Neamul Românesc, februarie 1932 (Anul 27, nr. 26-49)

1932-02-02 / nr. 26

2 „Seara Mare“ este, alăturea de „Nă­pasta"­­ bănățeanului Sabin Drugoiu, a doua operă originală românească în repertoriul Operei din București, ro­mâ­nească nu numai după autor, ci prin însăș concepția, structura și în­­tragă esența sa. E firesc, că tot un bănățean, Ingo« jatiel Tiber­­u Brediceanu, a adus de Crăciun, acest nobil cadou omagial. Direcția primei scene lirica a Țării a acceptat ofranda, spre deosebita mulțumire a pub­lcului dornic de ar­tă naț­onală. Nădăjduim că o va ști pastia, împreună cu „Năpasta”, desi­gur nu „după ușă“ sau „în cenușa ve­trei”, unde, în basmele noastre vechi, pătimesc umiliți, „până la plinirea vremii”, orfanii dormaști ajunși pe aspre mâini de păr nți meșteri cu su­flet hain, ci la locul cuvenit întâilor născuți ai casei ,scăpați din vitregia milenară.... La Orara din Cluj, „Seara Mare" s-a cântat întâi, la 2&­Decembrie 1924. In seara de 30 Mai 1928 a avut loc, la București, premiera operei „Năpa­sta". Amândouă aceste date vor ră­mâne memorabile în istoria realizări­lor muzicei românești autohtone. Prin o coincidență regretabilă și care s’ar fi căzut să fie evitată, pre­miera piesei d-lui­ Brediceanu la Ci­oara din București a fost fixată pe aceeaș seară, de 1? Decembrie 1931, care fusese rezervată l Ateneu, pen­tru primă audiție mondială, postumă, senzațională ,a „Rapsodiei Române" de marele F. Liszt interpretată de d-na Aurelia Cionca. Astfel dintru început s'a fărâmițat interesul, îm­preună cu putința de participare a ,­publicului de premieră" și a recen­­senților­­ ocupați, în mare parte, la Ateneu­, unde era și M. S. Regele, pa­tronând excepționalul eveniment cul­tural. Pentru îndulcirea nedreptății ce, vă­dit, i s'a făcut d-lui T. Brediceanu, se cuvine ca cu atât mai binevoitor să fie menținută pe afiș „Scara Mare". In măsura reluărilor va crește interesul publicului, abea întors din vacanță, deodată cu școalele, al că­ror tineret, îndemnat de autoritatea superioară, va primi cu emoție și cu entuziasm pitorescul mănumehiu al obiceiurilor de Crăciun, încadrate în piesă. Cu atât mai mult, că spectacolul e urmat de bakiul foarte bine pre­zentat „Zâna păpușilor”, reluat re­cent. E de­mirat numai, de ce ne pre­ferat direcția să reia, în acelaș scop, gingașul poem coreografic în 2 acte ».Figurine de porțelan" (Nippes) al românului bucovinean Grigore Pan­­tazi, ca să avem mulțumirea de­plină ? In Februarie vor sosi și parlamen­tari, cu mult interes neutru un pro­dus românesc de valoare. Intre timp se va relua și „Năpas­ta", și un destin bun ne va fi hărăzit darul, că în aceeaș săptămână, scena Teatrului Liric, destul timp tnntirăii­­joară, să vibreze de cântec și joc ro­mânesc din două opere naționale. O binecuvântare a Cerului ne va fi dă­ruit această mângâiere și îmbărbăta­re, în zile grele. Fericite timpuri ale reali­zărilor spirituale, când cele ma­teriale dau greș ! Maestrul G. Georgescu va avea me­nirea să patroneze, cu avântul talen­tului său, acest triumf al geniului mu­zical original românesc. Arta sa de asigur­are viziunea împlinii vremuri­lor : s’a spulberat vraja magiei duș­mănoase, s'a sfârșit surghiunul; stră­lucitori răsar, în admirația­­ umed în­cântate, orfanii cu plete de aur. Făt- Frumos de mână cu Dorul și Doina, urmați de un strălucit cortegiu. „Seara Mare" e o realizare ferici­tă, care­ trebue văzută, simțită, ju­decată, în cadrul sumei de care ține, pe linia de spiritualitate care a pro­dus-o. Spectacolul strein o va privi cu interes pentru originalitatea bo­gată și fragedă ce aduce pe scenă. Românul visă palpită în întreagă ființa sa, emoționat de farmecul spec­tacolului. Tablourile ce ni se înfăți­șează.^ răscolesc patrimoniul tradiții­lor sfinte ce trăesc în noi, partea cea mai nobilă ce ni-au lăsat ca moște­nire străbunii, a­ăturea de limbă și lege, învie în noi distinsa serie de manifestări pline de poesie, pline de bunătate, pline de duioșie, cari, toate împreună constitue farmecul mistic **! Crăciunului nostru „Moș Cră­ciun !..." Moș­ Crăciun Românul.» Bunul Taică, darnic ocrotitorul co­piilor , simbol al luminoșilor noștri bunici de prin veacuri și milenii. Moș Crăciun­, blândul drumeț, neo­bosit, credincios tovarăș și bun sta­tuitor, făcând bine fără răsplată, împăciuitor, vecinic­erzător, sinteza drumeției noastre neobosite pe mul­ti seculare drumuri și poteci între Munte și Mare, în înfrățire cu co­drul, cu câmpul, cu vântul cu frun­za, floarea, isvorul, în grijă, dărni­cie, răbdare­ și milă. Moș Crăciun, modest stăpân generos, întâmpinând pe Iisus pruncul cu ieslea înnoită în pae proaspete, cu focul ținut treaz pe vatră, cu ochiul înduioșat, figura zimbitoare sufletul înnălțat spre cele eterne. Moș Crăciun, pă­rintele nostru, slăvit in colinde, el este eroul nevăzut al acestei opere de emoție adâncă și înviorătoare, de la care plecăm întineriți, înseninați, purificați. „Seara Mare" e o fericită înfăți­șare scenică-musicală a poesiei Cră­ciunului românesc. Din comoara nea­semănat de bogată și de prețioasa a acestei poesii acumulate de veacuri, autorul prezintă o parte, aleasă cu pricepere, și prinsă în trei tablouri legate între ele prin fazele discrete ale unei acțiuni ce curge liniștit și limpede, ca ury­a unui pârâiaș. , iar S S O stea tinerească dintre Lia și Mihai se petrece pe planul al doilea, ca în surdină ; tema principală e ur­zită din elementele lirice-dramatice esențiale, cari țin de „seara mare” a Nașterii Domnului : colinde și colin­dători, grupuri cu Steaua, Vicleimul, J.rod și Magii", dansuri, doine, e­­vla­vie și voioșie. In opere d-lui Brediceanu, rolul­ principal îl are colectivitatea, nepre­zenta­tâ prin poporul satului, și tre­cutul, simbolizat prin bunul .s mereu suflet cald și curat. — Marian. — iubi­or de tradiție iubitor de neam. Iubitor de țară. După preludiul luminos, prin care tremită ramura doinei, cortina se ri­dică asupra unui încântător peisagiu iste­ța,mă­ satul trecuit de neană, în­frățit cu conacul boarului. E satul românesc de oriunde, în cristalizare fin sintetizată. Totuș, fondul așa cum îl prezintă costumele, corurile, jocurile, ritmul muzicei, spiritul ac­­țiunei, este, vădit ,inspirat din Banat ,din cea mai bună parte și epocă a Bănatului. In pitorescul acestui cadru se pe­trece începutul, dimineața zilei de Ajun. E păcat că pentru restul ac­țiunea, care se petrece la conac în „seara cea mare“, nu s’a creat un in­terior românesc, tot atât de îngrijit și de caracteristic, ca decorul tablou­lui prim. Râul principal revenind, deci, co­rurilor, dansurilor, cortegiilor, se im­pune să se dea deosebită atențiune mișcării grupurilor pe scenă; preo­cuparea aceasta a călăuzit suficient direcția scenei. Dansurile, intercala­te organic, sunt din cele mai frumoa­se, îi se potrivesc admirabil, bun cunoscător al acestei comori, d. Bre­diceanu a putut alege din plin. S’a dansat cu avut și grație Baletul, com­pus din motive naționale, a fascinat, lăsând minunate perspective pentru viitorul baletu­lui românesc; d-na Elena Penescu-Liciu și d. C. Aposto­­lescu au încassat potop de aplauze. Admirabile corurile, bogate, variație, expresie, ele ne prezintă caracteris­tic Banatul. Momentele principale culminează în corn dec cântate de cor, și in domele soliștilor, reluate de cor. D-mi Chirjdeanu și Ștefanovici au fost in m­omentul lor cel mai bun, însăși textele (de d. Adrian Man­u), impresionează: „O­ datină duioasă, care ne-a făcut în Dumnezeu credin­ță să avem și într’o mai bună soartă să sperăm1*... E aci. „Glasul tainicei colinde, sfântu-i glas“. „Credința din bătrâni rămasă fi-va vecinica nădej­de fi-va scutul nostru’.. Adâncă e­­moție ne cuprinde când corni se aude intonând, în noapte, troparul Naște­rii Domnului, cântat în Banat (,ca text de colindă, ori străvechiul imn— colindă : „Asta-i seara, seara mare, Seara mare a lui Ajun... Impresionat e duetul cu elogiul doi­nei, sunând neobicinuit de plăcut pe scena operei să auzi: Dintre cântecele toate, Cântecul străbunului pământ"“. Muzical și dramatic,­­acțiunea cul­mi­nează răpitor în „Cântecul lui Tu­dor** : „Cine trece Oltul mare? Ce viteaz răzbunător ?... — E voinicul, e Olteanul, Este Tudor, domn român!“ Publicul aplaudă cu entusiasm, a­bea stăpân­indu-se să nu cânte cu cei de pe scenă refrenul popular : „Să-l urmăm, Români, cu toți, Să scăpăm Țara de hoții” Tainic răspunde, din depărtări, e­­coul colindei. ,,Asta-i seara, seara mare...1* Cu sufletul plin de lumină și de încredere, boarul Marian binecmin­­tează logodna, îndemnat „de glasul colindei sfinte". Toate aceste perle ar trebui făcute accesibile, publicându-se partitura o­­perei. „Seara Mare" va­­ rămâne, credem, cea mai caracteristică creație a d-lui Brediceanu, cea mai subiectivă. E vi­zibilă dragostea : emoția cu cei ce s’a lăsat inspirat, atât în evocarea satu­lui, cât și in ilustrarea casei boaru­lui. Poporul ce prezintă, este bunul po­por românesc dela țară de pretutin­deni și din toate timpurile, privit prin prisma pură a celui mai înflo­ritor Banat. Este satul românesc fără cronică scrisă, fără hrisov, dar cu co­moară de suflete. Boerul Marian este sinteza frunta­șilor noștri de totdeauna și de pre­tutindeni : icoana nobil­im­ei noastre, nu după hrisov, ci după suflet, și a cărei înțelepciune și jertfă, aceeaș la toți între Tisa și Nistru și Pind ne-a călăuzit fericit prin multele greutăți ale evacurilor. Castelul boemului Ma­rian simbolizează casa românească păstrătoare a bogatei moșteniri de virtuți alese, simbolizează vatra ro­mânească care a ocrotit datina, lim­ba, legea strămoșească și a fost al­tarul iubirea de neam, din generație în generație la o asemenea casă românească a răsărit și a crescut Tiberiu Bredicea­nu, la Lugoj în Banat, e casa ferici­tului Coriolan Brediceanu, așa cum­ n­eurtată îi vom păstra, vecinie, a­­m­intirea. Ascultând „Seara Mare1* ,cu emo­ție mă se părea că lu­minează prin armoniile, simfonice ale muzicei melo­dia misterioasă a unui duios vers popular, care mă făcea să înțeleg mai bine, mai adânc, rostul acestei operi. „Nu-i Român, ca Bănățeanu, Bănățean ca Lugojanu, Togojan ca Brediceanu! Brediceanui, CorWanu"... Pătimaș iubitor al nației sale, ge­nerosul Coriolani Brediceanu, stins înainte de Unire, mi-a trimis, prin fiul său întâi născut, acest dar pre­țios, la zile grele, simbol, îndemn, a­­pel la armonie și la încredere. Prof. Constantin Ne­delicui București 0?era lumină „SEARA MARE“ Scene lirice,­ 3 tablouri — da Titela Brediceanuu — Din lumea largă O nouă mască contra gaze­­lor de război Profesorul Riche a făcut zilele a­­cestea Academiei de științe din Pa­­­­ris o comunicare in numele docto­­­­rului Maurice Mar­­eile, chirurg al­­ spitalelor din Paris, care a prezen­tat un aparat de protecție contra ga­zelor pe care l-a pus la punct Doc­torul Maixelle arătând rezultatul cercetărilor, care a insistat asupra unui fapt esențial și anume că nu­mai aparatele care izolează com­plet pe individ de aerul Înconjură­tor sunt capabile să protejeze cu e­­ficacitate contra gazelor a căror va­rietate este considerabilă. Aparatul său se bazează pe o soluție de sodiu și potasiu care filtrează aerul res­pirat. America de Nord și Statele­ Unite au înregistrat în 1931 2342 bănci falimentare In raportul anual pe care l-au su­pus Camerei reprezentanților, con­trolorii financiari au făcut cunos­cut că în cursul ultimelor 12 luni încheiate până la 31 octombrie 1931, 2342 de bănci americane ale căror depuneri se ridică la suma de 2.008.729 dolari și-au închis ghișee­le din cauza accentuării progresive a crizei economice. Un zar de acum 4000 de ani Cu ocazia unor săpături făcute, în Mesopotamia a fost găsit un zar, care este făcut din argilă arsă. El dovedește că și in anul 2750 înainte de Cristos zarurile erau intru totul asemănătoare celor din zilele noas­tre cu singura deosebire că pe atunci „4“ se găsea pe fața opusă lui „5". Cameră de comerț balcanică Consiliul administrativ al confe­rinței balcanice întrunit la 28 ia­nuarie a. c. la Constantinopol pen­tru a discuta între altele fondarea unei Camere de comerț balcanice, s-a împărțit în următoarele secți­uni : comercială, industrială, ma­ritimă de transport și de finanțe pentru a lua hotăriri definitive in privința înființării Camerei de co­merț a țărilor din peninsula bal­canică. Un record aerian In timpul anului 1931 avioanele și hidroavioanele societății „Uniu­nea aerului”, cu traseu pe următoa­rele linii: Paris-Londra-Paris ; Pa­­ris-Marseille-Paris; L­yon-Geneva- Lyon; Marseille-Tunis; Tunis-Rene- Tunis, au străbătut 2.426.250 kilo­metri să fi nici un accident. . Există aur în țesuturile ani­­male și vegetale . Căutarea metalelor în diferite țe­suturi animale și vegetale este de mult un studiu. Și sunt câțiva ani de când un cer­cetător german, profesorul Berg, a afirmat că se găsește în adevăr aur în câteva țesuturi animale, mai a­les în creerul bovinelor, care ar con­ține 14 miligrame la un kg. de ma­terie cerebrală. Profesorul Gabriel Bertrand, a re­luat cercetările profesorului Berg. El a comunicat Academiei de știind rezultatul cercetărilor sale persona­le și crede că aurul descoperit de profesorul Berg nu ar fi aur și pla­tină­, rezultată din­tre azoturile care i-au servit la experințe și care a fost confundat cu platina. Ca atare, nu se poate afirma Încă dcă există sau uu aur In țesuturile animale și vegetale. Comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun In anul 1432 a fost înmormântat la mănăstirea Neamț domnitorul Alexandru cel Bun. Anul acesta, în urma intervenției starețului mânăs­­tirei Bistrița, cuviosul arhimandrit Ghenadie, pe lângă d. prof. N. Ior­­ga, președintele consiliului, se vor comemora anul acesta 500 de ani de la moartea legendarului domnitor. Cu acest prilej se vor face pelerina­­gii și serbări la mormântul marelui voevod. Toate școalele din județ vor organiza excursii la această mănăs­tire, și se va bate o medalie come­morativă. Producea și consumi de bere în Ceh­oslo­vacia După ultima statistică, funcțio­nează in Cehoslovacia 427 fabrici de bere, care au produs în Noembrie 1931* 664.000 hl. bere, ceea ce în­seamnă o descreștere de 2,2% față de Noembrie 1930. Din cantitatea menționată 652.000 hl. au mers pen­tru consumul intern, iar 11.000 hl. au mers pentru export In intervalul dela 1 Ianuarie pâ­nă la 30 Noembrie 1931, fabricile cehoslovace de bere au produs 9 mi­lioane 700.000 hl. bere, față de 10 milioane 600.000 hl. în anul prece­dent, ceea ce înseamnă o descreștere de aproape 9%. Din această canti­tate 9.150.000 hl. au mers pentru consumul intern, restul a fost ex­portat. După aceeaș statistică, consumul de vin din Cehoslovacia, a crescut cu 12,2%. ---------x 0 x-------­ni» Numiri de profesori titulari Au fost numiți­­ profesori cu titlu definitiv în învățământul secundar următorii: Preot N. I. Rădulescu și M. Ghermănescu la București, Ma­ria Stănescu la Constanța, Geor­­geta Luculescu la Ploești,­ Flori­­ca Dragoș la Brăila, Margareta, Mărășescu la Constanța, Virgi­nia Grabnic la București, Flori­­ca Constan­tinescu la Fălticeni, Stana Ciocan și Maria Dobrescu - Cernăuți, Maier Antoniu la Abrud, loan Armean la Sibiu, Margareta Filipescu la Cluj, Lu­cia Regleanu la Turda, Aglaia Mitrofanovici la Brad, Elena Ră­­dulescu la Năsăud, Petre Grosu și David Rubin la Turnu-Seve­­rin, Olga Porfenic la Piatra Neamț, Octavian Pop și Silvia Isac la Timișoara și Ioan Iera Itipu și Chișinău. NEAMUL ROMÂNESC Aspirațiile tineretilor de azi Profesiunile industriale și comerciale — Declarațiile d-Iui Luc director general al învăță­­mântul­ui techs­c din Paris — „De fapt nu existăm oficial, ca învățământ tehnic decât dela 1919 încoace. In doisprezece ani am pro­gresat mult. Noi ținem că comple­tăm în chip practic celelalte ramuri­­ ale învățământului public, cu sfor­țări chibzuite, și cu condiția de a avea un buget îndestulător, vom a­­junge să realizăm lucruri frumoase. Expreseatța trecutului mă face să prevăd un viitor minunat. Cred că Știți că vrem să înarmăm pe băștii și fetele noastre cu cunoștințe pro­fesionale, atât teoretice cât și prac­tice în toate ramurile activității co­merciale și industriale. E adevărat că la început nu am întâlnit, din partea elevilor eventu­ali, tot entuziasmul la care ne aș­teptasem. Era epoca în care fiecare credea că bazându-se pe noroc va putea parveni cu ușurință. Pe de altă parte lumea nu avea încredere in noi. Părinții păreau a prefera pentru copiii lor ucenicia, urmând fluctuațiile producțiunei, cunoștiin­­țelor solide și organizate ce se pre­dau în școlile noastre. Pentru ucenici noi am creat cursu­rile complimentare, și pot mărturisi cu stisfacție că de câtva timp aceste cursuri sunt urmate de un mare nu­măr de tineri­ Aceasta datorită a două cauze: Mai întâi inițiativa noastră s’a încetățenit, a devenit cu­noscută într’o mare măsură. Apoi nimeni nu mai vrea să se lase în voia norocului de când a ■ intervenit actuala criză. Azi nu mai se vorba de învățat de curiozitate un­­i meșteșug ci de a-l învăța cât mai bine, pentru a ajunge adevărat spe­cialist, devenind, în acest chip ab­solut trebuitor societății. Desigur, producem tehnicieni în sensul absolut al acestui termen. Nu mă tem de a-1 întrebuința. Notați bine. Poporul francez este mișcat de o forță de ascensiune ire­zistibilă. Această aristocrație, înăs­­cută a poporului, ne-a dat pe un Ma­isére, un Diderot, un Poussis, pe a­­tâți dintre eminenții noștri contim­porani și pe atâția alții... E îm­ în­suși spiritul țării. Lucrătorul bun, care-și cunoaște capacitatea, năzuește să se înalțe pe treapta ierarhiei. .Noi suntem aci pentru a descoperi aptitudinile, învățământul în general, învăță­mântul tehnic în domeniul lui. Lucrătorul poate ajunge contra­­maistru. Cei cari urmează cursurile noastre de perfecționare o dovedesc, și sunt din ce în ce mai numeroși. Un contra­maistru poate că se ri­dice până la gradul de Inginer, dacă are calități intelectuale­­ și voință. Cursurile noastre de arte și me­serii sunt gata să o dovedească. Nu vă Închipuiți că învățământul tehnic are de gând să transforme pe toți ucenicii in ingineri! Fiecare va fi plasat după aptitudinile lui. Trebuiee și lucrători, și contra-m­a­­eștri. In momentul de față chiar numărul mare de ingineri în toate ramurile face ca ei să fie foarte greu plasați, tocmai din cauza cri­zei care a immu­inat numărul locu­­rilor disponibile. NE TREBUESC MESERIAȘI Să știți că avem grijă mai târziu de orientarea profesională a elevi­lor noștri bazându-ne și pe cerin­țele producției. Mlașintamul există, atât de înrădăcinat, în­cât ar fi ri­dicol să-l combatem, încercând să transformăm pe lucrătorii noștri în meseriași. Totuși ne trebueee și meseriași! De ce am face oare di­ntr’un elev cu aptitudini de sculptor în lemn, care iubește această meserie, un watt­­man de tramvai sau un turnător. Conform aptitudinei lui va fi scul­ptor în lemn ! Și avem pentru acea­sta atât material cât și profesori din cei mai buni. Dorește elevul sa urmeze comerțul ? Avem școli co­mercia­le de toate gradele. Ele pre­pară contabili, secretari, viitori di­rectori, de întreprinderi­ Și aoi, nu­mărul elevilor dovedește cu priso­sință cât de apreciată și înțeleasă este sforțarea noastră. Trebue semnalat și jocul pe mre-1 ocupă la noi învățământul menajer. Bă­eți și fete vor să fie înarmați po­sitiv pentru viață. CARIERELE ADMINISTRATIVE Condițiile economice ale momen­­tului au făcut pe mulți elevi să plece de la carierele industriale spre cele administrative. Știți că noi colabroăm cu diferi­tele ministere pentru a le procura contingente de funcționari sau lu­crători de administrație. Astfel, noi scoatem mecanici de aviație, furnizăm lucrători pentru Arsenal, lucrători specialiști pentru Poștă și Telegraf. Introducerea ma­­șinismului industrial în agricultură ne dă posibilitatea de a coopera cu ministerul agriculturii. In general, căutăm să deșteptăm la tinerii­ francezi, dragostea de me­serii și dorința de progres. De fapt aceste sentimente există, noi cău­tăm numai să se dăm o mai mare dezvoltare. O SINGURA CRITICA Nu am de criticat decât o singură atitudine a tineretului de azi. A­­ceastă viață exterioară creată de me­canism, împrăștie atenția individu­lui. Tineretul de azi nu citește în­deajuns. In această direcție trebue negreșit organizată, o pro­pagandă.­­ Dar organizarea de noui biblio­teci e și o chestie de buget. In orice caz, grija legitimă a se­colului al douăzecilea de a creia specialiști nu trebue să întreacă drepturile culturei generale. Cine nu se cultivă se prostește. Lipea de cul­tură dăunează și profesiunei! M. Y. ------------xox-----------­ re­a profesorilor de franceză Miercuri 27 Ianuarie, ora 6 sea­ra, la Cercul pro­fesor­iilor din Bu­curești, a avut loc a doua adunare, convocată de Comitetul de iniția­tivă, la care a luat parte un mare număr de profesori de specialitate. Comitetul a supus discuției ce­lor prezenți un proict de Statut, iar in urma modificărilor și amen­damentelor făcute, adunarea l’a adoptat pentru a fi propus unei adunări generale, spre ratificare. In ședință s'a dat citire unei scrisori din partea d-lui M. Fon­taine, președintele misiunii uni­versitare franceze din România, prin care pe de o parte salută cu simpatie formarea acestei asocia­ții, arându-i succes deplin, pe altă parte deleagă pe d. Prud­hemme, ca să-l reprezinte și să stabilească o legătură de acțiune comună. Adunarea a primit cu entuziasm această prețioasă adeziune și ale­ge în comitet pe delegatul misiu­nii franceze. In vederea lucrărilor prelimi­nare, adunarea a ales următorul comitet provizoriu : Fr. Lebrun, D. Papadopol, d-ra Ghincioiu, G. Hilf, Corn­escu, d-ra Cec. B­azil­es­cu, Periețeanu, Lefteriu, Fotino, Raul Teodorescu și I. Climer. Toți profesorii titulari de fran­ceză din țară vor primi în curând proectul de statut și formularele de înscriere ca membru al Asocia­ției profetorilor de limba franceză din România. Adeziunile se pot trimite de pe acum pe adresa: Prof. Fr. Le­brun, liceul Gh. Lazăr, Bucu­ Antologia poeziei românești In limba palină „Hustrowanny Kurier Codzienny“, publică o dare de seamă a lucrării­­ lui Zegadlowicz, despre Tematy Rummunskie, iscălită de d­r. Stanis­law Lukasik, care intre altele spune: „La baza desvoltării poeziei ro­mâne, care are ca instrument o limbă sonoră și melodioasă» stă a­­ceiași cântare a pârâurilor de mun­te, a murmurului pădurii, a freamă­tului câmpiilor, care este și în poe­zia populară. Poporul român, care a trăit multă vreme fără a ști să scrie, s’a hrănit in decursul secolelor cu bogata sa poezie, în care se simte darul înăecut de poet al Românu­lui, dorința sufletului său, în spe­cial a acelora de pe coastele Carpa­­ților, unde poezia populară româ­nească se înfrățește cu poezia popu­lară polonă. „Vorbind despre cronicarii români care nu pot fi separați de croni­cile și cultura polonă, Zegadlo­wicz ajunge în secolul 19 al cultu­rii românești, scoțând în evidență personalitățile de seamă ale litera­turii române și arătând influențe sau asemănări ale poeților români cu cei polonezi sau străini. Astfel compară pe Dosoftei cu Kochanow­­ski, Vasile Cârlova cu Lamartine, Grigore Alexandrescu cu La Fontai­ne, Eminescu cu Mickiewicz, Ale­xandru Macedonski cu Baudelaire, etc. „Ic pragul sec. XX, în poezia ro­mânească este o reacție împotriva curentului din apus și apare poezia românească pură regională, tradi­țională, raționalistă,­ patriarhală, a­­poi urmează modernis­ul româ­nesc în strânsă legătură cu litera­tura franceză, simbolismul. Bogata poezie română modernă stă în le­gătură cu curentele europene și în­­ special cu simbolismul francez și expresionismul german. Antologia lui Zegadlowicz, ajutat de Cotruș dă o privire bogată asupra culturei române și face o bună apropiere în­tre cea polonă și română. Contac­tul lui Cotruș cu Zegadlowicz nu este ceva întâmplător, între ei este o adâncă frăție de poezie. Acelaș lu­cru a simțit și Zegadlowicz în poe­zia românească, pe care a redat-o ca și cum ar fi fost însuși poet ro­mân”. Un articol al M. S. Regina Maria într’o re­vistă polonă Varșovia (Rador). — Cel mai răspândit ziar din Polonia ,­111 O­­strowany Kurjor Codzionny“ a publicat un articol al M. S. Regi­na Maria a României, despre ma­estrul Enescu, însoțindu-l de fo­tografia Autoarei de aceea a maestrului Enescu și a pianistei Elisabeta­ Cotruș, care a dat con­cursul­­ ei ca solistă la concertul simfonic, închinat la Postum de societatea îi­­­armonică marelui nostru muzicant. Articolul M. S. Regina Maria a apărut în marea revistă ilustrată „Tygodn­ik Illustrowacny” din Var­șovia. In ordinea creștină, fariseis­mul, adic­ă forma c­ea mai desă­vârșită a fățărniciei, are un loc de-o mare însemnătate. Mântuitorul, in anii lui de propovăduire, a avut cuvinte as­pre pentru „aluatul” Fariseilor. Singurele dăți când liniștea su­fletească a Fiului lui Dumnezeu a fost sfâșiată de o sfântă mâ­nie, a fost numai când s’a adre­sat acestora, cu teribilele vorbe: „Vai vouă. Farisei fățarnici...” în acea filipică divină, care va ră­suna dealungul veacurilor pă­mântului. Omul păcătos, îndeobște, nu-și ascunde păcătoșenia. Bețivul, de pildă, se lasă văzut de toată lu­mea, în goliciunea păcatului, — iar dacă vei sta de vorbă cu el, fără îndoială că, în cele mai multe cazuri, își va recunoaște căderea, justificând-o cu slăbiciu­nea ficei lui sau drept urmare a cine știe cărei suferințe. Oricum, bețivul, astfel arătându-se, va fi demn de mila ta — și, de­sigur, vei și avea în suflet pentru el o milă, din ce în ce mai mare, pu­tând ajunge până la dragoste. Ne dăm seama cu toții că sun­tem expuși păcatului și de aceea, omenește este, să ne deschidem sufletul pentru ridicarea celui căzut. Unul din stâlpii învățăturii noastre creștine este tocmai mân­­gâietoarea afirmare a Domnului că El a venit pentru cei păcătoși, nu pentru cei neprihăniți. El, Doctorul sufletelor noastre, s’a coborît din veșnicie tocmai pen­­tru a ne vindeca sufletul de bo­lile păcatului. Așa încât, în ordinea fir­ească a omului este păcatul de ordine căreia i­ se opune cea creștină: absolvirea păcatului prin învă­țătura lui Isus. Fariseul, contrar acestei ordi­ne, afirmă că el este fără păcat. El e oricând gata să-ți dovedeas­că limpede că în adevăr, păca­tul nu s’a apropiat de sufletul lui. N­ auzim zicând semeț, stând țanțoș în fața altarului : „Dum­nezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, care sunt hrăpăreți, nedrepți, prea curvari. Eu postesc de două ori pe săptă­mână, dau zeciuială din toate veniturile mele...” Câtă trufie și câtă fățărnicie se ascunde în dosul acestor cu­vinte, poate judeca oricine. EL Fariseul, se simte egal cu Dum­nezeu — în­curația lui de suflet și de faptă. El nici nu vrea să se uite la vameșul păcătos, care stă umilit la intrarea templului — și care conștient de păcatele sale, nici nu îndrăznește să ridi­ce oiclii spre lumina catapiteaz­­mei. Abia dacă șoptește, bătân­­du-se în piept­, semnul desgustu­­lui de sine : „Dumnezeulei, _ ai milă de mine, păcătosul!“ Și iar simțim cât de adevărat și cât de demn de iubirea lui Dumnezeu este acest vama ș care-și recu­noaște căderea. In fapt, Fariseul e plin de pă­cate. Partea pur formală, de dinafară, este, de cele mai multe ori, respectată de fariseu. In dosul acestei aparențe însă, el este plin de grele păcate, pe care Mântuitorul le divulgă cu pute­re ; ei zic, dar nu fac, — lea­gă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oa­menilor, — tot ce fac, fac pen­tru a fi văzuți, umblând după locurile dintâi în sinagoge și în piețe, ca poporul să le zică Rabi t Rabi —— adică Invățătorule... Și după ce le arătă fățărnicia, îi mustră cu dumnezească , mânie: „Vai vouă,* Farisei fățarnici. — Pentru că mâncați casele vădu­­­nelor, în timp ce, de ochii lu­mei, faceți rugăciuni lungi”... Atitudinea fățarnicului este una de temerară îndrăzneală, fiindcă el năzuește a înșela prin aceasta, nu numai pe oameni, —■ ci, cu mult mai grav, pe însuși Dumnezeu. Ba am putea spune că mai ales pe Dumnezeu. El crede că poate cu viata fățărni­cii ce duc să ajungă a căpăta mântuirea și intrarea în împă­răția cerurilor. De aceea, mânia lui Dumnezeu­ se justifică și aduce după ea o nestrămutată neîndurare. Sin­gura clasă de oameni căreia Mântuitorul i-a refuzat mărini­mia a fost aceasta, a celor fă­țarnici. Pe cât de bun și iertător este El pentru omul care e aple­cat a-și vedea păcatul și a se mâhni, cu sdrobire de suflet în­tru ertarea lui, — pe atât de ne­­ertător și de aspru a fost pentru acei care cred că pot ascunde și față de Dumnezeu, slăbiciunele și păcatele lor. Prin credința că pot înșela pe Dumnezeu, ei se pun, de fapt, deasupra Lui, deposedându-l de unul din atribute, — de atot­știința Sa. Fariseismul, departe de a fi pierit odată cu epoca istorică în care s’a desvoltat, — a înflorit dealungul vremilor, iar azi el își are nesfârșit număr de parti­zani, — căci dacă este azi în de­plină desvoltare vreun păcat o­­menesc, acesta este cel al fățăr­niciei, sub variate, multiple și infinite forme. N’avem de­cât să privim viața noastră contempo­rană și vom fi iubiți de numărul acelora care se cred fără păcat. Intrebați-i — și vă vor răspun­de întocmai ca strămoșul iudeu: — „Eu ? Eu nu sunt ca acest va­meș... mulțumesc Ție, Doamne!“. Dar tot ca și acesta, Fariseul modern primește în plină față, sfânta mânie: „Vai vouă, Fa­risei fățarnici” !­ Izasemnările unui trecător E Făță fifiâfela de £ 1. Lascarav-Moldovans Cronica dramatică Teatrul Regina Maria. „SYBIL" 3 acte de S. Perlwee „Sybil", noua premieră a Teatru­lui „Regina Maria" e un spectacol interesant. Acțiunea se petrece în coloniile britanice, iar autorul e englez. Deci, deoparte exotismul, iar de alta, ma­niera... Poveste cu dragoste, wisky și revolver. Inutil să mai povestim subiectul. Publicul amator de exotism, ca­dru de iubire și gesturi englezești denaturate de puternicele radiațiuni solare ale necunoscutelor ținuturi, îl va înțelege și aprecia mai bine os­­tenindu-se până la teatru. Ca să-l stimulăm, — nu e acesta rostul nostru, dar, în anume na­turi e util­­ să sfârșim o poziție fără obiectiv, — îi vom spune publicului că d. Soare Z. Soare, care a pus în scenă lucrarea lui Roland Perthwee, a făcut uz de frumoasele lui mij­loace de regie, iar că interpretarea s-a bucurat de talentele d­or Tony Bulandra și Maria Antonova, în rolurile principale. Despre posibili­tățile d-lui Tony Bulandra de a creia tipuri exotice, nu insistăm. Subliniem mijloacele de mare ar­tistă ale d-rei Antonova, care­ ne-a dat o autentică englezoaică deze­chilibrată de arșițele soarelui și deci căzută pradă acelei pasionate dra­goste. 4. Corect tot restul ansamblului. - ------------XOX-----------­-. „Actuala politică finan­ciară a României“ ROMA (Rador).­­ Ziarul „11 Regime Fascista“ din Cremona pu­blică un lung și documentar arti­­col intitulat „Actuala politică fi­nanciară a României. Articolul este semnat de d. Marco Pomilio, care și-a susținut de curând doc­toratul în litere, cu un subiect din literatura românească. Auto­rul analizează ultimul nostru bud­­get pe care-l consideră cel dintâi budget sincer al țării de la războiu și se ocupă și de nouăle legi, des­tinate să salveze economia țării din greaua situație de a­­zi. ------------xox --------­ Spectacole LUNI: 1 FEBRUARIE OPERA ROMANA : Reliche. TEATRUL NAȚIONAL :­­ „O ul­timă rază“ și Zidirea mănăstirii Argeș A TEATRUL VENTURA : „Cântec de leagăn“ TEATRUL REGINA MARIA i „Sybil“. TEATRUL ALHAMBRA: „Al­hambra petrece". TEATRUL MAJESTIC: „Mam­­zelle Ni­touche A i CINEMATOGRAFE CAPITOL : „Amor și disciplinăA ROXY : „Amor și disciplină“. VOX , O noapte te-am dorit“. TRIANON : „Întoarcerea de pe front". FEMINA : „Slujba e slujbă". REGAL : „Spionajul“ CORSO : „Ben Hur“­­SELECT : „Motivul de divorț". BOULEVARD PALACE : „Vasul fantomă". LIDQ : „Dezonorata“ și o comedie RIO : „Lacrami de iubire". OMNIA : „Copoiul". MARNA : „Congresul dansează" și teatru. MARCONI : „Atracțiunea cea mare" și teatru. VOLTA-BUZEȘTI: „Chemarea dragostei“. MODEL: „Dragoste de țigan". REX : „Doru face carieră“. TOMIS : „Dansatorul regimen­tului“. FORUM (fost teatrul Mie piața Regele Carol I): „Isabelle”. CERCUL SUR­OM­­­URILOR : „Mihail Sirogof“ CLASIC-M­ATASARI (sW. MătS­­eari) : „Cocoșate­ de iJr­ N.oire« Dame" cu Lon Chaney, și truc ..pa V. Brezeanu. J TERRA . ..Strunga tâlharilor" »­și trupa Mișu Bejan. ( DICH JÎÎ_g „T /

Next