Neamul Românesc, mai 1935 (Anul 30, nr. 96-118)
1935-05-03 / nr. 96
y Anul XXX Nr. 96fax* Wfc*»JS PRIMI fia numersr MSI, ipn Ottoaf Wt. 15--te f, 9, 9, 0, tmmmL REDAct“11^1 administratia"""""" ..r^tabiT ETSS.30 " . IT"T~ TMOTRECXQII S?€ 5JLIXICn. » DDCZAI A Ml î Mor» / î" «V11 " ■ " UlKitUlüK NI Clill <p A letrada ISKLZUIANU No. 25, (etaj) Ig i As Im tara ”*”n *n,6?° m. ~surgescu • BUCUREȘTI (I) I ^ I ARONAMESTI PribIto autorități și institajUaa» 1000 tei ______________________________________________________Telefon 5.70.88 g 1 18 sif;äianale: Fe un an, 12M tei; pasa»e mai, 800Ea! L nrowyMIHMIIiHBWi.W~II m MMiiipimiiM« —,------------ iiwjBiyimuuwMWiwiiii.^swpiBWTOW^wwpg^rwwHWswwiwiMWB Disciplină și demagogie Aviația Germaniei, reprezintă un pericol formidabil pentru pacea lumei. Neliniștea vecinilor imperiului hitlerist este explicabilă, ca să justifice alarma guvernelor europene. Parisul și Roma, statele Micei înțelegeri, Belgia, Grecia și Turcia, merg pe drumul logic al solidarității în fața primejdiei, care se prezintă ca o amenințare imediată. In fiecare săptămână, uzinajul german, sub impulsul categoric al elanului național, aliniază în vaste aerodroame vizibile sau ascunse, în imense magazii de rezervă, câte douăzeci și patru noi aparate de zbor... Nouă, aparțin ca nomenclatură, aviației comerciale. O simplă schimbare de cifre, pe aripi, și de încărcătură în carlingă, transformă cele nouă pacifice mașini in redutabile avioane de bombardament. O sută rapide cuirasate aeriene pe lună, constitue un bilanț cu care energia și disciplina germană, se pot mândri. Pe când în Franța, democrația de stânga sabotează apărarea militară, atacă „militarismul“ burghez, și se luptă eroic, să cucerească vacanțele câtorva consilii comunale... Paralel cu pregătirea armatelor văzduhului, și a celor terestre, Germania își sporește flota vizibilă și cea nevăzută... E încă un capitol din ceea ce pot face națiunile conduse, — și în fața uimitei generale, popoarele fără conducători. UN STAT NU SE FACE DINTR'O CONSTITUȚIE, CU ATIT MAI PUȚIN PENTRU O CONSTITUȚIE. PRINCIPIILE, CIT DE FRUMOASE, CUPRINSE INTR'UN ASTFEL DE ACT POLITIC, CARE SE POATE, NEAVÂND ADEVARATE RĂDĂCINI, SA NU FIE ȘI UN ACT NAȚIONAL, N AU DARUL DE A CREA CEVA. DIN ARTICOLELE EI NU PLEACA UNUL DIN ACELE IMPULSURI PE CARE NIMENI SA NU LE POATA OPRI IN CALE. NU E MOLECULA DE RADIU DIN CARE SA SE DESFACA PUTERILE MISTERIOASE CARE DAU ENERGIE SI SANATATE. N. IORGA EXTREM-ORIENT ~ ‘ Această problemă este dominată de stăpânirea Englitezei asupra Indiilor. Rivala Angliei, în Asia a fost, până acum în urmă, numai Rusia, care de veacuri caută o expansiune, cum se zice într’o formulă clasică: „un plămân de respirație“, la o mare liberă. In Europa, rușii nu o au, fiindcă porturile Arhanghelsc și Murmansk de la Marea Albă sunt blocate de ghețuri șase luni pe an. Marea Baltică scaldă și porturile germane, apoi este gâtuită de insulele și strâmtorile daneze, unde flotele engleze pot opri oricând navigația. Bosforul și Dardanelele sunt ocupate de turci Această situație explică răspândirea Rusiei in Siberia și Coreea. Mai are, încă, portul Vladivostok. A pierdut Port-Arthurul în 1904. De aci tendința Rusiei de a ataca India. Năvala militară nu poate avea loc drept pe la Nord sau Est, din cauza prea multor obstacole naturale. Astfel, pe acolo, ar trebui rușii să se strecoare dealungul munților Altai, să străbată, în China, tot deșertul Gobi, să treacă puternicul lanț al munților Kuen- Lun ca să pătrundă în Tibet, pe urmă munții Afganistanului și păsurile Himalaei. Prea greu și prea departe, mai ales pentru convoiurile de artilerie, tancuri, aprovizionări și munițiuni destinate marilor armate actuale. Locul de invazie rusească în Indii este numai prin Persia. Concentrările rusești se pot face între Marea Caspică și Lacul Baical într-un loc mărginit la Nord și la Sud de râurile Sir Daria și Amur Daria. Rușii au acolo căi ferate dinspre Rusia europeană spre Siberia și la Sud spre Teheran, capitala Persiei. De aci pătrunderea rusească in Persia, înainte de război Șahul Persiei era păzit de o brigadă de cazaci. Lupta de preponderență la Teheran între ruși și englezi este cu totul acută, findcă, din capitala Persiei, o armată moscovită s’ar putea, mai cu înlesnire, strecura spre Sud, dealungul munților Suleiman și pătrunde în India de Nord, ținutul Pendjab, trecând râul Indus și ocolind deșertul Dar. Intre India de Nord și cea de Sud este marele platou Dekhan, puternic ocupat și fortificat de englezi. O năvală rusească în Indii ar determina, cu siguranță, o răscoală generală acolo prin împăcarea dintre industrrii musulmani și brahminici, făcând pozițiunea englezilor imposibilă. După cum vedeți, situație totdeauna delicată, nevralgică am putea spune. In Europa, o răspândire germană spre Triest ar tăia drept in două cheile mediterane, aflătoare în mâinile englezilor, anume Gibraltar, Malta, Cipru și Suez. Cele precedente explică îndeajuns veghea neadormită ce trebui_ s’o aibă Engliteza ca Triestul să nu fie niciodată în mâinile Germaniei, în Mediterana Franța și Italia să fie într’o veșnică rivalitate, nici una să devină preponderantă; de asemeni Bosforul și Dardanelele să nu le poseadă rușii. Tot astfel gurile Dunării și Cadnlaterul carpatin să rămână românilor, tampon politic intre germanism și slavism. Aceasta, lămurește pe deplin, instituirea Comisiunii europene la gurile Dunării prin tratatul de la Paris din 1859 și restituirea a trei județe basarabene de la Sud, nu cele de la Nord, Moldova de atunci, ■iar prin tratatul dela Berlin , din 1879 atribuirea Dobrogii României ca să nu poată răsbi rușii peste bucla Dunării în Balcani. Interesele Angliei pretind existența României ca stat mare și puternic în Sud- Estul Europei. Pentru Anglia, marele stat românesc este cheia de boltă a întregului edificiu Sud-est european. Interesele româno-engleze fiind atât de evidente și veșnice, ar fi de dorit ca guvernele noastre să îngrijească ca și relațiile dintre noi și Marea Britanie, din toate punctele, de vedere, să fie cele mai cordiale cu putință. Dar, in Extremul Orient sau petrecut fapte noui, acum în urmă. Dezvoltarea prea mare a puterii militare rusești a făcut posibilă invazia japonezilor în Mandchuria și înfigerea lor la granița Siberiană, pentru a bloca acolo pe ruși și a-i devia dinspre Persia și Vestul european. Ceea ce s-a reușit, mai ales că germanismul hitlerist se arată foarte amenințător pentru ruși. Rusia puternic încolțită de Hitler și constrânsa de japonezi în Siberia a devenit de o extremă blândețe. Astfel vizita eminentului diplomat englez sir Anthony Eden, lordul Sigiliului Privat, a devenit posibilă la Moscova. Acolo, d-sa și d. Litvinov, probabil că au discutat mai mult probleme asiatice decât europene. Citesc și nu mă mir de loc, intr-o revistă diplomatică străină. Japonezii deabia instalați în Mandciuria lucrează contra englezilor in Asia, desvoltând puternice legături de propagandă cu statele islamice din toată lumea. Deocamdată India e apărată dinspre Japonia, pe apă, de formidabilele fortificații de la Singapur, făcând imposibilă atacarea Indiei pe apă. Apoi arhipelagul Filipinelor este in mâna Americii, engleză de origină, deasemeni insulele Hawai in Pacific, puternic fortificate. La caz de conflict, evident că escadrele engleze și americane întrunite ar zdrobi pe japonezi. Marea problemă a viitorului va fi când în India și China curentul asiatic antieuropean, xenofob in genere, ar face să apară un Hitler chinez, sau un Mussolini industanic, care să însuflețească într’un imens clocot naționalist adormitele popoare chinez și industanic, după cum a trezit la o pătimare și înflăcărată viață națională geniul lui Kemal lâncezeala azi vindecată a turcilor. In acea zi sceptrul stăpânirii lumii, ce aparține rassei albe, se va clătina. Iată de ce, europenii, trebue să evităm cu orice preț un război, general între noi. Altfel vom pieri prin noi înșine. N. W. Lengucessiu Fortificațiile din insulele Baleare Londra, 1 Mai (Prin radio). — Se comunică din Madrid. Guvernul spaniol a luat hotărârea de a revizui lucrările de fortificație in insulele Baleare și a le complecta cu material defensiv modern. Ce spun ultimele alegeri Ultimele alegeri dau loc la considerații politice care trebuie fixate cu francheță, pentru oricine, fiindcă politica unei țeri nu se face cu ce vrei, ci cu ce ți se dă. S'ar fi crezut că partidul național-țerănesc se va slăbi prin atîtea deserțiuni, mergînd până la cele mai scandaloase scene de stradă. S'a dovedit însă că nu e așa. Și aceasta cere o explicare. Dacă oamenii ar fi creat partidul, așa cum s'au dovedit acești oameni el ar fi perit cu răsunet. Dar, de vreme ce, oamenii fiind așa, el n'a perit, aceasta înseamnă că e altceva în avars de șefi. Și acest ceva, această tare, îndărătnică voință socială trebuie recunoscută, întărită și, mai ales, trebuie educată în sens cît se poate mai național. Apoi tînărul liberal Gheorghe Brătianu a avut un imposant număr de voturi fără să fi agitat schimarea Constituțieii sau să fi adoptat formula lui minustus valschicus. Nu e desigur amintirea părintelui său care-l susține, căci Ion Brătianu a murit foarte impopular, și, nu e nici valoarea unui număr de profesori și profesorași cari sunt în jurul lui, ci e încurajarea dată unei atitudini care ar putea să devie un caracter — și în aceasta e toată taina de viitor a învățatului istoric. Acest viitor se va distruge îndată ce se va vedea că acel care luptă contra unei anume clientele nu face decît să-și puie valoarea personală la disposiția altei clientele, care poate deveni tot așa de periculoasă. Imî place atrage aceste concluzii. N. SORIA Monumentul nostru In ultimele ceasuri din Săptămâna. Patimilor, s’au încheiat tratările dintre guvernul României și uzinele Skoda. Contractul s’a iscălit de d. G. Tătărăscu, ministru al Armamentului și d. Fiala, reprezentantul fabricelor cehoslovace. La acest final îmbucurător din atâtea puncte de privire, a participat și d. Jan Șeba, ministrul Cehoslovaciei la București. Avem acum prilejul să subliniem cu satisfacție, rodnica activitate pe care acest distins diplomat și amic al României, a desfășurat-o ca să se închee tristele episoade ale trecutului, și să se ajungă acum la acordul definitiv parafat zilele trecute, pentru aprovizionarea noastră cu armament cehoslovac. Semnarea angajamentelor de Sâmbătă, a obținut în prealabil, aprobarea Consiliului Superior al Apărării Naționale, convocat în aceiași zi, și care s-a ținut sub președinția Suveranului. Factorii politici cu răspundere, în calitatea lor de foști președinți de consiliu, personalitățile militare în frunte cu d. Mareșal Presan, au fost puși în curent de primul ministru, cu întreg planul de înzestrare a oștirii române. El se va desfășura în zece ani, și a primit aprobarea forurilor legale, așa cum este firesc pentru o vastă operă de organizare militară. Din datele acestei convenții cu Skoda,rees limpede superiorități zdrobitoare, față de condițiile aranjamentului faimos, încheiat în mare taină, cu flagrante călcări de lege, de grupul delicvenților din 1930... Măria Sa Regele, și foștii președinți de consiliu, d. profesor N. Iorga, G. Mironescu, general Văitoianu, au dat aprobarea unanimă vastului și completului plan de înzestrare al armatei. E o operă de mare amploare națională, care închee un capitol dureros și face să renască în suflete românești liniștea și încrederea. D. GH. TATARASCU Expoziția Școalei Române din Roma Roma, 30 (Rador). — M. S. Victor Emanuel al Ill-lea a inaugurat azi dimineață expoziția artistică organizată de Școala Română din Roma. Suveranul a fost întâmpinat de ă. Panaitescu, directorul acestei Școli, de d. Lugoșianu, ministrul României la Roma, înconjurat de personalul legației, precum și de membrii Școalei Române. Mai erau de față la solemnitate mai multe personalități italiene, printre care reprezentanții ministerului Educației Naționale, precum și guvernatorul Romei. M. S. Regele s’a interesat îndeaproape de operele expuse, printre care a remarcat operele arhitecților, sculptorilor și pictorilor Ionescu, Lupu, Cucu, Mac Constantinescu și Celine Emilian. Deasemeni Suveranul a arătat un viu interes pentru materialul artistic popular colecționat de d. Tzigara-Samurcaș , înaltul oaspe al expoziției a vizitat apoi biblioteca Școlii și înainte de a părăsi palatul a exprimat directorului Școlii înalta sa satisfacție. ______ EXTERNE I țI __In fața localului, comisariatului de poliție din wom dismentul 20 a făcut eri explozie o bombă. Se presupune că atentatul se datorește comuniștilor. In urma atentatului cu bombe de ieri, poliția a făcut numeroase arestări printre național-socialiști, social-democrați și comuniști. — Ziarul „Daily Mail" arată că d. Mac-Donald nu v v a părăsi postul de prim ministru. Starea sănătății președintelui de consiliu al Angliei — adaugă ziarul — s’a îmbunătățit considerabil în ultimul timp. In consecință, d. Mac-Donald va rămâne în fruntea guvernului până la sfârșitul legislaturei actuale. — In consiliul de cabinet de ori dimineață, guvernul englez a aprobat, în principiu, planul de reorganizare a forțelor aeriene, prezentat de ministrul aviației. — Astăzi va fi parafarea pactului franco-sovietic. D. Tsaldaris vine la București Atena, 30 (Rador). Mai multe ziare anunță că, dată fiind marea importanță a viitoarei sesiuni a Consiliului înțelegerii Balcanice, d. Tsaldaris, președintele Consiliului, va lua personal conducerea delegației elene în acest consiliu. „Sângele lui Minos" la Teatrul Național Astăzi, in matineu, Teatrul Național reprezintă pentru a șaptea oară, piesa d-lui prof. N. Iorga, „SÂNGELE LUI MINOS". E un spectacol de înaltă ținută literară, etică și artistică, pentru care, prima noastră scenă își face un punct de cinste menținându-l atât de frumos în repertoriul său. Interpretarea este acelaș de la premieră și numără pe artiștii de frunte ai Teatrului Național, ca d-nele Maria Piloțti, Sorana Țopa, Olo Pan-Cernățeanu și d-nii /. Manolescu, G. Calboreanu, Al. Critico, V. Antonescu, Marius, etc. Regia d-lui V. Enescu oferă un cadru ales și o armonioasă mișcare a piesei, care rămâne unul dintre cele mai selecte și consistente spectacole artistice. Greșeli cari trebuesc evitate din construcția drumurilor Criza e în acuta ei desvoltare, iar obținerea creditului unui eventual împrumut în afară, cum a fost cel din trecut al cărui rezultat căpătat cu multă trudă, investit în majoritate in executare de drumuri frumoase ca aspect, iar din punct de vedere tehnic și durabil lasă de dorit, e virtualmente căzut. Și totuși după un șir de ani, experiența concesionarilor acestor lucrări de miliarde cari trebuiau puse la punct la ei acasă și pe spinarea lor, au făcut numai greșeli cu aceste experiențe pe drumurile noastre și chiar azi sunt încă în stadiu de încercări, pentru că ce s’a lucrat astă toamnă se cârpește acum în primăvară, și nimeni nu vede, deși contractele sunt pe terminate." Ca orice lucru de import și adeguat în pripă aceste lucrări executate la noi, un alt mediu, alt climat, cu o variație de temperatură foarte mare, lucrate cu materiale de calitate și compoziție diferită în aceeași masă, și unde controlul executoriu în totalitatea condiților cerute parcă ar fi lipsit, fiind pus la orice pas în fața unor lucrări cu totul nouă, atât din punct de vedere practic cât și teoretic. In aceste condițiuni rezultatele sunt cele cari se văd, iar peste câtva timp vor fi detestabile. Iată dovezi concludente că aceste lucrări, s’au pus in lucru fără a fi studiate și puse la punct. Contractul drumurilor a fost dat în execuție la trei grupuri : 1) Grupul Suedez ce lucrează în sistemul amiezită 2) Grupul Francez ce lucrează în sistemul triplex 3) Grupul German ce lucrează în sistemul Landasfalt 1.) Luăm cazul șoselelor executate în triplex. In urma experienței s’a văzut defectele acestui sitem încât s’a prăbușit procedeul. Grupul francez încearcă altă experiență, prin așa zisul sistem asfalit.’ Dacă problema drumurilor asfaltate speciale pentru țara noastră ar fi fost studiată și pusă la punct de la început, s’ar fi condiționat un sistem de pavaj cât și materialul necesar, fără a se ajunge la compromisuri ca în cazul triplexului în părăsire și cu mari pagube pentru statul nostru. 2) Azi când in alte țări s’a pus la punct și se recomandă a se avea in vedere condiția maximei aderențe a Uniatului, care în cazul acestor lucrări este asfaltul orbitumenul, la noi această problemă importantă nu e măcar nici cunoscută. In urma congresului de la München al Drumurilor din 1934 și mai ales în urma studiilor practice și de laborator a unor tehhnicieni de elită ca Ing. W. Riedel si profesorul W. Geissler directorul Sc. Technice din Dresda, s’a ajuns la condiționări de materiale în construcția șoselelor, adică macadamul și savura să provină din rocă Hidrofoba ținându-se seamă de noțiunile tehnice și mergându-se s până la intimitatea structurală în compoziția materialelor in așa fel, ca aderența liantului să fie la maximum. Lucru foarte important care evidențiază o pregătire mai amplă in acest domeniu atât pentru organele de control cât și pentru cei chemați să construiască asemenea lucrări. Or condițiile principale ale aderenții maxime sunt: Bitumenul conținând in compoziția lui acizi alfaltogeni, etc., aderența lui în mediu acid se va produce în plin și numai printr-o rocă condiționată : a. — O rocă cu o omogenitate structurală cât mai mare. b. — Roca eruptivă să fie Hidrofobă ca fiind cea mai principală condiție. c. — O rocă eruptivă, care să aibă o rezistență necesară fracțiunilor conform cautelor de sarcini. Hidrofobă este acea rocă la care raportul dintre elementele bazice și cele acide să fie mai mare ca unitatea, iar au Hidrofilă când acest raport e mai mic ca unitate. Or în execuția șoselelor asfaltatice nu s’a respectat aceste condițiuni și în loc de rocă Hidrofobă, care prin excelență la noi este Bazaltul, fiind o rocă dintre cele mai bune chiar din Europa și îndeplinește condițiile de mai sus, dând o aderență la maxim, din potrivă era întrebuințat in mare parte macadam silicios petriș de râu și savură din roci granitice care este o rocă acidă Hidrofilă din cauza bioxidului de siliciu (SiO2) liber in rocă acidă cât și a cantității mari de mică albă Moscovit, care deasemeni e acidă. Aderența în cazul rocei Hidrofobe se explică Însăși printr-un proces chimic iar nu fizic ca in cazul rocei Hidrofile, deoarece acizii asfaltogeni ai liantului intră în combinație intimă cu elementele bazice ale rocei Bazalt. Sau mai bine zis se petrece o reacțiune chimică Intre moleculele polare ale liantului și ale rocei Hidrofobe ajungându-se la o saponificare cu pătrundere in stratul intim al vocei și în felul (Continuare în gag. lf.a) Povestea fantastică Ghiță Clondir, la Marea Paradă Zarvă mare, și zarzavat politic curent, în satul Cucueții-Zăpăciți. Se făceau pregătiri uriașe, pentru o mare chestie. Grupurile Covrigului vertical,— figură geometrică bună de adormit gogomănia politicianizată a cătunelor, — se adunau să primească ordine. — Fraților ! Voi sunteți batalioanele noastre. Mergem acum la luptă.... Șefii nostru, d. Mihalache, sună concentrarea... — Măiculiță, măiculiță ! Nici acum v’astâmpărați oameni buni! E săptămâna mare și voi plecați la bătae ! — jeli lelea Mitana, văduvă de război, — în loc să stați la denie, ca tot creștinii! — Adunarea ! Fleașcă Ilie, tu ești căpitan pă șanțu drept. In goană spre trin, că să face... — Ce să face vericule ? — Să face Slaiu Nostru bă, Statu Țărănesc! Și pă tine te-am ochit, te fac șef la gară, în locul lui ăla cu capela roșie... Sub aspecte multiple, haimanaua rurală, porni în echipe, și cu echipament pestriț. — Da unde mergem mă, ăsta? — La cogres! Că ne cheamă conu Arminden, Călinescuțu nostru, și alde Vătășelu, ăla prins cu scroafa popii ’n sac.... — Da el ce hramare p’aici ? Că nu-l văzui dă mult... — Cică e șichtar și general, la Cercu.... ăla, cu Chilozofia și cu Cosmologhia... Cercu dă studii, nepoate ! Batalionu din Cucueții-Scrântiți o luă agale pe șosea, în formație de turmă, să tot fi numărat vre-o zece dăbătici, veritabili luptători și exponenți, — in congrese, — ai democrației țărănești, naționale și irezistibile. Ghiță Clondir, șef advers, sosea agale, cu căruța plină. De altfel nici el nu se lăsase mai pe jos. Din punct de vedere lichid, era complect, și după nesiguranța privirilor, supraumplut. Zări pe Vătășelu, în ținută de campanie, și în fruntea „batalionului“ din marea armată : — Da ,un’ te duci băditule ? spuse Ghiță cu serioase sforțări ca să învingă atracția universală. — Ia, găsii iar un cogres d’alea. Știi, boerii cu cercu, ceva de trin, aldămaș și mâncărică, și, ca omu.... Un sughiț provocator, întrerupse indignarea vizibilă, și gelozia instinctivă a celuilalt artist al vastei operete, — cel din căruță : — Bine mă, eu tă luai, deunăzi, la București. Râu n’ai dus-o, ai ? (Hâc !) Tu dă ce mă lăsași ? Că vremeam, vere. — Să vezi! Aflasem dă la Țara Ghioala că ieși pă țarină! Zisei că nu vii! — Io pă țarină bă ? (Exponenta democrației profund îmbibate cu mitilic, zvâcni violent sub imperiul unor imense puteri vulcanice. Holbă ochii prostii, și răcni) : — Pă țarină bă ? Io bă Vătafule ? Ai căpiat ? Io bă ? Dă când, sunt cu boerii și fac politica aia, dracii pleacă la câmp bă. Io dacă vând băcanului manefesturi d’alea, și cu ce mai pică.... — Și cu ce mai curge.. — —o scot binișor la mal! Că vezi mă cum e cu cogresele astea bă, boerii trece, noi, țăranii rămânem. Că altcum, ce-ar face ei, și dă unde să ia lume, ca să strige ura pă ulițe la București ? D’ai vorba : mă iei, ori nu mă iei și pă mine la cogresu vostru ? Că să știi, te-am, adunat și ia pă tine, când cu ai noștrii, dă ne-am dus cu otomodelu ăla mare de’ncăpea în el tot satu, cât face politică pă direct. Și te-ai ales și cu câte ceva, ca badea la cogres, — nu ? — clipi Clondir, șiret și vesel, cum, stă omului bine. — Vino vericule! Să fie cu noroc. Că par’că dau dă la mine ! — rosti Vătășelu, vesel că se ’ngroașe corigentul din Zăpăciții din Deal, pentru marea paradă de la București. Și cu o savantă biciușca ’n circuit, cei doi telegari, — biete pisici potcovite și cu coastele violent exteriorizate, — făcură o curbă savantă, așezară cele două roți din dreapta în șanț, și pe distinsul pasager, îl trântiră apăsat de-a lungul coridorului cu noroi. Amețeala asta, readuse pe nea Clondir într’o semistabilitate simpatică. Ciocnirea elementelor, cu așa de variabile densități, și tării, reuși să le neutralizeze. In coada batalionului, se agăță cu oarecare greutate, vehiculul hodorogit al neofitului ,— veritabil tren de campanie, pentru vasta întreprindere demn de superba ținută a plevuștei stampilate.’... Organizator de seamă, cu răspunderi teribile pe umeri, (— deși numai curase de mult cu spinarea, cu excepția pumnilor rezervați c ălorlalți“ —) Vătășelu zgâlțâi sever și violent pe ’ șugubățul aderent cules de pe șosea. Și în fața frontului ăpzinei de haidamaci, din pleiada analfabetă, îi strigă: Bă vere ! Să nu te’ncurci la limbă ! Că ești cam treaz nemâncat. Acu sântem cu Cercu. Auzi bă? Cu Cercu, cu Mialache! Cu Armindeni din Călinoaia bă. Cu cercu, Clondire tată. Că ne dai dă gol... Auzi și! Ia strigă odată: Trăiască Mialache ! — E groasă bă, că m’aude gubernu! Și sunt conțiubă, nu Scărmănați! — Da cin’ te știe vere Clondir ? Că boerii trece și țăranii rămâne.... — Da cu ce rămânem, că nu văz nimic ? Da strigă : Sus Mialache, și Statu Nostru, Trăiască gara și trinu, unde o să fii tu mai mare ! Un urs grandios făcu să tresară sirepii lui Clondir, — biete mârțoage care ațipiseră de-a’npicerele.... Batalionul lui Vătășelu porni și mai entuziast, să cucerească marea baricadă a târgului, — și cu ce-o mai găsi la ’ndemână prin dughene... — Numa ă’ar ține minte, să nu ’ncurce socoteala. Că altfel să duce dracului cogresu! Mai mâncăm și bătae! — socotea cu melancolie Vătășelu, cu ochii la Clondir și cu gândul la riscurile recrutărei vagabonde. Dar, mai cu seamă cu nădejdea că Clondir, se va trezi din prima beție, până va ajunge la club.... Sub asemenea auspicii, și cu personal de calibrajul acestor gânditori profunzi, s’a inaugurat spre bucuria conștiinței naționale, — care tocmai trecea pe Strada Corăbiei, congresul Covrigului... Serios cosmeticat, un sociolog de speța, „Trepidans-Activans“, descria primatul Țărănimei.... Electrizată, sala izbucni in tumult: — Jos guvernul Lus Statu Vertical! Trăiască Premaru ! D. Mihalache se înclină surâzător către Țara prezentă la apelul său frenetic. Ghiță Clondir, rezemat de estradă, simți că se clatină, cu asistență cu tot. După un acut șoc de conștiință, se nărui masiv, în brațele unui june peripatetician din garda Cogitans- Gaudeans... — Urra! Vertical! strigă sala. Dar Clondir nu găsi forțe proprii să se ridice , rămase deci orizontal, spre dezolarea teoretică a Schopenhaurilor partidului. Pe când un dialectician specialist in cazuri urgente, plimba pe sub nasul Clondirului revărsat, o fiolă cu emanații amoniacale. R. ACȚIONAR