Neamul Românesc, februarie 1933 (Anul 28, nr. 23-44)
1933-02-01 / nr. 23
Anul XXVIII No. 23 NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST- DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312 60 2 LEI ..................... Kercefi I Februarie 1813 C i Pe an an, 699 Lat. Pe sas ® lun, 393 lei In tara 1 1 1 —— ————~ — ABONAMENTE * Pentru autorități si InstU iKnnl = 1009 te In străinătate: Pe un an, 1300 Lei: Pe sase luni, 600 Lei DIRECTOR N. GIGRGS-SCU INTERNE * România a semnat acordul de Geneva. In viața statului nostru modern, evenimentul e considerabil și unic. Niciodată, România n’a stat sub controlul, sub tutela, sau măcar sub supravegherea unei asociații, cu drepturile pentru trimișii acesteia, să ordone cât să cheltuiască România, și în ce direcții anume. Am încheiat tratate de amiciție, pe picior de egalitate, cu popoarele vecine. Vremelnica suzeranitate către Turci, se rezuma la beneficiile economice pe care le ofeream Constantinopolului. Semiluna se obliga în schimb, să ne dea sprijin și protecție. Și dacă domnii noștrii au procedat astfel, însăși simțul național de conservare, i-a îndemnat să închee înțelegeri cu dușmanii de atunci, loiali în prietenie. Acum, se pare că nu e tocmai la fel. D. Lugojanu a fost autorizat să accepte formule, protocoale și anexe. A făcut-o. Reprezentanți ai marilor popoare, au afirmat că prin acordul nostru cu Geneva, drepturile suverane ale României rămân intacte. Și cu toate că asigurările liniștitoare se îndesesc, opinia publică simte, instinctiv, că nu prea avem motive de bucurie. Vom spune pentru ce. Nu e de ajuns ca să se evite unul sau altul din seria termenilor categorici, pentru ca Statul să fie socotit liber pe mișcările lui, ca și mai înainte. Experții vin să controleze preventiv, să încercuiască dreptul constituțional al Camerei ca să voteze legi în legătura cu budgetul. Miniștrii nu mai pot porni inițiative legale, fără să poarte riscul vreunui veto, sosit prompt de la un plenipotențiar al Genevei. Omnipotența experților desemnați pe timp de 4 ani, e fixată într’un protocol, al cărui cuprins, cu atâtea riguroase condiții ce ni se pun, nu prea seamănă cu ceea ce ar fi trebuit să pretindă. E mai mult decât atât. Rezistența Băncii Naționale vădește că nu amănuntele de formă, sau lipsite de importanță, au oprit adesiunea băncii de emisiune. Acum trei luni, și aproape cu aceeași componență, guvernul Vaida întrerupea brusc tratativele cu Geneva, găsind că s’a mers prea departe cu o adesiune care nu era măcar definitivă. D. Vaida a decis acum iscălirea acelorași condiții. Probabil că guvernul e obligat să accepte. Dar acest amănunt, nu reduce din gravitatea gestului și încă și mai puțin, din proporțiile îngrijorărei tuturora. Deserbîtare Regimul naționa Marinesc plătește fără cârmă D-nii Mihalache și Maniu nu mai au nici o situație politică din moment ce partidul a admis ca d-lor să plece pe știuta chestie constituțională, iar regimul să continue a fi la putere. D-nii Mihalache și Maniu au rostit, pe față și respirat, un blam Suveranului. Hotărîrea partidului de a urma mai departe guvernarea constitue o blamare evidentă și categorică acțiunii d-lor Mihalache și Maniu. Altfel, d-nii Vaida și partidul ar fi urmat pe d-nii Mihalache și Maniu în opoziție. Este clar, că astăzi, dacă mai există o ordine în politica de partid, d-nii Maniu și Mihalache nu mai sunt șefii partidelor național din Ardeal și țărănesc din vechiul regat fusionate. Este o stare de fapt expresă, ce suprimă o stare de drept, fusiunea și șefiile respective. Astăzi, fusiunea este desfăcută prin decapitarea ambilor șefi, in abstinendo, partidul continuând guvernarea și desavuându-și, astfel, comandamentele de căpetenie. Logic strict, d. Maniu nici nu se mai poate reîntoarce ca șef al unui partid, care l-a renudiat formal. Deasemeni, partidul nu poate rechema la șefie pe d. Mânui, deoarece a luat o cale vădit divergentă de d-sa într’o chestie fundamentală de organizare a Statului: aprecierea prerogativelor constituționale aparținând Suveranului. Așișderea cu d. Mihalache. Un astfel de trecut nu s’ar putea lichida cu o ridiculă îmbrățișare generală, în ce privește pe d. prim-ministru Vaida. Oficiosul național - țărănist „Dreptatea“, în numărul de Joi, afirmă că „d. Maniu a dat cel mai puternic guvern pe care l’a dat cineva acum în România“. Negreșit, după afirmația oficiosului guvernamental, actualul guvern nu poate fi nici măcar egal, necum superior guvernului Maniu. Deci, un guvern inferior. De ce natură.—provizoriu, de expediere de afaceri, de lichidare a regimului, pe o benzină, pe o lună ? Atunci, de ce se mai încurcă guvernul Vaida, cu budget, reforme și altele, încâlcind și mai amarnic situația partidului și a țării ? Dacă, în fața oficiosului guvernamental, guvernul Vaida e atât de slab, de ce prestigiu se mai bucură el în opinia publică ? Cum primește și cum stă inert la asemeni lovituri de măciucă de la propriii săi frați politici, mândrul d. Vaida Voevod ? D. Mihalache. D. prof. Nae Ionescu afirmă, în numărul de Vineri al ziarului sau, că d. Mihalache a rostit cu știință neexactități la Câmpulung când a spus că, de la începutul crizii, d-sa și d. Maniu au fost de părere ca d-lor să plece de la guvern, iar partidul să rămână la putere. Dacă d. Mihalache nu desminte pe d. prof. Nae Ionescu, va rămâne dovedit că d-sa spune cu știință neexactități în public. In asemeni condițiuni, slăbit cu totul în prestigiu, cum va mai înfrunta d. Mihalache opinia publică și sarcinile politice ? Mai departe, „Patria“ îl bocește pe d. Maniu că urcă un „calvar“ și-i prezice „învierea“. Cum zice francezul: „excusez du peu!“ ,Patria“ va trebui, mai întâiu, să dovedească, conform evangheliei sf. Ion Theologul ce se cetește la învierea Mântuitorului, că de la „început cuvântul era la d. Maniu, iar d. Maniu era cuvântul“, adică puterea atotcreatoare de întocmire politică a țării, purcede de la d. Maniu și trăește prin voința sa a toate făcătoare ! Pretențiile „Patriei“ sunt, evident, exorbitante. Modul, data și posibilitățile de „aviere“, politică a d-lui Maniu sunt taine destul de neguroase ale nesigurului viitor. Forse ehe și forse ehene. Deocamdată, așteptăm cu vie nerăbdare deschiderea înzăpezitului parlament, ca să vedem exercițiile de navigație ale d-lui Vaida printre aceste și alte multiple Scylle și Charybde. N. N. Lemgneeajtu ---------xox--------- A reînceput războiul chino-japonez Tokio, 30 (Rador). După informații venite din Mukden, un puternic detașament chinez a atacat azi dimineață la ora două localitatea Siumenkuo. Atacul a fost respins de trupele japoneze. Chinezii au lăsat pe câmpul de luptă un mare număr de morți, în timp ce japonezii nu au suferit aproape nici o pierdere. Regența financiară Alături de regele Carol al ll-lea, vom avea de acum înainte pina la capătul celor trei ani, o regență financiară. Căci, în adevăr, așa zișii experți — foarte puțin experți însă în ce privește rosturile noastre special romînești — vor avea, orice formulă ipocrită s'ar întrebuința în ce privește definirea rosturilor lor, o putere nemărginită. De la ei pleacă totul ca hotărîre, la ei totul vine ca dare de samă. Autoritatea lor e absolută. Poporul romînesc fiind minor el nu e în stare a-și căuta de ale sale. Unii fură, alții nu-i pot împedeca de a fura. Suspecți unii, nerăspunzători alții, autoritatea internațională se instalează. Oricîte hîrtii compromițătoare s'ar svîrli în foc înainte de ivirea regenților, ei tot vor găsi pentru fiecare partid, ba chiar și pentru cîte vreo personalitate, ceia ce trebuie pentru a le ținea, cu groaza revelației, la disposiția lor. Și de acolo încolo, nu biata de opinie publică a noastră, cu protestările ei desperat de naive, poate să îngusteze suveranitatea financiară a regenților. Ori nu? H. SORG a Acordul D. Lugojanu recidivează. La Geneva lucrurile s’au petrecut exact ca în trecuta sesiune când cei doi delegați ai României, — unul era tot d. Lugojanu, — au semnat protocolul fără o prealabilă consimțire a guvernului român și a Băncii Naționale, fiind apoi siliți să se retragă din conferință și să demisioneze. Exact la fel, cu deosebire că de data aceasta delegatul României a exprimat în ședința comitetului rezervele sale asupra primirii până la sfârșit a condițiunilor puse de comitetul Ligii. CONDIȚIUNILE SUNT ACELEAȘI Se pare că ne aflăm în fața acelorași condițiuni, pe cari le cunoaștem, întrucât relațiunile sosite de la Geneva nu precizează nimic asupra unor condițiuni noui acceptate de reprezentanții Ligii Națiunilor. Se poate spune că și de data aceasta delegatul român a iscălit capitulațiunile puterii suverane a statului român care a acceptat, pentru imprecise avantagii viitoare, controlul strein asupra finanțelor și asupra actelor guvernelor românești pe un răstimp de patru ani, cu dreptul de prelungire. DECLARAȚIA D-LUI LUGOJANU Ședința finală a comitetului Ligii pare a fi fost o ședință festivă pentru forul înalt de la Geneva, dar o ședință în care demnitatea și prestigiul statului român, nu au avut de ce să se simtă ușurate. Cuvântarea d-lui Lugojanu, în vădit desacord cu ceea ce făcea, pentru România, obiectul desbaterilor ce se închideau, nu a fi soluționat definitiv problema acordului Delegatul României a spus că criza care bântie de trei ani a găsit România în plină muncă pentru restaurarea sa economică. Colaboratoare credincioasă a Ligii Națiunilor, România, hotărâtă să-și apere interesele vitale în cadrul marilor interese internaționale, a socotit că cel mai bun mijloc pentru a pregăti restaurarea sa era de a se adresa Ligii. D. Lugojanu și-a exprimat apoi speranța că punerea în vigoare a acordului se va putea face un termen scurt, a mulțumit comitetului și celor cari au ajutat la încheierea acordului și și-a exprimat credința că România, atât de bogată în posibilități se va ridica din nou din punct de vedere economic. Toate bune până aci. Sunt lucruri pe cari le cunoaștem și, de parte, le crede toată lumea. Dar... Dar d. Lugojanu, în Cuvântarea sa a declarat că îș dă, d-sa, toată adesiunea termenilor acordului și anexelor sale, face însă rezerve în ce privește acceptarea de către Banca Națională a condijunv tot ce se pun: REZERVELE BĂNCII NAȚIONALE Ceea ce înseamnă că d. Lugojami a făcut la Geneva elogiul unui acord inexistent în momentul când vorbea. Cu atât mai inexistent cu cât știa bine că Banca Națională nu acceptase ca mandatul d-lui Auboin să aibă alt caracter decât exact acelaș care l-a avut până azi. Manevra d-lui Lugojanu poate fi privită și ca o presiune a guvernului față de Banca Națonală spre a o săli să primească în cele din urmă condițiunile unui acord deja semnat și elogiat cu fastul și în termenii în care s'a făcut la Geneva. Urmând ca, în caz de neacceptare, toată răspunderea consecințelor ruperii acordului să cadă asupra Băncii Naționale. Știm că, de fapt, Banca Națională, prin guvernatorul ei, se află oarecum la dispoziția guvernului și se prea postă cap. .să în cele din urmă să accepte concilțiunile Genevei Dar se poate și altfel. Se poate ca consiliul de administrație, în care au cuvântul și reprezentanții acționarilor să stăruiască în atitudinea de până acum a Băncii. In acest caz, acordul nu va putea fi pus în aplicare. Consiliul financiar al Ligii nu se mai întrunește decât peste câteva luni. Iar, pe de altă parte declarația președintelui că Acordul și anexa privitoare la Banca Națională formează un tot indivizibil, arată hotărârea nestrămutată a comitetului Ligii de a nu reveni asupra condițiunilor. ȘI CONSOLĂRI... In ce privește capitulațiile și abdicarea de la drepturile suverane ale României, despre care am vorbit mai sus, un incident caracteristic petrecut la Geneva, e comentat în toate cercurile. E vorba de declarația d-lui von Keller, reprezentantul Germaniei, care a arătat că se simte... fericit că această colaborare nu comportă nici o intervenție în drepturile suverane ale României. Această declarație a reprezentantului Germaniei, făcută în condițiuniie date, apare mai mult ca o consolare ce se aduce României pentru naufragiul demnității sale de stat. Dacă nu este o consolare, declarația lui von Keller dovedește un lucru : că există cel puțin o costtroversă asupra naturii cosrdsaturale impuse României prin acordul de la Geneva. O poveste cu Geneva cu rezerve numeroase Nu cedează nici comitetul Ligii, nici Banca Națională -—-—— nW ♦ w — --------------. IN ACEST CAZ... EXTERNE Două crize de o importanță deosebită s’au consumat zilele acestea, în două din țările, factori cari dictează în conjunctura vieței politice nu numai din Europa. Și este impresionant faptul că atât criza de guvern din Franța, cât mai ales criza de guvern din Germania s’au rezolvat într’un timp neașteptat de scurt. Avem prin urmare în Franța, cabinetul ai cărui factori conducători dețin: Președinția și războiul: Daladier-Finanțe: George Bonnet. Bugetul : Lamoureux. Internele : Chantemps. Externele: P. Boncour. Agricultura: Queull. Instrucția publică : De Monzie. Marina : Leygues. Poșta și telegraf: Eynac iar în Germania, cancelariatul lui Adolf Hitler, reunește pe următorii luptători: Von Papen, vice-cancelar și comisar al Reichului pentru Prusia; Neurath, externele; Dr. Friese, fost ministru și actual deputat, internele; Contele Schwerin-Crossig, finanțele; , , , Generalul de divizie, cavaler de Blumberg, Reiehswehrul; Consilierul dr. Hugenberg, economia națională, aprovizionarea și agricultura; Franz Seldte, șeful „Căștilor de orel“, munca; Cavalerul Eitz de Rubenaeh, poșta și comunicațiile, Goering, președintele Reichstagului, ministru fără portofoliu, comisar al aviației și gerant al ministerului de interne prusian. A fost confirmat și comisarul pentru procurarea de lucru, Gerdng. Mai urmează să fie numit titularul ministerului de justiție. * Politica Europei se va resimți considerabil. Dacă guvernul Daladier poate însemna numai o accentuare spre stânga, în Germania instalarea lui Hitler, însemnează, ruperea cu starea care a durat de la război, o orientare spre un militarism fățiș, o politică economică de un naționalism exclusiv. Peste toate, dacă vor fi cu măsură, la timp și cu bun simț aplicate, s-ar putea închega o orientare nouă și sănătoasă, cu o condiție: să dispară spiritul de aventură. D. prof. Iorga sărbătorit la Roma — Ceremonia de la Universitate — Roma, 30 (Rador). — In cadrul unei ceremonii solemne, Universitatea din Roma, a decernat azi d-lui profesor N. Iorga, titlul de doctor „honoris causa“ în litere și filosofie. La această ceremonie au participat autoritățile politice, numeroase personalități culturale și un imens număr de studenți. D-nii Rocco, rectorul Universității și De Francisci, ministru, au ținut discursuri în care au elogiat activitatea și personalitatea d-lui prof. Iorga. D. Iorga a răspuns mulțumind și subliniind continuitatea spiritului roman în România, dealun gul veacurilor. Uniunea balcanică Se știe că Rusia țaristă avea în Balcani doi pioni, de același sânge cu ea, pe cari îi întrebuința în marele duel diplomatic slavo-german: Serbia și Bulgaria. Și iarăși se știe cum acelaș țarism panslavist se servea de aceste „surori mai mici“ pentru politica sa de acaparare, față de Viena și Constantinopol: sub formule elastice, el ducea o politică anenionistă. Noua politică, ridicată la Moscova din cenușa imperială a Petersburgului, se ridică în Balcani tot ca purtătoarea cuvântului naționalităților minoritare oprimate tinzând la „o sfărâmare complectă a hărții Europei sud-estice, așa cum au trasat-o tratatele“, prin creiarea de mici state, — de o puzderie de stătulețe, cari nu duceau decât la o suprabalcanizare a Balcanilor, cum zice A. Pierre. Ca și sub masca țarismului „protecționist“ antebelic, tot așa sub „umanitara“ formulă a imperialismului roșu, nu se ascunde decât aceiași politică de anexare, de supunere integrală comunismului moscovit, a tuturor statelor balcanice. Aceasta nu e însă posibilă decât printr’o nouă conflagrație generală... Dela țarism la comunism, dela Habsburgi la consolidarea după principiul autodeterminării istorice a fiecărui popor. Balcanii se văd din nou pândiți de necunoscutul plin de taină al stepelor rusești, cari așteaptă o clătinare din cap a Moscovii roșie... De aceea, în Europa noastră sudestică, se impune o apropiere, o uniune, nu numai economică, dar și una defensivă, de prevedere, de înlăturare posibilă a grijilor viitorului. Este, evident, o necesitate și de ordin înalt economic, care împinge laolaltă toate țările balcanice, la o cât mai apropiată colaborare pe tărâm politico-economic. Dar nu numai acest imperativ venit din afară, ca un corolar al cruntelor vremuri de criză mondială prin care trecem, el însuși unitatea geografică a părții acesteia europene, duce, inevita Stat fără budget. Guvern fără orientare în fața marilor nevoi economice. In răstimp, comisiile fiscale continuă să decimeze și ce-a mai rămas din averea contribuabililor. Cotele sporesc mereu. Se urcă prețul alimentelor. Scad pensiile și salariile. Aproape nimeni nu mai are venituri. Până în ziua când se vor închide școli, fabrici, magazine, și Statul va fi silit, dacă nu va binevoi, să ia în primire tot acest inventar gol, și neutilizabil. A bea atunci, și poate nici atunci, guvernanții vor înțelege pe ce povârniș nebun au împins, cu savantele lor concepții, — toată viața noastră economică. Și s’ar putea ca atunci, să fie prea târziu... bit, la o uniune balcanică. Există o unitate, un tot geografic, care atrage de la sine și o unitate economică, așa de strâns legată, din vechi timpuri, de sol, iar după acestea două unități, cea din urmă subordonată celei dintâi, se naște o a treia, unitatea de vederi politice, exact în situația în care ne găsim noi și țările de la Sud de Dunăre. Dacă privim mai de aproape natura solului Peninsulei Balcanice, și cunoscând pe de altă parte istoria ei, ne putem da ușor seama de rolul pe care îl joacă munții Balcani în viața popoarele de aci. In vremea Turcilor Balcanii, cu Rodope și Pindul atât de românesc cu multe secole și mai înainte, a fost citadelă libertăților, a răscoalelor de independență, de afirmare națională. Balcanii, cu ramificațiile lor, păstrează, în uniunea balcanică viitoare, impusă statelor de aici ca o imanentă necesitate politică și economică, acel particularism pentru fiecare țară, ce face parte integrantă din această postulată uniune. E Și o menajare generoasă a solului acordată susceptibilităților locale, la o conferință balcanică, un om politic, cu largi vederi spre viitor, a spus un lucru ce se va adeveri în curând : „Uniunea balcanică, menținând legătura și colaborarea cât mai intimă a popoarelor balcanice, nu ar putea să aducă niciodată vreo știrbire a naționalităților balcanice sau a suveranității statelor“. Această afirmațiune se bazează pe un fapt geografic, atestat și de istorie. Balcanii, strânși legați de Carpați, născuți în aceiași vreme și nereprezentând decât o prelungire a acestora peste Dunăre, au păstrat totdeauna o viață pastorală, —singura economie națională într’o vreme a trecutului,—a pulsat permanent în sufletul populațiilor de aci aceiași sevă vivifiantă a tradiției, chiar sub jug străin, a întărit sufletele și a oțelit inimile în îndârjenie și dor de libertate, turnând totuși fiecărui popor o pecete a individualității sale bine distinctă: un român, un macedonean, un bulgar, un sârb, un grec, se deosebesc între ei și cu toate acestea ei au, în fond, aceiași structură sufletească. Acești munți au difersificat și au unificat în acelaș timp. E în influența pământului asupra oamenilor un fel de reversibilitate spirituală, pe care trebue s’o încă un roman dramatizat. David Golder, romanul de succes netăgăduit al Irenei Nemirovsky, verificat și în cinematograf, prefăcut puțintel în teatru a dovedit acelaș succes larg de public. Poveștile încărcate de amănunte și dramatism, pe care le citești, resfirate filă cu filă, la lumina molcomă a lămpii, seara, la tăcere, trec grăbite pe scenă perindând fapte, cu o respirație poate de împrumut — dar care pornește oricum, salvatoare, din aceste vaste și convenabile baloane de oxigen ale teatrului. „Idiotul" d-lui Arcadie Buculea a creat un fertil avânt prin semnificativul său succes. Iată acest material bogat, frumos clădit de Irene Nemirorosky, adus pe scenă în metrul sau epicaproape nealterat, a putut să constituie un spectacol bine închegat și de durabil succes, pentru spectatorii mulți și fără timp, ai epocii. Cu personagiul său central, solid conturat, cu altele mișunând vedem mereu în felul de a gândi și de a trăi a popoarelor legate un sol oarecare. Priviți o hartă a Peninsulei Balcanice , România, o armonică unitate geografică, având o citadelă în centru , podișul transilvănean și totuși legată de hărțile de la Sudul Dunării; la Sud o mare ce te închie la navigatul cel plin de pericol, la Vest munți, cari măresc parcă viața de familie sau clan, la Nord câmpii încărcate de grâne, terminate cu cele valahe pe care antichitatea le cunoștea cu lanuri grele de spic, cu patul mai înalt decât călărețul cu cal cu tot; o Egee împodobită ca un păun cu diamantele arhiepelagului, o Andriatică forfecată, iar în interior vezi drumurile naturale ce se întâlnesc și se întretaie în Balcani. Dunărea își întinde, la Nord și la Sud, brațe ca să strângă la sânul ei ospitalier popoare vecine ; Calea Moravei și Vardarului, arteră vie a peninsulei, pe care au circulat civilizații și popoare din vremuri imemoriabile . Marița saltă din munți ca să ducă și mării ceva (Continuu în pag. !!-a) ne disearanflate, strâns legate în tencuiala de beton armat a unui simț im ant predominat, Dodd Colder oferă din belșug, amatorilor de teatru, elemente de impresie. Mâna d-lui Pop Marțian a fost isteață și condeiul deajuns de chibzuit. Fără să piardă nimic din datele de valoare ale lucrării, eu iun simț teatral al cărui examen s’a prezentat onorabil, a organizat cu succes o desfășurare plină de interes și de patetism. Evocând la tot pasul teatrul de epocă mai apropiată creat de personagiile și conflictele consacrate de un Berstein, Lavedan sau Mirabeaux (o cât de tare sufla din cușcă acel Isidor Lechat din „Les afaires soni les afaires“) — sau pe alocuri uțiindu-se și capul cărunt al Orfelinatelor și Bastanzilor înnourați de lacrimi, David Colder sprijinindu-se pe spatele robust al unui mare actor, se ține pe picioare, impunător. D. Romald Bulfinsky a creat cu bogăție de mijloace artistice ce depășesc șubrezenia compoziei literare, pe David Golder. E o cunună pe care timpul i-o așează firesc pe creștetul luminat in plin apogeu. Rolul de impresie al fiicei pentru care se desfășoară drama a fost jucat cu potențe sugresive de d-ra Tantzi Cocea și strâns legat de al acesteia, acela al mamei și soției, crud ilustrata de d-na Sylvia Fulda. O apariție albă, d-ra F. Stancovici. D. G. Kimbă a înfățișat un lanke sgârcit întrupat, iar restul ansamblului, exceptând figura de aureolă a d-lui Mihail Popescu s'a revărsat incoherent, cu sclipiri pe ici colo. Au jurat d-nii: Ionel Țâranu, V. Ronea, Fl. Scărlătescu (realizat promițător ca și altă dată), V. Lăzărescu (pripit și înghețat, Mielu Constantinescu (vechi conte de operetă), Hociung, Focșeneanu, Al. Bottez, E. Obreja, Mircea Constantinescu (gângav, bun și plângăreț), N. Manolescu (un expresiv, și bine condus cap georgian, și alții destul de mulți și întunecați pentru ca să facă, la un loc, prea multe pete in soare, în regia dui Soare ). Soare. Hlul Nicolau j Cronica dramatici Millar: David Golder dramatizare .• A. Pop Marțian după Irénel&emirowslsi