Neamul Românesc, mai 1930 (Anul 25, nr. 95-117)

1930-05-01 / nr. 95

■ 1 1 ■ . . ■ KNmsmmm inlm N. iO* * * 3GA JHtUi XXV. — WO. 93 IHHIIIti: ft M W Lit ■ ft II« LIM 389 if Peaty* aatei/'tăți 91 mslituțitmi 1609 Lei 3 LEI 8«éot|ia și Admlaistrr.ți« . ».*5«WEȘTf I Strai* haiw N*. S triaj) Oire«t®rî: IJ Ardealul nou și guvernul Și guvernul e responsabil. Responsabil ca guvern, res­ponsabil ca partid pentru starea de spirit în Ardeal, în Ardea­lul „virtuos“ și „reformator“, pe care o vădește scandalul Tibe­­riu Vornic. S’au trezit în opoziție toate aceste pasiuni. Ele au fost hrănite cu îngrijire, concentrate, pregătite pentru atac. Războiul pentru a smulge vechiului Regat budgetul care trebuie să fie, firește, al tuturora, iar munca — aceia a nimănu­ia! „Băieții“ au câștigat victoria. Și au înțeles a se folosi de dânsa. Bine înțeles în sens „reformator“ și cu metode „vir­tuoase“. Și nimic nu le-a fost refuzat Pe lângă politicianismul lui Cațavericu în veșnice ediții reînoite s’a adaus noul politicianism cu togă romană și ges­turi occidentale, plin de carte și de mândrie pentru carte, politicianism cu condei, având gazete, reviste, intelectual și talentat. Unii au început, alții au imitat. Odată ce licitația pentru „băieți“ începuse... Și cu astfel­ de oameni o să ținem noi Ardealul? în viitoa­rele tranșee tipul Tiberiu Vornic va veni să crape de foame și de frig ca bietul de soldat „regățean“ de la 1916 ? N. frevofa înființării Creditului Agricol im lefa refacerii inceasornice De­ câteva zile, nu se mai vorbește nimic despre tratati­vele cari se duc pentru finan­­țarea unui credit agricol care sa satisfacă nevoile agriculto­rilor în așa fel încât să permi­tă valorificarea cât mai com­plectă a recoltei de cereale des­tinată­­ sportului. Ministrul de finanțe se sbate im­piit la id­eea că toate bu­nele sale intențiuni, toate sfor­­țările sale, de a duce în bun sfârșit tratativele începute sunt împiedicate, precum însuși a mărturisit — de mano­­perile agenților partidului libe­ra,­ care urmărește cu orice preț o eșuare a tratativelor pe care le duce actualul guvern. Suntem înclinați a crede a­­firmațiunile d-lui ministru de finanțe. Cunoaștem sistemul adoptat de liberali­­ și imitat de alții­ de a-și critica adversarii in străinătate, chiar când aceș­tia sunt la guvern și deci re­prezintă țara. Ne dăm seama și de motiv­­e cari îndeamnă pe liberali sa nu lase pe alții ci să înființeze ei creditul agricol: cine va crea această instituție va pune mâna pe un puternic instrument politic și va deter­mina o repede ameliorare a si­tuației economice și financiare. Inchipuiască­ și oricine: dis­ponibilitățile din vechea recol­tă adăugate în noua recoltă, care se anunță foarte bună, se vor ridica, pentru export, la un milion de vagoane de cereale, minimum 8S8.0H50. Aceasta înseamnă o avere de cel puțin 40 de miliarde. Cum s-ar putea ca agricultorii să in­tre în posesia Intregei sume de mai sus? Prin finanțarea agricultori­lor spre ași putea valorifica în maximum produsele lor, și a­­ceasta finanțare e posibilă nu­mai prin înființarea unui cre­dit agricol cu capital suficient. Odată realizată această ope­rație, sube 40 de miliarde intra­te In tesaurul avuției naționale ar îmbunătăți repede și simți­tor situația pe toate terenurile îl­ activitate economică. Și, fi­rește, ar da guvernului care ar realișa-o un succes enorm și un tîtlu la încrederea țării pentru multă vreme............. Și iată cum, pentru meschi­ne interese de partid, refacerea noastră economică nu se poate realiza. Nu vor liberalii ca a­­ceastă refacere să fie plătită cu un succes al adversarilor. Nu va trece multă vreme și chestiunea va fi lămurită. Cei cari lucrează împotriva intereselor țării pentru că așa se dictează interesul lor perso­nal trebuesc demascați și ară­tați la lumina zilci. Ministrul­ finanțelor e dator cu un expozeu asupra modului cum s’au desfășurat tratativele pentru finanțarea Creditului Agricol, ceea ce s’ar putea, face — credem — fără ca tratativele ulterioare și posibilitățile în viitor să fie cumva stânjenite. Declarațiile... •.•dlui Titulescu cu privire la acordurile semnate la Paris sunt prea lungi ca sa exprime clar ce avantaje a câștigat România- Și­ ca o complectare.. d. Titule­­scu a adăogait că personali, nu face nici o apreciere rămânând ca fie­care să judece­,, după conștiința lui! Oh, diplomații !î împreună cu d­. George Bon­­cescu, consilierul financiar al Legațiunei Române din Washing­ton, și cu câțiva fruntași din De­troit, d. Ior­ga a trecut la Cana­da.. Aed a vizitat bis. rom. art. „SL Gheorghe“ din Windsor, un­de i-a salutat un număr mare de credincioși.. D-na Iorga, dorind să se recu­­­­leagă puțin, a rămas la hotel, un­de s’a întreținut cu membrele co­mitetului de recepție. D. Iorga, cu suita d-sale, după ce luase masa în Windsor, Ont., în mașinile puse la dispoziție pentru tot­ timpul petrecerii d-sa­­le în Detroit, de către Ford Motor Co­, a plecat, LA ANN­ERBOR‘ Aci întâmpinați de mai­ mulți profesori în frunte cu președinte­le Universității, d. Ales. Ruthven, dr. A. E. R. Book, prof. de isto­rie antică și E. W. Dow, prof. de istorie europeană, prof. Iorga a vizitat biblioteca universității. La Universitate d. Iorga a conferen­țiat, în fața unui select auditor compus din profesori și studenți, despre „Democrația în Statele din Sud-estul Europei“, în sala fes­tivă a departamentului de științe naturale, introdus audienței de câteva sute, în termeni elogioși, de către dr. Book. Conferința ros­tită în limba engleză a fost as­cultată cu deosebit interes și răs­plătită cu ropote de aplauze. După terminarea conferinței, d. profesor și cei ce-l acompaniau s’au reîntors la Detroit, pentru a participa la ora 7.80 p. m­. la BANCHETUL DE LA BOOK CADILLAC In „Italian Garden“, feeric ilu­minata sală a splendidului botei Book-Cadillac, pavoazată pentru acest prilej cu drapele românești și­ americane ale mai multor so­cietăți, d. și d-na Iorga sunt aș­teptați de peste 250 de fruntași români și americani în frunte cu primarul Detroitului d. Gh. Bow­les, care și deschide șirul toaste­­lor, la vremea potrivită, espri­­mându-și fericirea de a avea de coaspe în acest oraș pe unul din­tre cele mai distinse personagii ale poporului românesc pentru care, virtuțile românilor din De­troit, l-au făcut să aibă toată con­siderația. Șeful poliției "d. Emmons, "deco­rat cu Steaua României pentru servicii aduse țării, — salută oas­peții exprimându-și admirația pentru România, și vrednicia, ci­vică a­ poporului român din De­troit. Mai vorbesc încă" "dr. Foresight, preot congregational, impresio­nat de frumuseța, clasică a cos­tumului nostru național. Primarul orașului Dearborn, J. Clyde M. Ford salută pe soții Iorga în numele orașului ce-l induce. D. A. A. Prie, preș. A. și L. e fericit — zice — că poate trans­mite țării, prin mijlocirea celui mai distins bărbat al ei, salutul Românilor­­ americani. „Iubim România ca pe o mamă, iar A­­nenea o iubim ca pe o soț­i­e‘­. După salutul d-lui judecător din Dearborn, d. Schaefer, ia, cu­vânt, d. James I. Bîlmann, care interpretează sentimentele Evrei­lor români. E născut în Galați— zice—pe malurile Dunării. Acolo și-a­ petrecut copilăria cu copii ro­mâni. In apele ei s’a scăldat și pe valurile ei a văzut primele va­poare pe cari a venit aci mai târziu. Amintirile acestea sunt neșterse și-l fac să simtă că apar­ține României Dragostea ce a sițit-o ca copil pentru țară nu i-o poate schimba nimica. Roagă pe d. Iorga, ca experiențele câș­tigate aci să le împărtășească a­­casă spre binele României, Ar. const. Dinu saluta pe d. iorga tâlcuind omagiul și admi­rația Românilor,angajați în co­merț și întreprinderi, cari prin munca și cinstea lor se sile­­c să consolideze bunul nume al neamului pe aceste meleaguri. Fostul deputat J. B. Sosnow­­scki polon­ele origină, evocă legă­turile de prietenie cari au exis­tat și există și azi între aceste doua popoare. Laudă poporul Român, care chiar în America are reprezentanți cari fac cinste nu numai României, ci și popo­rului american.­­ T. Traian Ledcuția, într’o fru­moasă englezească relevă munca, meritele și personalitatea excep­țională a sărbătoritului savant și îndrumător al­ poporului ro­mânesc, care este prof. Iorga, sa­­lutându-l în miliocul Românilor din acest oraș. Profesorul Father Corrigan, de la Universitatea din Detroit,— în fruntea unui grup de studenți —, scoate în relief vrednicia stu­denților români și glorifică Ro­mânia. D-șoara Maria Mândrea, în numele Asociației­ Studenților Români Americani, oferă d-lui Iorga un condeiu și o călimară frumoasă, drept aducere aminte de această vizita. D. Nicolae Dragociu, primul vorbitor în românește își reamin­tește anii de­ luptă, dinainte de razboiu, ai d-lui profesor, luptă ce a fost încoronată de succes. S’a făcut Romania mare, visul de veacuri, pe care ca cercetător­­ al vremurilor trecute, l’a nutrit și alimentat în sufletul său de vi­zionar, din istoria milenară a frământărilor unui popor vred­nic de un viitor strălucit. Acum îl roagă să lupte cu aceeaș asi­duitate pentru noi. Românii din America, intervenind la forurile competente în țară, ca să se tri­mită, îndrumători de viață ro­mânească și în­ special în Detroit să se instituie un consul. Seria cuvântărilor o încheie D. PROF. N.­­IORGA D-sa mulțumește tuturor par­ticipanților și în special Ameri­­­­canilor pentru simpatiile ce le manifestă față de poporul român și pentru recunoașterea calități­lor acestuia. Pe Români îi asi­gură că păstrându-și sentimente­le curate și cultivându-și limba românească și credința strămo­șească, nu vor fi învinuiți de A­­mericani. Aduce pildă vie pe Pop Ioni, cari chiar aci în Detroit au o colonie puternică cu școli și biserici. De încheiere de Iorga,­­ cu o rezonanță de reproș în voce, — spune că, fiind d-sa un muncitor al țării românești, ar dori să poa­tă vorbi cu toți muncitorii cari n’au putut veni la acest banchet. IN CASA D-LUI MOROSI Ca credincioși cronicari ai eve­nimentelor nu putem trece de în­cheiere — cu vederea vizita dlui și d-nei Iorga făcută cunoscutu­lui filoroman și a marelui iubitor de artă, d. Morass, unul dintre puținii Americani de seamă, cari se interesează de aproape de toa­te mișcările românești. Atât pe domnul cât și pe d­oam­na Morass îi vedem la banchetul dat la „Templul Românilor“, la serbări­le dela Casa Română? te, banche­tul de la Book Cadillac,­ împartă»­­șind bucuriile noastre iși, condu­­când pe d. Iorga, vesel de a putea fi de ajutor, la­­ Muzeul orășenesc. Vizita d-lor Iorga­­ ia casa, a a­­­cestui proeminent­ detroitan, a fost un prilej de a întâlni pe d. profesor atât­­ cu reprezentanții presei americane locale, cât și cu n­otabi­litățile orășenești. Atât d. cât și d-na Iorga au rămas încântați de frumoasa co­lecție de lucruri de artă din casă d-lui Moross, și inimos impre­sionați de prietenia sinceră a a­­cestei nobile familii americane cu Românii din Detroit Marți, 25 Febr., dimineața ilu­ștrii oaspeți, petrecuți la gară de delegații Comitetului de recepție, au plecat, cu impresii frumoase și amintiri plăcute spre Chicago, de unde după o zi de repaus, au luat trenul spre mândra țară a Californiei cu cerut pururea se­nin. REPORTER­ I. prof. N. ier*« in America Ce scria ziarele americane I Audiența d-lui Titulusra la 8. Brand Paris, 29 (Radar), — Brianu­ a primit astăzi în audiență pe d. ministru Titulescu, primul delegat al României la Com­i­­siunea Reparațiilor Orientale. Crima ia forme din ce în ce mai grave. Situația agr­­cu­lturei este disperat­ă. Nu numai proprietarul, dar nici săteanul plugar, —care nu plătește munca câmpului, —­ nu mai poate eși la capăt cu prețurile gr­ânelor. Industria și comerțul încremenesc gr­a­­dat, și matematic. Creditul a ajuns o poveste miraculoasă, — iar viața se îngreunează cumplit, — cu o dezarmantă continuitate. Nenorocirea e generală. Poate România e încă o țară privilegiată, față de mizeria și sărăcia de aiurea. Dar avem o datorie, înainte de a ajunge la ni­velul mizeriei mondiale. Să producem cât mai înalt, să nu risipim de loc. Să dăm la o parte tot ceea ce e inutil, și prin urmare scump. Femeile bogate, au în această direcție, o mare, o națională îndatorire. .­­ ■ Semnalul treime să plece neîntârziat, de la dân­sele. Bucureștii de azi Citeam zilele trecute intr'un ziar străin, câteva reflecții ale unei co­respondențe de ocazie la adresa aoa-XT« redescin­r­ TttXQ’l'R Pelite.ifo • A — *n= UVW -w» U&WU; v * *-*■* ceea de a fi oamenii cei mai veseli din Orient și ne asemăna Bucureș­tii noștri ca viață cu aceea a Pari­sului. Mărturisesc că nu ar fi fost deloc exagerat dacă aceiași cores­pondență ne-ar mai fi găsit o cali­tate . Aceea d­e a întrece în nesimți­re chiar pe Turcii lui Abui Hamid. am fi noi oameni veseli, frumoși, eleganți, „toujours h la mode“, dar obrazul acesta care pare că ar avea aerul că e subțire, cum poate supor­ta toate porcăriile bucureștene, fără ca, nimeni să nu se revolte, fără ca nimeni să nu intervie să se ia vreo măsură de îndreptare. Cauți o stradă. Ei bine este o ade­vărată șansă să­ poți găsi o tăblița indicatoare cu numele străzii. In­­ străinătate la fiecare colț de stradă «Ili M­ț»*ești sigur o tăbliță cu nu­mele străzii. La noi în București nimic. Nici nume, nici număr. A­­poi să ne erte edilii, atât cei trecuți cât și cei prezenți, vrcu bani, atunci să oblige pe proprietarii respectivi să sacrifice câteva zeci de lei, cos­tul unei tăblițe și a numărului ca­sei, și să se pue la fiecare colț. In privința, aceasta mai e de adă­ugat­ ceva. Este o confuzie de ne­d­­escris în Bucureștii noștri cu de­numirea de stradă, stradelă, alee, uliță, splai, bulevard, fundătură, u­­l­cioară, cale, șosea și mai știm noi ce altă năzdrăvănie. In vremurile acestea­ de standar­dizare, nu găsește nimeni util să­ se fixeze odată pentru totdeauna 2 sau 3 denumiri definitive? Spre ex. șă rămână definitiv strada, calea și fundătura. Sau să se propun denu­miri cât m­ai adecuate și cât mai românești. Noi par­că am­ prefera denumirea de „cale“, celei de „bu­levard“. Ia privința vitșiplui arrăzitor, cre­dem d nu ar­ strica o revizuire ge­nerală. S’ar ved­e­a atu­nci ce anarhie dom­nește. Spre ex. cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei au câte 2—3 numiri, pe porțiuni,­ fără să știi unde începe una și unde sfârșește alta. Iar in privința corespondenții din­tre importanța străzii și numele pe care-l poartă, anarhia se accentuia­­ză. Un exemplu: str. Take I­on­eson și str. Părintele Lucaci sunt de cea mai minimă importanță și n’ar ști mai nimeni să-ți spue pe unde sunt; în schimb ai nu știu câte străzi Cantacuzino, toate așezate în locu­rile cele mai centrale ale Capitalei. Nu găsește nimeni că ar trebui o revizuire totală și care să rămână de­finitivă, a nomenclaturii străzilor? Sau edilii noștri au fost și sunt prea mult ocupați cu problema ca­nalizărilor și a pavajelor? Le-au fă­cut cei dinainte eu canalizările sunt un model de incoherent­ă și near­­monie de lucru, și prevedere. Dato­rită acestui­ fapt avem­ regulat spec­tacolul dezgropării conductelor, cu tot: cortegiul lor de întrerupere a circulației, bard cheltuiți da­­ pri5 ord, cu ac­elaș lucre, etc. Iar cât privesc pavajele... am dori sa fim profeți mincinoși. Dar să ni sa s­pun și nouă ce com­­poziție este materia ceea neagră care s’a turnat peste pavelele de ba­zalt pe str. N. Filipescu? I se zice asfalt, gudron? Ce e aia? De câte ori iv&cu un vehic­ dlj roțile i se învelesc în materia aceia, de a-i zice că strada este permanent plină de noroi In fața ștrandului, și pe b-dul Mărăști se fac chipurile paturi de șosea și trottori din beton armat. Nu vede nimeni că, fierul ce se utilizea­ză e ruginit? Se vede că acesta a fost motivul pentru care șoseaua Bo­naparte care a fost la fel și de cu­rând pavată, a început să aibă bo­­puri îngrijitoare și secțiuni trans­versale în valuri? D-nii edili sa se hotărască ocată a pune elemente teh­nici cari să re­fuze orice lucrare neconformă cae­­tului de sarcini. Și cari să refuze­­orice lucrare de pavaj care ar con­sista diin pavele de piatră puse pe nisip. Acest fel de pavaj, care încă se uzitează pe scară întinsă in Bu­­curești, înseamnă teapi zvârliți în vânt. Dar edilii mai au o datorie: Bucu­reștii iau avant mare. Se întind în toate părțile. De ce nu-1 sistemati­zează? Am fost zilele trecute în car­tierul Tei. E o adevărată crimă ce se face acolo. Așa zisele străzi sunt d­e o îngustime comparabilă cu aceea a ,>/y1/vw starî on flat «(»v?vWhiav*»­a» construirii lor. Poate că vor să lase urmașilor grija unor viitoare și mă­noase exproprieri? Poate că nu știu că criminalele principii comuniste se răspândesc și ț­>mesc din cartie­rele acestea strâmte, întunecoase, cu veșnic noroi sau praf, fără lumi­nă sau­ aer. Sau poate că vor să reglementeze circulația pe acolo tot așa cum o „re­glementează“ în centrul Capitalei. Trasați, d-nilor edili, la periferiile Bucureștilor în curs de dezvoltare, mari bulevarde pavate, după un sis­tem, armonizat. Pe aceste mari bu­levarde se vor prinde apoi străzi, cărora impuneți-te lărgimea maxi­mă. Nu mai lăsați promiscuitatea de azi. Impuneți-vă vederea în mare. Căci mai bine mai puțin azi, dar bun. Decât mult și prost. BIRÓET Internă . • ...­­fg & x: t m­r h­ă SITI­AIIA — Un an de când arde sonda de la Moreni. Doi americani au făcut oferta de a stinge focul cu dinamita. Instrucția fraudelor de la Domenii continuă. — Zilele acestea va sosi in țară d. general Bert­he­lot. ~ Droghiștii au cerut guvernului printr'un­ me­moriu respectarea drepturilor lor. — La Sibiu continuă congresul „AstreN ~~ în ultimile zile s’au întrunit în adunări gene­rale sau excepționale: Asociația inginerilor agronomi, personalul de întreținere c. f.r. podgorenii și primarii chiriașii, proprietarii de construcții noui, proprietarii hipotecați, femeile ortodoxe române. — Criza întreprinderilor tipografice se agravează. — Nu se vor mai face concedieri in regiunea petroli­feră. In ziua de 5 Mai se va inaugura linia ferată care leagă Bucovina de Maramureș trecând pe teri­­toriul polonez și cehoslovac. S-a deschis la Galați sesiunea co­misiunii euro­pene a Dunării, — Agitații comuniste în Grecia, — Noui atentate comuniste în China un oraș întreg distrus,, mii de oameni masacrați.­­v Presa armeana am America $i d. prat. V Ierta D. Dikigan, secretar al Funda' Umiei Culturale Armene din Sta­tele­­ Unite, publică, în numărul din 1­2 Aprilie a. e. al revistei săptămânale „Huncastani God­nag“ ( Clopotul Armeniei) care apare la New York, un articol pe care îl prezintăm în traduere, mai jos, cetitoril­or noștri. . Revista reproduce cu această ocazie în cadrul articolului, por­­tretul d-lui profesor Iorga: „D. profesor N. Iorga­, unul di­n cimpscutii oamenii de sfat ai Ro­mâniei, șef al partidului național și rector al Unriversitâții din Bu­curești, care, pe la finele lunei Ianuarie, venise împreună cu doamna în­ America, chemat de societatea Românilor cari îi poar­tă numele, apare a ține o serie de conferințe, s’a înapoiat săptămâ­na trecută în România cu vapo­rul Acpiiiania. Acest mare savant român, în timpul cât a fost în Statele Unite a fost pretutindeni obiectul unor m­anifestațiuni entusiante de sti­mă și respect atât din partea cer­­curilor oficiale cât și din partea conaționalilor d-sale. Fuundațiunea Culturală Armea­nă dorind ca și ea, în numele co­loniei armene, să aducă prinosul său ele adânc respect ilustrului Român, călduros amic al poporu­lui armean, m’a delegat ca- în ca­litate de secretar al ei- să fac o vizită la Hotel Ritz Carîeton, un­de descrisese distinsul oaspe, și să-i cer să-mi acorde o întreve­dere. îmi trimit cartea­­ de vizită. „Deși d. prof. Iorga e nevoit a pleca chiar acuma, totuși nu vrea să vă refuze cererea pentru că d-sa are o mare simpatie pentru armeni“ îmi spune d. Remn­es­cu (un tânăr funcționar al Legațiu­­nei Române care însoțea pe d. profesor în calitate de interpret) și mă conduce la salon unde abia mă așezasem, când de pe ușa de alături, intră renumitul învățat român, înalta d-sale statură, î­­­nalta frunte îmbinată cu ca­puri pleșuv, lunga și răspândita barbă, marii ochi, nasul și obrajii lați — toate împreună cu farmecul d-sale — fac o adâncă impresune asupra mea și mă găsesc forțat ,în picioa­re, cu mâna în marea palmă a d-lui profesor. Mă poftește, să stau jos pe când d-sa pe marginea unui scăunel căutând a-și păstra echilibrul în­cepe să vorbească­­ și să-mi dea explicațiuni despre trecutul și prezentul coloniei armene din Ro­mânia. Și entusiasmat de aceste amin­tiri, dăruește în mod spontan Fundațiunii Culturale Armene 50 exemplare dintr’o operă a d-sale. D. prof. Iorga aflând scopul vi­zitei mele, primește cu mulțumire in­vitali­a ]a un banchet ce se va oferi în cinstea d-sale de către ar­meni, și-mi recomandă ca fixarea zilei s’o facem în înțelegere cu Legați­unea Română din Washing­ton. Din nefericire însă a fost im­posibil de a­ obține aceasta­, toate zilele fiind mai dinainte ocupate. Și astfel,» i-am avut prilejul de a arăta tot respectul și recunoș­ti­nța noastră unei personalități care a arătat și arată un viu, și sincer interes pentru valorile po­litice și mai ales istorice ale na­țiunea noastre și situația sa a tr­ă Iut pieio­rse spre a-mi lua ră­mas bun ascult cu mândrie acele generoase laude pe care d. prof. Ior­ga le aduce, cu un en­tusi­asm tineresc și nestăpânit, rasei ar­mene în general, și acelor armeni cunoscuți d-sale: Boghos Pașa Nubar și Arșag Giobanian, unul o' pietonatitate' dotată cu calități dle om­ de stat, iar celălalt, un ta­lentat­­ in­orog și neobosit scriitor armean. D. prof. Iorga nu uită cu această ocazie­­ să amintească de manifestația ce i s’a făcut de co­lonia armeană din Paris și pentru care inima-i nutrește numai sim­­ți­minte de mulțumire. Din nefericire, din cauza și îm­prejurările relatate mai sus, noi, armenii din America, n’am putut avea prilejul d­e a face dovada sentimentelor noastre de respect și adâncă gratitudine­ față de ma­rele fiu al României, d. profesor N. Iorga“. f>€?­iei noi și dlre otlnni. Pe o scenă de primul rang din Cambridge s-a reprezentat cu deo­sebit succes „O lună la țară“ de I­­van Turghenieff. Tot timpul săptă­mânii de la 15 până la 22 Aprilie sra reprezentat această piesă. Sala tea­­trului a fost mereu plină.­­ Bogătașul italian Giuseppe Fiori­ni, care trăește de m­ai mulți ani la München, a predat zilele acestea Primăriei din Cremona o colecție de viori Stradivarius, împreună cu viorile a predat și un pachet de scri­sori, formând o parte din corespon­­dența familiei Stradivarius. Toate obiectele se află foarte bine păs­­trate. Colecția era să fie vândută în America. Fiorini, care este un violonist pasionat a reușit să cum­­pere această colecție pe care a do­­tat-o apoi orașului Cremona. Muni­­cipalitatea a hotărît înființarea unnu­inzeu Stradivarius.­­ După cum anunță ziarele ceho­slovace, statul român a făcut îm­­­ortante comenzi la uzinele ■ Skoda din Pilzen. Până în prezent Uzinele au obținut comenzi în valoare de 300 milioane lei. Actualmente se trat­­ează pentru nouă comenzi în valoa­­re de 2 miliarde 200 milioane. Dacă uzinele Skoda vor obține și aceste cmenzi, suma totală a furniturilor ____ i» „1.« u­riA nf­ 0 UUA nr. ,e V­ l lIUIUd­­let uw.ww.ww roane cehe.* Ministerul Instrucțiunii Publice al Cehoslovaciei a luat zilele aces­tea o dispozițiune, prin care se itroduce în școlile primare și pro­fesionale din Cehoslovacia, o „zi a reciprocității român­o-cehoslovace. Începând din anul acesta se va a­­minti în fiecare an în 10 Mai, scoalelor cehoslovace, reciproci in­­ea cehoslovaco-română, spre a se educa în acest mod tineretul ceho­slovac pentru colaborarea și apro­pierea reciprocă. Nu poate fi în­doială că această hotărâre a mini­sterului cehoslovac al Instrucțiu­ni Publice va contribui într-o foarte mare măsură la strângerea rândurilor dintre ambele națiu­ni IL

Next