Neamul Românesc, aprilie 1934 (Anul 29, nr. 73-92)

1934-04-01 / nr. 73

Nr. 73 f*ia poștcală WatH?« in­ litimerar tfeof. Dir. 0«Li P. T. 1’. N», l§MM/#St ZIARUL PARTIDULUI N­AȚION­A­LIST- DEMOCRAT »rsr REDACȚIA §1 ADMINISTRAȚIA |­­ Duminică 1 Aprilie 1934 ) | m POLTIC BUCUREȘTI (I) - w p| I ----------------1.....—...... ...». »„■»«.. Bod­­.i f ouusCTOR N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) I I mo m I m. oeobceku Telefon 3.70.88­­­­ la străinătate. Pe un an. 1200 tei. Pe «ase tuni. «00 tei 1 INTERNEI • E)in frământarea politică și socială a țării, încărcată înde­obște de norii grei ai pesimismu­lui, mai străbat în afară, către țări străine, adesea, raze puter­nice și luminoase care aduc îm­bărbătare și credință în desti­nele bune ale neamului. Astfel, zalele trecute, o impre­sie puternică a produs atât în Polonia, cât și în alte cercuri străine, un articol apărut în ziarul „Kurier Iwowski“, intitu­lat: „Un nou succes al profeso­rului Iorga“ și care se ocupă de noua piesă a d-sale, ce se repre­zintă la Teatrul Național. Descriind uriașa personalitate a autorului și aspectele strălu­citoare ce se revarsă asupra culturii românești prin produc­țiile d-lui prof. N. Iorga. auto­rul articolului, d. Ștefan Glixeli, schițează un sugestiv portret, din care se vede puternica înfă­țișare a unei activități ce înalță chipul și manifestările neamu­lui românesc: „Cei ce iau parte la conferințe își amintesc desigur figura ca­racteristică a lui Nicolae Iorga, care in anul 1924 a străbătut toată Polonia, ținând conferin­țe în orașele universitare. Atunci ne-a uimit cu ușurința și liber­tatea conferinței improvizate. Aceeași facilitate a lui Iorga ca scriitor trebuia și mai mult să uimească pe cititorii revistei „Przeglad Wspolczesny“, care au văzut articolul profesorului Wedkiewicz, scris cu ocazia ve­­nirei lui Iorga în Polonia, infor­mând perfect despre fecundita­tea sa literară multilaterală, cu­prinzând: istoria României și istoria universală, istoria artei, istoria literaturei, critica și crea­­țiunea originală literară. In fie­care din aceste domenii a scris atâta încât întrece pe cei mai fecunzi specialiști într’o ramură, insă trebue să adăugăm încă ar­ticolele zilnice de ziar, atingând toate problemele momentului. Intr’un cuvânt extraordinar ex­tensiune­a creațiunei de scriitor, ce lupta pentru concurență cu nenumărate cursuri și conferin­țe, pe care Iorga le ține în țară și străinătate“. Articolul continuă, ocupându­­se mai de aproape de felul stră­lucit cu care a fost primită de critică noua piesă a d-lui prof. N. Iorga. Iată manifestări, care, — pe lângă celelalte multiple ce se desfășoară d. prof. N. Iorga, în țară și în străinătate, — ridică prestigiul unui neam și ajută la îndeplinirea unor idealuri na­ționale, dând încredere și larg avânt forțelor creatoare ale po­porului românesc. O paralelă se impune, peste măruntele certuri interne... Des­fășurarea frenetică și roditoare de energie științifică și cultu­rală, în domenii numeroase, a profesorului Iorga... Dincoace, în vălmășagul „specialiștilor“ politicei, numai intrigă, luptă pentru măriri și permanentă ciocnire de interese inferioare. Până în ziua când se va pri­cepe cât rău și ce pagubă aduce țării, defilarea irozilor și a so­mităților intercontinentale. Organizarea tineretului la noi si aiurea Dezorientarea morală în care se­ află tineretul nostru a fost expli­cata printr’o sumedenie de cauze, dar fără îndoială, una dintre cele mai­ principale, este lipsa totala a­­ unei inițiative înalte, oficiale și autorizate, care să organizeze larg cadrele acestui tineret, făcându-l să activeze pentru un scop înalt și plin de înflăcărare patriotică. Primejdia cea mare, a­ici ca și în alte acțiuni, a fost tot politica, ce nu s'a dat îndărăt de a inția cu otrăvurile necruțătoare, orice ma­nifestare curată, chiar in domeniul cultural. În acest sens, diferitele mișcări din țările străine, cari au înglobat tineretul într’o minuțioasă și dras­tică organizare, ne dau viu exem­plu din care avem de înv­ățat, atât prin defecte cât și mai ales prin calitățile înfățișate: Italia, Germania, Anglia, Sta­­tele­ Unite și chiar și Rusia înfă­țișează mișcări viguroase de orga­nizare a tineretului, cari însă din păcate, pe lângă scopul național, au fost puse să servească și alte cauze politice sau de rigidă doc­trină socială Cu toate acestea, din sacrificiile, din­ avântul stârnit și din rezulta­tele minunate obținute prin entu­ziasmarea și munca creatoare a ti­­­­neretului, se poate vedea, la ce sco­puri înalte s’ar putea ajunge prin­­ această acțiune, atât de mult des­ ’ a considerată și greșit interpretată la noi. Acea educație preregi­mentum, care nu este decât o searbăde pa­rodiere a strâmtei îndrumări, pli­nă de greșeli, ce se dă tineretului în alte țări, a fost, chiar și așa părăsită.­­ .. o Această lipsă de atenție, față de importanta­ problemă a educației și organizării noilor generații în­tr’o armată bine înzestrată moral­mente, pentru a duce o companie triumfală contra sumbrelor stări de lucruri și perspective ale ac­tualității, trebuie însă să ia sfâr­șit. •Semnele ne vin covârșitoare, de­­ pretutindeni și viitorul tăriilor se învederează prin felul în care ele știu să-­și organizeze genera­țiile tinere. O clarificare în aceste condiții întunecate în care se abate cuge­tul tinerilor, se impune numai prin puternica inițiativa ce tre­buie să pornească de sus pentru încorporarea lor în acțiuni lumi­nate aducătoare de nădejdi pen­tru destinele neamului. Problema se cere însă larg des­­bătută și ea trebue să facă parte capitală ch­iar din­ programele de guvernământ, printro strânsă co­laborare cu factorii inițiați. Pildele ce le da strainatatea, in aspectele lor entuziasman­te, să ne servească și să ne urnească spre o grabnică și reală înfăptuire a soli­dei organizări a tineretului. — -----•—000 X ooo------------­ Un deziderat al stu­denților facultății de drept Primim următoarele : Consiliul profesoral al facultății de drept întrunit aseară a luat în discuție memoriul prezentat de studenți relativ la aprobarea unei sesiuni extraordinare, de corigență ,și a admis această sesiune numai pentru cei care s’au prezentat în se­siunea Februarie la bloc. Cum s’au făcut promisiuni că blocul va fi desființat întrucât e i­­legal, studenții roagă consiliul pro­fesoral să ia în considerare și acea­stă doleanță, cu atât mai mult cu cât blocul a fost adevărata­­ cauză a atâtor nemulțumiri în rândurile studențimii. Un sindicat al cultivato­rilor de sfeclă Eri s a constituit la Giurgiu, sindicatul cultivatorilor sfeclei de zahăr, din Oltenia și Muntenia. In comitetul de conducere, s­a ales ca președinte, d. N. Duca. Sindicatul a fost recunoscut ca persoană morala și juridică. —-------0X0------------­șezătoarea de la Centrala Caselor Naționale la seria conferințelor ce se țin in fiecare Miercuri la Centrala Caselor naționale, a vorbit d. Mihail Haret, despre „Turism și turismul în România“, înainte de conferință, d. prof. Gh. Țițeica, a aratat în­­ câteva cuvinte ce frumuseți naturale are țara noastră și ce venituri ar pu­tea să ne aducă, dacă am reuși să atragem toraim, care să vie să ne viziteze. D. MIHAIL. HARET, președin­tele Touring-Clubului român, își desvoltă apoi­ conferința în f­ața unui numeros auditoriu. Dom­­nia­ sa face un istoric al primelor încercări, ce sau făcut în țara­­ noastră, pentru desvoltarea gus­­­tu­lui pentru turism, încet, încet, am reușit astăzi să­ avem în țara noastră, o mulțime de tineri cari s’au devotat cu tot sufletul acestui sport, atât de să­nătos. Munții noștri sunt vizitați vara și iarna de mii de oameni, de toa­te vârstele, cari în loc să mai plece în străinătate își petrec timpul liber, vizitând țara noa­stră, aducându-le aceeaș mulțu­mire, ca și o călătorie de agre­ment în țări străine. D. Haret,­­ îndeamnă pe toți, ca să încu­­­­rajeze acest sport ca astfel sa n-­­ vem și satisfacția că ne cunoa­ștem țara și­ pe lângă aceasta se fac economii. Conferențiarul a fost aplaudat pentru conferin­ța sa, atât de interesantă Prima expropriere De­sigur că legea care se discută acuma cu privire la datornici, la orice fel de dator­nici, și pînă la ultimul țigan hoț, pînă la ultimul leneș chiulangiu, pînă la ultimul fals agricul­tor pe care nimeni nu trebuie să caute a-i salva, nu represintă o „conversiune“, basată pe singurul principiu acceptabil: „imprevisiunea" ci o expropriere, oarbă, brutală. Ea vine după a pămîntului, care se vede, fără supravegherea noilor mici proprietari unde a ajuns. Dar la niciuna din aceste greșeli economice și scăderi morale nu s'ar fi ajuns fără o primă expropriere­­ a meritului. Democrația demagogică a făcut-o de mul, în folosul li­mbuților, intriganților, oameni­lor de afaceri ai alegerilor. Și astfel din umbra trecutului busturile de marmură ale unui Kogălniceanu, Boerescu, M­a­nol­ac­hi Costache, Barbu Catargiu, ale Brătienilor, stau ca o mustrare în fața analfabeților cari poartă pe frunte mitul sufragiului universal. Cei cari au admis această expropriere sunt loviți astăzi p­rin toate celelalte, care fatal cad și asupra lor. N­­imm Presa și cartea d-lui prof. N. Iorga Oiu­luÉ iliJi JilP­i­n a fost ’ Eminentul­ critic literar, d. Șer­ban Cioculescu, semnează în „A­­de­vărul“ de ori următoarea oro­tirea cuprinzătoare și plină de a­­devăruri pe care i le-a prilejuit o justă Înțelegere a operii­­ și per­sonalității d-lui prof. N. lor­ga. Se știe că mai acum trei ani d. prof. N. lorga a publicat o parte din însemnările d-sale zilnice, re­feritoare la o periodă de 15 ani (1916—1950, Memorii, 5 volume, la edit. „Naționala“ S. Ciornei, 1951). Cu acel prilej, cetitorul nu a avut de regretat decât caracterul ade­seori telegrafic al jurnalului, unde­­ erau consemnate evenimentele, dar­­ mai ales convorbirile cu persona­­l­giile zilei, pentru folosința de mai­­ târziu a memorialistului. Oricât de neorganizate, prin na­tura lor directă, acele materiale constituiau un document de prim ordin, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv, ca un grafic al senzabili­­tății autorului. Pe de altă parte, eram avertizjați de incompletitii­i­­nea publicației, râmași a apare , fără trunchiperi determinate de­ contemporaneitate, la o data po­stumă, încă neîmpărtășită. Ne-am îngăduit atunci expresia mâhnirii noastre, la gândul că jurnalul a fost început, credeam a înțelege, abia în 1915, ceea ce s a lămurit a fi fost o temere nejustificată, și ne-am zăvorit părerea de rău c­ă nu vom apuca ziua desigur prea îndepărtată a publicării integrale. Nu ne afiim a scrie că sentimentele noastre față de memoriile frag­mentare ale d-lui profesor nu au găsit un ecou prea larg în estima­ria unora dintre cetitori, descum­păniți tocmai de modul rapid al notației. Cetitorul iubește, cum­ spunea Emin­escu, „o istorie pe apă prin alte cuvinte povestirile bine legate, închegate, cu un înce­put, un mijloc și un sfârșit, indi­ferent dacă se refera la o ficțiune sau la o viață trăită aevea. Din parte-ne, deși disociem firește or­ganicul de anorganic, nu ne precu­pețim prețuirea când e vorba de o mărturie vie, care caracterizează un personagiu, și o epocă. Dar iată. „O viață de om așa cum a fost" e o carte densa de nouă sute de pagini, care nu va amăgi așteptările nici unui cetitor, ci va încânta deopotrivă pe cei rafinați ca și pe... ceilalți. Ca orice perso­nalitate extraordinara și în măsu­­ră considerabilă, neacomodantă, d. iprol. M­. larga nu poate fi acceptat in parte, sau îl ieii, așa cum este­ in întregime sau îl refuzi, g­lobal, în termeni mai apropiați, consi­derând cât este de absorbant sau te supui farmecului, sau i te sus­tragi. Aceasta este măsura ce i se aplica, până deunăzi. După lectura nespus de pasio­­nanta a cărții de față, alternativa subiectivă a cetitorului încetează și pentru prima oară, desigur, de când d. prof. N. Iorga publică, personalitatea d-sale se impune bloc. Obiecții de amănunt se pot ivi oricâte, referitoare la fapte,­­ la interpretări de oameni sau de­­ opere, la sentimente sau la idei,­­ dar aceasta e cu totul secundar, j Suntem, într’adevăr, noi ceștilalți,­­ cari ne daruim ca să spunem așa! ! în rare, dintr’o lege a economiei sufletești, covârșiți de deplinăta­­­­tea spovedaniei prin care omul , care și-a cheltuit ființa într o ri- 1 j­sipa de energie nem­ai pomenită,­­­ în folosul semenilor săi și mai­­ ales a unei abstracțiuni, care este c națiunea, își adună din cioburile­­ unei vieți însângerate de patimi 1 și de pătimiri, cristalul integru ? și vibrant.­­ S au mai scris memorii, amin­­t­tiri, jurnale, sau care se vor fi numit. Genul se înmulțește pe zi s ce trece. Până mai est­­e drept,­­• prea puține, de câtava vreme poa­­­te prea multe, confidențele ace­lora la cari intimitatea adesea­­ neinteresantă precede operii. in­­ loc s o urmeze și s’o desăvârșeas­că. Am intrat într’o epocă ilabe­*) Vol. I. Copilărie și­ t­inerețe. Vol. II. Luptă. Vol. III. Spre înseninare. Editura N. Stroilă. 193$. cită și sumbră de desvelire mo­rală, de nudism sufletesc cu hi­­doșie care lipsește nudismului tru­pesc. Așa bunăoară, într’o împre­jurare când subscrisul nu s’a în­tâlnit în părere decât cu d. Tudor Vianu, ne-am iubit de admirația frenetică a unor confrați mai ti­neri pentru un gen de esseu, sau de critică redus de la judecată de valoare la simplă bârfea­lă de stradă și de răspântie în care cei­lalți exaltau autenticitatea, deși lipsită de conținut. Aceiași nu înțelegeau rostul mărturiei per­sonale, care este aula de a lumina dinăuntru o operă obiectivă con­siderabilă, în ea însăși, de a-și șopti secretul, de a-și destăinui resortul viu pe care analiza rece« Cine înainte de df. prof. N. Iorga a putut formula nebănuitul din miezul personalității d-sale? Acel primam movens a rămas nedesci­frat. In țesătura firului de mătase al sufletului, se împletesc tendin­țe obscure, străvechi, cu elemente imponderabile, ereditare și ance­strale, de pe cele două versante ale noțiunii de neam : familie și națiune. Acestora, înainte de a despica analitic „fim ’n patru“, se cântă d. N. Iorga un admira­bil imn, după ce integrează pe individ în „acea vastă umanitate risipită pretutindeni, acel etern union umplând, toate spațiile în care oricine își lasă partea, fie ea și cât d­e mică". „Mai trebue ceva, așa de pu­ternic și așa de plin de mister, care e omul de ’naintea ta, omul de la care vii și care, prin figuri pe cari le-ai văzut, prin altele care nau trecut niciodată înain­tea ta, se înfundă în adâncul vre­­milor până ce pierde în nesfârși­rea lor: părinții, moșii, strămoșii, viața pe care ai fost chemat s’o duci mai departe. „De la ei vine ceva mai scump decât toate­ moștenirile materiale, mai greu de purtat decât toate sarcinile, ceva care adesea trebue înfruntat cu mai mult curaj decât toate pericolele : felul lor de a fi, transmis, corectat, sintetisat cu mii și mii de experiențe, care a­­junge până la tine, omul de azi. Ceva care în ceasurile în care nu e nimeni viu care să-ți stea ală­turi de puterile pe care le păs­trează partea aceia singură care continuă viața lor, ca s’o păstre­ze măcar cum a fost, dar și s’o înalțe și, pentru păcatele lor, s’o ispășească. Ei, înaintașii, dau aplecări, în­torsături de spirite, îndemnuri și putințe de fapte. „I-am simțit totdeauna în mine și cu mine, și, dacă am făcut și vre­un lucru bun, lor li l-am în­chinat în partea care lor le revi­ne, întocmai așa cum plugarul antic depunea o parte din rodul câmpului sau al turmei înaintea icoanei zeului. Căci ei, anteceso­rii, sunt zei, zeii noștri ocrotitori pe căi pe care conștiința noastră trebuie să le aleagă, căci ele vin de la mulți din ei și sunt așa de deosebite adesea cum ei au­ fost deosebiți. ..Am învățat multe lucruri pen­tru care nu eu mi-am ostenit min­tea. Am ajuns a înțelege și a vor­bi ușor limbi pentru că ei le-au vorbit, am găsit în mine, pentru idei, un fir înodat de dânșii, pe care nu aveam decât sa-l duc îna­inte. Simțiri izbucniau la anume momente în mine pe care ei le plătiseră prin suferințe pe care nu le-aș fi putut bănui altfel. M’am oprit ca înaintea unor lu­cruri familiare în fața unor rea­lități care erau ale mele, pentru că ei le trăiseră. „Am fost născut cu orizonturi depărtate în spațiu și în timp, cu prevestiri de străinătăți din fun­­ d. PROF. N. IORGA exterioară, îl surprinde numai mecanic, automat. (Continuare în pag. 2-a­ -------------ooo X ooo------——~» Pagini din Baudelaire de Al. T. Stamatlad Poetul Al. T. Stamatiad — pa­ralel cu opera sa originală : Din trâmbițe de aur, Mărgăritare ne­gre, pe drumul Damascului și Cetatea cu porțile închise — a­u publicat mai multe volume de­­ traduceri din Maeterlinck, Wilde, Omar, Khayam și Li Po. In curând va apare în editura Adevărului: Pagini din Baude­laire. Cei care de ani de zile îi ur­măresc cu iubire activitatea li­terară, așteaptă cu nerăbdare noul său volum de traduceri. Volumul va cuprinde 12 repro­duceri după desenurile, manu­scrisele și autografele marelui post francez, și va fi o surpriză atât din punct de vedere literar cât și din punct de vedere teh­­nic. EXTERNE Zilele acestea autoritățile ceho­slovace au descoperit o vastă or­ganizație de spionaj, în favoarea sovietelor. Unul dintre conducă­torii organizației era ziarist. Cercetările sunt în curs.­­ Odată cu intențiunea So­vietelor de a intra în Societatea Națiunilor, cercurile militariste japoneze au luat o atitudine ho­­tărît potrivnică reîntoarcerii Ja­poniei la Ligă. Ele afirmă că a­­cest pas nu ar face decât să în­răutățească situația politică ac­tuală din Extremul­ Orient. *­­ Odată cu prelungirea pac­telor de neagresiune dintre So­viete și Țările Baltice, presa din Moscova și Paris, —■ bine infor­mată, — afirmă că Sovietele sunt gata să recunoască independența acestor țări. _____ — In Spania continuă să ia pe­porții mișcarea grevistă. In­ai multe centre a fost suspenda circulația autobuzelor și a­ tra­­vaelor.* — Cercurile politice ritw-ya­keze comentează cu aprindere a­ctul prin care congresul a apr­bat mărirea salariilor funcțion­rilor și a indemnizațiilor veter­nilor. Această hotărîre a făcut să urce numeroase titluri la [trr» și să se scumpească prețul marti­riilor prime, astfel că în toat cercurile politice și economice crede că guvernul va fi nevoit treacă și la alte măsuri înftațio­niste, după ce va emite o b­ană de 200 milioane dollari dar pentru plata acestor sporuri. Intre 6 și 15 Aprilie se va căsători cu 50 la sută pe intreapă rerea C. F. R. Direcțiunea generală C. F. R. a luat următoarea interesantă deci­­ziune în vederea sărbătorilor și a vacanței de Paști: acordă o reducere de 50 la sută din taxele tarifare la toate clasele tren de persoane și accelerat, celor cari merg de la orice stafie la o alta, de pe întreaga rețea­­ F.R. Această reducere se va apl­ia din noapte de Vineri ora 12, Aprilie, și până Duminică 15 A­prilie o­ra, 24. Călătoria se va faci eliberându-se de către casele bilete, jumătăți de bilete trei persoane și jumătăți de suplim­eJ tren accelerat, atât la ducere cât la înapoere. Mai 1/131N­13N­1 Băncii Românești a Orientulu Joi a avut loc adunarea gene­rală ordinară a acționarilor Băn­cii Românești a Orientului din București. Ședința a fost­ prezidată de d. Amiral Cezar Boerescu , vicepre­ședintele Băn­cei. Au asistat d-nn­ consilieri: G. Georgescu, cenzor la Banca Națională a României; G. Cre­­tzianu și J. C. Pilidi, directori la Banca Românească; C. S. Nau­­mescu, avocat, președintele U­­niunei avocaților din România ; Alexandru Stamatin, directorul Băncii Sindicatului Agricol Ilfov; N. Diamandi și Matei Gherassy, mari proprietari. Grupul acționarilor mai impor­tanți era reprezentat prin d-nii: procurist general Gh. Moscu; de­legatul Băncii Românești; consul general Gh. C. lonescu; colonel Corneliu Cocea; Athanase Buri­­cescu; Manus Piella; ing. inspec­­tor general Pio Benzi; Const. T. Dabo, etc. Intrându-se în ordinea de zi, se citește „Darea de Seamă“, pe care asistența o ascultă în picioa­re la citirea pasagiilor pomenind despre moartea mult regretatu­lui prim ministru I. G. Duca și a ing. inspector general I. G. Ciu­­metti — membru în consiliul de ad­ție și unul din fondatorii Băncii. La discuția asupra bilanțului, ia cuvântul de consul general Gh­. S. Ionescu, mare acționar și membru fondator al Băncii. D-sa aduce mulțumiri și elogii consiliului de administrație, co­mitetului și directorului Băncii — d. J. V. Neam­țu — pentru ac­tivitatea plină de prudență și e­­conomie desfășurată în decursul anului 1932, activitate manifes­tată prin consolidarea instituțiu­­nei și prin acordarea unui divi­dend ca și anul trecut, cu toată vitregia vremurilor excepționale prin care trecem și cari au făcut ca multe Bănci mari să-și piar­pentru a constitui un rezervo­­riu de reținere a apelor nu pen­tru a fi destinate de islazuri. Frumoasele lunci ale văilor râurilor noastre, presărate odi­nioară cu pâlcuri de alini și săl­cii pletoase, cari constituiau un baraj în contra puhaielor și cari au fost defrișate și transforma­te în islazuri au început a de­veni un pericol, căci pietrișul și nisipul ieșind la suprafață, au contribuit la lărgirea albie­­lor, cari s’au tot mărit, an de an, în dauna agriculturii. Astfel că „colectarea albiilor râurilor“ prin plantații — cu speciile proprii localității, ar contribui și la micșorarea râu­lui și la sporirea terenului agri­col și­ forestier. Azi când slujitorii pădurilor colaborează cot la cot cu sluji­torii ogorului, și alături de toa­tă intelectualitatea românească, nu trebuie să uităm cuvintele sfinte, ce ne-au fost­, spuse de către Regele Ferdinand I: „Acel care pune toporul dă nu numai capitalul lor dar a fondurile ce li se încredințase. I Răspunde d. I. V. Neață —di­rectorul Băncii—mulțumind peri­feru frumoasele cuvinte exprimați și asigură Adunarea, pentru viii­tor, de acelaș devotament, în­ speranța unor­ timpuri mai bune. In unanimitate și prin aclamaț­­iuni adunarea aprobă bilanțul și contul de profit și pierdere,dând consiliului cuvenita descărcări de gestiunea sa pe anul 1933. | -------------ooo X ooo----------—| Se reduce pretul pâinii at Capitală ! Delegația brutarilor din Ca­­pita­lă a avut eri o între­vedere cu d. Al. G. Donescu, primarul general al municipiului. I D. Donescu a cerut scadereei prețului pâinei negre, cu un­ leu. I O parte din brutari au accep­­tat propunerea, alții au râmat să reflecteze. I D. Donescu a răspuns că el ferm hotărît de a face aceastal reducere. I ----------xtțx---------- I Reduceri pe C. F. R. I pentru elevii și studențifi cari pleacă In escurslnnel [­liebue și nici n­u soara pomului Serbarea sâdirei arborilor, constiitue o redeșteptare a sen­timentului nobil de creator, pentru că acolo unde mâna o­­mului a distrus podoabele natu­rii, tot ea să le refacă cu un ceas mai de­vreme oprind sau înlăturând dezastrele și reasi­gurând un patrimoniu aducă­tor de venit și de alte foloase morale și materiale. Manifestarea aceasta, pozitivă și creatoare, se va desfășu­ra cu un deosebit fast, în primăvara acestui an, în marea zi de „Du­minica Floriilor“ cântată de poet în versurile: „Vin Floriile cu soare „Și soarele cu fiorii. Ea e un rol covârșitor în edu­­­­cația masselor populare și în special a sătenilor, cari trăesc în preajma pădurilor. In special către sătenii de la șes și cei din Dobrogea, ar tre­bui îndreptate privirile specia­liștilor, spre a-i hotărî să cre­­ieze, păduri cel puțin pe locu­rile unde au mai fost odată și unde lemnul, atât de necesar gospodăriei și vieței de țară lip­sește. Dezastrele cari au fost anul acesta în regiunile de dealuri, unde a alunecat pământul cu satele întregi de pe el, își au ex­plicația în despădurirea coline­lor și dealurilor. Acesta trebue să fie un obiectiv principal de propagandă cu prilejul acestor serbări. Dezastrele de pe valea Bârla­dului își au explicația în distru­gerea pădurilor care ocupau am­bele părți ale văi­i Bârladului, cari vor trebui reîmpădurite. Consiliul de administrație a­l Regiei căilor ferate a aprobat cai elevii școalelor primare, secundarei și ai celor asimilate lor, cum și­ l­i cercetașilor, care pleacă în eseur­i slujii în grupuri de cel puțin 20, ol reducere de 75 la sută din taxele­ de transport și din suplimentele­ trenurilor accelerate.­­ Această reducere care se aplica, începând de azi, se va menține vii permanență. I Se cere însă ca excursioniștii sus­t arătați, să aibă carnete școlare,­­ sau de cercetași. I tulpina unui arbore, nu trebuie să uite că pregătește sicriul a­­griculturii“. Avem credința, că din aceas­tă colaborare sinceră a specia­liștilor cu reprezentanții tutu­ror autorităților, administrative și școlare, va reieși un real fo­los țârei. Cu o singură condiție, ca­ acest program să fie conti­nuat metodic, an cu an, spre a înregistra rezultatele reale în înlăturarea dezastrelor provoca­te de eroziuni, în sporirea patri­moniului silvic al țării și în for­marea unei educațiuni fores­tiere. Tot ce e român, avem dato­ria de a sprijini aceste manifes­tări naționale creiatoare, care cinstește pe acei cari au înțeles a se pune în slujba pomului și a pădurei. M. P. Florescu inginer inspector silvic, -­­fost deputat -xox­

Next