă trebene aplica­tă, — este 1 Ianuarie. Dar lucrările merg incet. D. Rist ar fi propus o suspendare a aplicărei legei până la Apri­lie... Pe când cei cari nu mai sunt miniștri mâine, — se in­teresează mai puțin de admi­nistrația altora, cât de situația lor... MANIU Cheltuielile inutile din budget au provocat, cum era și firesc, amputați­uni dureroase fie pentru cla­sa funcționarilor, fie pentru interesele generale ale țârii. Una din măsurile luate și anume reducerea numărului regiunilor agricole aduce grave preju­dicii economiei naționale prin lovitura ce se dă agriculturii. Nu e vorba aci de faptul că se lasă pe drumuri spre a-și căuta de aci încolo o altă carieră o sea­mă de agronomi asigurați că vor găsi locuri sufi­ciente într-o țară agricolă in care cultura intensivă va începe abia de aci înainte. Dar ceea ce este cu deosebire îngrijorător este că plugărimea va rămânea într'un întuneric și mai adânc decât cel pe care i-l hărăzise până a­­cum competințele conducătoare ale politicei eco­nomice. Pe urma aducerii regiunilo, agronomul regio­nal va avea un număr atât de mare de comune în­cât nu va putea vizita pe fiecare decât cel mult de două ori pe an. Atunci cum își va pune în aplicare ministrul domeniilor intențiile sale cu privire la progresul agriculturii ? Sau d. Mihalache crede că Scrisorile d-sale că­tre plugari suplinesc activitatea agronomilor? „Neam Raminesc” la ziua Am­in­ Nan, dhiama spre realegere și împă­care, pe cei cari pot da Țorei, liniște pece și prapașire. S^BSI&SSüiSiS interna $£ x I & v­st i SITUAȚIA •— La ordinea zilei discutarea problemei rentelor de ex­propriere, al căror capital sta închis neputând fi învestit pen­tru agricultură. — Presa întreagă, fără excepție, s-a pronunțat împotriva proiectului de lege al presei. — In cercurile ministrului nostru de externe nu se pun prea mari nădejdi in rezultatul conferinței de la Haga. — Se constată necesitatea schimbării unor legi penale în Ardeal, la adăpostul cărora înflorește mita în materie fiscală. — Comuna suburbană Militari și-a serbat semi-centenarul — Meseriașii din Capitală s’au declarat împotriva nou­lui proiect al asigurărilor sociale. — D. Vidrighin participă (în ce scop ?) la întrunirile în cari se exprimă doleanțele ceferiștilor. — Iașii se agită în vederea alegerilor comunale. — Vor apare în curând instrucțiunile ce se vor da admi­nistratorilor financiari despre felul de întocmire și de depunere a declarațiunilor de impunere pe anul 1930. ■ — Se activează pregătirile pentru înființarea Băncii In­ternaționale. — Franța își sporește vasele de război. Crlii si sch­ifi si eitsid­ etmani ca fii­c guvernulu­i Guvernul a dat cri trei comu­nicate asupra versiunilor care vorbiau de criza provocată în Re­gentă prin­­ demisia apropiată a principelui Nicolae. „In cercurile guverna­menta­mai categoric, informația con­ținută in reportajul ziarului „Curentul“, cu privire la o pre­tinsă criză constituțională. Această informațiune este în întregime d.» domniul fante­ziei». La orele 6 seara sa dat un al doilea comunicat: „Un ziar de seară afirmă că A. S. R. Principal, Nicolae și-ar fi arătat demnului președinte al consiliului de miniștri inten­ția sa de a părăsi Regența. „Suntem autorizați din par­­tea Președinției Consiliului de miniștri să dăm cea mai cate­gorică dismințire acestei știri, ca fiind lipsită de orice temei». A treia lămurire oficială e urmă­toarea: „Mai multe ziare din țară și din străinătate au colportat în mod repetat știrea tendențioa­să că A. S. R. Principele Re­gent Nicolae și-ar fi manifes­tat intențiunea de e sa retrage din Regență. „Președinția Consiliului de Miniștri dă acestei știri cea mai categorică desmințire, ea fiind pe deantregul inventată». * D. Iuliu Maniu a dat următorul ordin de zi pe armată , dându-și tradiția ei glorioasă. Mulțumind călduros tuturor osta­șilor pentru devotamentul și cre­dința de care au dat dovadă în arad ce sfârșim precum și pentru frumoa­sele rezultate obținute le urez mul­tă sănătate Strânși uniți în Jurul Tronului­­ l devotaț­egelui și Țărei noastre să st­ : Trăia­sca M. S. Regele Mih­ai I. Trăiască Augusta Dinastie. Trăiască Țara. Președintele Consiliului de miniștri și ministrul armatei ad-interim. (si) IULIU MANIU * Membrii înaltei Regen­țe vor semna azi ordinul de zi către Armată. Se așteaptă sosirea în Capitală, — și în acest scop, — a I.P.S. Sale Pa­triarhului. A.S. Regală Principele Nicolae a iscălit de ori or­dinul de zi al Regenței că­tre oștire. Ordin de zi No. 1 din 1 Ianuarie 1930 Cu ocazia anului ce începe orez ofițerilor, subofițerilor și trupei ca munca ce vor depune în anul 1930 să fie cât mai rodnică pentru ca ar­mata noastră să fie în­totdeauna la înălțimea marei sale chemări, ur­ Crâciunul­le Pieile roșii Dopa descrierea droi missionar Mă gândesc cu dragă Inimă, acasă! Cu siguranță, zăpada este până la genunchi. Mișca­rea și zgomotul pe toate stră­zile e mai mare, comisionerii dau fuga spre locuințele par­ticulare. Și în căscioarele cal­de, sufletește mai ales, ca și în luxoasele palate, se adună membrii familiali împrejurul po­mului de Crăciun: „Noapte de pace, noapte sfântă“, îmi tot răsună în urechi. Aici în zona toridă, de Cră­ciun, ducem lipsă deopotrivă și de obicinuita răceală și de zăpadă. Astăzi, suntem tocmai în toiul verii și e o căldură gro­zavă, 53 grade Reaumur. Tutu­rora li se frige inima după ploaia torențială care cade aici de­ obicei. Toată ziua ajunului, am mi­gălit cu împodobirea Bisericii, pentru praznicul de a doua zi. Pe un loc înălțat, în biserică am orânduit o peșteră. Fiindcă avem numai câteva statui, am încod­eiat din niște scânduri vechi, un staul, l-am acoperit cu foi uscate de palmieri; era într’advăr un staul ruinat, fi­rește, nu cu totul neasemănă­­tor aceluia din Bethlehem! Deși ne lipsiau, pentru peș­teră, ciobanii (încă nu ni-i tri­miseseră un binevoitor din Eu­ropa) această lipsă nu era așa de mare fiindcă nițelul mai de­vreme ne veniseră cei trei crai. Noaptea la ceasurile 11, ban­ta a dat semnalul, că se apro­pie ceasul sf. liturghii a Cră­ciunului Tot satul se pune în mișcare. Plecând de acasă bie­­ții suflă din cornurile de bivol. Și sunetele acestea se aud din toate părțile, din toate colțu­rile, impresionând în chip deo­sebit. La 12 fără un sfert, ala­iul sărbătoresc intră de a val­­ma în biserică. După sf. litur­ghie solemnă, s’au cântat cân­tecele spaniole pentru peșteră. In vremea acestui cântat se a­­propie întreaga comunitate a indienilor, încet, cu pași săr­bătorești, de peșteră. Cea mai bătrână căpetenie (Callie nu­mit) sărută piciorul pruncului din peșteră și aduce ca pârgă a recoltei de es timp un știulete de porumb. După dânsul ur­mează ceilalți oameni, apoi fe­meile cu micuții lor în brațe, apoi copiii de școală.. Aceste închinăciuni țin cam o jumă­tate de ceas, așa că este ceasul 3 dimineața când norodul ese tot sărbătorește din biserică, ese tot în sunetele muzicii. După o scurtă odihnă, se adu­nă din nou la 6 pentru a doua sf. liturghie solemnă și la 8 pentru cea de a treia După fiecare sf. liturghie piciorul pruncului e sărutat, așa că ce­remonia ține dela 6—10 cea­suri. Urmează ospățul la casa fie­căruia. Ceea ce au vânat cu 8 zile înaintea Crăciunului, în pădurea vergină, a fost pregă­tit după obiceiul lor, pentru a­­stăzi. Mâini de maimuțe, ficați de broaște țestoase (o trufanda pe sprânceană) vulpi, căpri­oare, porci sălbateci și d’alde astea. Nu lipsește berea de porumb, (ci cea numită de ei). Cu 14 zile înaintea Crăciunului, din toate puterile și cât pot rezista din­ții, femeile ideilor roșii, meste­că boabe de porumb și după ce le mărunțesc, le pun în niște oale mari de pământ, pe cari apoi Ie îngroapă în pământ după ce rumegușul acesta a fost amestecat cu apă și lăsat să fermenteze. Și el „face ciocoii și fierbe și crește și fluera și se preface în cicea, singurul element care statornicește reputația india­nului. Cine are cicea e bogat, cine nu e sărac. In sunetul flau­telor, al fluerelor și al piculi­nelor tot satul e colindat și băr­bații joacă cu femeile lor de­­alungul ulițelor. In piața satu­lui joacă băeții cu bieții și fe­tele cu fetele într’altă parte strașnic deosebiți. „Vámos, Vámos a Bethle­hem», să mergem, să mergem, adecă, la Bethlehem, se aude refrenul cântecelor și sunete­lor lor. Seara la 6 se adună din nou comunitatea în biserică pentru a săruta piciorul pruncului din peșteră și la 8 se duce fiecare la casa sa. Singuratec răsună din câte o colibă, un fluer sau un flutut în noaptea de stele lu­minată. Veniți, veniți să ne în­chinăm lui Emmanuel ! După „Sonntagsblatt». Preotul I. IONESCU Demisia * o­ A­ct S»«așa Londra AC (Rador). — Din Cairo se anunță că Adly Pașa va demi­siona mâine, in loc să demisioneze azi așa cum se anunțase la început --------- m»­» »| ---------­ lutru flu­or dig provoacă meri intu­loih­ia măr­iei of Paris, 30 (Rador). — Din Charle­roi se anunță că digurile bazinului pentru decantarea apei,—conținând mai multe mii de metri cubi de li­chid, — din motive necunoscute încă, s’au rupt azi în mai multe lo­curi. Apa aflată în bazin s’a revărsat ca o adevărată trombă, inundând 10 case și obligând pe locuitorii lor să se refugieze in etajele superioa­re. Pagubele produse sunt sunt foarte însemnate. Răscoala indigenilor din Nom Zeelanad LONDRA, 39. (Rador). — Din Wellington, în Noua Zelandă, se anunță că în insulele Apia și Sa­moa s-au produs tulburări, pro­vocate de manifestațiile indige­nilor. In cursul ciocnirilor, om polițist a fost ucis și ș­ase ră­niți Dintre indigeni, opt au fost uciși, și doisprezece răniți- Sir Joseph Ward, prim-minis­­trul Nouei Zelande, a declarat că poliția nu a întrebuințat armele decât fiind împinsă la ultima extremitate

Next