Neamul Românesc, decembrie 1931 (Anul 26, nr. 271-294)
1931-12-01 / nr. 271
Anul XXVI. — No. 271 NEAMUL ROMANESC SIBBCTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312|60 *Marți 1 Decembrie 1831C I Pe un an, 600 tei; Pe șase lwni, 800 tei I MHIONAMENTE ■ ! In țară: autorități și Instituțiuni: 1000 tei lin străinătate: Pe un an. 1900 Lei: Pe șase luni. 600 Lei DIRECTOR K. Georgescu Cordonul lui Enescu Cine a fost la Ateneul Român în seara cînd Regele a împodobit pieptul lui G. Enescu cu cordonul „Coroanei" a trăit unul din momentele cele mai înălțătoare din istoria mai recentă a serii. Recunoașterea de către Suveran a unei opere ca acela pe care, cu inimă curată și dreaptă conștiință, a îndeplinit-o acest băiețaș de cincizeci de ani, tînăr ca în clipa cînd pentru întîia oară aripile gloriei au bătut deasupra frunții sale inspirate, a fost o mare lecție de morală. Aceia că a-ți servi țara în așa fel încît să meriți recunoașterile cele mai înalte nu e numai a juca un rol într'o politică prea adesea pătată de cele mai urîte patimi și de cele mai josnice interese personale, ci și a te consacra unui ideal care depășește infinit acest nivel și a ajunge în domeniile lui la supremele încoronări. O schimbare a scării valorilor, care e o adevărată și fericită revoluție. Viitorul Economic Economiiile cu orice chip, fără a fi însoțite de o impulsiune a producției și a circulației, înseamnă sărăcie curată. Politica noastră după votarea și echilibrarea bugetului, se va îndrepta spre realizări, valorificări și spre o mărire a bogățiilor țării, cari vor aduce o bună stare generală. Avantagiile ce pot reeși din exploatarea țării, atât de bogată, și atât de fecundă în resurse ignorate, sunt enorme. Politica pură și mai ales politicianismul trebue să cedeze pasul economiei politice. Vom fi un popor puternic și bogat, numai dacă vom ști să ne conducem și să pricepem nevoile momentului și dacă vom ști să utilizăm și să stimulăm întreaga muncă națională. Exemplul ne vine de la alte state cari s’au preocupat de a-și reconstitui științificește agricultura. Prin acest procedeu se poate spori producțiunea actuală cu 50 la sută. In vederea acestui scop principalele măsuri sunt : crearea creditului cinstit și eftin, ajutor și prime pentru mica cultură, complectarea și întreținerea drumurilor, desvoltarea transporturilor pe uscat, pe apă și în aer. O atenție deosebită trebue dată, mai ales azi, perfecționării și desvoltării creșterii și îmbunătățirii rasei animalelor. Tot astfel trebue să ne preocupăm de exploatarea masivelor păduroase cari reprezintă averi imense, ce se prăpădesc. Nu trebue să uităm de industria frigoriferă, etc. Intr’un cuvânt trebue să ne ocupăm de sol și de subsol și în vedere de a intensifica și esteni producția. Centralele de energie in toate centrele cu combustibil bogat și mai ales sărac, pot furniza industriei naționale energia eftină de care va avea nevoe, element esențial în desvoltarea economiei generale și a posibilității de scădere a prețului produselor, în vederea cuceriri unor pieți externe și unde întâlnim concurența străină. Dealtfel prosperitatea noastră viitoare nu va depinde decât de colaborarea agricultural cu industria. Industria la rândul ei va trebui să ne dea industrializarea agricolă. Pentru a putea păși la realizări se cere o unificare culturală și administrativă a întregei țări. In acest scop este nevoe de o apropiere, de un amestec al provincialilor realizat prin putința unor transporturi repezi, lesnicioase și eftine. In acest mod prim contactul mai intens se pot schimba ideile, părerile, obiceiurile și totul ce transformă într’o viață comună, într’un ritm armonios. Presa va putea și ea concura în mod efectiv printr’o educare continuă a masselor. Legislația va trebui fixată și rolul preponderent va trebui dat tehnicienilor, cari vor organiza industriile pe baze solide de producție reală, eftină și rentabilă, înlăturând pe cele parazitare, cari nu trăesc decât prin avantajele acordate de Stat. Trebuește deci să revizuim, în acest scop, metodele de lucru și să dăm preponderența cuvenită agriculturei, până azi neglijată, agriculturei care este izvorul propășirei industriale și amândouă la un loc mijlocul de îmbogățire a țărei și a bunei stări generale. Paralel cu aceasta trebuește să avem mijloace eftine, de a transporta produsele noastre, acolo unde se cer, deci avem nevoe și de o flotă comercială pentru cerpiere, lemnele șipetrolul nostru. Este nevoe de a produce deci mult,eftin și să transportăm repede și eftin. Ing. C. E. GABRIELESCU Concluzie falsă... Confratele „Adevărul" face următoarele constatări drepte: „Ce se petrece de câtva timp sub ochii noștri ne dă impresia că oamenii de partid nu-și dau seama de situație și de datoriile lor și că au uitat obiectivul esențial pe care l-au urmărit și pe care trebue să-l urmărească. „De aceia suntem în drept să ne întrebăm când vor înțelege în sfârșit partidele politice să puie capăt atacurilor personale, izvorîte de obicei din motive de ambiție meschină, amintindu-și că este în joc o problemă de stat de cea mai mare importanță pentru viitorul țării și viitorul partidelor politice”. Aceste constatări adevărate nu împiedică însă ca în acelaș articol să se afirme că guvernarea actuală e pe sfârșite. Pe când concluzia logică ar fi că atâta vreme cât partidele nu-și vor revizui metodele și nu-și vor da seama că gravitatea situației de azi — care se poate prelungi încă multă vreme — se impune o altă atitudine, aceea a grijei de fiecare clipă pentru nevoile obștești și o complectă desinteresare de tot ce este strein de aceste nevoi, nu se poate vorbi despre repunerea lor în dreptul de a solicita guvernarea țării. —-------- • X---- POLITICA budgetelor cuminți Uneori, arareori, auzim vorbindu-se deschis, cu o sinceritate care bucură și înalță. O găsim la puțini, la foarte puțini dintre nenumărații comentatori ai operei noastre bugetare. Ei lasă patima la o parte, și în lumina cifrelor, deși ea e mai mult întuneric și îngrijorare, — vorbesc pe față, fără să ascundă gravele procedeuri politice ale trecutului, fără să omită elogiile pentru guvernul nostru, și pentru ministrul de finanțe, d. Argetoianu. Un buget de suferință, iată ce trebue pe 1932. El a fost stabilit, indiferent de criticile pe care le ridică, pentru că numai prin economii, prin severă gospodărire prin chibzuită administrare a averei publice, se vor putea trage nădejdile unei îndreptări progresive. * Intr’o ședință a comisiunei bugetare, s’au dat câteva cazuri care vădesc haosul bugetar în care am trăit pană acum. Cu fiecare guvern nou, fiecare club entuziast și respectiv, își aducea prietenii să-i plaseze... Patru conservatoare de muzică, salarizează un număr impresionant de profesori, — egali în rang și in leafă cu dascălii de la Universitate. * Dintr’un onorabil frizer de pe Calea Rahovei, specialist in țimbaj sau în clarinet, politica a turnat un valoros profesor universitar cu peste 45.000 lei seafă pe lună. Specialistul în fricțiuni și în „pe rococo”, — înalt factor cultural, în România tuturor farselor budgetare. Un caz, din zeci de mii de cazuri. Cea mai mică școală, cel mai modest cerc sportiv, a devenit curând cel puțin un Institut, sau o Facultate. După țimbal și clarinet, au sosit ofensate toba și trombonul. Puțină gălăgie, ceva protecție — și specialiștii au devenit și dânșii, profesori universitari, cu grad, și cu venit... Dar stimulentul „cultural“, sau așa ceva? Pe tot cuprinsul Țărei, nu se găsește centru urban, orășel modest, care să nu fi aspirat măcar la un gimnaziu, să-l realizeze, ca să pretindă, — de a doua zi, — un liceu. O frenezie neauzită, a ficut sau risca să facă din oricine, măcar profesor de universitate. Așa s’a ajuns, ca la un budget de cel mult 25 miliarde, 16 miliarde să se ducă sub forma de lefuri și pensiuni. După zece ani de politică de club, găsim budgetul devastat de lefuri, și de dobânzi către străinătate, însăși apărarea națională suferă de pe urma pletorei de salarii, întreg budgetul ministerului Lucrărilor Publice e afectat lefurilor. Din 72 milioane nu mai rămâne nimic pentru șosele, poduri, lucrări publice. « o» Așa s’a procedat până acum. Dar nu mai merge sistemul nebunesc de până acum. O altă politică budgetară se impune. O inauguram noi, luând act de orice observație cuminte, de orice semnalare a risipei. Pentru că numai astfel se vor mai putea justifica pe viitor sacrificiile sângeroase ale contribuabilului extenuat de excesul de fiscalitate, dezamăgit și revoltat de felul cum s’au risipit până azi, veniturile Țării. 55 de ani ! La 28 Noembrie 1877, a avut loc unul din cele mai hotărâtoare evenimente, pentru desfășurarea istoriei țării noastre : bătălia de la Plevna. Biruința dorobanților noștri, pe pământ vecin, acum mai bine de jumătate de veac, a dat istoriei o Românie, așa cum se înfățișează astăzi, în ansamblul țărilor europene. După ce, vreme amară, de un mileniu, poporul unei foste „Dacii felix” a rămas, cremene, în fața ,apei care trece”, după ce a suferit, clocotind, haos îna listă, — cu chiar revărsând amar zăgăzuit de vremuri, călcând nevolnici bașbuzuci, a înfipt pe redută acolo sus, la Plevna, drapajul ce flutura văzduhurilor . Neatârnarea Neamului Românesc ! In iarna lui 1877, pe câmpiile înghețate ale Bulgariei, sub învăluiri plumburii de corbi și nouri, ca în tablourile lui Aman, coloanele unui neam „cu piepturi oțelite”, purtate de focul, plin de doruri curate, al tânărului Domnitor, ce fâlfâind mantaua, străbătia în mijlocul ■ lon smârdanuri, vidinuri și dormea în căsuța de lut a poradimului mântuirii naționale, coloanele pentru care moartea cu steagul la piept era doar un suspin dulce : „și-atâta tot, un dorobanț e mai puțin sub soare“, ne-au dat această Românie, — ce răsărea, strălucind, în visul lor din șanțuri, icoană scumpă — nouă, acestora de peste o jumătate de veac. Cuvine-se să crestăm cu cinste, în leat 1931, cel de al 55-lea răboj.------------------------------------ TITUS NICOLAU AniVErSAr! PLEVNA DOMNITORUL CAROL Citiți in pagina II-a 1) ȘTIINȚA SOCIALA ROMANA ȘI STRAINATATEA. 2) OCROTIRILE SOCIALE IN TIMPUL CRIZEI. — Chestiunea reducerii timpului de muncă —. 3) UN EVENIMENT MUZICAL. Rapsodia română de Lisat —. 4) STATELE UNITE ȘI EUROPA. 5) ACȚIUNEA DE RECONFORTARE A TARII. — Continuarea discursului d-l ui deputat P. Cantilii —. Presa italiană despre noi Roma, (Radar). — D. dr. Mario Ruffini, lector de limba româna la universitatea din Torino, publică în „Corriere Padapo“ din Petra sub titlul „Scriitori români", un lung articol, în care se ocupă de ultimele volume traduse în limba italiană și anume de dramele d-lui prim-ministui N. Iorga . Fiul cel pierdut“, și „Fatalitate“, de „Alex. Lăpușneanu“ de C. Negruzzi ți de romanul părintelui Agârbiceanu * „Stani f j Tot d. Rustici publică în revista :,Lares"* un articol despre muzeul etnografic din Cluj, iar în revista „Torino“ un studiu despre o spadă din muzeul de arme din Torino, pe care o atribue lui Vodă Brâncoveanuu. Sub titlul „O glorioasă capitala a Moldovei“ studentul Marcel Cambhicci publică în Mipolo,di Sicilia, din Catania, un atrăgător articol despre Iașii de eri și de azi. Revista „L’Araldo Letterario“ din Milano, publică o frumoasă recenzie a cărții d-lui prim-ministrul Iorga „ Arte popolare in Romania“ în care d. Ghigi afirma că d. Iorga a soluționat importante probleme deartă din vremurile cele mai întunecate ale poporului nostru. D-ra dr. L. Gigliotti publică în ,,Lavoro Fascista“ din Roma, un articol despre recenta carte a d-lui col. David Popescu „L’Iralie d’aujourd hui, pe care o consideră o importantă confirmare a realizărilor fasciste din partea unui diplomat străin. Marchizul Raul Malmfrodini din Ferrara care in cursul anului trecut a început traducerea în italienește a monumentalei lucrări „Essai d’une Synthese de l’histoire de roumanité" de N. Iorga, a terminat traducerea primului volum care va fi tipărit de o mare casă de editură din Milano. Piesa d-lui prof. Iorga, „Sfântul Francisc“ va apărea în zilele apropiate la casa de editură ,,Spiga‘‘ din Milano, în frumoasa traducere a d-lui Gino Lupi, care actualmente lucrează la traducerea unei antologii a umoriștilor români. După cum se vede, presa italiană se ocupă nu numai de scrierile literare propriu zise, ci îmbrățișează, într'o documentată expunere, preocupările scriitorilor români mai în toate domenile, și în special lucrările d-lui prof. Iorga, ce sunt tipice prin această varietate de vederi. BARBU THEODORESCU: Nicolae Iorga viața și opera — Vol. II Bibliografia operelor. București 1931 — Vorbind în ciclul de conferințe de la Teatrul Național, cu câteva lunii în urmă, unul dintre fruntașii scrisului de azi făcea ciudata constatare că Nicolae Iorga e cel mai nestudiat și mai necunoscut scriitor român. Afirmația nu era lipsită de temei. O spera atât de vastă și atât de nebănuit de cu multiple fețe a lui Nicolae Iorga, nu-și găsise încă până la acea dată cercetătorul înarmat nu numai cu entuziasm dar și cu metodele științifice necesare. A cuprinde dintr’o priivire opera aceasta este ca și când ai vrea să vezi dintr’odată copacii unei păduri uriașe, ar fi cu neputință, înțelegerea și pătrunderea ei nu se poate face decât mergând de la carte la carta. Văzută la wrrrtră problems * pare pe cât de simplă, pe atât de ușoară. Dar dacă vom adăuga că numai numărul operelor adunate în volume trece de opt sute și că o mare parte din aceste publicații lipsesc chiar Academiei Române, vom fi lăsat, desigur, să se priceapă, că munca unui conștiincios bibliograf nu e deloc ușoară. Nicolae Iorga și-a avut chiar dela începutul activității sale admiratori. Câțiva au încercat să-i fie și bibliografi. In prefața lucrării care ne prilejuește acesse rânduri e amintit harnicul și modestul bucovinean Gheorghe Tofan și d. Ștefan Meteș. Lucrările acestora au rămas însă simple încercări, necesare totuși celor ce voiau să se orienteze asupra operelor lui Nicolae Iorga. Neputând să se slujească de ele, d. Barbu Theodorescu a trebuit să ia totul de la capăt și, închinându-și mulți ani de trudă numai operei lui Nicolae Larga, a ajuns la alcătuirea unui plan de impresionante proporții. Această lucrare va fi împărțită în cinci mari volume care vor cuprinde : 1) Viața lui Nicolae Iorga ; II) Bibliografia operelor ; III) Bibliografia articolelor ; IV) Idei fundamentale în opera lui Nicolae Iorga ; V) Articolele și operele despre Nicolae Iorga. Citarea acestor titluri arată singură importanța pe care o va avea lucrarea întreagă a d-lui Barbu Theodorescu. Acum ne vom întoarce la volumul publicat cu prilejul împlinirii celor șase zeci de ani de uriașă activitate ai profesorului. Neputându-și tipări lucrarea în ordinea proectată, d. Barbu Theodorescu începe cu vol. II, care era și cel mai cerut și care cuprinde . Bibliografia operelor”. Explicându-și metoda folosită, autorul scrie în prefață : „Am împărțit lucrarea în șapte capitole începând cu Istoria universală, adică am avut în vedere specialitatea profesorului Iorga. Fiecare capitol e împărțit pe țări, cum e acel al istoriei unuiîmpărțită pe principate. In bibliografia unei cărți am trecut, cât se poate de complet, locul și anul, paginația, editura și tipografia, formatul, cota de înregistrare de la biblioteca Academiei Române“. Dar ceea ce dintr’un exagerat spirit de modestie autorul nu subliniază în prefață, este faptul că toate lucrările semnalate în această bibliografie, cuprind fiecare, sub titlu, un scurt rezumat, atât de necesar cercetătorului neinițiat. Acest prim volum apărut din lucrarea sa asupra lui Nicolae Iorga, dovedesc în d. Barbu Theodorescu nu numai un rar devotat al operei Profesorului, ci și un foarte harnic și priceput muncitor în domeniul arid al bibliografiei. Bibliografia operelor lui N. Iorga, alcătuită de domnia sa, îi dă dreptul la orice laudă. Cu această Bibliografie, drumurile prin pădurea care părea de nepătruns, devin ușoare, ca pe alee!«? mare erotste ale un-ui parc. 2. S. D. BARBU THEODORESCU versa e, în ordine alfabetică, iar cărțile,în interiorul fiecărei despărțituri sunt așezate în ordinea cronologică istorică sau a apariției cărții. Istoria românilor e Externe — Sporirea taxelor vamale, măsură de prohibire a importului la care Anglia a recurs din cauza invaziei mărfurilor streine pe piața engleză, e socotită de guvernul francez ca lovind și interesele exportului Franței. Repercusiunile introducerii tarifului vamal protecționist în Anglia, vor aduce producției de export franceze — care fatal va scădea după calculele făcute, o reducere echivalentă cu un miliard de franci. Intervenției Franței, din partea căreia va discuta la Londra de Flandin ministrul finanțelor, se alătură se pare și intervenția guvernului german — de asemenea foarte îndeaproape interesat — care a propus prin reprezentantul său la Londra, începerea tratativelor cu guvernul britanic.* — In urma intervenției Statelor Unite, guvernul din Tokio a dat toate asigurările că va ordona trupelor japoneze să se retragă, în Manciuria, spre zona căilor ferate a cărei depășire a provocat în ultimul timp justificate panici. Cu toată neliniștea și neîncrederea d-lui Stimson, care a afirmat că nu ar fi prima dată când guvernul japonez nu și-ar ține cuvântul — dovedind și lipsa de autoritate asupra forțelor militare, — se pare că totuși trupele se retrag realmente și că ofensiva către Cinceau a fost curmată, japonezii înapoindu-se la Mukden. Rămâne ca, în sfârșit, mult proectata și îndelung amânata comisiune de anchetă să fie trimeasă în Manciuria iar rezultatele ei să ducă la bun sfârșit penibilul conflict care a concentrat toate atențiile și îngrijorările. Dar dificultățile nu’s cu totul înlăturate prin asta, un mare semn de întrebare continuă să planeze asupra situației din Manciuria. Dictatură, — sau nu ? „Mișcarea” face și ea cor cu ziarele cari vor să-și convingă cititorii că zilele guvernului sunt numărate. Și în dorința ei de a îngrămădi argumente reportericești provoacă o harababură din care nu se poate trage decât o concluzie contrarie. „Guvernul pare să se fi convins că pentru salvarea puținului rest de autoritate care i-a mai răstas, este nevoie de unil sau chiar mai multe gesturi de autoritate. Prin aceasta s'ar urmări pe de o parte intimidarea, majorităților, iar pe de alta procurarea — pentru opoziție — a unui indiciu că guvernul este hotărît să întrebuințeze tot felul de mijloace pentru a rămâne acolo unde se află. S’au produs astfel o serie de acte de pseudodictatură și în ultimul timp. Chiar ceva mai mult. „Cercurile guvernului au grija să furnizeze informația, că „vor mai veni și altele”. „Bineînțeles dacă va mai fi timp”. A face gest de autoritate când nu mai ai autoritate, a face o serie de acte cari să fie în acelas timp și de pseudo-dictatură si de „ceva mai mult” și a fi pe dacă atunci când deabia te-ai instalat la dictatură, — sunt tot atâtea imposibilități ieșite din pornirea dezorientată și neputincioasă a oficiosului giorgist. — Perfidie Se aduce de către partidele stăpânite de spiritul de opoziție cu orce preț, o campanie perfidă și ipocrită împotriva proectului conversiunii datoriilor agricole. Neconvenindu-le să combată categoric și fățiș un proiect care corespnde nevoilor masselor țărănești, politicianul și presa lor combat pieziși cu foarte penibile acrobații de dialectică, proiectul guvernului. Astfel, „îndreptarea” publică un articol semnat de d. I. C. Atanasiu în care iată în ce termeni e apărată... Coroana împotriva guvernului: „Dar dacă Regele Carol al II-lea este proclamat de guvernul N. Iorga ca „Regele țăranilor” și numai al țăranilor datornici, atunci cum se vor considera celelalte categorii sociale puse în afară de protecțitmea regală ? „Cum adică: țăranii mici proprietari, cari în loc de a fi debitori, au agonisit din munca lor și au depus la băncile populare și la cele particulare, economiile, fruct al muncii și al privațiunilor lor, depuneri cari se ridică la peste trei și jumătate miliarde lei, ei, sunt puși in afară—de—protecțiunea Coroanei. Iscălitura unui fost ministru averescan și faptul că articolul e publicat în „îndreptarea” înseamnă că partidul întreg este împotriva proiectului de lege a conversiunii datoriilor pentru motivele pe cari autorul le înșira pe două coloane și cari au aerul că apără Coroana care are vorba d-lui BacalbaȘn — „descoperită”. Este sau nu așa? Tragicul și utilitatea eroismului O traiectorie de stea fosforescentă scurt prin văzduh, și-a încheiat abia la începutul ei, care străpunsese totuși cu strălucire adversitatea înălțimilor, un destin tragic. Ochii care urmăriseră minunata ascensiune a zburătorului îndrăzneț și decis, i-au simțit stingerea prea repede venită, ca un întuneric mai ascuțit după ce ai privit în lumină și ca o durere mai zvârcolită după ce ai cunoscut autenticitatea frumuseții ucise. Moartea locotenentului-aviator Octav Oculeanu a imprimat, în adevăr, sufletelor noastre, senzația de amărăciune nesfârșită și neant, de macerare lăuntrică și dezechilibru pe care ți-o lasă o frumusețe furată, după orgoliul și certitudinea de a o avea. Nu fără justețe, firește, câteva inimi îndurerate sincer s’au ridicat pentru a-i apăra pe acești temerari eroi împotriva lor înșiși însuși d. Dumesnil, ministrul aviației franceze venit la recenta conferință aeronautică dela București, a rotit un cuvânt care se adresa personal disprețului de viață al lui Oculeanu — uluitor și terifiant în acrobatica lui aerian; ale barei volute îi speraser ' ? oaspeți cu acea ocazie - cuvânt care repro* ducea de fapt și sentimentul un mnîm , admirabil pilot, exceptional curaj, dar intr treimi o pedeapsă * pentru ca iubește hr o* mult apropierile morții. Și totuși. Obiecția că eroismul aviatorilor trebue să se păstreze pentru vremurile grele și încercările mari, corespunzând adică acestei etice a eroismului care este utilitatea, cade înaintea unui simplu adevăr de-o logică elementară dealtfel ; dacă „acrobațiile inutile” și „temeritatea excesivă” nu ar exersa pe aviatori și nu i-ar pregăti, ei — cei, mai ales, care, ca Oculeanu, pilotează avioane de vânătoare — n'ar fi desigur, la prilejul marilor încercări, gata să se înfrunte, înțelegem omenescul și vibrația sinceră a celor care cer ca „aviatorii să se păstreze”, dar dar riposta asta simplă dovedește că nu le putem face nici o umbră de vină aviatorilor noștri. Etica înaltă căreia munca lor de studiu și pregătire se supune cu devoție, cu jertfă, dar în acelaș timp cu o dureroasă necesitate, aduce zburătorilor noștri, mai mult decât un cald reproș și frățesc îndemn la trezirea instinctului de conservare — din partea noastră a tuturor, — înfiorarea unei emoții de vibran de coarde lăuntrice și totuși de contemplare pasivă in fața unui implacabil destin. ■— din partea noastră a tuturor,. =*~ înfiorarea unei emoții de vibrânde coarde lăuntrice și totuși de contemplare pasivă în frici unui implacabil destin. r*r»!*r«5Cy