Neamul Românesc, decembrie 1935 (Anul 30, nr. 261-282)

1935-12-01 / nr. 261

MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea Judiciară D. Maxim (prin botez Mihail) S. Bercovici, născut la 11 Sept. 1881 în Pitești, domiciliat în Bu­curești, a făcut cerere acestui Minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Bercovici în acela de Vălimă­­reanu, spre a se numi Maxim (prin botez Mihail) VMlinft­­î»anu. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asupra numelui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul prevăzut de aliniatul II al zisului articol. MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea Judiciară D. Zamvel A. Feredioariu, năs­cut la 3 Octombrie 1890 în Doro­­hoi, domiciliat la Dorohoi, str. I. C. Brătianu nr. 136 a făcut ce­rere acestui Minister de a fi au­torizat să schimbe numele său patronimic de Feredioariu în a­­cela de Segal, spre a se numi Zamvel A. Segal. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asu­pra numelui spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul prevăzut de aliniatul II al zisului articol. D. profesor Iorga, despre problemele românești! ultima Oră Continuare din pagina s-a — copiază, ci crează, iar alții vin în unna și comercialisează, pun în forme mai ușor de cunoscut și îndreaptă pe linii mai ușor de urmat descoperirile italiene, dar se poate afirma, fără teama de a fi contrazis, că nu există na­țiune pe lume care să fi creat atăta cât a creat poporul ita­lian, să fi creat în împrejurări mai grele, — alții au fost stă­pâni pe soarta lor și n’au creat, dar necontenit, sub călcâiul străinului, din causa frumuseței acestei țări, care ispitește pe oricine, prin darul lui Dumnezeu care este înfățișat în tot ce se găsește acolo,­­ în împrejurări de suferință, supt călcâiul străi­nului, poporul acesta a creat necontenit. Față de societățile acestea europene egoiste, în care fiece familie caută să-și limiteze numărul copiilor, pentru ca partea de moștenire a fiecă­ruia să fie cât mai mare, po­porul italian a dat lumii, din ge­nerație în generație, fără să se gândească la astfel de conside­rații, mii și mii de oameni inte­ligenți și energici. Clădirile aces­tea din România Mare, în mare parte, șoselele și podurile noas­tre, în curs de atâta vreme, au fost făcute prin imigrația italia­nă, — popor deprins a lucra în România până în zilele noastre. La noi lucrul străin este dese­ori un mijloc de a înșela pe acel care ți-a plătit, pe când acești oameni, cu onestitate romană, au creat pe acest pământ al ve­chii Dacii, colonisat de cineva venit de acolo, cu oameni de a­­colo, au creat necontenit în fo­losul Țării Românești. A venit un moment când țara aceasta n’a mai putut încăpea de câți oameni sunt înăuntru și, cu asentimentul lumii întregi, cu mandat european aproape, Italia s’a așezat în Abisinia. S'a așe­zat după o expediție englesâ în contra Negusului Teodoros, con­dusă de Napier, a cărui fată a trimis ieri aurul său poporului italian spunând că, dacă tatăl său ar fi trăit, ar fi fost bucuros de darul pe care ea îl face. După expediția aceasta a lui Napier, după cea d’intâi încercare, en­­tresă, de a aduce Abisinia pe ca­lea civmsației, au venit Italienii. Era pe vremea când conducerea armatei italiene nu era aceia pe care o merita soldatul italian și nici amintirile Italiei. In mo­mentul acela s’a întâmplat ne­norocirea de la Adua. ÎNFRÂNGERI CARI se PLĂTESC In viața oricărui popor sunt înfrângeri care cu orice preț tre­­buesc plătite. Așa au făcut Fran­­cesii pentru Sedan, au plătit. Așa am făcut noi față de tot ceia ce am suferit de la vechiul Stat tur­cesc : i-am plătit la Grivița, a­­rătând acolo că suntem vrednici de independența noa­stră. Onoa­rea unui popor trebuie neapărat reparată. Când s’a întâmplat catastrofa de la Adua, in Parla­mentul engles s’a ridicat un glas care a spus: „Ne doare de su­ferința unui popor aliat, și urăm Italiei să repare Înfrângerea sa de astăzi“, cuvinte care au fost citate în timpul din urmă și pe care nimeni nu a îndrăznit a le tăgădui, fiindcă înseamnă ade­vărul însuși. Italia a rămas undeva acolo, pe margine, încheiase un tratat cu Negusul Menelik, care îi ga­ranta tocmai teritoriile pe care se luptă azi armata italiană, stropind pustiul cu sângele ce­lei mai nobile rase a omenirii — și suntem mândri că este și rasa noastră. Și, în momentul când s’au a­­șezat acolo, în momentul acela a Început din partea Abisiniei o întreagă luptă pentru a arunca, dacă se poate, pe Italieni în Mare. Puțini dintre dv. ați citit cele două volume în care se văd toate călcările de pace făcute timp de douăzeci de ani de sta­tul abisinian. Sunt suflete dulci și blânde acelea care, gândind altfel, bânuesc că nu sunt mâ­nate de interes, fiindcă atunci ar trebui să așteptăm ca la viitoa­rea conferință europeană să în­tâlnim pe miniștrii Negusului cari să ne susțină — nu știu pe ce basă —■, pe când, orice ar fi, mâne ne vom întâlni cu Italia în adunări unde poate va fi vor­ba și de soarta hotarelor noas­tre. Ei bine, prin acești douăzeci de ani, în Abisinia, pe­ care cine­va și-o închipuie ca­i­n grup de sălbateci idilici dansând și cân­tând, nedorind nimic altceva, în bunătatea lor de inimă, decât a avea bune relații cu toată lumea, în Abisinia aceasta a fost numai uzurpare, de la un trib la alt trib, și uzurpare în ceia ce privește și pe acela a cărui victimă, fostul împărat al Abisiniei, a fost zu­­grumată în închisoare acum câ­teva ceasuri. Triburile amarice nu re­prezin­­tă decât un grup central, care și-a adaus oameni ce sunt de altă rasă, de altă religie și cari au alte interese, pe cari le-au prefăcut foarte adeseori în cete de sclavi. „DORESC ITALIEI BIRUINȚA » DREPTATH EL!" Și atunci Italia a mers drept către scopurile sale, și din toată inima doresc Italiei, — sunt si­gur că în țară cuvintele acestea vor găsi un răsunet, — biruința dreptății ei; doresc să treacă timpurile acestea atât de grele în care dă dovadă de o așa de mare putere de sacrificiu, și să se întoarcă apoi cu onoare de­plină (aplause) și cu o glorie ca­re să se restrângă asupra între­­gei rase căreia-i aparține prin sânge și prin limbă, (aplause). Este foarte explicabil, că anu­mite legături și-au produs ur­mările, dar țin să se știe, prin a­­ceste aplause, că un lucru este politica pe care Statul a trebuit să o primească, dar in care tre­buie păstrate toate menaja­mentele ca să nu se bănuiască un singur moment, că a slăbit iubirea­ noastră față de poporul italian, și altceva este dorința a­­cestui popor românesc, (aplause). Doresc ca chiar în momentul când Italia va fi mai adâncită in nevoile ei decât cum este acum, dacă nu ni este îngăduit a-i tri­mete ceia ce, la urma urmei, nici nu avem, din societatea aceasta românească, unde grâul se vin­de pe nimic, — ar putea s’o facă ministrul Instrucțiunii Publice, fără să supere pe colegul său de la Externe, — să se trimeată grâu pentru copiii aceia din școli cari vor suferi de pe urma îm­prejurărilor de acum. Ar fi un gest nobil, pe care Italienii l-ar primi cu recunoștință și care ar putea și el să Ii arăte care este politica inimii noastre. Și să nu credeți că vre-odată politica inimii unui popor nu se preface în resultate reale și prac­tice. (Aplause pe băncile opozi­­ției). Foarte dese­ori, politica, acea­­laltă, care nu este a inimii, nu ajunge până în adâncul sufle­tului unui popor, dar politica a­­ceasta, care cuprinde voința mo­rala a unui popor, este imposi­bilă să nu aibă urmări și în ce privește acțiunile de ordin ma­terial. MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea Judiciară D. Miță Gheorghe, domiciliat in București, strada Colentina nr. 53, a făcut cerere acestui Mi­nister de a fi autorizat să schim­be numele său patronimic de Miță în acela de Dăișoreanu, spre a se numi Gheorghe Dăi­șoreanu. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asupra numelui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul prevăzut de aliniatul n al zisului articol. MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea Judiciară D. Friderich (prin botez Eu­gen) Moscovici, domiciliat în București, str. Sf. Constantin, 31 B, a făcut cerere acestui minis­ter de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Mos­covici, în acela de Popescu, spre a se numi Friderich (prin bo­tez Eugen) Popescu. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asupra numelui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul prevăzut de aliniatul II al zisului articol. MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea Judiciară D. Gheorghe Wolfm­a­, născut la 6 Decembrie 1899 în Craiova, domiciliat în orașul Eforie, jud. Constanța, a făcut cerere aces­tui Minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Wolfram în acela de Stoenes­­cu, spre a se numi Gheorghe Stoenescu. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asupra numelui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul prevăzut de aliniatul II al zisului articol. Mstărit la Cinema­s SAVOY «Pygmalion" (Florăreasa) cu 3er»y­lugo, jurnal și comprec­­tare. SALA TRIANON „Sandora" (Nopți marocane) cu Anabella. ARO Episoade cu Paula Wessely. „FEMINA" „P’ada" (Spioana din Pana­ma). s MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea judiciară D. Constantin Gh. Pastrama, născut la 12 octombrie 1900, în com. Urziceni, jud. Ialomița, do­miciliat în comuna Militari, jud. Ilfov, a făcut cerere acestui Mi­nister de a fi autorizat să schim­be numele său patronimic de „Pastramă“ în acela de Gheor­­ghiu, spre a se numi Constantin Gheorghiu. Ministerul publică aceasta, conform art. 9 din legea asupra numelui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul prevăzut de aliniatul II al zisului articol. Judecătoria Mixtă Sibiu s. cf. Publicațiune No. 9265 din 1935 cf. Se aduce la cunoștință pu­blică, că debitorii George Filip și soția Susana Spack domiciliau­ in Sibiu prin cererea Înregistra­tă sub nr. 7544 la 16 Sept. 1935 a cerut radierea mențiimei de asa­nare de sub No. 4017/934 cf. fă­cută conform art. 25 din legea pentru lichidarea datoriilor agri­cole și urbane din 7 Aprilie 1934, asupra imobilelor cuprinse în cf. a orașului comunei Sibiu No. 4320 pentru care cerere s’a fixat termen de înfățișare pe ziua de 17 Ianuarie 1936 ora 9 la sediul acestei instanțe str. Carmen Sylva nr. 7 parter camera 32 pentru când se citează tot­ cei Interesați. Sibiu la 22 Noembrie 1935. Judecător (ss.) D. Popescu Cărți-Reviste ».Am fost »plesni" O carte de impresii și fapte zgu­duitoare, din marele război, dato­rită scriitoarei Marike Mc­­Kenna. De altfel cuprinsul e cunoscut în bună parte prin filmul prezentat nu de mult, cu acelaș nume. Lu­crarea este prefațata de Winston Churchi) și traducerea româneas­că a apărut în editura „Na­­tionala’’-Ciomed. „Fata din umbră" Este intitulat volumașul apărut în colecția „Rosidor”, înfățișând debutul în proză al apreciatului poet Radu Boureanu. ,Conașii" D. Gh. Brăescu, cunoscutul u­­m­or’si, autor al atâtor schite de savuroase după natură, atacă pentru prima oară genul de largă respirație al romanului. NEAMUL ROMÂNESC Guvernul de astăzi Greșeli, merite și îndatoriri servit oarecare măsură în ce pri­vește planurile pe care le anun­ța. Cel care este acum șeful dv. a spus că va învia societatea ro­mânească și că deci va fi cu de­săvârșire altceva decât ceia ce a fost înainte. Eu cred că a făcut o mare gre­­șală. Lucrul acesta se face nu când scrii primele sume care sunt de adițional, ci când ai scris toate numerele, ai tras linia și ai făcut socoteala. Și pe urmă, dacă mai este și puțină modestie, nu strică. Spui: „Uite, mi se pare mie că guvernul din care am fă­cut parte, sau că guvernul pe care l-am prezidat, a făcut ceva’’. Acum, fiind drepți, trebuie să recunosc un lucru : că în anume departamente s’a făcut foarte mult și, anume, în acele depar­tamente unde ministrul a vorbit mai puțin. Este o fericire că ministrul de Finanțe a trăit ani de zile într’o societate de oameni discreți, în care bătaia cu pumnul în piept și gesturile largi nu se încap și un anume tartarinism rămâne al unui scriitor ca Alphonse Daudet și nu este pentru viața publică obișnuită. Așezat intr’un târziu la un ministeriu de mare răspundere, el n’a declarat că are vreo teorie, — și să-l fereas­că Dumnezeu, căci cea mai mare nenorocire ar fi dacă s’ar infec­ta de teorie, și, pentru țară, ar fi foarte rău, dacă, după socotelile d-sale băbești, — nu este vorba de sex, așa că nu se poate ofen­sa —, ar veni cineva cu teorii de acestea mari. Atunci, iar am în­cepe cu jocuri de acelea care sunt legate de numele pretențio­sului domn Madgearu, care și a­­cum așteaptă cu nerăbdare mo­mentul ca să reia acest joc. S’a făcut ceva la unele depar­tamente, dar, dacă n’ați fi anun­țat lucrurile grozave pe care voiați să le faceți, dacă nu v’ați fi presintat ca atletul care rupe mâța ’n două, evident că lumea ar fi apreciat altfel resultatele la care ați ajuns. Mergând pe această cale, fără teorii, înțelegându-vă între dv., dând Coroanei locul care i se cuvine, adecă întrebând Co­roana în ce privește ceea ce veți face — răspunderea rămâne a dv. dar sfatul bun poate să vină de acolo —, iar nu cu teorii de acelea că este Coroana acolo ca să primească hotărîrile străzii și ca să înghită tot felul de programe năstrușnice ieșite din căr­țile pe care cutare le-a citit când avea douăzeci de ani, pe ca­lea aceasta ați putea să mergeți înainte. Și eu aș fi foarte bucuros dacă aș avea încă odată ocazia de a vorbi la Mesagiu într'un Senat în care-mi recunosc mulți prieteni, dar nu mă pot împiedeca, după ceia ce văd în mo­mentele de față chiar și cred că această posibilitate este peste măsură de periclitată. Și, când dv., de pe urma situațiunii pe care singuri v'ați creat-o, vă veți duce, nu va spune nimeni că este un ministeriu pe care l-a omorît marele erou popular care se chiamă Ion Mi­­halache, ci se va spune că este un Ministeriu care s'a sinucis fiindcă oamenii au avut prea multe idei și prea puțină ascultare. Iar lucrurile cele mari pe lume se fac cu câteva idei și cu ascultare desăvârșită. (Aplause puternice, unanime). SFÂRȘIT încheind aceste cuvinte, eu re­vin la ceia ce spuneam la înce­put. Dv. sunteți încă la guvern. Nu au trecut câteva zile de când Coroana v’a dat tot ceia ce pu­tea să vă dea. V’a dat mai mult decât poate meritați, pentru două greșeli, pe care le-ați fă­cut . Se poate întâmpla ca intr’un guvern oamenii să nu se înțelea­gă, căci sunt oameni. Dar este o datorie ca lucrurile acestea să se știe numai înlăuntrul acelora cari lucrează Împreună. Intre foați-mâ pe mine cum am trăit eu mai bine de un an de zile. Cu toate acestea —■ mulți din dv. ați fost aici — nu s’a vă­zut niciun gest la mine, care să dea sentimentul că înlăuntru nu este ceva ce trebuia să fie. Și, al doilea, dv., când ați venit la guvern, ați făgăduit lucruri extraordinare.­­ Ideia aceasta a dictaturii este așa de răspîndită în Țara Româ­nească, încât toată lumea, de la 1 m. 20 sub raportul fisic și mo­ral și până la înălțimi mai mari, fiecare ar vrea să fie o bucățică de Mussolini: unul zboară în stratosfera în propriile sale veș­minte umflate, dar sunt și „Mus­solini“ de aceștia îmbrăcați ca toată lumea, cari nu joacă pe ti­tirezul zburător și cari totuși și în veșmântul acesta, așa de puțin făgăduitor de dictatură, ar înțe­lege să aibă și ei puțină parte din guvernarea prin impunere și zdrobire, căci în fond aceasta în­seamnă dictatură. Impunerea u­­nei voințe și zdrobirea oricarii resistențe, chiar dacă aceasta este cea mai îndreptățită. Ați vrut și dv. să pozați de la început ca dictatori. Acela care a fost jertfit unei stări de spirit nenorocite, care trebuia cunoscută de multă vre­me și care nu în momentul ale­gerilor trebuia atacată brutal, fiindcă aceasta aduce o reacțiu­­ne pe care am putut s’o prețuim în toată grozăvia ei, acela a ob­ Războiul italienii au bombardat ori fortifi­­cațiile de la Daggabur — Roma, 29 (Rador). — Două escadrile de avioane italiene, plecate de la Mogadiscio au bombardat ori fortificațiile abis­­­niene de la Daggabur, distrugându-le complect. * Asmara, 29 (Balkan-Oriente). — Comandantul italian anunță că trupele indigene din corpul I armată au pătruns azi 35 de ki­lometri în regiunea Tembien. Tot azi s-a prezentat la comanda­mentul italian Karambara (comandantul de fortăreață) Tela Fau­­ta, făcând act de supunere. Aviația continuă să facă recunoașteri în regiunea de răsărit a lacului Tana, în partea cuprinsă în­tre Nilul Albastru și podișul din răsărit, avioanele italiene au des­coperit mari concentrări de trupe abisiniene. NEGUSUL SUSPECTEAZĂ ACTIVITATEA FIULUI SAU. PRINȚUL MOȘTENITOR AL TRONULUI Djibuti, 29 (Italian-Oriente). — Se comunică din Addis-Abeba. Prințul moștenitor, Affau Wassen, a fost rechemat de la Dessie, unde comanda armatele din provinciile Wallo și Aussa. El a sosit azi la Addis-Abeba. Motivul acestei rechemări ar fi că Negusul a primit in­­formațiuni că rasul Gugsa, ar încerca să influențeze pe fiul său. Se mai afirmă că Negusul este într’atâta preocupat de atitudi­nea fiului său încât ar fi hotărît să-i ridice dreptul de succesiune, acordându-l fiului său mai mic Makóimon. OFENSIVA ABISINIANA VA ÎNCEPE LA 15 DECEMBRIE Djibuti, 29 (Balkan-Oriente). — Știri sosite din Addis-Abeba anunță că săptămâna viitoare, împăratul Hailie Selasie, se va duce la Dessie și Quoram. Se zice că împăratul va lua conducerea efectivă a trupelor pentru marea ofensivă hotărîtă definitiv pentru ziua de 15 De­cembrie. ft accesul generalu­­lui Comisia pentru Controlul Averilor, a încheiat lucrările în ca­zul d-lui general Cihosky. D-sa a legitimat ceea ce posedă. Noi, n’am bănuit nici­odată pe d. general Cihosky, de fapte în conflict cu morala, sau de afaceri urâte, înaintea Curței de Casație, care judecă rolul d-lui general Cihosky în Contractul Oneros, d. mareșal Presan a apărat pe fostul ministru de război,­­ repetând ceea ce spusese în Senat, anul trecut. Apărarea Tărei, »pune d. mareșal Presan, obligă să ne înar­măm. Prin urmare, contractul era necesar și urgent. D. mareșal Presan a adăugat că n’a spus niciodată că prețurile din contract sunt mari. Cunoaștem părerile d-lui mareșal Prezan. Dar dacă d-sa n'a spus că prețurile unitare sunt mari, — decât la înălțătoare, —­­ele s'au dovedit, mai mult decât exorbitante. Tunurile sunt de două ori mai scumpe. Proectilele, cu 200% mai costisitoare. S'a plătit un cheson, — un simplu cheson gol, — 500 mis iei; cu ace­iași sumă se puteau cumpăra și în 1951, două automobile de lux... Trenurile de luptă, chesoanele, materialul celălalt, se pu­teau fabrica foarte ușor, în țară, cu un sfert din prețurile fixate în Contractul Panamalei. Ancheta parlamentară și raportul precis al d-lui A. Bentoîu, au dus la concluzia că delicvenții politici au operat in Pana­maua Skoda, cu o neînchipuită îndrăzneală; spertul, — diferen­țele enorme la prețuri, — se urcă la peste un miliard iei... D. mareșal Presan crede că armamentul comandat, era ne­cesar și urgent. Urgența și necesitatea, au fost motivele pe care l'au sprijinit marii delicvenți, ca să închee odiosul contract. Acesta e adevărul riguros, și Justiția va avea să-și spună cuvântul și să lămurească răspunderile, cu toată autoritatea ei. La Universitatea Țărănească••• După cum se știe d. Mihalache a pus bazele unui număr de „Universități Țărănești“ la sate. Nici mai mult, nici mai puțin: Universități Țărănești... Una e la Leordeni; a doua la Ștefănești; a treia la Gherghani, și alte multe, în fiecare sat.... Fiecare cătun, va avea în curând, Univer­sitate proprie. Aflăm din oficiosul d-lui Mihalache, și de Universitatea Ță­rănească dela Fărtățești-Vâlcea. Cităm textual din „Dreptatea“: „Duminică 17 Noémime s’au ținut mănătoarele CURSURI, la Universitatea Țărănească din Fârtățești: Pr. I. Pătrașcu, licențiat în litere, a făcut recensia romanului „Crăișorul“ de L. Rebreanu. Pr. Gr. Chiriță LA CURSUL de istorie, a vorbit despre naș­terea poporului român. Gh. Georgescu învățător, la CURSUL de agronomie, a vorbit despre arăturile de toamnă. Al. Godeanu învățător a vorbit despre cooperație“. „Cursurile“ Universităței din Fârtățești, continuă de­sigur, ca să complecteze fericit, opera facultăților de la București, Iași, Cluj și Chișinău... Universitarii la sate, prelegeri ,cursuri, examene, episod inte­resant din vasta operă culturală a d-lui I. Mihalache... M verdit iar d - Auto-verificatorul tăriilor și drepturilor național-tăraniste nu îngădue o altă succesiune la guvern decât aceea a partidului d-lui Mihalache Pățania de la Sinaia nu l-a vindecat pe d. Virgil Madgearu. Strângându-și, Duminică, șe­fii de sectoare din județul Ilfov, le-a vorbit iarăși de... „tăria și drepturile la guvernare“ a par­tidului Aventurei. D-sa a spus textual. Cităm din „Dreptatea“: „În ce privește succesiunea, ca NU POATE să revină de­cât partidului național-țărănesc, tă­ria și drepturile lui la guvernare fiind indicate și verificate de atâtea or­­in luptele electorale pe cari le-a dus". D. Virgil Madgearu perseve­rează deci în îndrăzneală: „Siluitorul legilor naturale ale economiei naționale, conti­nuă și după „pățania“ dela 29 Octombrie, și după eșuarea mas­caradei dela 14 Noembrie, să în­cerce siluirea Factorului Consti­tuțional. Succesiunea NU POATE să revină — după d. Virgil Madgea­ru — decât partidului național­­țărănesc!? Altă Indicație nu admit«. „Tăria și drepturile" s I« con­stată singur". le­ a verificat de­ atâtea ori prin aglomerațiunile inconști­ente, cari pentru un pol sau cel mult o sută lei, — transport gratuit, o tocană și un rachiu — sunt gata să devasteze casete de la Sighet și să dărâme chiar Capitala. Și nu mai vrea să îngădue nici o altă verificare. De la Senat ©omisiunea III-a financiară, co­mercială și industrială a Senatului, a ales președinte pe d. Constantin Alimăneșteanu, vice-președinte al Senatului, iar vice-președinte al comisiunii pe d. senator Constan­tin Ceruleanu și secretar pe d. se­nator C. Moteanu, în locul d-lui Lu­dovic Mnazec, fost ministru și pre­ședinte al Academiei Române al cărui mandat a încetat. lîamkî 'JffîWSSSXM** Sie Heesstes ^11 Bmmmp dirt­er­dea­t w Congres în econom!^ii Ardealului, ținut eri la Cluj a formulat in moțiune, următoarele postulate: a) despăgubirea integrală a bisericilor, fundațiunîlor, școale­­lor, instituțiilor culturale și asociațiilor de meseriași, mici comer­cianți, de toate pierderile suferite; b) refacerea creditului prin acordarea unui împrumut de­ lungă durată și fără dobândă pe seama actualelor așezăminte de credit; c) menținerea băncilor țărănești prin modificarea corespun­zătoare a legii bancare; d) așezămintele românești de credit din Transilvania și Banat să nu mai fie excluse deja operațiuni bancare monopolizate până acum de câteva instituțiuni (autorizații speciale, concesiuni) fa­vorizate de Capitală. Considerând gravitatea excepțională, importanța hotărîtoare și istorică a problemei creditului, poporul românesc din Transil­vania și Banat, aleargă sub scutul înalt al M. S. Regelui, solici­tând pentru rezolvarea urgentă a acestei probleme naționale și de stat, sprijinul Tronului, în care crede nestrămutat. Suntem și noi de acord cu dorința unanim exprimată în congresul economic dela Cluj. Este absolută nevoie — și am subliniat de nenumărate or acest adevăr, că Statul și Banca Națională, trebue să găsească urgent mijloacele utile, pentru ca instituțiile românești, DE PE TOT CUPRINSUL ȚAREI, să-și afle credit ieftin și sprijin larg. D. Lapedatu, administrator al Băncii Naționale, în ce privește creditul băncilor din Ardeal, a dat deunăzi, la Brașov, asigurări formale, că Institutul de Emisiune va asigura existența și va ușura asanarea creditului ardelenesc, cu aceeași înțelegere largă cu care s-a sprijinit și până acum. Dacă în adevăr, cum spune mani­festul congresului, pe tot cuprinsul Ardealului nu mai există cre­dit românesc și nu mai ființează decât creditul străin, vina nu e a Vechiului Regat. Și nu e numai una singură. Răspunderile sunt multiple. Politicianii au invadat în bănci și în 90 la sută cazuri le-a nenorocit. Trusturile străine și înstrăinate și-au găsit mereu și perma­nent apărători și asociați în rândurile acelorași politicieni com­plici la sabotarea creditului și la înflorirea celui străin. Și trebue să subliniem că și instituții ardelene au comis și ele eroarea gra­vă, pe care au comis-o și majoritatea băncilor din Vechiul Regat, de a supralicita în dobânzi uzurate, care au dus la ruinarea co­lectivă a clientelei. Așa­dar toată grija pentru creditul românesc de pretutin­deni. Pentru că nu numai în Ardeal, dar, în Basarabia, în Buco­vina și în Vechiul Regat sunt multe bănci românești, pur româ­­nești, cami lâncezesc, și cărora statul le refuză sprijinul. De altfel creditul ardelenesc, ca și creditul românesc în ge­neral, trebue să ajute la rândul lor în condiții omenești industria și comerțul național, ceea ce nu s'a făcut decât în foarte mică măsură până acum. # La FacultatHi<H!!lter^m^Bucureștii^profesor lorga a prezi­dat Miercuri, inaugurarea cursului d-lui Iulian Peter despre „Istoria așezămintelor politice medievale și moderne“. In fața unui auditor numeros, d. Profesor Iorga a ținut o cuvân­tare de introducție. D. Iulian Peter, a schițat apoi finialmentele ge­nerale ale cursului, arătând marile evenimente cari începând din Sec. V-lea până la Sec. XIX-lea au influențat instituțiile politice, arătând influența ideilor și misticilor politice asupra evenimentelor, ce continue analele istoriei universale. .. Cursul se ține odată pe săptămână, în amfiteatrul Odobescu. Până la ora 2 Mâine, Sâmbătă, oraTFclmi^1^0­­angu^^ Suveranului, localul de bibliotecă al Academiei comerciale din București. —■ Consiliul de miniștri întrunit azi dimineață la orele 10 s’a ocupat pe larg de chestiunea presei. A făcut o largă expunere de Valer Pop, ministru Justiției. — Azi dimineață au ținut ședințe publice, consiliul sectoru­lui de Galben și Albastru. La Galben a prezidat d. primar ing. Ion Săbăreanu ,iar la Albastru, d. M. Berceanu. a

Next