Neamul Românesc, august 1931 (Anul 26, nr. 171-193)
1931-08-01 / nr. 171
MREOTOR POLITIC N. IOKGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312|60 3 LEI _______ Sâmbătă, 1 Angust, 1931 MiVît I3W. - Ko. 171 Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe șase luni, 300 Lei Pentru anticități să imRÍi Bitium! IffiOÓ I.nn DIRECTOR N. GEORGESCU Cei doi poli între Paris și Londra s'a discutat soarta capitalismului prin imposibilitatea de a-l supraveghia și domina. Chestiunea finanțelor germane s'a adus înaintea factorilor hotărîtori în capitalele celor două țări europene care au cîștigat războiul. Și îndată s'a văzut, cu toată dorința de a reface o solidaritate distrusă prin haosul încercărilor epice, sînt două puncte de vedere. % ] [ Londra nu se simte amenințată sau n'are impresia că ar fi o amenințare cu termen scurt a intereselor engleze. Ea nu " „face politica" dintr'o discuție de afaceri. Altfel — și cine nu i-ar da dreptate ? — Parisul................. Pentru Franța orice e în funcțiune de siguranța ei într'un viitor cît se poate mai lung. Prin toate mijloacele a încercat dezarmarea, imobilisarea Germaniei, în fond revanșistă astăzi ca a doua zi după încheierea tratatului. Nimic n'o privește decît în legătură cu această, chinuitoare preocupație. De aceia, față de intențiile americane, în care și ideologie și interes material, oricare ar fi hotărîrile luate, acțiunea însăși se va sbate continuu între cei doi poli. Miresme sfinte Caselini Pedișor. Um salon cu vedere spre pajiștea din vale. Senin. Prin vitralii colorate lumina blondă a dimineței se resfrâmge în albastru închis, purpură și aur. Deschid un geam mic. O năvală de soare pătrunde ca surâsul enigmatic al unui pastel de Hellen. Se vede un larg covor de iarbă verde, umbrari bătrâni cu ramuri grele încrucișate ca o binecuvântare. In față, codrul fagilor seculari. Frunzișul lor metalic, orizontal, pulverizează razele intro brumă aurie. Peleșuii, rostogolindu-se din copcă î n copcă pe fruntea pietrelor acoperite de mușchiu, se frământă plin de neastâmpăr. Azi e nunta domniței Ileana. Când dânsa va părăsi căminul părintesc, Peleșul va trebui să-i căute cea mai frumoasă doină, pe care o alege înadins acuma din comorile ascunse în pământ. Câteva clipe de răgaz, de reculegere, în liniște. Pe nevăzute căi de gând, cercetez puterile tainice înconjurătoare... Apare Familia regală, la capătul soărei. Cu caldă iubire și ochi umezi de bucurie, ne nîtoarcem corolele inimei și nudele privirilor către tânărul î nalt și frumos ca un spic de grâu copt din Moldova. — Regele nostru, înfiorate mistere și podoabe a primit de la părinți. De la regele Ferdinand Românul, seninătatea franței liniștite și expresia privirei duioase, pare că veșnic adâncită într’o visiune lăuntrică. De la regina Maria, surâsul gingaș, plin de grații cuceritoare. Pe piscul acestei stânci spălată de atâtea valuri, detunată de fulgerele grelelor furtuni, — împresurată și azi de multe mistere scrâșniri de dinți — țara noastră — străjuiește tânărul nostru rege. Să păstorească liniștit destinele României. In jurul Lui, toată suflarea românească stă brâu de cremene. Căci noi simțim că e al nostru cu totul, după cum și El știe că sântem ai Lui... Pătrund în sală membrii familiei regale, mirele și cramiticii săi. Prințesa Ileana, mândră ca gândul lui Făt Frumos din lacrimă, e frumoasă ca zâna zorilor. Pe câmd Măria Sa își dă cuvântul de îngăduire, iar Logofătul Dreptăței împreunează perechea împărătească după poruncile pravilelor, mi se deșterne o minunată vedenie. Sala devine imensă. Intr’oburi de lumină de vis, stau înșiruiți mândri și veseli voevozii din trecut, toți Mușatraii și Bassarabii, în foc de lănci și zale de argint, cu largi paftale de aur, și mânere de săbii cu sclipiri de nestimate. Intre copii săi mult iubiți, regele Carol al doilea și mireasa, ținându-i pe amândoi strâns de mâni, îmbrăcat în haine albe, lacrimi de bucurie curgând pe fața Sa de Mare mucenic, regele Ferdinand Cel Mare întregitorul României, strălucește ca o icoană sfântă... Peste vre-un ceas și mai bine, pe când slăviții nuntași treceau în călești de gală cu mare alaiu, în bătaia soarelui, prin furatele mulțimei, principii de Hohenzollern și Habsburg au putut să vadă toată nebruita împletire de puteri, legaturile de inimă indestructibile ce cuprind într-un brâu arzător de iubire laolaltă pe români și Familia regală. N. N. LENGUCEANU xf lx--------- Reduceri pentru fia lesionari " ■ • * > ta feful serviciului nostru bălneoclimatic d. dr. Sgli hbeă, a Înaintat Ministerului Sănătății public ce lin referat, pe baza căruia ministerul a dispus reducerea tariefului camerelor de locuit din stațiunile balneare proprietatea statului. Băile Herculane, Ocna Sibiului și Principesa Elena. In aceste localități reducerea s’a efectuat la cincizeci la sută,, prin urmare o scădere simțitoare, față de vechile prețuri, aceasta pentru funcționarii publici. Este un bine care trebue remarcat. Funcționărimea noastră nevoiașă destul și apăsată de grijile zilnice va putea avea, dacă nu mai mult măcar în parte, o consolare a necazurilor de peste an. Dar să nu uităm că un prilej cât de mic de reconfortare, după ce sistemele de asuprire vechi s-au epuizat, contează în apreciabilă măsură pentru funcționarul trudit. Și, să nu uităm iarăș că dând omului nostru posibilitatea ușoară de a răsufla o clipă, după sudorile și încordările de energie risipită co ■tidian, i-ai dat o ocazie de evadare, care-l reface pentru mult timp, și pe care o rețite, - . —r-—Xy.X—------- Tratative austro-ruse Viena, 31 (Radar). Ministrul Sovietelor a făcut un demers pe lângă guvernul austriac, propunând începerea unor tratative pentru încheerea unei convenții comerciale între Rusia și Austria. Recepția la Chișinău a d-lui general Rășcanu, „reprezentantul guvernului în Basarabia și nu al Basarabiei în guvern" — precum d-sa însuși a spus-o caracterizând în mod așa de fericit prezența d-sale — s'a desfășurat cu totul în afară de uzurile politicianismului. Reprezentanți ai tuturor autorităților, chiar acelea cari nu depindeau întru nimic direct de ministerul Basarabiei — au ținut să participe la acst eveniment, pe care-l aprecia la justa lui valoare. Cuvântarea d-lui general Rășcanu deschisă, sinceră, cavalerească, a fost și o schițare a programului pe care și -a propus a-l realiza. Fără făgădueți imposibil de realizat, fără desfășurare de planuri cari n'au nimic comun cu realitatea, fără vorbe de prisos, ministrul Basarabiei a arătat ceia ce și-a propus un gospodar care-și simte și energia necesară și voința trebuitoare spre a face ceva pentru Basarabia. Noul ministru al Basarabiei urmărește un prim punct de program, trei realizări: înzestrarea Basarabiei cu câte trei șosele principale pe an, construite cu ajutorul armatei; crearea unei cooperații culturale; înființarea unui oficiu economic în vederea salvării și refacerii economice a acestei provincii. Iar în ce privește chestiunea activității de stat atât de măcinată de către metodele politicianilor, autohtoni sau nu, ai acestei provincii care are nevoie de o atenție deosebită, d. general Rășcanu a găsit formula potrivită : „nu voiu teroriza, dar nici nu voi îngădui să fiu terorizat". In cadrul acestei formule concise, suntem siguri că noul ministru al Basarabiei va ști — precum a promis — să asigure ordinea internă și siguranța acestei provine’* „Regionalismul“ ardelean Față de interminabilele atacuri pe care oamenii și presa d-lui Iuliu Maniu și Al. Vaida le îndreaptă împotriva vechiului Regat, permanentizând astfel cea mai urâtă și mai inadmisiblă formă de regionalism, noul ministru al Ardealului, d. Valer Pop, a găsit de a sa datorie să dea explicațiuni asupra acestui fenomen, pe care național-țărăniștii ardeleni vor să-l înfățișeze ca pe o stare de spirit a Ardealului însuși. Arătând că misiunea d-sale este de a face legătura organică între guvern și provinciile de peste munți pentru ale căror probleme locale guvernul are toată solicitudinea, noul ministru al Ardealului a arătat origina acestor probleme : faptul de a fi stat veacuri doar fin dul în afară de unitatea națională, veacuri de separație, cari au lăsat urme adinei în viața nouilor provincii. Dar, în afară de aceste arătări ale dlui Pop, problemele Ardealului, sunt toate, în ultimă analiză, probleme de ordin economic. Ardealul constitue un fragment geografic aporie, cu o configurație a solului, care ridică de la sine chestiuni speciale de ordin economic și, derivând din ele, de ordin social. Toate aceste probleme privind numai Ardealul și Banatul, au creat o înfățișare de falsă solidarizare politică, de care au știut să profite demagogii unei politici de pofte și ambițiuni nejustificate. Ceea ce a ținut să se știe, noul ministru al Ardealului, este că regionalismul în sens separatist sau autonomist, nu există peste munți și că, dacă s’ar găsi cineva să încerce o acțiune în acest sens, massele poporului vor face zid de neînvins întru apărarea desăvârșitei și indestructibilei noastre unități Această credință pe care o are un cuminte fiu al Ardealului, explică și faptul că, cu toate temerițele apeluri sedițioase ale unor politicieni fără scrupule, nu s’a înregistrat în Ardeal nici măcar schițarea unei mișcări cu caracter de rebeliune; în scurt, regionalismul Ardealului îl constitue problemele locale de ordin economic și unele de ordin social. Aceste probleme luate în cercetare cu toată atențiunea și soluționate de guvernul actual, „regionalismul“ va dispare, odată cu ele, din vocabularul politic în care Sa așezat demagogia unor politiciani fără scrupule pe cari împrejurările i-au ridicat la locuri nemeritate. Până atunci, „regionaliștii sunt toți acei bărbați de stat conștienți, cari pun interesele țării și, deci ale diferitelor provincii în parte, în afară și mai presus de speculațiile politice de partid și de meschine interese personale-Ceea ce nu este cazul cu partidul național-țărănesc, care își are obârșia jumătății sale în pământul Ardealului. Cei șaizeci de ani al lui Nicolae Iorga %,„l Giornale d'Oriente” din Cairo a publicat în numărul său din 14 c. următorul articol :„ In jurul lui Nicolae Iorga, marele istoric cu faimă mondială, cunoscut și admirat în Italia mai ales pentru intensa operă de propagandă tinzând să strângă tot mai mult legăturile între cele două popoare latine și pentru dragostea sinceră ce-l leagă de pământul nostru, se strâng azi, în ziua împlinirii celor 60 de ani ai săi, alături de poporul român, toți cei ce văd și admiră în el omul și savantul. 60 ani de viață înseamnă pentru Nicolae Iorga mai mult de 40 anii de activitate fără odihnă și de studiu pasionat, nu numai al istoriei țării sale, dar și al altor regiuni, printre care Italia c fără îndoială una din cele dintâi — activitate care l-a împins să facă adânci cercetări științifice în cele mai importante arhive europene, activitate care a rodit o operă impunătoare, atât prin numărul publicațiilor ce trece de o mie, cât și prin adâncimea și ascuțimea critică dovedită în tratarea chestiilor celor mai variate. ASCENSIUNEA Nicolae Iorga și-a început foarte devreme activitatea, care din tinerețe și până la maturitate s’a intensificat neîncetat. Născut la Botoșani,la 19 iunie 1871, arătă îndată o inteligență precoce: la 5 ani știa pe de roșit cronicile moldovenești și multe poezii românești și franțuzești, la 19 ani își lua doctoratul la Iași, unde își făcuse studiile universitare.Veni apoi în Italia, la Venezia și Genova, spre a face în arhive, cercetări istorice despre colonizarea republicilor noastre în Marea Neagră. Din acele cercetări rezultă câteva studii, dintre care acel despre „Toamasoli și marchizul de Saluzzo“, pe care îl prezentă ca teză la Universitatea din Lipsca, unde trecu un nou doctorat. întors în țară, după alte călătorii la Paris și Berlin, obținu catedra de istorie universală la Universitatea din București și nu încetă să continue opera începută ; astăzi are 60 ani și este omul cel mai reprezentativ în viața culturală și politică a țării sale, savantul cel mai universal cunoscut, ce scrie și vorbește curent cel puțin nouă limbi , rector al Universității din București, doctor honoris causa a vreo 18 universități străine, la care s’a adăugat de curând și Sorbona, însărcinări pe care continuă să le ducă și azi cu minunată activitate, în mijlocul viilor preocupări politice ce-l muncesc, în această clipă critică pentru poporul românesc. INFLUENȚA HOTARITOARE IN CULTURA ȘI ORIENTAREA NAȚIONALA Dar înainte de a fi marele istoric, savantul, cu faimă mondială, e mai presus de toate omul , care a avut în viața poporului său, în ultimii 30 ani, o influență hotărâtoare asupra orientării culturii și a tendințelior naționale care nesigure încă, primiră dela el tiparul decisiv. Cu opera ce desfășură la „Semănătoruil“,celebra revistă moștenită de la Coșbuc, câmp de bătălie de unde se aruncă în aspra luptă ce trebuia să readucă literatura la cele mai curate isvoare naționale, legând-o de ceea ce in trecerea generațiilor! — -----ii—I » lin---------- rămase imutabil, de expresia cea mai pură a rasei adică de dragostea de pământ — el se puse în fruntea inspirației , poporului, interpretă sbugstimările sale, îi arătă calea de urmat, misiunea de împlinit și fu într’un cuvânt conducătorul său sufletesc. Se poate spune chiar, că nimeni n’a integrat ca lorga gândirea și acțiunea, cu acea armonie și acel echilibru propriu spiritului latin, de care el leagă cu orgoliu origina țării sale. Se știe într'adevăr că lorga e un pătimaș și convins supărător al latinității românilor, cari au știut să păstreze printre feluritele înrâuriri ce le-au venit din toate țările, acea civilizație născută odată cu cucerirea Daciei de către Trăian, căci nici acele înrâuriri, slave sau bizantin etnici barierele granițelor n’au putut atinge rassa românească în ceea ce are mai intim și mai vital , în acea unitate spirituală, ce trebue pusă la baza conceptului de națiune. Unitatea națiunii române, latinitatea originii sale, sunt cele două puncte cardinale, între care se desvoltă opera lui Iorga și pentru care a luptat și va lupta câtă vreme vor mai fi dintre acei cari au tot interesul să facă să se creadă contrariul. Asemenea idei însuflețesc și inspiră toată vasta producție a acestui mare savant, care a lăsat opere despre istoria, literatura, arta,biserica, armata,comerțul, industria, obiceiurile și moravurile poporului său. Ca istoric, a publicat o operă despre Cruciate, în care s-a relevat îndată unul din cei mai buni medievaliști; o istorie a Otomanilor în cinci volume ; una despre popoarele balcanice în franțuzește; alta în englezește despre imperiul bizantin; o notă istorică în suedeză; două volume despre Români în nemțește , în italienește, o istorie a țării sale în raport cu a noastră și alte studii. In fine, monumentala „Storia dei romeni e della loro civilità“ (Milano, Hoepli 1928), ce rezumă toată vasta doctrină și toate însușirile sale cele mai înnalte de critic ascuțit și senin. Cu această operă Nicolae. Iorga scoboară la originile poporului său, scoțând la lumina istoriei epoci Îngropate, arătându-se un minunat reconstruictor de evenimente, fără totuși să se închidă, el învățatul cercetător de documente, în analize, ci iălțându se dintre ele cu o viziune largă și senină la universalitate care, trebuie recunoscute cea mai desăvârșită caracteristică a producției sale , urmărește apoi poporul român in drumul său prin veacuri, în luptele susținute pentru integritatea Itasiei contra năvălirilor, ce încercară să înăbușe aspirațiile naționale totdeauna vii, fiindcă adânc înrădăcinate, până la marele război ce găsi Româna matură, gata sufletește să realizeze unificarea sa, și o văzu luptând lângă națiunile surori. OPERELE La o valoare universală se ridică și operele ce ar părea că privesc mai ales aspecte particulare ale vieții. In oprele mai personale ale scriitorului, în care vorbește nu istoricul, ci artistul și poetul, în poezia și dramele sale, regăsim aceleași principii și aceleași idei, căci pentru larga arta are scopul înalt să călăuzească și să lumineze calea popoarelor. Dar personalitatea lui Nicolae Iorga ar rămâne incompletă, dacă nu s’ar aminti cel puțin în treacăt toată activitatea fecundă ce desfășoară pentru răspândirea culturii noastre în patria sa. Admirator sincer al Italiei, el voește să îndrepte spre ea tinerele energii românești și a înființat în acest scop la Roma, încă din 1922, o „Academie Română“, iar la Venezia o „Casă românească“ pentru facilitarea studiilor istorice ale conaționalilor săi. Cercetător pasionat al clasicilor noștri, a făcut traduceri fidele din Dante, Petrarca, • Leopardi, Manzoni, Carducci, d’Annunzio, făcându-i cunoscuți în țara sa; a tradus I .,Locandiera“_ de Goldoni, a publicat strălucite studii critice despre unii din poeții noștri. In adjiratia sa pentru Italia nu s’au oprit la viața trecută . Nicolae Iorga e totdeauna un credincios admirator al Italiei prezente, ,a cărei conștiință, reînviată a înțeles-o desăvârșit; el n’a șovăit să profeseze această credință țel,iar când ar fi fost prudent să tacă. Această gândire a afirmat-o încă de la „Semănătorul“, apoi în numeroase conferințe în țară și străinătate, dintre căre nu putem uita pe acea ,,Sulla missione de!!’ i Italia nel mondo“, tinută de curând în America. de L’ Bigliosii 1. N.ORGA (Continuare în pag. III-a). Acordul austro-german DECLARAȚIILE D-LUI SCIALOZA Berlin, 31. (Rador).— In cercurile politice germane a produs o uimire generală declarația făcute de d. Scialoja, reprezentantul Italiei, în ședința de elt a Curții de Justiție Internațională, cu prilejul dezbaterei chestiunei uniunei vamale austro-germane. D. Scialoja a declarat că Curtea din Haga nu este competentă să se ocupe de această afacere, care fiind o chestiune pur politică, este numai de competența Societății Națiunilor. Curtea se va pronunța astăzi asupra acestui incident de incompetență. ----------- X □ X ---------- „Journal of Commerce“ din New York, scrie : „Scăderea bruscă în prețurile produselor agricole și materiilor prime a avut efecte grave asupra desvoltării economice a României. După cum se știe,progresul României depinde în mare parte de prețurile articolelor agrare, ca grâu și porumb și ale materiilor prime ca lemne și petrol. Din cauza influenței concurenței sovietice mai ales, prețurile acestor produse au scăzut simțitor apoi, țărănimea ca și industria și comerțul sunt împovărate de datorii și în lunile recente multe bănci au fost nevoite să înceteze operațiile. ACȚIUNEA GUVERNULUI ROMÂN „Situația economică defavorabilă a influențat pe acea politică, producând o schimbare de guvern. Din fericire pentru România însă cabinetul actual este prezidat de Profesorul Iorga, o personalitate cunoscută în toate țările nu numai datorită poziției sale , inelectuale dar și integrității sale. Cu toate că este la putere numai, de puțină vreme, guvernul român din prezent a luat un număr de măsuri în vederea îmbunătățirei situației critice a țări. Cheltuelile de administrație au fost reduse în mod simțitor, un sistem de control a fost inaugurat, iar guvernul atacă fără cruțare pe toți acei cari se ocupă cu politica mai mult pentru a servi propriile lor interese. „Noul guvern se forțează nu numai să îmbunătățească situația economică a țării dar caută să ajungă la o mai bună înțelegere cu vecinii țării și cu diferitele minorități ce locuesc în România. Din declarațiile publice ale guvernului reiese că el dorește să mențină și să apere totate drepturile acordate minorităților prin diferitele tratate de pace, asigurându-le în acelaș timp că nimeni nu va putea stânjeni desvoltarea lor culturală. De asemenea, se parem că relatiunile dintre România și Ungaria s’au ameliorat. Toți acești pași au fost făcuți în direcția cea mai bună și ar trebuit să ajute România să obțină ajutor din străinătate. CAPITALUL STRAIN ,,Din toate părțile din sudestul Europei, România a beneficiat în măsura cea mai mică de pe urma investițiilor de capital străin. Marea criză de capital este evidențiată prin fătul că dobânzi de 24 la sută sunt considerate a fi foarte scăzute. Planurile guvernului Iorga, dacă vor fi complet aduse la îndeplinire, vor avea darul de a îmbunătăți în mod considerabil creditul țării în străinătate și vor rezulta în investițiuni de capital extern atât de necesare desvoltării însemnatelor bogății naturale ale României’’. Străinii despre noi Situația economică a României Mari și scoperiri preistorice la Praga Institutul arheologic cehoslovac a întreprins în ultimele luni săpături sistematice într-un cartier din Praga, unde au fost descoperite numeroase obiecte preistorice, in ultimele zile au fost descoperite 16 morminte din epoca de piatră, care sunt unice în felul lor și nasc un mare interes în cercurile arheologilor europeni. In morminte au fost descoperite numeroase obiecte de ceramică, în special vase, în care s’a dat morților probabil, după obiceiul de atunci, mâncare in mormânt. Printre instrumentele de piatră descoperite, se află unele care s’au găsit pentru prima oară.Descoperirea acestor morminte din timpul neolitic, are o mare importanță nu numai pentru cunoașterea preistoriei cehoslovace, dar și pentru știința arheologică în general, deoarece împodobirile de ceramică și formele obiectelor, au un caracter necunoscut încă până în prezent. Unele morminte datează din anul 3 mai înainte de Chr, altele din anul 500 a. Cr. Acestea din urmă au conținut obiecte de fier. Toate obiectele descoperite au fost predate Muzeului Național din Praga. Ceva cu ziariști și politici onul „Câtă emoție“ — ne scrie un cunoscut al nostru, scriitor de talent, care face o altă politică înrolat în gazetăria militantă din Ardeal — „și câte reproșuri, zadarnice, e drept, am încercat, cetind mai zilele trecute în „Neamul Românesc“ aceste rânduri drepte (v. mai jos — n. r.) care mă fac să mă sbat și mai rău în îndoelile și vechile deziluzii. Dar e o viață prea grea aceia pe care o duc. Pentru a-mi face „un rost“, destul de mizer eu o știu trebue să înghit multe în mine. Poate, cine știe, într’o zi mă voiu scutura de toate acestea. Și mă voiu hotărî“... E aici o întreagă dramă, într’un anume fel colorată, care numai sufletelor alese se pune și numai în ele vibrează. Rândurile cu pricina, pe care le viza scrisoarea cunoscutului nostru, vă vor lămuri. Iată-le, transcrise chiar după citatul său : „In partide sunt și oameni puternici, dar proști sau leneși, cari au nevoie să scrie altul pentru ei. Și anume să scrie în nota miserabilă a sufletului lor de rînd. Și ei se adresează ziaristului de profesie. Adesea un tînăr cult, un scriitor, un gînditor, un poet. El scrie ce nu crede, e silit a o face. Dar pînă la ce punct ?“ .. Cazul care ni s’a relevat singur, ca o surpriză — mărturisim — cu totul neașteptată, pare în stare să verifice cu o nouă nuanță de adevăr, rândurile de mai sus. Scrisoarea din care am citat o bună parte, vine așadar ca o probă sensibilă a unei realități. Oricât de supărătoare e aceasta din urmă, totuși forma în care ni se adresează corespondentul nostru îi pune o discretă surdină, o amorțire a mirosului ei de mocirlă. Ii adaugă scuza, măcar pe jumătate acceptabilă, a unei sensibilități rănite în luptă cu nevoile vieții. Ii toarnă pe deasupra — făcându-ne oarecum s’o înțelegem — parfumul real al unor păreri de rău. Politicianii, puternici, „dar proști sau leneși“, duc în acest caz — al cărui omenesc nu ne scapă, — mai ales răspunderile unei acțiuni de morbidă contrafacere a sufletelor. Cum am putea rămâne insensibili, oricât am avea riscul de a nu fi cu adevărat înțeleși ? Cum n’am înfrunta chiar mai mari riscuri (și slavă Domnului, — sunt!), când aceste suflete singure vin să ni se spovedească ? Și spovedania, când e cinstită și când de la inimă urcă, adevărul e că îndepărtează cu totul orice sugestii de „lichelism“, — profesie curentă pe care însă o știm deosebi și recunoaște. Sunt triste bucăți sângerânde de viață, care pot fi iertate, într’o măsură. Și e o poziție spirituală pe care — am verificat — nu o ajunge oricine, aceea de unde poți vorbi cu seninătate chiar de cei puși să te „înjure“. Punct de vedere periculos poate și — o mărturisim — intangibil pentru acei „politiciani puternici“ și conrupători. Ei silesc „adesea un tânăr cult, un scriitor, un gânditor, un poet“ să scrie „în nota mizerabilă a sufletului lor de rând“. Dar ceștilalți, cei care scriu în această notă de împrumut ? Pentru ei e cu atât mai rău. Toate merg însă până la o limită. Dacă nu e posibilă evadarea tuturor ziariștilor subordonați — în silă — intereselor de partid sau intereselor individuale ale atâtora care au nevoe de apărători, lucru ce se practică din nefericire adesea pe un ton nepermis, — s’ar putea în sfârșit înțelege, măcar de aceia care au realmente o sensibilitate, că totul trebue strecurat prin sita controlului intim de conștiință și menținut, fără zel excesiv, în marginea decenții și bunului simț. —-—xHs------— Introducerea radiofoniei Isi școlile cehoslovace . In anul școlar viitor se introduce în școlile cehoslovace în mod sistematic, aparate pentru recepția radiofonică. In acest scop, ministerul instrucțiunii publice a luat o dispozițiune după care se organizează în diferite orașe, cursuri speciale radiofonice pentru învățători, care vor prelua latarea tehnică a recepțiunii radiofonice. Cursurile prevăd : • fondul radiofoniei, aparatul de recepție, defecte și reparații la aparate, probleme tehnice ale radiodifuziunii școlare. Cursurile au loc în zilele de 20/21 August, prevăzându-se sumele necesare pentru deplasarea învățătorilor. Participanții ,voit , obține certificate de frecventare a cursurilor. La ministerul cehoslovac al instrucțiunii publice se lucrează la organizarea radiodifuziunii școlare