Neamul Românesc, februarie 1932 (Anul 27, nr. 26-49)
1932-02-02 / nr. 26
2 „Seara Mare“ este, alăturea de „Năpasta" bănățeanului Sabin Drugoiu, a doua operă originală românească în repertoriul Operei din București, românească nu numai după autor, ci prin însăș concepția, structura și întragă esența sa. E firesc, că tot un bănățean, Ingo« jatiel Tiberu Brediceanu, a adus de Crăciun, acest nobil cadou omagial. Direcția primei scene lirica a Țării a acceptat ofranda, spre deosebita mulțumire a publcului dornic de artă națonală. Nădăjduim că o va ști pastia, împreună cu „Năpasta”, desigur nu „după ușă“ sau „în cenușa vetrei”, unde, în basmele noastre vechi, pătimesc umiliți, „până la plinirea vremii”, orfanii dormaști ajunși pe aspre mâini de păr nți meșteri cu suflet hain, ci la locul cuvenit întâilor născuți ai casei ,scăpați din vitregia milenară.... La Orara din Cluj, „Seara Mare" s-a cântat întâi, la 2&Decembrie 1924. In seara de 30 Mai 1928 a avut loc, la București, premiera operei „Năpasta". Amândouă aceste date vor rămâne memorabile în istoria realizărilor muzicei românești autohtone. Prin o coincidență regretabilă și care s’ar fi căzut să fie evitată, premiera piesei d-lui Brediceanu la Cioara din București a fost fixată pe aceeaș seară, de 1? Decembrie 1931, care fusese rezervată l Ateneu, pentru primă audiție mondială, postumă, senzațională ,a „Rapsodiei Române" de marele F. Liszt interpretată de d-na Aurelia Cionca. Astfel dintru început s'a fărâmițat interesul, împreună cu putința de participare a ,publicului de premieră" și a recensenților ocupați, în mare parte, la Ateneu, unde era și M. S. Regele, patronând excepționalul eveniment cultural. Pentru îndulcirea nedreptății ce, vădit, i s'a făcut d-lui T. Brediceanu, se cuvine ca cu atât mai binevoitor să fie menținută pe afiș „Scara Mare". In măsura reluărilor va crește interesul publicului, abea întors din vacanță, deodată cu școalele, al căror tineret, îndemnat de autoritatea superioară, va primi cu emoție și cu entuziasm pitorescul mănumehiu al obiceiurilor de Crăciun, încadrate în piesă. Cu atât mai mult, că spectacolul e urmat de bakiul foarte bine prezentat „Zâna păpușilor”, reluat recent. E demirat numai, de ce ne preferat direcția să reia, în acelaș scop, gingașul poem coreografic în 2 acte ».Figurine de porțelan" (Nippes) al românului bucovinean Grigore Pantazi, ca să avem mulțumirea deplină ? In Februarie vor sosi și parlamentari, cu mult interes neutru un produs românesc de valoare. Intre timp se va relua și „Năpasta", și un destin bun ne va fi hărăzit darul, că în aceeaș săptămână, scena Teatrului Liric, destul timp tnntirăiijoară, să vibreze de cântec și joc românesc din două opere naționale. O binecuvântare a Cerului ne va fi dăruit această mângâiere și îmbărbătare, în zile grele. Fericite timpuri ale realizărilor spirituale, când cele materiale dau greș ! Maestrul G. Georgescu va avea menirea să patroneze, cu avântul talentului său, acest triumf al geniului muzical original românesc. Arta sa de asigurare viziunea împlinii vremurilor : s’a spulberat vraja magiei dușmănoase, s'a sfârșit surghiunul; strălucitori răsar, în admirația umed încântate, orfanii cu plete de aur. Făt- Frumos de mână cu Dorul și Doina, urmați de un strălucit cortegiu. „Seara Mare" e o realizare fericită, care trebue văzută, simțită, judecată, în cadrul sumei de care ține, pe linia de spiritualitate care a produs-o. Spectacolul strein o va privi cu interes pentru originalitatea bogată și fragedă ce aduce pe scenă. Românul visă palpită în întreagă ființa sa, emoționat de farmecul spectacolului. Tablourile ce ni se înfățișează.^ răscolesc patrimoniul tradițiilor sfinte ce trăesc în noi, partea cea mai nobilă ce ni-au lăsat ca moștenire străbunii, aăturea de limbă și lege, învie în noi distinsa serie de manifestări pline de poesie, pline de bunătate, pline de duioșie, cari, toate împreună constitue farmecul mistic **! Crăciunului nostru „Moș Crăciun !..." Moș Crăciun Românul.» Bunul Taică, darnic ocrotitorul copiilor , simbol al luminoșilor noștri bunici de prin veacuri și milenii. Moș Crăciun, blândul drumeț, neobosit, credincios tovarăș și bun statuitor, făcând bine fără răsplată, împăciuitor, vecinicerzător, sinteza drumeției noastre neobosite pe multi seculare drumuri și poteci între Munte și Mare, în înfrățire cu codrul, cu câmpul, cu vântul cu frunza, floarea, isvorul, în grijă, dărnicie, răbdare și milă. Moș Crăciun, modest stăpân generos, întâmpinând pe Iisus pruncul cu ieslea înnoită în pae proaspete, cu focul ținut treaz pe vatră, cu ochiul înduioșat, figura zimbitoare sufletul înnălțat spre cele eterne. Moș Crăciun, părintele nostru, slăvit in colinde, el este eroul nevăzut al acestei opere de emoție adâncă și înviorătoare, de la care plecăm întineriți, înseninați, purificați. „Seara Mare" e o fericită înfățișare scenică-musicală a poesiei Crăciunului românesc. Din comoara neasemănat de bogată și de prețioasa a acestei poesii acumulate de veacuri, autorul prezintă o parte, aleasă cu pricepere, și prinsă în trei tablouri legate între ele prin fazele discrete ale unei acțiuni ce curge liniștit și limpede, ca urya unui pârâiaș. , iar S S O stea tinerească dintre Lia și Mihai se petrece pe planul al doilea, ca în surdină ; tema principală e urzită din elementele lirice-dramatice esențiale, cari țin de „seara mare” a Nașterii Domnului : colinde și colindători, grupuri cu Steaua, Vicleimul, J.rod și Magii", dansuri, doine, evlavie și voioșie. In opere d-lui Brediceanu, rolul principal îl are colectivitatea, neprezentatâ prin poporul satului, și trecutul, simbolizat prin bunul .s mereu suflet cald și curat. — Marian. — iubior de tradiție iubitor de neam. Iubitor de țară. După preludiul luminos, prin care tremită ramura doinei, cortina se ridică asupra unui încântător peisagiu isteța,mă satul trecuit de neană, înfrățit cu conacul boarului. E satul românesc de oriunde, în cristalizare fin sintetizată. Totuș, fondul așa cum îl prezintă costumele, corurile, jocurile, ritmul muzicei, spiritul acțiunei, este, vădit ,inspirat din Banat ,din cea mai bună parte și epocă a Bănatului. In pitorescul acestui cadru se petrece începutul, dimineața zilei de Ajun. E păcat că pentru restul acțiunea, care se petrece la conac în „seara cea mare“, nu s’a creat un interior românesc, tot atât de îngrijit și de caracteristic, ca decorul tabloului prim. Râul principal revenind, deci, corurilor, dansurilor, cortegiilor, se impune să se dea deosebită atențiune mișcării grupurilor pe scenă; preocuparea aceasta a călăuzit suficient direcția scenei. Dansurile, intercalate organic, sunt din cele mai frumoase, îi se potrivesc admirabil, bun cunoscător al acestei comori, d. Brediceanu a putut alege din plin. S’a dansat cu avut și grație Baletul, compus din motive naționale, a fascinat, lăsând minunate perspective pentru viitorul baletului românesc; d-na Elena Penescu-Liciu și d. C. Apostolescu au încassat potop de aplauze. Admirabile corurile, bogate, variație, expresie, ele ne prezintă caracteristic Banatul. Momentele principale culminează în corn dec cântate de cor, și in domele soliștilor, reluate de cor. D-mi Chirjdeanu și Ștefanovici au fost in momentul lor cel mai bun, însăși textele (de d. Adrian Manu), impresionează: „O datină duioasă, care ne-a făcut în Dumnezeu credință să avem și într’o mai bună soartă să sperăm1*... E aci. „Glasul tainicei colinde, sfântu-i glas“. „Credința din bătrâni rămasă fi-va vecinica nădejde fi-va scutul nostru’.. Adâncă emoție ne cuprinde când corni se aude intonând, în noapte, troparul Nașterii Domnului, cântat în Banat (,ca text de colindă, ori străvechiul imn— colindă : „Asta-i seara, seara mare, Seara mare a lui Ajun... Impresionat e duetul cu elogiul doinei, sunând neobicinuit de plăcut pe scena operei să auzi: Dintre cântecele toate, Cântecul străbunului pământ"“. Muzical și dramatic,acțiunea culminează răpitor în „Cântecul lui Tudor** : „Cine trece Oltul mare? Ce viteaz răzbunător ?... — E voinicul, e Olteanul, Este Tudor, domn român!“ Publicul aplaudă cu entusiasm, abea stăpânindu-se să nu cânte cu cei de pe scenă refrenul popular : „Să-l urmăm, Români, cu toți, Să scăpăm Țara de hoții” Tainic răspunde, din depărtări, ecoul colindei. ,,Asta-i seara, seara mare...1* Cu sufletul plin de lumină și de încredere, boarul Marian binecmintează logodna, îndemnat „de glasul colindei sfinte". Toate aceste perle ar trebui făcute accesibile, publicându-se partitura operei. „Seara Mare" va rămâne, credem, cea mai caracteristică creație a d-lui Brediceanu, cea mai subiectivă. E vizibilă dragostea : emoția cu cei ce s’a lăsat inspirat, atât în evocarea satului, cât și in ilustrarea casei boarului. Poporul ce prezintă, este bunul popor românesc dela țară de pretutindeni și din toate timpurile, privit prin prisma pură a celui mai înfloritor Banat. Este satul românesc fără cronică scrisă, fără hrisov, dar cu comoară de suflete. Boerul Marian este sinteza fruntașilor noștri de totdeauna și de pretutindeni : icoana nobilimei noastre, nu după hrisov, ci după suflet, și a cărei înțelepciune și jertfă, aceeaș la toți între Tisa și Nistru și Pind ne-a călăuzit fericit prin multele greutăți ale evacurilor. Castelul boemului Marian simbolizează casa românească păstrătoare a bogatei moșteniri de virtuți alese, simbolizează vatra românească care a ocrotit datina, limba, legea strămoșească și a fost altarul iubirea de neam, din generație în generație la o asemenea casă românească a răsărit și a crescut Tiberiu Brediceanu, la Lugoj în Banat, e casa fericitului Coriolan Brediceanu, așa cum neurtată îi vom păstra, vecinie, amintirea. Ascultând „Seara Mare1* ,cu emoție mă se părea că luminează prin armoniile, simfonice ale muzicei melodia misterioasă a unui duios vers popular, care mă făcea să înțeleg mai bine, mai adânc, rostul acestei operi. „Nu-i Român, ca Bănățeanu, Bănățean ca Lugojanu, Togojan ca Brediceanu! Brediceanui, CorWanu"... Pătimaș iubitor al nației sale, generosul Coriolani Brediceanu, stins înainte de Unire, mi-a trimis, prin fiul său întâi născut, acest dar prețios, la zile grele, simbol, îndemn, apel la armonie și la încredere. Prof. Constantin Nedelicui București 0?era lumină „SEARA MARE“ Scene lirice, 3 tablouri — da Titela Brediceanuu — Din lumea largă O nouă mască contra gazelor de război Profesorul Riche a făcut zilele acestea Academiei de științe din Paris o comunicare in numele doctorului Maurice Mareile, chirurg al spitalelor din Paris, care a prezentat un aparat de protecție contra gazelor pe care l-a pus la punct Doctorul Maixelle arătând rezultatul cercetărilor, care a insistat asupra unui fapt esențial și anume că numai aparatele care izolează complet pe individ de aerul Înconjurător sunt capabile să protejeze cu eficacitate contra gazelor a căror varietate este considerabilă. Aparatul său se bazează pe o soluție de sodiu și potasiu care filtrează aerul respirat. America de Nord și Statele Unite au înregistrat în 1931 2342 bănci falimentare In raportul anual pe care l-au supus Camerei reprezentanților, controlorii financiari au făcut cunoscut că în cursul ultimelor 12 luni încheiate până la 31 octombrie 1931, 2342 de bănci americane ale căror depuneri se ridică la suma de 2.008.729 dolari și-au închis ghișeele din cauza accentuării progresive a crizei economice. Un zar de acum 4000 de ani Cu ocazia unor săpături făcute, în Mesopotamia a fost găsit un zar, care este făcut din argilă arsă. El dovedește că și in anul 2750 înainte de Cristos zarurile erau intru totul asemănătoare celor din zilele noastre cu singura deosebire că pe atunci „4“ se găsea pe fața opusă lui „5". Cameră de comerț balcanică Consiliul administrativ al conferinței balcanice întrunit la 28 ianuarie a. c. la Constantinopol pentru a discuta între altele fondarea unei Camere de comerț balcanice, s-a împărțit în următoarele secțiuni : comercială, industrială, maritimă de transport și de finanțe pentru a lua hotăriri definitive in privința înființării Camerei de comerț a țărilor din peninsula balcanică. Un record aerian In timpul anului 1931 avioanele și hidroavioanele societății „Uniunea aerului”, cu traseu pe următoarele linii: Paris-Londra-Paris ; Paris-Marseille-Paris; Lyon-Geneva- Lyon; Marseille-Tunis; Tunis-Rene- Tunis, au străbătut 2.426.250 kilometri să fi nici un accident. . Există aur în țesuturile animale și vegetale . Căutarea metalelor în diferite țesuturi animale și vegetale este de mult un studiu. Și sunt câțiva ani de când un cercetător german, profesorul Berg, a afirmat că se găsește în adevăr aur în câteva țesuturi animale, mai ales în creerul bovinelor, care ar conține 14 miligrame la un kg. de materie cerebrală. Profesorul Gabriel Bertrand, a reluat cercetările profesorului Berg. El a comunicat Academiei de știind rezultatul cercetărilor sale personale și crede că aurul descoperit de profesorul Berg nu ar fi aur și platină, rezultată dintre azoturile care i-au servit la experințe și care a fost confundat cu platina. Ca atare, nu se poate afirma Încă dcă există sau uu aur In țesuturile animale și vegetale. Comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun In anul 1432 a fost înmormântat la mănăstirea Neamț domnitorul Alexandru cel Bun. Anul acesta, în urma intervenției starețului mânăstirei Bistrița, cuviosul arhimandrit Ghenadie, pe lângă d. prof. N. Iorga, președintele consiliului, se vor comemora anul acesta 500 de ani de la moartea legendarului domnitor. Cu acest prilej se vor face pelerinagii și serbări la mormântul marelui voevod. Toate școalele din județ vor organiza excursii la această mănăstire, și se va bate o medalie comemorativă. Producea și consumi de bere în Cehoslovacia După ultima statistică, funcționează in Cehoslovacia 427 fabrici de bere, care au produs în Noembrie 1931* 664.000 hl. bere, ceea ce înseamnă o descreștere de 2,2% față de Noembrie 1930. Din cantitatea menționată 652.000 hl. au mers pentru consumul intern, iar 11.000 hl. au mers pentru export In intervalul dela 1 Ianuarie până la 30 Noembrie 1931, fabricile cehoslovace de bere au produs 9 milioane 700.000 hl. bere, față de 10 milioane 600.000 hl. în anul precedent, ceea ce înseamnă o descreștere de aproape 9%. Din această cantitate 9.150.000 hl. au mers pentru consumul intern, restul a fost exportat. După aceeaș statistică, consumul de vin din Cehoslovacia, a crescut cu 12,2%. ---------x 0 x-------ni» Numiri de profesori titulari Au fost numiți profesori cu titlu definitiv în învățământul secundar următorii: Preot N. I. Rădulescu și M. Ghermănescu la București, Maria Stănescu la Constanța, Georgeta Luculescu la Ploești, Florica Dragoș la Brăila, Margareta, Mărășescu la Constanța, Virginia Grabnic la București, Florica Constantinescu la Fălticeni, Stana Ciocan și Maria Dobrescu - Cernăuți, Maier Antoniu la Abrud, loan Armean la Sibiu, Margareta Filipescu la Cluj, Lucia Regleanu la Turda, Aglaia Mitrofanovici la Brad, Elena Rădulescu la Năsăud, Petre Grosu și David Rubin la Turnu-Severin, Olga Porfenic la Piatra Neamț, Octavian Pop și Silvia Isac la Timișoara și Ioan Iera Itipu și Chișinău. NEAMUL ROMÂNESC Aspirațiile tineretilor de azi Profesiunile industriale și comerciale — Declarațiile d-Iui Luc director general al învățământului techsc din Paris — „De fapt nu existăm oficial, ca învățământ tehnic decât dela 1919 încoace. In doisprezece ani am progresat mult. Noi ținem că completăm în chip practic celelalte ramuri ale învățământului public, cu sforțări chibzuite, și cu condiția de a avea un buget îndestulător, vom ajunge să realizăm lucruri frumoase. Expreseatța trecutului mă face să prevăd un viitor minunat. Cred că Știți că vrem să înarmăm pe băștii și fetele noastre cu cunoștințe profesionale, atât teoretice cât și practice în toate ramurile activității comerciale și industriale. E adevărat că la început nu am întâlnit, din partea elevilor eventuali, tot entuziasmul la care ne așteptasem. Era epoca în care fiecare credea că bazându-se pe noroc va putea parveni cu ușurință. Pe de altă parte lumea nu avea încredere in noi. Părinții păreau a prefera pentru copiii lor ucenicia, urmând fluctuațiile producțiunei, cunoștiințelor solide și organizate ce se predau în școlile noastre. Pentru ucenici noi am creat cursurile complimentare, și pot mărturisi cu stisfacție că de câtva timp aceste cursuri sunt urmate de un mare număr de tineri Aceasta datorită a două cauze: Mai întâi inițiativa noastră s’a încetățenit, a devenit cunoscută într’o mare măsură. Apoi nimeni nu mai vrea să se lase în voia norocului de când a ■ intervenit actuala criză. Azi nu mai se vorba de învățat de curiozitate uni meșteșug ci de a-l învăța cât mai bine, pentru a ajunge adevărat specialist, devenind, în acest chip absolut trebuitor societății. Desigur, producem tehnicieni în sensul absolut al acestui termen. Nu mă tem de a-1 întrebuința. Notați bine. Poporul francez este mișcat de o forță de ascensiune irezistibilă. Această aristocrație, înăscută a poporului, ne-a dat pe un Maisére, un Diderot, un Poussis, pe atâți dintre eminenții noștri contimporani și pe atâția alții... E îm însuși spiritul țării. Lucrătorul bun, care-și cunoaște capacitatea, năzuește să se înalțe pe treapta ierarhiei. .Noi suntem aci pentru a descoperi aptitudinile, învățământul în general, învățământul tehnic în domeniul lui. Lucrătorul poate ajunge contramaistru. Cei cari urmează cursurile noastre de perfecționare o dovedesc, și sunt din ce în ce mai numeroși. Un contramaistru poate că se ridice până la gradul de Inginer, dacă are calități intelectuale și voință. Cursurile noastre de arte și meserii sunt gata să o dovedească. Nu vă Închipuiți că învățământul tehnic are de gând să transforme pe toți ucenicii in ingineri! Fiecare va fi plasat după aptitudinile lui. Trebuiee și lucrători, și contra-maeștri. In momentul de față chiar numărul mare de ingineri în toate ramurile face ca ei să fie foarte greu plasați, tocmai din cauza crizei care a immuinat numărul locurilor disponibile. NE TREBUESC MESERIAȘI Să știți că avem grijă mai târziu de orientarea profesională a elevilor noștri bazându-ne și pe cerințele producției. Mlașintamul există, atât de înrădăcinat, încât ar fi ridicol să-l combatem, încercând să transformăm pe lucrătorii noștri în meseriași. Totuși ne trebueee și meseriași! De ce am face oare dintr’un elev cu aptitudini de sculptor în lemn, care iubește această meserie, un wattman de tramvai sau un turnător. Conform aptitudinei lui va fi sculptor în lemn ! Și avem pentru aceasta atât material cât și profesori din cei mai buni. Dorește elevul sa urmeze comerțul ? Avem școli comerciale de toate gradele. Ele prepară contabili, secretari, viitori directori, de întreprinderi Și aoi, numărul elevilor dovedește cu prisosință cât de apreciată și înțeleasă este sforțarea noastră. Trebue semnalat și jocul pe mre-1 ocupă la noi învățământul menajer. Băeți și fete vor să fie înarmați positiv pentru viață. CARIERELE ADMINISTRATIVE Condițiile economice ale momentului au făcut pe mulți elevi să plece de la carierele industriale spre cele administrative. Știți că noi colabroăm cu diferitele ministere pentru a le procura contingente de funcționari sau lucrători de administrație. Astfel, noi scoatem mecanici de aviație, furnizăm lucrători pentru Arsenal, lucrători specialiști pentru Poștă și Telegraf. Introducerea mașinismului industrial în agricultură ne dă posibilitatea de a coopera cu ministerul agriculturii. In general, căutăm să deșteptăm la tinerii francezi, dragostea de meserii și dorința de progres. De fapt aceste sentimente există, noi căutăm numai să se dăm o mai mare dezvoltare. O SINGURA CRITICA Nu am de criticat decât o singură atitudine a tineretului de azi. Această viață exterioară creată de mecanism, împrăștie atenția individului. Tineretul de azi nu citește îndeajuns. In această direcție trebue negreșit organizată, o propagandă. Dar organizarea de noui biblioteci e și o chestie de buget. In orice caz, grija legitimă a secolului al douăzecilea de a creia specialiști nu trebue să întreacă drepturile culturei generale. Cine nu se cultivă se prostește. Lipea de cultură dăunează și profesiunei! M. Y. ------------xox----------- rea profesorilor de franceză Miercuri 27 Ianuarie, ora 6 seara, la Cercul profesoriilor din București, a avut loc a doua adunare, convocată de Comitetul de inițiativă, la care a luat parte un mare număr de profesori de specialitate. Comitetul a supus discuției celor prezenți un proict de Statut, iar in urma modificărilor și amendamentelor făcute, adunarea l’a adoptat pentru a fi propus unei adunări generale, spre ratificare. In ședință s'a dat citire unei scrisori din partea d-lui M. Fontaine, președintele misiunii universitare franceze din România, prin care pe de o parte salută cu simpatie formarea acestei asociații, arându-i succes deplin, pe altă parte deleagă pe d. Prudhemme, ca să-l reprezinte și să stabilească o legătură de acțiune comună. Adunarea a primit cu entuziasm această prețioasă adeziune și alege în comitet pe delegatul misiunii franceze. In vederea lucrărilor preliminare, adunarea a ales următorul comitet provizoriu : Fr. Lebrun, D. Papadopol, d-ra Ghincioiu, G. Hilf, Cornescu, d-ra Cec. Bazilescu, Periețeanu, Lefteriu, Fotino, Raul Teodorescu și I. Climer. Toți profesorii titulari de franceză din țară vor primi în curând proectul de statut și formularele de înscriere ca membru al Asociației profetorilor de limba franceză din România. Adeziunile se pot trimite de pe acum pe adresa: Prof. Fr. Lebrun, liceul Gh. Lazăr, Bucu Antologia poeziei românești In limba palină „Hustrowanny Kurier Codzienny“, publică o dare de seamă a lucrării lui Zegadlowicz, despre Tematy Rummunskie, iscălită de dr. Stanislaw Lukasik, care intre altele spune: „La baza desvoltării poeziei române, care are ca instrument o limbă sonoră și melodioasă» stă aceiași cântare a pârâurilor de munte, a murmurului pădurii, a freamătului câmpiilor, care este și în poezia populară. Poporul român, care a trăit multă vreme fără a ști să scrie, s’a hrănit in decursul secolelor cu bogata sa poezie, în care se simte darul înăecut de poet al Românului, dorința sufletului său, în special a acelora de pe coastele Carpaților, unde poezia populară românească se înfrățește cu poezia populară polonă. „Vorbind despre cronicarii români care nu pot fi separați de cronicile și cultura polonă, Zegadlowicz ajunge în secolul 19 al culturii românești, scoțând în evidență personalitățile de seamă ale literaturii române și arătând influențe sau asemănări ale poeților români cu cei polonezi sau străini. Astfel compară pe Dosoftei cu Kochanowski, Vasile Cârlova cu Lamartine, Grigore Alexandrescu cu La Fontaine, Eminescu cu Mickiewicz, Alexandru Macedonski cu Baudelaire, etc. „Ic pragul sec. XX, în poezia românească este o reacție împotriva curentului din apus și apare poezia românească pură regională, tradițională, raționalistă, patriarhală, apoi urmează modernisul românesc în strânsă legătură cu literatura franceză, simbolismul. Bogata poezie română modernă stă în legătură cu curentele europene și în special cu simbolismul francez și expresionismul german. Antologia lui Zegadlowicz, ajutat de Cotruș dă o privire bogată asupra culturei române și face o bună apropiere între cea polonă și română. Contactul lui Cotruș cu Zegadlowicz nu este ceva întâmplător, între ei este o adâncă frăție de poezie. Acelaș lucru a simțit și Zegadlowicz în poezia românească, pe care a redat-o ca și cum ar fi fost însuși poet român”. Un articol al M. S. Regina Maria într’o revistă polonă Varșovia (Rador). — Cel mai răspândit ziar din Polonia ,111 Ostrowany Kurjor Codzionny“ a publicat un articol al M. S. Regina Maria a României, despre maestrul Enescu, însoțindu-l de fotografia Autoarei de aceea a maestrului Enescu și a pianistei Elisabeta Cotruș, care a dat concursul ei ca solistă la concertul simfonic, închinat la Postum de societatea îiarmonică marelui nostru muzicant. Articolul M. S. Regina Maria a apărut în marea revistă ilustrată „Tygodnik Illustrowacny” din Varșovia. In ordinea creștină, fariseismul, adică forma cea mai desăvârșită a fățărniciei, are un loc de-o mare însemnătate. Mântuitorul, in anii lui de propovăduire, a avut cuvinte aspre pentru „aluatul” Fariseilor. Singurele dăți când liniștea sufletească a Fiului lui Dumnezeu a fost sfâșiată de o sfântă mânie, a fost numai când s’a adresat acestora, cu teribilele vorbe: „Vai vouă. Farisei fățarnici...” în acea filipică divină, care va răsuna dealungul veacurilor pământului. Omul păcătos, îndeobște, nu-și ascunde păcătoșenia. Bețivul, de pildă, se lasă văzut de toată lumea, în goliciunea păcatului, — iar dacă vei sta de vorbă cu el, fără îndoială că, în cele mai multe cazuri, își va recunoaște căderea, justificând-o cu slăbiciunea ficei lui sau drept urmare a cine știe cărei suferințe. Oricum, bețivul, astfel arătându-se, va fi demn de mila ta — și, desigur, vei și avea în suflet pentru el o milă, din ce în ce mai mare, putând ajunge până la dragoste. Ne dăm seama cu toții că suntem expuși păcatului și de aceea, omenește este, să ne deschidem sufletul pentru ridicarea celui căzut. Unul din stâlpii învățăturii noastre creștine este tocmai mângâietoarea afirmare a Domnului că El a venit pentru cei păcătoși, nu pentru cei neprihăniți. El, Doctorul sufletelor noastre, s’a coborît din veșnicie tocmai pentru a ne vindeca sufletul de bolile păcatului. Așa încât, în ordinea firească a omului este păcatul de ordine căreia i se opune cea creștină: absolvirea păcatului prin învățătura lui Isus. Fariseul, contrar acestei ordine, afirmă că el este fără păcat. El e oricând gata să-ți dovedească limpede că în adevăr, păcatul nu s’a apropiat de sufletul lui. N auzim zicând semeț, stând țanțoș în fața altarului : „Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, care sunt hrăpăreți, nedrepți, prea curvari. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele...” Câtă trufie și câtă fățărnicie se ascunde în dosul acestor cuvinte, poate judeca oricine. EL Fariseul, se simte egal cu Dumnezeu — încurația lui de suflet și de faptă. El nici nu vrea să se uite la vameșul păcătos, care stă umilit la intrarea templului — și care conștient de păcatele sale, nici nu îndrăznește să ridice oiclii spre lumina catapiteazmei. Abia dacă șoptește, bătându-se în piept, semnul desgustului de sine : „Dumnezeulei, _ ai milă de mine, păcătosul!“ Și iar simțim cât de adevărat și cât de demn de iubirea lui Dumnezeu este acest vama ș care-și recunoaște căderea. In fapt, Fariseul e plin de păcate. Partea pur formală, de dinafară, este, de cele mai multe ori, respectată de fariseu. In dosul acestei aparențe însă, el este plin de grele păcate, pe care Mântuitorul le divulgă cu putere ; ei zic, dar nu fac, — leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, — tot ce fac, fac pentru a fi văzuți, umblând după locurile dintâi în sinagoge și în piețe, ca poporul să le zică Rabi t Rabi —— adică Invățătorule... Și după ce le arătă fățărnicia, îi mustră cu dumnezească , mânie: „Vai vouă,* Farisei fățarnici. — Pentru că mâncați casele vădunelor, în timp ce, de ochii lumei, faceți rugăciuni lungi”... Atitudinea fățarnicului este una de temerară îndrăzneală, fiindcă el năzuește a înșela prin aceasta, nu numai pe oameni, —■ ci, cu mult mai grav, pe însuși Dumnezeu. Ba am putea spune că mai ales pe Dumnezeu. El crede că poate cu viata fățărnicii ce duc să ajungă a căpăta mântuirea și intrarea în împărăția cerurilor. De aceea, mânia lui Dumnezeu se justifică și aduce după ea o nestrămutată neîndurare. Singura clasă de oameni căreia Mântuitorul i-a refuzat mărinimia a fost aceasta, a celor fățarnici. Pe cât de bun și iertător este El pentru omul care e aplecat a-și vedea păcatul și a se mâhni, cu sdrobire de suflet întru ertarea lui, — pe atât de neertător și de aspru a fost pentru acei care cred că pot ascunde și față de Dumnezeu, slăbiciunele și păcatele lor. Prin credința că pot înșela pe Dumnezeu, ei se pun, de fapt, deasupra Lui, deposedându-l de unul din atribute, — de atotștiința Sa. Fariseismul, departe de a fi pierit odată cu epoca istorică în care s’a desvoltat, — a înflorit dealungul vremilor, iar azi el își are nesfârșit număr de partizani, — căci dacă este azi în deplină desvoltare vreun păcat omenesc, acesta este cel al fățărniciei, sub variate, multiple și infinite forme. N’avem decât să privim viața noastră contemporană și vom fi iubiți de numărul acelora care se cred fără păcat. Intrebați-i — și vă vor răspunde întocmai ca strămoșul iudeu: — „Eu ? Eu nu sunt ca acest vameș... mulțumesc Ție, Doamne!“. Dar tot ca și acesta, Fariseul modern primește în plină față, sfânta mânie: „Vai vouă, Farisei fățarnici” ! Izasemnările unui trecător E Făță fifiâfela de £ 1. Lascarav-Moldovans Cronica dramatică Teatrul Regina Maria. „SYBIL" 3 acte de S. Perlwee „Sybil", noua premieră a Teatrului „Regina Maria" e un spectacol interesant. Acțiunea se petrece în coloniile britanice, iar autorul e englez. Deci, deoparte exotismul, iar de alta, maniera... Poveste cu dragoste, wisky și revolver. Inutil să mai povestim subiectul. Publicul amator de exotism, cadru de iubire și gesturi englezești denaturate de puternicele radiațiuni solare ale necunoscutelor ținuturi, îl va înțelege și aprecia mai bine ostenindu-se până la teatru. Ca să-l stimulăm, — nu e acesta rostul nostru, dar, în anume naturi e util să sfârșim o poziție fără obiectiv, — îi vom spune publicului că d. Soare Z. Soare, care a pus în scenă lucrarea lui Roland Perthwee, a făcut uz de frumoasele lui mijloace de regie, iar că interpretarea s-a bucurat de talentele dor Tony Bulandra și Maria Antonova, în rolurile principale. Despre posibilitățile d-lui Tony Bulandra de a creia tipuri exotice, nu insistăm. Subliniem mijloacele de mare artistă ale d-rei Antonova, care ne-a dat o autentică englezoaică dezechilibrată de arșițele soarelui și deci căzută pradă acelei pasionate dragoste. 4. Corect tot restul ansamblului. - ------------XOX------------. „Actuala politică financiară a României“ ROMA (Rador). Ziarul „11 Regime Fascista“ din Cremona publică un lung și documentar articol intitulat „Actuala politică financiară a României. Articolul este semnat de d. Marco Pomilio, care și-a susținut de curând doctoratul în litere, cu un subiect din literatura românească. Autorul analizează ultimul nostru budget pe care-l consideră cel dintâi budget sincer al țării de la războiu și se ocupă și de nouăle legi, destinate să salveze economia țării din greaua situație de azi. ------------xox -------- Spectacole LUNI: 1 FEBRUARIE OPERA ROMANA : Reliche. TEATRUL NAȚIONAL : „O ultimă rază“ și Zidirea mănăstirii Argeș A TEATRUL VENTURA : „Cântec de leagăn“ TEATRUL REGINA MARIA i „Sybil“. TEATRUL ALHAMBRA: „Alhambra petrece". TEATRUL MAJESTIC: „Mamzelle Nitouche A i CINEMATOGRAFE CAPITOL : „Amor și disciplinăA ROXY : „Amor și disciplină“. VOX , O noapte te-am dorit“. TRIANON : „Întoarcerea de pe front". FEMINA : „Slujba e slujbă". REGAL : „Spionajul“ CORSO : „Ben Hur“SELECT : „Motivul de divorț". BOULEVARD PALACE : „Vasul fantomă". LIDQ : „Dezonorata“ și o comedie RIO : „Lacrami de iubire". OMNIA : „Copoiul". MARNA : „Congresul dansează" și teatru. MARCONI : „Atracțiunea cea mare" și teatru. VOLTA-BUZEȘTI: „Chemarea dragostei“. MODEL: „Dragoste de țigan". REX : „Doru face carieră“. TOMIS : „Dansatorul regimentului“. FORUM (fost teatrul Mie piața Regele Carol I): „Isabelle”. CERCUL SUROMURILOR : „Mihail Sirogof“ CLASIC-MATASARI (sW. MătSeari) : „Cocoșate de iJr N.oire« Dame" cu Lon Chaney, și truc ..pa V. Brezeanu. J TERRA . ..Strunga tâlharilor" »și trupa Mișu Bejan. ( DICH JÎÎ_g „T /